david garrettdavid garrett

concurs – Muzica clasica, rock star si… vedete porno – 10 lucruri pe care nu le stiai despre violonistul David Garrett –

Si anul acesta la Festivalul Enescu unul dintre cele mai vanate concerte – cand  a fost vorba de bilete vandute – a fost cel in care solist este violonistul David Garrett.

La fel s-a intamplat acum 2 ani, iar cota lui Garrett creste de la an la an.

Am vazut zilele acestea multe interviuri cu el pentru a incerca sa inteleg ce -l face pe el special, dincolo de un talent urias. Talent remarcat inca de cand era foarte foarte mic – 10-11 ani).

Primul gand a fost sa spun ca e foarte bine marketat – e violonistul care pune muzica clasica pe acelasi palier cu muzica rock, e rock starul muzicii clasice, e versiunea contemporana a lui Mozart (cu toate nebuniile conexe).

Apoi dupa ce am vazut si interviuri date acum 10 ani, cand nu era la fel de bine marketat, am realizat ceva super simplu: Garrett e foarte natural si foarte destept. Da, e constient ca arata mai bine decat majoritatea muzicienilor (a facut si modeling ca sa mai faca rost de bani); da, e constient ca la spectacolele sale vin si multe fete/ femei care-l plac mai mult pe el decat muzica pe care o interpreteaza, dar… sties a e foloseasca de toate acestea in beneficiul MUZICII. Oricare ar fi muzica.

Si asta e un lucru super onest.

david-garrett-1296492951-hero-wide-0 Iata 10 lucruri mai putin stiute despre David Garrett

(stiu ca puritanii se vor supara pe o parte din informatiile de aici, dar Garrett acesta e – sincer, direct, asumat)

  1. S-a nascut in Germania, mama lui e fost balerina, tatal e un fost avocat care acum vinde instrumente muzicale vechi… A ales vioara pentru ca fratele lui, care e cu doi ani mai mare, canta la vioara.
  2. De fapt il cheama David Bongartz, dar cand parintii s-au prins ca e un copil super talentat, i-au schimbat numele dupa cel al mamei dinainte de casatorie pentru ca era mai usor de pronuntat.
  3. A inceput sa studieze la 4 ani si la 11 ani … canta pe un Stradivarius pe care l-a primit de la o fundatie patronata de presedintele Germaniei de la vremea aceea – Richard von Weizsäcker, , dupa ce l-a auzit cantand.
  4. A fost acuzat de mai multe ori ca a apelat la look-ul de rock star ca sa se vanda mai bine, dar Garrett spune ca mai degraba a fost preocupat sa arate cat de versatila e vioara si ce poate oferi acest instrument din punct de vedere muzical, iar din acest motiv a incercat inclusiv muzica rock. Spune insa ca nu-l deranjeaza ca unii spectatori ajung la spectacolele lui pentru ca au vazut undeva o fotografie cu look-ul lui de rockstar. Considera si asta o cale prin care poate sa prezinte muzica clasica unui grup de oameni care altfel n-ar merge la concert sau n-ar cumpara CD-uri.
  5. Spune ca strategia lui “de imagine”, imbracat mai degraba in jeans decat in frac, cu inele cu cap de mort pe degete, nu doar ca il arata pe el asa cum e, dar le da si un oarecare confort oamenilor cand vin in sala de spectacol. Pentru ca nu pare nimic rigid.
  6. Asta nu l-a impiedicat sa profite de look-ul lui genetic mostenit si sa faca bani din modeling cand era student la Julliard.
  7. Nu are stilist, in ciuda tuturor discutiilor pe aceasta tema in presa internationala. Spune ca se imbraca dupa cum simte, in hainele care simte ca-l reprezinta.
  8. I-ar placea sa stie sa cante la tobe si a inceput sa ia lectii.
  9. Ca orice rock star care se respecta a avut relatii amoroase super controversate. Cea mai cunoscuta, mai ales pentru disputa de prin ziare, a fost cu un star porno. La momentul disputei, declaratiile sale despre singuratatea din turnee (pe tanara doamna cu care a avut o disputa a cunoscut-o via un serviciu de escort si i-a fost iubita aproape 2 ani), despre dorinta lui de a avea si o viata sociala dincolo de muzica, au aratat o latura mai putin cunoscuta a unui muzician de top. O latura, din nou, foarte sincera.
  10. E modest si crede ca talentul lui vine mai ales din capacitatea de a se asculta obiectiv si de a-si putea corecta greselile

David Garrett concerteaza la Bucuresti pe 14 septembrie la Sala Palatului, la ora 20.00 si, gratie Raiffeisen Bank care e sponsor al Festivalului Enescu si sustine financiar participarea lui Garret la Bucuresti, am de daruit doua dintre cele mai dorinte bilete ale momentului.

garett Scrieti intr-un comentariu cand muzica – de orice gen – a devenit magica pentru voi si cea mai sincera poveste primeste biletele.

Miercuri dimineata stabilim castigatorul.

Iata informatii despre concertul lui David Garrett din aceasta editie a Festivalului Enescu.

FILARMONICA DELLA SCALA

Dirijor: RICCARDO CHAILLY
Solist: DAVID GARRETT – vioară
Program:
Ceaikovski – Concertul în Re major pentru vioară şi orchestră op. 35
Șostakovici – Simfonia nr. 12 în re minor op. 112 „Anul 1917”

 

Raiffeinsen Bank este si in acest an partener al Festivalului Enescu si, dincolo de sustinerile financiare pentru a fi posibile participari de exceptie in festival – pe langa domnul Garrett, si participarea  London Philarmonic Orchestra se datoreaza Raiffeisen Bank – pentru cei care vor sa se imprieteneasca dintr-o alta perspectiva cu muzica clasica va recomand o vizita la Casuta Galbena a bancii din Piata Enescu…

Vi se vor intampla urmatoarele lucruri magice

  • (pe toata durata festivalului) Activare light painting: photo booth negru cu insertii de note muzicale luminate -> participantii vor “picta” cu ajutorul unei “baghete de dirijor” luminata in 5 puncte un portativ cu lumina -> blitz -> rezultatul este o fotografie supraexpusa cu lumina colorata, in mijlocul careia apare persoana
  • (pe toata durata festivalului) Activare OSTARA– primul brand din România care realizează bijuterii având imprimate amprentele (waveforms) vocii umane. Astfel, invitatii la Festival (atât cei care participa la activări, cât și restul participantilor) își vor putea lăsa contactele pentru a intra în tragerea la sorti având ca premii bratari realizate din aur si argint, care conțin amprenta vocii lor. Bijuteriile vor fi personalizate cu sunetul vocii participantului – înregistrat în timp ce acesta își spune numele.  Sound wave-ul bijuteriilor Ostara se poate asculta scanând un QR Code primit împreună cu bijuteria. In plus, cei care nu vin în piață vor putea participa la acest concurs prin Fb lead ads pe Facebook.
  • (doar in week-end) Experiență sinestezica: Cu ajutorul unui artist grafician capabil de sinestezie – care “pictează” muzica, realizând reprezentări vizuale abstracte, în funcție de ceea ce percepe ascultând o anumită compoziție de Enescu. Cei care doresc și ajung la standul Raiffeisen din piață pot alege împreună cu acesta o piesă pe care artistul o va reprezenta – folosind VR gear (participantul vede pe ecranul LED din stand, iar artistul ochelarii VR + tilt brush). Rezultatul este un tablou 50×50 printat, ce va fi trimis post-event.
  • (pe toata durata festivalului) Tur virtual(via Samsung Gear VR) prin locatii in care a trait sau care au fost marcate de Enescu si al altor obiective istorice legate de personalitatea acestuia

 

25 Comments Published

1 week ago / Reply

Oh, in anul 3 de facultate, am avut, la cursul de Literatura universala, o doamna profesoara magica care ne-a indrumat sa citim, printre altele, “Toate diminetile lumii”, de Pascal Quignard, care e o minunatie de carte. Dar apoi, la curs, ne-a adus si muzica -Doamne, muzica – si ne-a pus cateva arii de viola si unele de vioara ca sa ne faca sa simtim diferenta. Eram niste profani, dar in alea 50 de minute, pe Edgar Quinet, am simtit, printre primele dati, ca viata e mai mult decat cuprinsesem eu cu mintea pana la 20 de ani.

1 week ago / Reply

La primul sarut cu iubitul de atunci (actualul sot): era seara de toamna, in camera de camin, se auzea de undeva, Reamon, Supergirl. De atunci, asociez diferite amintiri cu cate o melodie. De cate ori aud Shostakovich – Waltz No. 2, imi amintesc de noptile in care leganam copila chinuita de colici care se mai linistea doar daca ii fredoman melodia asta!

1 week ago / Reply

Muzica lui David Garrett a devenit magica mai ales pentru tatal meu, il cunoaste mult mai bine decat il cunosc eu. Mi-am dorit enorm sa gasesc macar un bilet la acest concert pentru a-l darui tatalui meu de ziua lui, insa din pacate erau deja soldout. Tata l-a descoperit pe Garrett intr-una din serile inca care si-a invitat acasa fostii colegi din facultate, toti peste 60 de ani. Cum muzica este una din pasiunile lor comune, cand vin la el, tata le pune diferite concerte live si incep sa depene amintiri despre cum se chinuiau ei sa faca rost de casete cu Beatles si cand au ascultat primul Pink Floyd. In acea seara se uitau pe iConcert si se difuza David Garrett. Au stat pironiti cap coada, uitasera si de povesti si de cina, pur si simplu acea vioara i-a bagat intr-un fel de transa :)..

1 week ago / Reply

*in care

1 week ago / Reply

Magia Muzicii
Am avut șansa întâlnirii la școala generală nr. 18 din Craiova cu profesoara Elena Popescu, un Om care iubea Muzica, ne-o preda și dorea să ne contamineze și pe noi. La ore venea cu pickupul, abia așteptam audițiile. Am învățat notele muzicale, gamele, curentele muzicale, solfegiam, mergeam la Filarmonică la concerte-lecție și la spectacole, toată clasa. Eram vocea I în corul școlii, un exercițiu de disciplină și armonie din care am învățat multe lucruri utile. Acasă am metri întregi de discuri, am continuat și eu să cumpăr noutățile, precum ai mei, săptămânal dădeam o raită la magazinul Muzica. Așa că am crescut într-un mediu îmbibat de Magia Muzicii, fără de care nu îmi pot concepe viața.

1 week ago / Reply

Consider că muzica în sine este un lucru magic – dar l-am conștientizat eu mai târziu – am avut perioade și perioade. Care au demarat cu etapa rock a vieții mele în liceu, ulterior, după finalizarea studenției am ajuns să lucrez într-un teatru de Operetă – de atunci s-au schimbat multe – am văzut cât de vie este o astfel de instituție, cât de fain este să treci prins de gândurile tale pe lângă o repetiție, cum nu te plictisești când redactezi un raport într-o sală de spectacole și se aude pe repeat o zi întreagă aceiași piesă, cum asiști apoi ca spectator și la sfârșit îți dau lacrimile știind cât s-a muncit.
Muzica este tot timpul un element de magie – am un serial de suflet – Mozart în the Jungle care îmi amintește tare mult de perioada respectivă – dar și de pasiunea și munca din spatele acestei magii!

1 week ago / Reply

Buna! Sincera sa fiu, habar nu aveam despre existenta acestui David Garrett, pana acum aproape un an de zile, cand mama a tot inceput sa imi trimita, pe whatsapp, filmulete de pe youtube cu muzica lui. La inceput nici nu le ascultam, pt ca ” nu aveam eu timp”… Dar la insistentele mamei, am iceput sa il ascult si eu, pt ca ea mi- a spus ca muzica lui ii alina sufletul si a ajutat-o sa iasa din depresia in care cazuse, din cauza faptului ca, atat eu cat si fratele meu de trei ani de zile locuim in Bruxelles iar ea a ramas fara “puii ei, fara nici un rost pe lume”. Deci, acesta este momentul cand muzica a devenit magica pt mama. Mi- as dori din suflet sa ii pot oferi un bilet, pt ca stiu ca ar fi foarte fericita, dar din pacate biletele s- au vandut cu viteza luminii. Multumesc anticipat, in cazul in care avem noroc!

1 week ago / Reply

Eu nu am descoperit muzica la un anumit moment dat al vietii, ci a fost parte din mine si viata mea dintotdeauna. Provenind dintr-o familie cu puternic background muzical, eu si fratele meu am crescut sub umbrela vastelor genuri muzicale, de la arii de Opera si Rapsodiile lui Enescu, cu trecere prin folclorul romanesc via Maria Tanase, cu rock-ul lui Iris si Queen, adoratia pentru Italia prin Eros Ramazotti si Pavarotti si multe altele. Urechea mi-a fost intotdeauna incantata de muzica buna, pasiune insuflata de familia mea, iar singurele regrete pe care as putea spune ca le am in aceasta viata, sunt ca nu am apucat sa ii vad concertand pe toti artistii iubiti, unii dintre acestia s-au stins inainte ca eu sa am acest privilegiu. Pe David il urmaresc, de asemenea, de cativa ani, dar fara succes, biletele sunt sold-out atat de rapid incat nu reusesc niciodata sa prind macar 2 bilete oriunde in lumea asta, sa ma bucur de o astfel de legenda vie. Sper ca persoana care va castiga, sa se bucure pe deplin de aceasta experienta!

1 week ago / Reply

Vraja muzicii m-a învăluit inca din scoala de arte cand pictam seara scene fantastice pe ritmuri de Chopin, Vivaldi si Enescu…incat uitam sa mai adorm. David Garrett e un virtuoz al prezentului, al ritmului ametitor al vietii zilnice pe care mi-ar placea tare mult sa-l auda si sa-l vada părinții mei. Pentru ei mi-as dori sa castig.

1 week ago / Reply

În noaptea de înaintea primei operații pe creier de la Lyon eram singură în salon. Se lasase liniștea peste tot spitalul, o liniște care îmi topea și ultima urmă de voință și rezistență. Am găsit la un moment dat un post de radio franțuzesc care difuza muzică simfonică; mi-am înfipt căștile în urechi și am ascultat. Nu știu cât am stat așa până când m-am relaxat, până când oasele au început să nu mi se mai lichefieze. Muzica a devenit magie și în cele din urmă am adormit…

1 week ago / Reply

De multe ori simt că nu am luptat suficient de mult ca să cânt și adesea, când mă apasă acest regret, îmi amintesc de zilele în care mă trimiteau ai să adun vacile de pe câmp și să le aduc la muls, iar eu mă bucuram că în sfârșit voi fi singură în poiană, că o să cânt și se va auzi ecoul (asociam efectul creat de ecou cu microfonia). Era secretul meu. Această amintire e una din sertarul ”magicele”.

1 week ago / Reply

In clasa 1 am inceput sa cant despre Ursuletul Martinel, ratacit de mama sa, care alerga dragul de el, fragi si mure cauta… In fine, ideea e ca… doamna mea invatatoare a chemat un “impresar” cu care am format trupa “Greierasul”, din care, ulterior, aveau sa faca parte alte cateva pustoaice ca mine. Zilele trecute am dat de articolul din ziarul local unde apaream cu Marian Ralea, care m-a invitat in Abracadabra. Eram mica, nu stiam ce bine mi-ar fi facut :)) Anywhos, de atunci am tot cochetat cu muzica, pana cand am plecat la facultate si… life happened. 9-6 job and all that jazz. Dar muzica ramane o parte importanta din viata mea, iar pe David Garrett chiar vreau sa il vad si ascult live cum canta despre zborul bondarului 😛 Ar fi simpatic sa fiu io castigatoarea 😉

1 week ago / Reply

“Dar pe tine, fato, nu te doare gura aia?”
M-am uitat la ea lung si m-am intrebat: oare cum o fi sa te doara gura? Pentru mine asa era cel mai bine, la cei trei anisori ai mei, sa ma dau in leagan toata ziulica si sa cant. In leaganul improvizat de bunica in sopronul magaziei. Si faceam pauza doar cand ma chema la masa sau seara inainte de culcare. Si cantam de toate: melodii pentru copii, muzica usoara (ce o auzisem pe mama cantand), altele auzite la televizor…. Asa ma simteam eu bine, asa eram cea mai fericita. Si chiar nu intelegeam cum a ajuns bunica la ideea ca trebuie sa te doara gura cand canti
Urmarea: scoala de muzica, clasa pian. Si un vis de cariera muzicala curmat din motive financiare. Muzica insa a ramas, permanent. Rasarind din clapele pianului sau creand “stari privilegiate” la auditii de orice fel. Daca e magie? Da, am putea-o numi si asa. Eu insa am vazut-o putin altfel. Cand cantam, trebuia sa pun suflet, altfel refuzam sa cant. M-au intrebat multi: si ce exprimai? Ce voiai sa spui? Nu stiu nici eu. Cate-odata existau imagini clare care imi treceau prin cap, de cele mai multe ori nu. Era o calatorie. O calatorie inauntrul meu. Mai tarziu am inteles-o asa: era un mix intre felul in care vedeam muzica si colturi si straturi din mine atat de profunde, pe care nu as putea sa le prind in cuvinte. Dar sufletul le scotea cumva la suprafata. Cum, habar n-am. Doar se petrecea. Si de fiecare data calatoria era alta, pentru ca eu de fiecare data eram altfel. Cu mintea de acum as putea spune: muzica extragea autenticitatea momentelor, si o dadea mai departe. Si cand faceam bine asta, publicul simtea. Si respira odata cu mine. Sau plangea odata cu mine.
Cum e cand audiez? Similar. Asist la calatoria altcuiva. Care se amesteca cu a mea. Cate-odata sta ploaia in loc, cateodata nu mai respir, deseori mi se umplu ochii de lacrimi si ma trezesc cu noduri in gat, mi se face des pielea ca de gaina, ma trezesc ca mi-e frig in sala incalzita. Plang, rad, visez si ma incrunt cu artistii de pe scena. Cam asa.

1 week ago / Reply

Story of sound

Acum ceva ani, am transformat o prietenie intr-o poveste de dragoste, cu un amic care are asperger.
Afectiune din zona autismului, s-a rasfrant in povestea de mai sus prin intermediul muzicii.
Cu o pasiune vadita catre instrumente, mi-a expus cu migala fiecare maestru pentru chitara, pian, vioara etc.
Apoi mi-a explicat istoria muzicii, de unde au aparut, cum au fuzionat, mirajul din spate.
Am fost un burete, eram vrajita de melodiile trimise, atent alese si adormeam pe note muzicale.
Un transfer discipol-invatacel, care mi-a destupat urechile, mi-a sporit receptivitatea si deschiderea catre note si povesti ce sunt dincolo de titluri din albume.
Revelatia a stat in perspectiva care s-a schimbat asupra muzicii 180 de grade.
Toti avem ureche muzicala, trebuie doar sa zicem da, sa fim atenti si sa deschidem cultura din noi.

1 week ago / Reply

Mă plimb pe ceea ce cred că e strada principală din Lucca, o alee pietonală înţesată de oameni şi privesc în vitrine. Tot ce îmi doresc e să-mi ostoiesc puţin oasele, în timp ce mănânc o îngheţată vero.
De departe, vine spre mine o vioara. Mă apropii de ea şi cântecul se schimbă. Shostakovici, celebrul vals. Dintre toate cântecele din lume tocmai acesta. Mă opresc şi-o privesc pe doamna zâmbitoare. Îi las un bănuţ şi îmi continui drumul cu valsul în suflet.
Câteva minute mai târziu dau în piaţa centrală, unde mă aşez să savurez îngheţata mult dorită.
Dintre toate gelateriile din piaţă, Universul mi-o alege întocmai pe acea de lângă muzeul Puccini, despre care nu ştiam că se află acolo.
Se auzea “Nessuna Dorma”, care-mi aminteşte de seara când am aflat că drumul meu în asta lume, alături de tata, s-a încheiat aici.
M-am aşezat mai bine în scaun şi îmi amintesc şi acum versurile care mi-au ţinut tovărăşie în cea mai lungă noapte.
Dispari, o, noapte! Culcaţi-vă, stele! Culcaţi-vă, stele! În zori voi câştiga! Voi câştiga! Voi câştiga!”

1 week ago / Reply

Prin 2005-2006 eram abia venită în București. Muzica clasică însemna, în mintea mea, imaginea celor câteva secunde în care vedeam înregistrări ale concertelor difuzate de TVR 2, pe la prânz, când schimbam posturile. Uneori încercam să ascult mai mult, și mă întrebam, cum pot oamenii să înțeleagă ceva din muzica asta?!
În București am cunoscut un violoncelist care m-a fascinat pentru o bună bucată de timp. L-am auzit de nenumărate ori vorbind despre muzica din capul lui. La început îmi era teamă că n-o să înțeleg nimic, credeam că este o muzică absurdă, pretențios numită muzică, pentru că defapt era o amestecătură de sunete a unor oameni care se vroiau a fi deștepți. Apoi, am început să mă gândesc că nu se poate ca cineva să vorbească cu atâta dăruire despre un lucru inexistent, nu se poate ca cineva să fie atât de încântat și să viseze atât de colorat dacă n-ar exista ceva ce eu nu reușesc să înțeleg. De la el am înțeles că muzica se învață, că ascultatul se educă.
Am învățat să ascult muzică clasică, să-i înțeleg povestea, acolo unde există, să-mi pun întrebări, acolo unde nu există.

1 week ago / Reply

Am locuit intr-un sat din Transilvania pana am ajuns la varsta de a merge la liceu. Bunica, sasoaica , a crescut intr-o familie de negustori si a pierdut totul cu comunistii. Tot ce e era material, pentru ca ceea ce invatase de la parintii ei nu-i putuse lua nimeni.

In fiecare sambata si duminica seara ascultam muzica clasica. Cu ea i-am descoperit pe marii maestri ai muzicii. Cand mi-e dor de ea, ma intorc la muzica clasica.

1 week ago / Reply

Pentru mine muzica a devenit magica in copilarie ,cand nu avea imagine caci o ascultam doar la radio Romania Actualitati si cand am descoperit ca toate suferintele mele de copil cu o poveste sunt alinate si uitate pe acorduri muzicale.Am facut terapie prin muzica frumoasa! :)

1 week ago / Reply

Intotdeauna am iubit muzica. Nu sunt vreun geniu in materie de muzica ( desi sunt emciclopedie de nume de melodii, trupe, cantareti si versuri ). Nimic special.
Am realizat insa ca muzica e magica si poate face minuni si este calea de comunicare universala alaturi de 2 copii ( frati gemeni) cu autism, non-verbali…. dar prin intermediul unui instrument magic- lira – la care cant prin prisma muncii pe care o fac, aceea de dascal, am gasit calea de comunicare cu ei, si am reusit sa patrund in universul lor..
Pentru ca unul din ei este genial, are auz absolut…iar muzica este cheia care deschide usile sufletelor care par ferecate si inchise pentru lumea din afara. <3

1 week ago / Reply

Hello!
Eu am descoperit magia muzicii de cand am fost constienta de mine, cred. Asa imi amintesc. Era prin anul 1978, cred. M-am nascut la țară si aveau grija de mine, bunicii din partea mamei. Inpreuna cu ei locuia unchiul meu care avea un pick-up amărât. Nu exista weekend fara muzica! Nici nu mai stiu ce discuri ascultam, insa imi aduc aminte perfect starea generala de veselie si momentele mele de glorie cand le ofeream spectacole de karaoke. Habar nu aveam noi atunci ca se numesc asa! Mai tarziu, pe TVR, am avut ocazia sa umaresc toate marile opere clasice, cu interpreti de renume. Dintr-o dată, m-am trezit cu o voce de soprană care-i innebunea pe părinți si vecini. Nu imi explic de unde a aparut muzica, deoarece nimeni nu cânta in familia mea simpla de țărani muncitori. Bineinteles ca am fost ignorată total! Pt ei era o totală aiureală! Am plecat la liceu, in Târgoviște. Aici am aflat despre Scoala populara de arta, asa se numea.pe atunci, si, cu chiu si vai, i-am convins sa ma lase sa ma inscriu la canto clasic. Prea putin se facea acolo ca sa pot continua pe acest drum. Fara sustinerea nimanui, fara alte informații, am renuntat la canto, pt ca, vorba mamei: “Ce vrei sa fii muritoare de foame? Noi nu te putem intretine decat daca intri la o facultate unde sa ai o meserie. Ce artista?” Nu exista Google sau Youtube. Uite asa, am urmat alta cariera si la 43 de ani, am ramas doar o impatitimita ascultatoare de muzica, iar vocea mea s-a ascuns intr-un colt intunecat al sufletului meu.

1 week ago / Reply

Am să rescriu aici răspunsul pe care i l-am dat Alexandrei Ușurelu pe 10 septembrie:
”Fix la tine m-am gândit dimineaţă când am văzut ştirea!

Îi ţinem pumnii să se reîntoarcă curând refăcut şi recuperat complet!

Şi da, voi ne daţi mult mai mult decât poate vă daţi seama. Cam anul trecut pe vremea aceasta te descopeream, deşi inima mea era amorţită de durere ai reuşit cumva să înfloreşti din nou sămânţa bucuriei de a trăi.

Îţi mulţumesc de fiecare dată când am ocazia să plătesc un bilet acolo unde ne încânţi!

Cu respect, un om ce a învăţat că poate să şi ierte, să nu se îndrăgostească doar ca să spună că a iubit… :*

Mesajul l-am scris din inimă, la acel moment habar nu aveam de concurs, dar m-aș bucura din tot sufletul să merg la acest concert. Mulțumesc.

https://www.facebook.com/AlexandraUsurelu/posts/1616378341758958?comment_id=1616385398424919

1 week ago / Reply

In liceu cand am scapat de orele de muzica de la scoala. Orele de muzica din scoala generala erau neplacute pt un copil netalentat. Am descoperit ca poti sa te bucuri de muzica si de atunci nu cred ca a trecut o zi fara muzica. Pe David Garrett l am descoperit de curand intamplator si imi place mult partea rock a muzicii lui, iar faptul ca arata bine este un bonus :)

1 week ago / Reply

Muzica a devenit magica pt mine la cateva luni. Ai mei imi puneau un radio Gloria in patut ca sa nu mai plang. Si nu mai plangeam.
Si acum, muzica ma calmeaza.
Muzica clasica nu-mi amintesc cand am descoperit-o. In schimb, imi amintesc de o caseta “coruri celebre” pe care mi-am cumparat-o in primul an de facultate.
In plus, am o relatie speciala cu vioara. Am incercat 5 ani sa invat sa cant.

1 week ago / Reply

Multumesc frumos pentru participare tuturor.
Am fost impresionata de povestile voastre si n-am avut sufletul sa aleg eu una in mod special, asa ca am pus toate numele intr-un bol si am tras la sorti.
Alexandra Ioana este castigatoarea, sper sa se bucure de concert din plin.

Mai am cateva bilete la Festivalul Enescu pentru zilele urmatoare si voi face maine un concurs cu ele. Va multumesc inca o data.

1 week ago / Reply

Muzica a devenit magica pentru mine din scoala gimnaziala cam din clasa a 7-a (asta se intampla prin ’94) . Iti spun si de ce si cum: sora mea este mai mare cu 4 ani ca mine. Ea atunci era la liceu la Tulcea, iar eu la gimnaziu in Macin. Tin minte ca atunci vand venea acasa aducea casete pe care le ascultam impreuna la casetofon :) Formatiile pe care le ascultam erau: Nirvana, Metallica, Iron Maiden, Led Zeppelin, Black Sabath, Def Leppard. Uite asa mi-a influentat ea cultura mea muzica. Ma consider un caz fericit :)

Leave a Reply to Carp Oana Cancel reply


nine + = 18

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!