jurnalismjurnalism

neatirnarea mea de lucruri

Cristi Stan (vizitati-i pag de facebook, are niste minunate fotografii) mi-a semnalat ca in Flacara a aparut un interviu cu mine. Am vorbit cam acum o luna cu Radu Pocovnicu, intr-o conversatie de mai bine de doua ore care mi-a placut mult. nu parea ca facem un interviu (chiar daca asta era scopul intilnirii), ci ca discutam prieteneste.

sigur, stiu tehnicile si e interesant cind te uiti la ce te intreaba celalalt, tu stiind posibilele piste prin care te poate prompta sa ajunga unde vrea, dar chiar si-asa m-a facut sa marturisesc ceva despre care n-am scris niciodata: “neatirnarea de lucruri”.

Cristina Bazavan a donat multe cărţi pentru proiectul Lecturi urbane. „I-am anunţat, se aşteptau să vin cu un braţ de cărţi. Aşa că i-am poftit: haideţi, băieţi, veniţi să le luaţi, sunt câţiva saci. Am donat până acum vreo 2.000 de cărţi.” Simţul de proprietate îi este străin. Nu are mania colecţiilor, stă cu chirie – dar în locuri cu poveşti care o inspiră –, nici măcar hainele nu şi le păstrează. La sfârşitul anului, îşi invită prietenele să aleagă din garderobă ţinutele mai preţioase, restul le donează.

Şi o poveste exemplară. Într-o zi când s-a întors acasă – stătea în acea vreme în Dorobanţi – un nor gros de fum se ridica deasupra imobilului în care locuia. Dacă a luat foc apartamentul meu? – i-a trecut prin minte. Care sunt lucrurile pe care trebuie să le salvez? Actele, banii. Apoi a scurtat lista. Actele. Apoi şi-a zis: Ok, chiar nu contează. Ne avem pe noi înşine.

cu doua precizari:

nu donez toate hainele, la sfirsitul sezonului, cind faci schimb in sifonier intre haine groase si subtiri, ma uit la ce nu am purtat deloc. acele haine sunt pentru dat mai departe.

donez cartile pe care le primesc (iar editurile sunt darnice cu mine si-mi trimit in avans aparitiile editoriale, pt ca uneori vorbesc la lansarile lor) si multe dintre cartile pe care le cumpar, cu exceptia biografiilor si a cartilor de specialitate (cel mai adesea luate din strainatate)

intregul interviu e aici. multumesc frumos Radu ca ai scris despre mine.

4 Comments Published

6 years ago / Reply

Ma gandeam la o initiativa care sa se numeasca “cartea calatoare” sau ceva de genul. Ideea e ca o anumita carte, sau mai multe, sa fie trimisa de la o persoana la alta prin posta si sa nu ramana la fiecare dintre ele mai multe de 2-3 saptamani. Si dupa un an ar fi dragut sa se intoarca la proprietar.Te intereseaza? :)

6 years ago / Reply

Iata-ma si pe mine intr-un final, am fost plecat o perioada. Cristina, ma bucur ca ne-am cunoscut si ca am avut ocazia sa scriu despre tine.

6 years ago / Reply

Cristina, ce zici de un blog dedicat recenziilor (de carti, si articole)? Crezi ca editurile ar fi interesate de asa ceva? Mi asa mi se pare. daca ai timp sa te uiti pe blogul meu de pe wordpress as dori o parere (subiectiva, evident!) in legatura cu utilitatea unui blog de critica literara si nu numai. Poate ne vedem si pe FB (liviu.drugus). Asadar, Radu a reusit ce si-a propus: sa starneasca interesul cititorilor pentru blogul tau…

6 years ago / Reply

exista asemenea bloguri. bookblog:)
ar trebui sa nu faceti un blog ca sa interesati editurile, ci cititorii:)

Leave a Reply to liviu Cancel reply


seven × = 42

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!