Author : admin

societewebUn weekend ca in vacanta

Un weekend ca in vacanta

text de Noemi Revnic

Nu stiu cum sunt intoarcerile voastre din voiaje, dar ale mele, mai ales daca lipsesc pentru o perioada mai lunga de timp, sunt tare grele. Am invatat in timp sa imi revin dupa vacanta cu un “tratament” cat se poate de placut: in afara de vizionarea fotografiilor facute si lecturarea pliantelor si revistelor aduse cu mine, imi fac un adevarat program “de concediu”.

Merg la muzee, in galerii de arta, la targuri, ma vad cu prietenii sau ma uit la filme a caror actiune se petrece in locurile abia vizitate.

Daca in weekendul trecut am revazut filmul “A walk in the clouds”, cu Keanu Reeves si Anthony Quinn (actiunea se petrece in Napa Valley), pentru acest weekend mi-am programat o sambata culturala la MNAC, cu cea mai recent vernisata expozitie, “Société Réaliste
Empire, State, Building” (tine pana in 1 octombrie, mai multe detalii gasiti pe site-ul mnac.ro), urmata de un targ de haine si accesorii la The Ark, de la 10:00-20:00, organizat de prietenii de la The One.

Duminica voi face o plimbare pana la librariile preferate, Anthony Frost, Carturesti si Bastilia ca sa ma pun la curent cu cele mai noi aparitii editoriale. Si ma voi simti in vacanta, din nou, o stare de bine formidabila.

Un weekend senzational va doresc!

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1190
personaje ioana si paul facebookIoana Blaj in Tom Sawyer

Ioana Blaj in Tom Sawyer

text de Ioana Blaj

O dupa amiaza torida de vara. Multe apeluri nepreluate. Haos. Negocieri.
Imi iau un moment de respiro si vad printre apelurile nepreluate Catalin Anchidin. Ma gandeam ca e singurul om cu care vreau sa vorbesc pentru ca nu are legatura cu nimic din ce aveam de rezolvat in ziua aia. Il sun, ma intampina o voce calda si optimista:

C:-Ioana, vrei sa ne ajuti cu campania de promovare a filmului Tom Sawyer?

Eu:-Da, clar. Ce am de facut?

C:-O poza in care esti deghizata in matusa Polly. Daca esti de acord o facem si cu Paul Ipate care o sa fie Tom Sawyer!

Eu:- Da, ma bag :)

Ajung la studio. Ma astepam sa dureze, dar cred ca a fost cea mai scurta sedinta foto la care am fost. Mi-am pus hainele matusii Polly pe mine si mi-a venit cheful de joaca. Il vad pe Paul (Tom Sawyer) si nu mi-a fost deloc greu sa-mi iau rolul in serios. A dost o zi tare frumoasa si productiva. M-am simtit foarte bine si ma bucur ca nu am ratat un proiect misto, din cauza unui haos dintr-o zi de vara.

Ne vedem in cinematograf pe 12 octombrie!

Ioana Blaj este actrita, masteranda in Arta Actorului la UNATC

1048
Clubul de film. Lectii de viata pentru fiul meuCarte de vacanta

Carte de vacanta

Pentru cei care se pregatesc de vacanta, va recomand o carte minunata: “Clubul de film. Lectii de viata pentru fiul meu”, a canadianului David Gilmour. Este genul acela de carte pe care ar trebui sa o citeasca toti parintii cu copii adolescenti, care are un ton optimist de la primele pagini si pana la final. Totodata este un alt fel de de “glosar” al filmelor pe care trebuie sa le vizionam de-a lungul vietii.

Nu o sa va povestesc foarte mult, va las pe voi sa savurati fiecare pagina, subiectul este cat se poate de simplu: atunci cand fiul de 16 ani al lui Gilmour se hotaraste sa abandoneze scoala, tatal sau ii accepta decizia cu conditia de a viziona impreuna de trei ori pe saptamana filme cult. Interesant a fost cand m-am intalnit in carte cu filme pe care le-am vazut si mi-au adus aminte de diverse perioade din viata mea (cand au fost vizionate in copilarie, adolescenta sau in anii recenti). Cartea a aparut in Romania la Editura Humanitas si o gasiti in toate librariile. Lectura placuta si vacante frumoase!

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1205
foto cadoul de pensionareCadoul de pensionare

Cadoul de pensionare

Saptamana trecuta mama mea a fost sarbatorita de fostii colegi de la scoala de arte din Akko unde a predat timp de 22 de ani. De fapt pensionarea de aici a avut loc anul trecut (in Israel varsta pensionarii este de 65 de ani), dar probabil ca au vrut sa astepte sa mai iasa la pensie inca 3 profesoare ca sa pregateasca petrecerea. Chermeza a avut loc intr-un restaurant de pe malul Mediteranei, in prezenta fostilor colegi, iar directoarea le-a inmanat personal cadourile – flori si cate un ceas.

In timp ce mama imi povestea cu cine s-a mai intalnit si cum a decurs ceremonia, mi-am amintit ca atunci cand Opapa a iesit la pensie, prin anii ’80, a primit cadou de la revedere de la colegii de la Laminorul Braila tot un ceas si am inceput sa rad fericita ca iata, eu nu va trebui sa ma pensionez si scap de acest cadou anost si total lipsit de imaginatie.

In cazul in care acest material este citit de vreun HR care are norocul sa prinda pe cineva care se pensioneaza dintr-o multi nationala sau scoala, etc, etc, am cateva sugestii de cadou de care sunt sigura ca sarbatoritul se va bucura:

Pentru doamne:

un abonament de un an de zile la o sala de fitness/cosmetica + un album de fotografie
un tablou semnat de un artist contemporan + un abonament la opera/teatru pe un an de zile
un weekend de doua persoane la Paris/Londra/Roma/Barcelona/Porto/Viena/Budapesta/Berlin + o fotografie semnata de un fotograf roman
un set de lenjerie scump + carti ale scriitorilor preferati

Pentru domni:

la fel ca pentru doamne, mai putin partea cu lenjeria care poate fi inlocuita cu un abonament la golf sau bridge.

Cu acestea fiind spuse, va doresc un weekend minunat alaturi de cei dragi si mai ales in compania parintilor si bunicilor vostri.
Pe foarte curand!

PS: o fotografie care imi place mult, dintr-un pictorial superb din Vogue Paris, decembrie 2010. Va doresc si imi doresc sa aratam asha cu totii la 70 de ani +.

Sursa foto

***

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

7290
HillaBenAri-DawnwebUn weekend foarte ocupat

Un weekend foarte ocupat

text de Noemi Revnic

Cat de mult imi place cand se aduna emailurile ce anunta noi evenimente!
Weekendul bucurestean debuteaza cu “Street Delivery”, unul dintre happeningurile pe care le astept in fiecare an, cu aceeasi placere. Incepand de maine si pana in 17 iunie, prietenii de la Carturesti vor fi tare ocupati cu organizarea. Ca sa vedeti intregul program, intrati inainte pe site-ul oficial,  www.streetdelivery.ro. Editia de anul acesta este dedicata arhitecturii, artelor vizuale, activitatilor pentru copii si societatii civile si bineinteles, filmului. Si daca tot am mentionat filmul, pentru cei care nu au ajuns la editia de anul acesta TIFF (incheiata duminica trecuta), din 15 si pana in 21 iunie, la Grand Cinema Digiplex din Baneasa Shopping City avem o retrospectiva cinefila de filme care s-au bucurat de aprecierea publicului si a criticilor: “Competitie”, “Umbre”, “Fara limita” sau “Ce se intampla, Documentarule?” Mai multe detalii veti gasi pe www.tiff.ro si pe www.grandcinemadigiplex.ro.

La MNAC avem o expozitie vernisata chiar ieri (si care poate fi vizitata pana in 4 septembrie), DAILY REPORTS/ Contemporary Israeli Video Art, al carei curator este  Carmen Ioviţu. Abia astept sa revad instalatiile si fotografiile artistelor  Yael Bartana, Orit Ishay, Hilla Ben Ari, Keren Yeala Golan si Efrat Shvily, foarte apreciate in Israel (lucrarile catorva dintre ele le-am vazut la Muzeul de Arta din Tel Aviv, destul de recent).

“Luna painii” initiata de Mihaela Bilic continua la Carrefour. Lansata in urma cu cateva saptamani, este o initiativa rustico-chic de educare sanatoasa. Da, painea este sanatoasa, evident, consumata in cantitati corecte. De ceva vreme ma fascineaza emisiunile culinare care aduc in prim plan arta si obiceiurile popoarelor si m-am intalnit cu episodul “Paine” deja de foarte multe ori. Painea este buna, mai ales cea calda, cu unt si cu miere de albine.


Si pentru ca este luna copiilor, la MTR avem “Muzeul copilariei”, de astazi si pana in data de 15 iulie. Tema principala: “Lucruri mici pentru nevoi mari”, care se desfasoara in Sala Irina Nicolau.


Iar buna mea prietena Alina Rizea isi extinde in aceasta perioada atelierul de pictura in spatiul atat de iubit de copii de la Muzeul Antipa. Este un fel de Scoala de Vara in care pustii pot fi adusi la 9:00 si luati seara la 18:00, cu masa de pranz inclusa. Mai multe detalii gasiti aici: http://www.antipa.ro/categories/25/pages/102

Un weekend minunat si pe curand!

***

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1203
kalBucurestiul nu are filme, dar abunda de expozitii

Bucurestiul nu are filme, dar abunda de expozitii

text de Noemi Revnic

*

Pentru cei care nu sunt in Paradisul Filmelor de la TIFF, am pregatit cateva expozitii de final de saptamana.

In primal rand, expozitia in aer liber organizata de buna mea prietena Ruxandra Chiurtu, unul dintre cei mai buni marketing manageri pe care i-am cunoscut vreodata, multi premiata de National Geographic (Mama!) Worldwide. Este vorba despre “Vacaresti- Rezervatia naturala urbana” din Parcul Coltea. Imaginile din display-ul outdoor asteapta sa fie admirate pana in data de 26 iunie.

*

MNAC va asteapta cu terasa cea magnifica si cu doua expozitii: subREAL Retrospect, care tine pana in 21 octombrie 2012, al carei curator este Raluca Velisar, iar design-ul expozitiei este semnat Attila Kim. subREAL este primul grup cu deschidere internationala de dupa 1989. Membrii grupului, infiintat in anii ‘90 au facut practic primii pasi in stabilirea unui discurs cu arta occidentala post Revolutie (sau ce a fost in decembrie 1989). Veti asista la o recapitulare a unor proiecte curatoriale ca “Sexul lui Mozart” (1991, Artexpo, Bucuresti) sau “Nomadic” (1994, Bienala de la Sao Paolo).

*

Cea de a doua expozitie este in ton cu alegerile din acest weekend si tine pana duminica, 10 iunie. Kevin « KAL » Kallaugher, Caricatura politica este rezultatul unui parteneriat cu Ambasada SUA la Bucuresti si o sa va amuzati copios cu o suita de caricaturi politice ale lui Kevin « KAL » Kallaugher, un celebru cartoonist al revistei The Economist si al cotidianului The Baltimore Sun.

*

In salile expozitionale ale Muzeului National al Taranului Roman, Muzeului National de Istorie Naturala „Grigore Antipa“ si ale Muzeului National de Geologie al Institutului Geologic este vernisata expozitia “Dobrogea. Intre pamant si mare, amprenta timpului si a omului”, pana in data de 15 iulie. Merita sa mergeti, mai ales ca acest triunghi al muzeelor aflate la distante foarte apropiate devine din ce in ce mai activ si mai interesant in ultima vreme.

*

Sambata 9 iunie, intre orele 11.00-17.00, Wagner Arte si Lush Fresh Handmade Cosmetics va asteapta sa exersati pictura pe portelan si sa luati parte la o dezbatere pe tema gradinilor clasice franceze, in locatia chic Maison de la Porcelaine din str. Dr. Staicovici 19. Aceasta experienta costa 190 de lei, din cate am inteles, dar include si tratatii cu dulceturi, cafele si alte delicatese, plus materialele cu care veti lucra.

*

Daca ajungeti la Readers Cafe, pana in 22 iunie veti admira expozitia artistului Stefan Dinu, “Plante urbane de pe strada mea”, care se asorteaza perfect cu acest loc in care imi place sa-mi beau cafeaua foarte des.
Nu uitati sa votati. Chiar daca va anulati votul, este important sa mergeti la vot. Ganditi-va ca in decembrie 1989 au murit sute de oameni pentru ca acum sa votam liber.

Un iunie incantator va doresc!

*
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

832
Micadietetic10-picAmintiri din copilarie cu Mica dietetica

Amintiri din copilarie cu Mica dietetica

Uneori lucrurile se leaga fantastic.

In urma cu vreo 6 luni mi-am cumparat cartea “Mica dietetica” a regretatului Alex Leo Serban (cat imi lipseste rubrica lui din revista Elle!). Abia acum cateva seri am inceput sa citesc cartea si am devorat-o de-a dreptul, ca pe cea mai buna savarina cu frisca.

Stiu ca lui a.l.s. nu ii placea sa indoaie colturile paginilor, dar eu am acest obicei grobian si imi fac mea culpa de fiecare data. Am indoit zeci de pagini pentru a-mi nota la final pasaje intregi din aceasta carte minunata care mi-a trezit o multime de amintiri, majoritatea din copilaria mea petrecuta printre oameni mari si senzationali.

In capitolul “Va multumesc pentru atentie” (pagina 52), a.l.s scrie despre floarea sa preferata, trandafirul, si despre cum obisnuia sa se furiseze in Parcul Circului si sa taie trandafiri, cu o foarfeca adusa de acasa. Mi-am amintit de o plimbare cu Opapa pe Bulevardul Carol din Braila. Era prin vara lui ’83 si afara era o zapuseala fantastica. Mirosul trandafirilor roz era atat de puternic, incat amandoi am avut acelasi gand si am actrionat sincron: am taiat cativa trandafiri pe care i-am adus in brate, putin vinovati, pana in apartamentul de doua camere din blocul rusesc cu 2 etaje de pe acelasi bulevard. A doua zi am mers la Omama la cimitir si i-am lasat intr-o vaza de cristal care stralucea in razele soarelui (la acea vreme nu se fura din cimitire).

In capitolul “Fiinte de neuitat” de la pagina 28, a.l.s ii trece in revista pe oamenii dragi lui, majoritatea din familie sau prieteni foarte apropiati. Am scris deja aici despre parintii mei, despre bunici si mamaie, de care imi amintesc in fiecare zi si mai citez din ei.

Dar astazi le voi aminti pe prietenele chic ale lui mamaie, care se infiintau la cafeaua de dimineata, zilnic, intr-o halta per pedes in drum spre piata. Una dintre ele, Madame Dorina (care locuia langa scoala mea primara si va dati seama ca venea peste mine in pauze) a plecat o data victorioasa de la noi cu sacosa ceva mai grea. Nu a realizat nimic pana cand a vrut sa scoata portofelul si sa plateasca litrul de bors si s-a trezit ca atinge ceva moale si matasos: era motanul nostru, Fouchet cel roscat, care se furisase acolo si dormea linistit.

Prietenele mamei mele erau niste fashioniste tare interesante. Mie imi placea Ica Despa. Fusese colega de scoala cu tata si era directoarea unei scoli generale (parca Scoala numarul 7). Ica a fost una dintre cele mai destepte femei pe care am cunoscut-o veodata. Stia sa faca switch-ul de la viata de scoala la cea particulara cu un talent de BAFTA, Oscar si Palme d”Or la un loc.

Cel mai mult imi placea cand suna la telefon. De regula preluam toate apelurile. Suna telefonul: “Fa, ma-ta-i acasa?”. Stiam ca e Ica si urlam fericita: “Mama, e Ica!” Doamna Stanescu are cea mai sexy tunsoare si in prezent. Aceeasi, de zeci de ani: parul scurt, blond sandré; un corp superb, doar a fost profesoara de sport. Venea in vizita aproape zilnic. Mamaie gatea ca la restaurant, oale de mancare, masa era pusa si stransa cu gratie si ma intreb astazi cum de reuseau ai mei sa aprovizioneze acest “micro bistro” de pe Strada 11 Iunie din Campina (nu-mi mai amintesc numarul, parca 3). Acesta a fost universul meu. Printre oameni mari. Au fost si jocurile cu vecinii mei si colegii de scoala si prietena Nadia Valeanu (actuala Pop). Dar despre asta, saptamana viitoare.

Incepe luna iunie, luna copiilor si voi scrie mult pe acest subiect.
Daca nu ati citit inca “Mica dietetica” a lui Alex Leo Serban, aparuta la Editura Art, puteti sa o cumparati de la BookFest, pana duminica inclusiv. Despre programul acestui targ de carte pe care il astept in fiecare an puteti sa cititi aici

Pe foarte curand!

***
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1664
Basic CMYKBienala de Arta Contemporana, Noaptea Galeriilor si un butic efemer de lenjerie

Bienala de Arta Contemporana, Noaptea Galeriilor si un butic efemer de lenjerie


Se anunta o vara artistica in Bucuresti, care debuteaza cu mult asteptata Bucharest Bienale 2012, din 25 mai si pana in 22 iulie. Organizata o data la doi ani de doi amici dragi ( Eugen Radescu si Razvan Ion de la Pavilion Unicredit), Bienala Internationala de Arta Contemporana Bucuresti aduce artisti din toata lumea, care expun in spatii pe care le descoperiti cu o plimbare in prealabil pe site-ul excelent pus la punct. Nu ratati happeningurile, pentru ca o sa va intalniti cu asa ceva abia in 2014:)

*

Maine avem un alt eveniment de arta, Noaptea Alba a  Galeriilor. Ca sa ne intelegem, in noaptea de 25 spre 26 mai nu dormim, pentru ca organizatoarea, Suzana Dan, ne-a pregatit o calatorie prin galeriile de arta din Bucuresti si Cluj. O sa va simtiti ca in “Midnight in Paris”, doar ca va fi “Allnight in Bucharest”.  Aici gasiti adresele galeriilor din proiect, intr-o prezentare superbisima.

*

Tot in acest weekend, I.D. Sarrieri organizeaza cea de a treia editie a buticului efemer, in spatiul sarmant de la Gaia Boutique Club ( Strada Tarmului nr.19). De data aceasta, tema este « Croisette », inspirata de petrecerile care se tin lant la Festivalul de Film de la Cannes. Vineri, 25 si sambata, 26 mai, intre 12 :00 si 20 :00 o sa va delectati cu corsete din dantela, lenjerie din matase si costume de baie, colectii intregi Sarrieri la preturi irezistibil de mici.

*
Sa aveti un weekend incantator si nu fiti tristi ca ploua, e cald, e aproape vara.

Pe curand!

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

970
ioana blaj1Experience Hotel, ultima parte

Experience Hotel, ultima parte

IOANA BLAJ (25 ANI, ACTRITA) A FACUT PARTE DIN EXPERIMENTUL GROLSCH IN CARE MAI MULTI TINERI AU FOST SCOSI IN AFARA TIMPULUI. AICI SUNT POVESTILE EI DESPRE TRANSFORMARILE PE CARE LE-A SIMTIT IN CELE PATRU ZILE ALE EXPERIMENTULUI.

primul episod: CUM A LUAT DECIZIA DE A FACE PARTE DIN EXPERIMENT – poate fi citit aici

al doilea episod:CUM A FACUT CUNOSTINTA CU COLEGII EI DE EXPERIEMNT SI CE A GASIT IN CASA IN CARE A LOCUIT – poate fi citit aici

al treilea episod: CUM SI-A NEGOCIAT SPATIUL IN CASA FARA TIMP -poate fi citit aici

Din categoria povestilor cu pitici face parte si dimineata in care Bogdan a venit cu o goarna sa ne trezeasca. De doua ori. Vazand ca nu reuseste, am fost treziti  cu ajutorul melodiilor hip-hop date la maxim in living. Nu a fost cea mai placuta trezire, dar a meritat pentru ca in momentul in care am ajuns jos am intalnit-o pe Vera Ion, care e venit sa tina un workshop cu noi. Workshopul acesta s-a dovedit a fi special si el pentru ca ne-a legat destul de tare pe cei care am fost prezenti.

La un moment dat, a aparut Mugur Ciumageanu in casa si ne-a spus ca trebuie sa mergem in camere, sa ne luam ochelarii de somn si sa venim din nou in living. Va trebui sa ne punem ochelarii pe ochi si, in momentul in care ne auzim numele, vom iesi din casa insotiti de cineva.

Clar se intampla ceva! Oare s-a terminat? Nu se poate! Nu vreau sa ies din casa asta! Nu vreau sa ma intorc din nou in timp la aceleasi probleme cotidiene. Poate nu s-a terminat. Poate doar ne scot afara sa luam putin aer, sau poate ne duc in alt loc.

Cam asta era monologul din capul meu in momentul in care mi-am auzit numele si am fost scoasa afara din casa, preluata de Cristi, cu ochelarii pe ochi si am fost pusa in fata unei camere, sau al unui microfon( nu stiu sigur ce era) sa spun in ce zi suntem si ce ora este. Am spus ca e Sambata ora 16.


Dupa am plecat mai departe. La un moment dat am simtit aerul. Aer foarte foarte curat cu iz de iarba proaspat taiata. Un miros pe care nu-l intalnesti niciodata in Bucuresti ci doar undeva la munte, dimineata. Am inspirat mai puternic ca niciodata. Inaintand am simtit cum pasesc pe iarba si am inceput sa aud pasarele in jurul meu.


Am mai facut cativa pasi si am simtit razele soarelui. Dar nu stiteam o caldura pe tot corpul, ci punctual…simteam exact raza soarelui unde e.

A fost un moment fascinant.

Am cautat soarele cu mainile si l-am atins. Nu auzem nimic in jurul meu ci doar pasarelele , blituri si huruitul unui motor. Atunci m-am gandit ca in mod sigur urmeaza sa urcam in autobuz si sa plecam undeva, dar cand am ajuns langa zgomot si am trecut pe langa el mi-am dat seama ca era un generator.

Am mai mers putin si Cristi mi-a zis ca ma pot aseza. Am simtit ca ma asez pe iarba si ca ceilalti sunt in jurul meu. Am scos aparatul foto de unica folosinta si am facut o poza. Nu stiu ce am fotografiat. Dupa ce l-am bagat la loc am auzit vocea lui Mugur “Unu, doi, trei si….va puteti scoate ochelarii”.

Magie pura.

Eram pe un platou intins, inconjurat de munti…pe langa noi erau vaci si capre. In fata noastra era toata echipa din spatele camerelor si cele 5 camere de filmat. Nu am cuvinte suficiente sa explic ce am simtit in momentul ala. Pot doar sa spun ca mi-am simtit inima in gat si ochii umezi.

Mugur ne intreaba ce zi credem ca e si ce ora. Eu m-am gandit ca e duminica dimineata. Dar nu am avut inspiratia sa ma uit unde e soarele. Era sambata ora 20:00. Soarele apunea. M-am intins pe iarba cu capul spre cer si am multumit. S-a terminat. S-a terminat cea mai frumoasa experienta din viata mea de pana acum.

A urmat o sesiune de interviuri, intalniri cu oamenii din afara casei care si-au facut fani. In momentul in care am iesit am fost surprinsa cand am aflat ca un domn, pe care nu-l mai vazusem pana atunci, stia ca sunt vegetariana si ca am pofta de vin rosu. Totul era nou si noul asta ne placea, pentru ca ne surprindea asa cum poate nu am mai fost surprinsi de ani de zile.

Momentul in care am aflat ca pot renunta la salopeta si ma pot  imbraca in haine civile, l-am refuzat. Abia peste cateva ore cand mi s-a facut frig, am hotarat ca ar fi bine sa ma despart de salopeta atat de neplacuta la inceput si atat de indispensabila acum, pe final.

Cand am fost intrebata daca vreau telefoanul in acea seara, raspunsul a venit rapid : NU.
Inca nu eram pregatita sa ma bag din nou in lupta cu timpul. Vroiam sa lungesc noaptea aia magica cat mai mult. Vroiam sa ma bucur de vinul rosu pe care l-am facut rost cu usurinta intr-un final, sa ma bucur de noi in spatele camerelor, de noi in natura, de noi pe holul Orlando, de noi si cuvintele noastre cheie.

Vroiam sa  spun lucruri pe care nu am apucat sa  le spun in casa sau poate nu am fost atat de apropiata de oameni ca sa le spun. Acum ne unea ceva, mai profund decat orice joculet sau moment din casa. Acum ne unea un final care stiam ca e atat de aproape.

*

Timpul, prin absenta lui m-a invatat sa-mi ascult corpul, m-a invatat sa descopar oamenii cu reactiile lor fine, sa traiesc in prezent, sa ma bucur de aer, lumina si iarba si sa-mi descopar linistea interioara. Timpul prin prezenta lui mi-a adus din nou aceleasi probleme de zi cu zi dar pe care acum stiu cum sa nu le mai las sa ma afecteze. Am invatat sa am timp.

Acum, la cateva zile dupa ce am iesit din acest experiment am refuzat sa-mi pun ceasul la mana , am refuzat sa raspund la intrebari gen “ in cat timp ajungi” si mi-e greu sa ma apropii de telefon si sa scriu la acest laptop. Imi verific facebook-ul o data pe zi si ma bucur de fiecare melodie in parte ca si cum ar fi ultima. M-am intalnit de doua ori cu grupul meu de prieteni si mi-e dor de cel nou.

***Intregul experiment va fi subiectul unui documentar pentru Discovery.

1493
ioana blaj1experience hotel, part 3

experience hotel, part 3

IOANA BLAJ (25 ANI, ACTRITA) A FACUT PARTE DIN EXPERIMENTUL GROLSCH IN CARE MAI MULTI TINERI AU FOST SCOSI IN AFARA TIMPULUI. AICI SUNT POVESTILE EI DESPRE TRANSFORMARILE PE CARE LE-A SIMTIN IN CELE PATRU ZILE ALE EXPERIMENTULUI.

primul episod: CUM A LUAT DECIZIA DE A FACE PARTE DIN EXPERIMENT – poate fi citit aici

al doilea episod:CUM A FACUT CUNOSTINTA CU COLEGII EI DE EXPERIEMNT SI CE A GASIT IN CASA IN CARE A LOCUIT – poate fi citit aici

***

Un baiat blond, cret imbracat in haine normale a intrat pe usa si ne-a spus ca va tine un workshop de improvizatie si ca ar fi incantat sa participam. Era Bogdan Nechifor, colegul meu de facultate, prima figura cunoscuta de cand am intrat in acest spatiu fara timp. M-am bucurat mult sa-l vad si am participat cu mare drag la “joculetele” pe care noi le faceam in anul I de facultate. Mi-am dat seama ca de acum inainte o sa tot avem oaspeti, de tot felul, dar nu stiam la ce sa ma astept.


Prima noapte (pentru ca in acel moment inca stiam cu siguranta ca e noapte) a fost plina de povesti de inceput, care au pus bazele unor frumoase prietenii care vor dura mult timp de acum incolo.


Ceea ce voi povesti de acum inainte nu va mai avea o ordine cronologica, pentru ca experimentul déjà incepe sa-si puna amprenta, iar notiunea timpului incepe sa dispara.
**
Primul somn a fost plin, in sensul ca am ajuns in camera, m-am bagat in pat si lumina inca era aprinsa. Mi-am pus ochelarii si-am adormit. La un moment dat m-am tot trezit pentru ca vedeam lumina in camera. Nu stiam cat timp trecuse asa ca nu-mi ramanea decat sa fiu atenta la corpul meu daca mai are nevoie de somn sau nu. Initial l-am simtit obosit si fara chef sa se miste. Asta a fost un prim semn ca somnul trebuie continuat. Apoi am mai avut un moment in care m-am trezit, dar din nou corpul nu-mi era pregatit, iar ultima incercare de a ma trezi a fost cu succes pentru ca nu a mai fost nevoie sa-l analizez, pentru ca el déjà incepuse sa se miste.


A doua zi, adica prima dimineata (din puctul meu de vedere, pentru ca habar n-aveam daca e pranz sau seara) a inceput cu o masa destul de ciudata: spaghete. Asta a fost unul din primele semne care m-au dat peste cap. Cum sa ma trezesc sa mananc spaghete? Peste ceva timp, cam pe cand eu credeam ca e seara m-am trezit cu micul dejun :).


Oricat ma chinuisem pana atunci sa-mi dau seama de timp, acesta a fost momentul in care am inceput sa ma indoiesc de mine si logica mea.

**
Atelierele nu au incetat sa apara. Am avut un atelier de desen, care a fost un esec total pentru baiatul care a venit sa picteze peretii cu noi, pentru ca nimeni nu avea chef de pictat, insa dupa ce a plecat, Ana Botezatu si Dan Ungurean s-au pus pe treaba si au transformat un perete alb intr-o poveste. Camera incepea déjà sa prinda contur.

Creativitatea mea incepea sa se dezlantuie. La un moment dat, stateam in living si nu mai suportam lumina alba si m-am hotarat sa vopsesc neoanele cu tempera. O alta idee mi-a venit in a doua noapte, cand mi-am dat seama ca pot desfileta becurile din camera si pot face intuneric. Fumoarul a devenit si el animat, pentru ca in fiecare seara Vlad Tausance,Vlad Ursulean, Constantin Nimigean si Cristian Neagoe erau gazdele unui talk show in care se vorbea despre orice.

Tot din categoria creativitatii fac parte: masina de scris pe care Vlad Ursulean a adus-o si ne-a pus-o la dispozitie in living si fiecare scria tot ce-i vine, cand ii vine, rezultatul fiind probabil prezent in numarul viitor al revistei Tataia, aparatul Polaroid al carui posesor era tot Vlad cu care ne-am jucat si am umplut de poze continutul gol al chenarului unei sticle de Grolsch care se afla pe unul din pereti si minunatul kuter.

Kuter-ul asta a fost obiectul sfant al fetelor in momentul in care a aparut in casa, pentru ca am inceput sa ne taiem gulerele tricourilor si manecile pentru, a ne dezgoli partile feminine si a crea putin haos in randul baietilor :)

La un moment dat, a intrat a doua noastra gazda, care era tot un pitic imbracat in costum rosu, pe care il cheama Coco Jambo. Avea  o cutie care continea aparate de fotografiat de unica folosinta pentru fiecare din noi. Rezultatul va fi prezentat tot in numarul urmator al revistei Tataia.

Timpul nu mai exista pentru mine. Am jucat rummy, poker, ping pong unde mi-am dezlantuit competivitatea, pictam pereti, facem fitness ( la un moment dat m-am trezit singura la doi instructori), thai chi, m-am jucat cu plastilina, cu instrumente de percutie, am facut pirogravuri, dar am si creat momente (eu si ceilalti 13 cobai) pe care foarte multi dintre noi le vor avea bine intiparite intr-un coltisor pentru mult timp de acum inainte.

Unul din aceste momente a fost cand dupa o masa copioasa cu pastrav si legume la gratar, ne-am strans in living si am inceput sa cantam. Luiza Zan, care are o voce absolut spectaculoasa, a inceput sa cante, iar noi ceilalti tineam ritmul cu palmele, cu pixurile pe sticlele de bere sau eram doar spectatori. Doru Trascau a venit si el cu chitara si cu o mini statie si a inceput sa cante melodii cunoscute de toti.

Si acum am prezenta in minte vocea grupului cantand “ In hol, in hol, in hol cu capul gol”. Se crease o atmosfera emotionanta pentru noi, cei din casa. Eram dupa mult timp singuri, fara oaspeti si in sfarsit legati ca si grup. Alt grup, pe langa cel cu care eu eram obisnuita acasa.

Momentul a fost insa intererupt de Dan Petre care a intrat in casa si  m-a scos din povestea pe care o construisem. A incercat sa ne aduca cumva cu picioarele pe pamant, intrebandu-ne cat estimam cat e ora. Destul de ciudata intrebarea venita in contextual asta, pentru ca nimanui nu-i mai pasa de timp. Cu toate astea paleta a fost foarte larga pentru ca luati individual aveam notiuni foarte diferite. Unii spuneau ca e ora 23 altii ca e ora 17, 3 dimineata…deci clar timpul nu mai era concret. Ca sa ajungem la o ora a grupului, am scris toti pe o hartie timpul nostru si am facut media. Ora care a iesit a fost 21;45.

Ulterior am aflat ca noi, ca si grup cel putin de doua ori am estimat ora corect, dar individual eram pe pereti.

**

Neavand muzica, din teama organizatorilor ca nu cumva sa putem estima timpul dupa durata melodiilor, ne-am hotarat totusi sa ne incercam norocul si sa cerem un playlist cu guilty pleasures-urile noastre. Fiecare trebuia sa scrie pe o hartie doua melodii una ritmata si una mai putin ritmata. Am facut un playlist foarte dragut cu melodii de la Casablanca, Buna seara iubite, pana la Florin Salam, Roxette etc. Eu am ales Roxette cu melodia “It must to be in love” si Loredana “Buna seara iubite” :). L-am prezentat frumos spre una din camerele care ne supraveghea si am asteptat sa ni se si indeplineasca dorinta.

Am trecut ceva timp, am fost la talk showul din subsol , am mai vorbit unii cu altii, iar intr-un final ne-am hotarat sa mergem la somn.
Cind nu mai era  nimeni in living, am auzit niste batai puternice in usa. Am crezut ca e unul din colegii mei si i-am spus sa intre. Eram sub plapuma, doar cu lumina de pe hol aprinsa, in momentul in care am auzit o voce care mi-a spus : “coboara in living; se pune playlistul”.


Cand am deschis ochii piticul Bogdan era langa patul meu. Nu cred ca pot sa descriu in cuvinte spaima  pe care am trait-o si felul in care m-am manifestat.


IN EPISODUL URMATOR IOANA IESE DIN CASA SI E SUPUSA ANALIZEI PSIHOLOGULUI .

1200
ioana blaj1Experience Hotel, part 2

Experience Hotel, part 2


IOANA BLAJ (25 ANI, ACTRITA) A FACUT PARTE DIN EXPERIMENTUL GROLSCH IN CARE MAI MULTI TINERI AU FOST SCOSI IN AFARA TIMPULUI. AICI SUNT POVESTILE EI DESPRE TRANSFORMARILE PE CARE LE-A SIMTIT IN CELE PATRU ZILE ALE EXPERIMENTULUI.

primul episod poate fi citit aici


Ne-am urcat in autobuz si am plecat catre Targoviste, stiind ca nu asta urmeaza sa fie destinatia finala. Pe drum toata lumea a inceput sa vorbeasca, sa povesteasca ce face, cu ce se ocupa. Eu am stat cu Ioana Cotulbea, iar in spatele meu erau Vlad Tausance si Cristian Neagoe . Am inceput sa vorbim toti patru, sa descoperim cunostiinte comune, sa ne laudam fiecare cu proiectele noastre si sa dam cam ce aveam mai bun, asa ca pentru o prima conversatie :).


Trecerea de la viata obisnuita la cea mai putin obisnuita se face treptat.

La un moment dat autobuzul s-a oprit la o benzinarie, pentru ultimele cumparaturi si primele socializari in grup. Dupa benzinarie am mai avut inca o oprire, in fata unor blocuri. Nu stiu exact pe unde eram, dar simteam o atmosfera de Rahova pe inserat. Inainte de a ne urca din nou in autobuz ca sa plecam catre destinatia finala am fost anuntati ca asta este ultima oprire si de acum va trebui sa ne punem ochelarii, pentru a nu vedea pe unde mergem.

Intunericul incepea sa se astearna. Draperiile din autobuz au fost trase. Nu mai vedeam nimic. Nu stiu cat timp a trecut pana cand huruitul motorului nu mi-a mai tulburat somnul. Stiu doar ca ni s-a spus:” AM AJUNS!”.

***

Am simtit cum sangele imi coboara in picioare si cum inima incepe sa o ia razna. Am coborat cu ochelarii pe ochi, indrumati de catre un om. Cand am pus piciorul pe pamant, am simtit un aer rece si destul de puternic, diferit de cel din Bucuresti. De acum lucrurile incep sa devina usor incerte. Am ajuns pe o banca si tremuram de frig, de emotie…nici nu cred ca mai conteaza, cand ni s-a spus din nou “ Gata. Va puteti da jos ochelarii”.

Cand am deschis ochii am constatat ca ne aflam intr-un cort, perfect inchis, cu foarte multi oameni pe care nu-i mai vazusem pana atunci si cu multe camere de filmat in jurul nostru. Haosul incepuse.

***

Ni s-au inmanat niste genti negre care contineau doua salopete albe si trei tricouri cu guler tot albe. Am primit acuarele ca sa ne personalizam tricourile. Care mai de care a inceput sa se joace cu culori, mesaje si forme. Am inceput timid sa-mi le pictez. Pe unul dintre tricouri am desenat un soare galben, in mijlocul caruia am scris cu litere de tipar “JOY”, pe altul am scris “ I love …” si p e cel de-al treilea am scris cu rosu “Lost in” iar cu verde “LIFE”. Pe fundal se auzea muzica din Twin Peaks. Dupa ce am terminat baietii au fost invitati intr-o anexa a cortului sa se schimbe si sa li se controleze bagajele. Acelasi lucru s-a intamplat si cu noi, fetele, dupa.

In momentul in care ne-am reunit cu totii, din oamenii care eram inainte ne-am transformat in niste “detinuti” imbracati intr-o uniforma.
Ni  s-au comunicat ultimele detalii cum ca absolut in fiecare secunda Dan Petre si Mugur Ciumageanu ne vor urmari pe monitoare, deci daca avem nevoie de ceva, ei ne vor auzi. Am aflat ca exista si un buton de panica in casa pe care il putem apasa daca ni se intampla ceva, cu riscul ca acela care apasa va fi scos din experiment. Daca vrem sa trimitem mesaje catre cei de afara va trebui sa le scriem pe o hartie si gazda noastra le va aduce in afara si vor fi preluate si transmise de catre echipa. Acestea fiind spuse, eram pregatita sa intru in spatiul fara timp.

***

Din cort am intrat pe un culoar si apoi in casa. In momentul in care usa s-a deschis ne-a izbit un miros de casa de tara si imagine unei incaperi foarte modeste cu pereti albi si mobila veche. Cand am lasat capul in jos am vazut un pitic, imbracat intr-un costum rosu.

Socul a fost atat de mare incat am dus mana la gura si cred ca fata imi era usor schimonosita. El urma sa fie gazda noastra. Bogdan.

Ne-a aratat livingul, o incapere cu o masa de ping pong, o alta incapere cu o masa mica de billiard si cateva carti si evident, ne-a spus ca nu avem voie sa fumam in living ci doar in locul special amenajat, care s-a dovedit a fi  beciul casei, urat mirositor, cu pereti albi, 5 scaune albe de plastic si doua scrumiere. Acum a venit clipa sa urcam la etaj sa ne alegem camerele.

Asta iarasi a fost un moment care o sa-mi ramana mult timp intiparit pe retina. Am urcat pe niste scari de lemn si m-am izbit de niste camere cu doua paturi cu lumini diferite si asternuturi cu flori de culori diferite. Am ales singura camera cu lumina calda, restul avand lumina rece de neon. Fericita ca am putut sa aleg camera asta, am chemat-o pe Ioana Cotulbea, cu care urma sa stau, sa ne bucuram de ea. Singura problema a fost ca in momentul in care Ioana a vrut sa aprinda lumina la baie, ne-am dat seama ca nu exista. Problema! Pentru ca déjà celelalte camere se ocupasera, asa ca nu aveam ce facem. Norocul nostru a fost ca ca printre cele cinci obiecte personale eu am luat lumanarea, pe care o putem folosi ca sa vedem ceva in baie. Cand am rezolvat si acest aspect, am vrut sa ies din camera si sa sting lumina, numai ca intrerupatoarele erau blocate, tocmai pentru a avea lumina non stop, asta insemnand si in timpul somnului, ca doar nu am primit degeaba ochelari de somn :)

Ala a fost un moment in care mi-am amintit de camera mea de acasa cu cel mai mare drag, de elefantul meu albastru de plus cu care dorm in fiecare seara, de asternuturile mele moi si colorate, de omul cald si dragastos pe care il iau in brate in fiecare seara, dar am depasit momentul convinsa de faptul ca o sa raman cu ceva memorabil din acest experiment.

***

Am coborat si am inceput sa inspectez casa. Aveam nevoie sa-mi gasesc un loc in care sa ma simt confortabil. Am ales canapeaua, dupa care am hotarat ca mi-ar prinde bine sa ma obisnuiesc si cu beciul, dat fiind faptul ca imi voi petrece mult timp acolo. M-am trezit singura si ca de fiecare data cand stai si astepti pe cineva la o terasa sau nu ai nimic de facut, iei telefonul si intri pe retele de socializare sau pe sfantul youtube sau google, numai ca acum nu mai aveam telefon, asa ca a trebuit sa stau, sa inspectez peretii si tevile si geamurile acoperite cu chestii negre care nu permiteau luminii naturale sa patrunda. La un moment dat m-am dus sus in living, am luat doua tuburi de tempera unul negru si unul rosu si am pictat unul dintre pereti.


Intotdeauna m-am temut sa pictez, pentru ca fac doar desene de copii, cu linii strambe, idescifrabile, iar acum am spus ca e momentul sa incep, ca si-asa nu am ce face. Mi-am dat seama ca in momentul in care am trasat prima duga, in mod normal, daca as fi fost acasa, m-as fi retras, pentru ca nu as fi fost multumita si m-as fi dus sa verific facebookul, dar acolo, neavand nici o alta optiune, am dus desenul pana la capat, ba mai mult, am fost surprinsa cand am vazut ca are o forma si chiar arata intr-un fel. Am desenat un puls si la capatul lui o inima rosie. Asta mi-a venit dupa ce mi-am simtit pulsul. Mi s-a parut ca e desenul care ma reprezinta cel mai bine in momentul ala.


Lucrurile incepeau sa se aseze. Aveam momente in care mi se parea ca vibreaza ceva in buzunar sau momente cand imi duceam ochii spre mana ca sa ma uit la ceas, dar imi aminteam rapid ca NU EXISTA TIMP.


Cand am urcat din nou in living am primit un oaspete.

CINE A FOST OASPETELE SI CUM AU CONTINUAT CELE 4 ZILE IN EXPERIMENTUL FARA TIMP PUTETI CITI MIINE.

1446
ioana blaj1EXPERIENCE HOTEL, episodul 1

EXPERIENCE HOTEL, episodul 1

Eu sunt Ioana Blaj, sunt actrita , am 25 ani si sunt vegetariana. Port ceas unisex la mana, sunt intr-o relatie foarte speciala si profunda cu telefonul meu si cu conturile mele de socializare si sunt indragostita de meseria mea. Asta atrage dupa sine o seriozitate maxima in timpul repetitilor si dedicare totala. Imi place uneori sa port tocuri, sa ma imbrac in rochite si sa petrec prin cluburile bucurestene.

Fumez tigari BlackStone Cherry, pentru ca mi se pare ca fumez mai putin si nu mai miros atat de tare a tutun. Am o gasca mica de prieteni, dar suntem foarte apropiati si in lumea noastra. Sunt sociabila, dar nu permit oamenilor sa intre in aria mea de intimitate. Ascult non stop muzica si nu cred ca as putea sa traiesc fara ea. Unii oameni ma considera o persoana rasfatata, altii superficiala, eu cred ca sunt o tipa normala cu calitati si defecte. Intotdeauna mi-a placut sa-mi testez limitele, sa fac sporturi extreme si sa-mi creez spatii si situatii greu de controlat.

Intr-o dupa amiaza am primit un telefon de la Stefana Popa care imi propunea sa ies in afara timpului alaturi de alti 13 oameni din domeniul artei si alaturi de 5 camere de filmat, cu ajutorul unui proiect initiat de berea Grolsch si Discovery chanel, unde tehnologia nu-si are locul. Nu am avut nevoie de timp de gandire. Raspunsul a venit rapid si prompt: ma bag.

Nu am stiut ce o sa se intample si cand am fost intrebata la ce ma astept de la acest experiment am raspuns clar ca imi place sa ma las surprinsa. Cred ca este pentru prima data cand nu mi-am lasat mintea sa creeze asteptari.

Dupa o luna de cand am primit telefonul, detalii au inceput sa apara: nu vom avea acces la nici un ceas, telefon, laptop, nimic care sa ne indice in vreun fel timpul, nu vom avea lumina naturala, vom fi inchisi intr-o casa, vom fi legati la ochi in momentul in care vom pleca pentru a nu sti unde ajungem si vom avea acces la doar cinci lucruri personale, pe langa cosmetice si lenjerie intima.


Treaba a inceput sa devina serioasa. Nu mai era doar o propunere ci un experiment adevarat gata sa inceapa. Urma sa plec pentru 4 zile cu alti 13 oameni pe care nu-i cunosteam personal, decat din reviste si concerte, ba mai mult sa locuiesc cu ei in aceeasi casa si sa ne si  intelegem.

Panica a inceput sa apara, ca de fiecare data cand mintea nu mai poate controla ceea ce se intampla. Inainte cu cateva ore de a pleca, am inceput sa plang isteric si sa spun ca nu pot face asta pentru ca mi-e frica. Dar nu puteam sa definesc de ce mi-e frica. Stiam ca nu mai am cum sa dau inapoi, dar parca nici nu-mi doream. Era un sentiment foarte confuz, cam la fel de confuz cum era si in capul meu ceea ce urma sa se intample.

Un rucsac plin ochi cu cele cinci lucruri personale: cartea “Dragoste in vremea holerei” Gabriel Garcia Marquez, o agenda Burberry (pe care am primit-o cadou de la prietena mea Cristina Bazavan cu doua ore inainte sa-mi fac bagajul), un joc Alias, un pachet de carti si o lumanare plus pijama, slapi ,cosmetice si cele necesare unei femei. Emotii mari si nod in gat. Cam asta am simtit pe tot drumul de acasa pana la locul de intanire.

Piata Presei Libere, in fata statuii Hand Gun. Locul in care ne-am intalnit miercuri seara la ora 20:00 ca sa plecam in afara timpului. Am salutat pe toata lumea, dar nu aveam putere sa ma duc sa fac cunostiinta cu ei, pentru ca mi-era teama ca la prima mana stransa o sa ma buseasca plansul si nu o sa stiu sa raspund la intrebarea “de ce plangi”. Asa ca am ales sa mai dau un telefon de calmare inainte si abia apoi am fost apta sa cunosc oamenii cu care urma sa locuiesc.

Prima persoana pe care am cunoscut-o era o tipa micuta de inaltime, cu o privire calda, cu mana fina, dar puternica si cu o voce care m-a calmat pe deplin : “ eu sunt Luiza”, mi-a spus (Luiza Zan cantareata de jazz). Gata, primul pas a fost facut. Incepeam usor sa ma desprind de fricile mele si sa ma indrept spre ceea ce a urmat. “Eu sunt Georgiana”, a doua mana pe care am strans-o. (Georgiana Toe unul din fondatorii Artskul). Langa mine era Madalina Dan(coregraf si performer) pe care o cunosteam din vedere de prin facultate…apoi incet incet am inceput sa-i cunosc pe fiecare in parte. A urmat Doru Trascau( musician –The Mono Jacks), Vlad Ursulean(Tanaru’ jurnalist ratacitor, reporter fara gazeta), Vlad Tausance (scriitor si jurnalist), Cristi Lupsa (e printre fondatorii trimestrialului Decat o revista) si Bogdan Serban (om de Radio Guerilla) . Corpul meu incepea usor sa se destinda.

La un moment dat il aud pe Mugur Ciumageanu (psiholog) si pe Dan Petre (sociolog si doctor in stiintele comunicarii)  ca ne indruma sa ne strangem toti pe scarile din fata statuii si sa stam putin de vorba. Pe scari apare Ioana Cotulbea (unul dintre fondatorii revistei TATAIA), Cristian Neagoe (Redactor sef al revistei Sapte seri si masterand in etica aplicata la Facultatea de Filosofie a Universitatii Bucuresti), Constantin Nimigean ( in timpul liber tine site-ul Oitzarisme.ro si revista online Love Issue, iar in timpul ocupat este layouter la o firma de software), Dan Ungureanu (voluntar in Plai festival si ilustator de carti pentru copii) care era cam in aceeasi stare cu mine pentru ca ii vedeam fata timorata si usor crispata si Ana Botezatu (ilustrator)o tipa care venea din alta lumea; o femeie cu fata intinsa cu privirea foarte patrunzatoare si de o finete greu de explicat. Cred ca suntem toti.


Mugur ne anunta ca a venit momentul sa dam un ultim telefon si sa ne predam telefoanele si ceasurile. Inima a inceput sa bata tare tare, mainile au inceput sa tremure pe touch screen si am scris cu greu un ultim “Te iubesc. Ne auzim peste patru zile”. Este pentru prima data cand renunt la telefon pentru atata timp.

IN EPISODUL URMATOR AFLATI UNDE AU FOST DUSI CONCURENTII SI CE A DESCOPERIT IOANA IN CAMERA IN CARE LOCUIA.

2808
world press photoDoua expozitii de mai si o galerie proaspat descoperita

Doua expozitii de mai si o galerie proaspat descoperita

Imi face o deosebita placere sa anunt doua expozitii pe care abia astept sa le vad! Prima este mult asteptata (dupa o pauza de 17 ani) a  World Press Photo, considerata a fi cea mai importanta expozitie la nivel mondial dedicata fotojurnalismului. Expozitia este vernisata in noul sediu al Bibliotecii Nationale a Romaniei din Strada Ion Ghica nr.4 (http://www.bibnat.ro).

Veti admira peste 170 de lucrari premiate in cadrul competitiei internationale World Press Photo, incepand de maine si pana in data de 10 iunie. Pretul unui bilet este de 7 lei (jumatate de pachet de tigari). Expozitia face parte dintr-un turneu international fotografic in 45 de tari.

Saptamana viitoare o sa avem o vreme calda si frumoasa, numai buna de o noua incursiune craioveana, in spatiul drag mie de la Club Electroputere, cu doua gazde minunate, Alexandru Niculescu si Adrian Bojenoiu. Din 25 mai si pana in 6 iulie este vernisata expozitia PUNK, CENUȘĂ şi HOLOCAUST, un proiect care aduce laolalta trei situatii social artisitice care au legatura directa cu istoria orasului Craiova. ”Punk” este un fenomen extraordinar nascut imediat dupa revolutia din 1989, cand cateva sute de tineri craioveni s-au organizat intr-un grup, in incercarea de a-si construi o identitate intr-o noua societate fara modele de varf.

”Cenusa” inseamna o serie de fotografii dezolante dar incarcate de multa sensibilitate, surprinse de Cristian Comosteanu care, proaspat absolvent al Politehnicii a lucrat timp de doi ani ca paznic la un lac industrial. Ca sa supravietuiasca mediului aspru, acesta a fotografiat diverse momente care l-au marcat in scurgerea anotimpurilor. ”Holocaust” este un film documentar despre holocaustul romilor, realizat de Romeo Tiberiade.

Ma bucur mult ca partenerii acestei expozitii sunt Henkel ( initiatorul concursului Premiile Henkel Pentru Arta, aflat in plina selectie) si illy, care se implica in proiecte artistice deja de cativa ani. Intamplator ii cunosc  pe reprezentantii Henkel si illy in Romania, doua echipe extraordinare de doamne care se dau de fiecare data peste cap pentru a se implica in astfel de proiecte. Aici gasiti mai multe detalii despre expozitie: http://www.clubelectroputere.ro/


Saptamana trecuta am descoperit o galerie de arta contemporana intr-o zona care ma inspira fantastic – nucleul MTR, Muzeul Antipa si Muzeul de Geologie. AnnArt “locuieste” intr-o casa brancoveneasca din Mahatma Gandhi nr. 1 ( se intra din Kiseleff) si este condusa de Gabriela Masaci, care va va plimba prin salile care gazduiesc lucrari ale unor artisti precum Sorin Ilfoveanu, Stefan Caltia, Vladimir Setran, Francisc Chiuariu iar pe restul artistilor va las pe voi sa ii descoperiti. http://www.annartgallery.ro

Saptamana viitoare voi scrie despre surprizele Bienalei de Arta Contemporana si despre lenjerie. Stay tuned, dragilor.

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

976
zgarda-ciucureGablonturi minunate

Gablonturi minunate

Cand eram mica, eram innebunita dupa podoabe. Zilnic ma infiintam in fata oglinzii ovale din dormitorul mamei, ma urcam pe taburetul de langa masa de toaleta plina cu farduri, parfumuri si bijoux si ma incolaceam in siraguri de margele. Cerceii cu clipsuri erau preferatii mei iar zornaitul bratarilor le atragea pe cele patru pisici care se strangeau vesele in jurul meu. Se pare ca pasiunea pentru accesorii nu m-a parasit de atunci.

De fiecare data cand imi cumpar ceva nou, asociez bijuteria respectiva cu un moment important din viata mea sau cu o zi in care ma simt foarte bine.

La inceputul acestei saptamani, Maria Filipescu si-a lansat o noua colectie de bijuterii care pot fi achizitionate, ati ghicit, de pe molecule-f . Nu stiu cum face, dar Maria reuseste de fiecare data sa creeze cate o piesa extrem de sexy, pe care as purta-o cu o piesa vestimentara simpla, ca sa o scoata cat mai mult in evidenta.

Aici este o piesa cu ciucuri fantastica, preferata mea.

***
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1175
ioana blaj1Jurnal Experience Hotel

Jurnal Experience Hotel

“Sunt în afara timpului. Nu știu unde, dar e bine și cred că va fi experiența vieții mele. Suntem într-o casă antică (ca la bunica), e friguț, nu am lumină în baie, noroc că în cele 5 obiecte ale mele mi-am luat o lumânare. Am fost întâmpinați de un pitic. E foarte, foarte ciudat, dar oamenii sunt foarte mișto. Stau în cameră cu Ioana de la Tataia și e tare drăguță. Revin cu detalii…”

***

Timp de 4 azile Ioana Blaj ia parte la un experiment despre creativitate in afara timpului. fara tehnologie, fara lumina naturala, fara contact cu lumea “exterioara”.

in fiecare zi vom primi un mesaj de-al ei, printr-un intermediar din partea organizatorilor experimentului.

1757
V for VintageWeekend cu terase, comori vintage si expozitii cool

Weekend cu terase, comori vintage si expozitii cool

Nu aveti idee cat de bine imi pare ca a venit caldura! Sa pot sa ma bucur de un frappé rece la o terasa cocheta fara sa ma fi imbracat in prealabil in straturi de jachete; sa ma uit la cerul senin si sa nu ma ingrijorez prea tare atunci cand acesta imi mai trimite cate o ploaie calda de mai-august. Pot sa scriu un eseu destul de lung pe aceasta tema, dar cum de la o vreme imi place sa scurtez povestile, voi trece in revista propunerile mele pentru acest weekend:

Readers Cafe de pe Iancu de Hunedoara isi redeschide oficial terasa, chiar incepand din aceasta vineri. Iar prietenii de la Gargantua au scos canapelele cu vedere spre parc inca de acum doua saptamani.

Sambata, 5 si duminica, 6 mai, V for Vintage ne asteapta la Sala Dalles cu comori de pe cele mai chic site- uri vintage, cu o selectie de designeri romani via Molecule-F si cu alte bunatati, totul in spiritul hip orange Aperol Spritz. Sa treceti si pe la coltul Iubirrre, pentru ca prietenele mele care salveaza zilnic vieti de caini, pisici & cai va asteapta cu haine si accesorii care odata vandute, vor hrani multe patrupede minunate, in asteptarea unor stapani iubitori.

Salonul de proiecte (din Calea Mosilor 62-68, et.2) ne asteapta pana in 10 iunie cu un dublu vernisaj al artistilor romani Daniel Knorr si Sorin Popescu. Despre Piggy Bank si Coate Goale cititi mai mult pe site- ul spatiului de expunere, o prelungire desteapta si mai centrala a unuia dintre muzeele mele preferate, MNAC.

In rest, va doresc un weekend cald, cu multi prieteni in jur, cu carti proaspete si tot ce se mai afla pe lista voastra de dorinte.

Pe curand!

***

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

918
Hamletprin oras in ultimul week end din aprilie

prin oras in ultimul week end din aprilie

De fiecare data ma bucur cand primesc multe, multe comunicate, mai ales despre lucrurile care imi plac. Pentru acest final de aprilie v-am pregatit o stire fresh, despre colectia primavara-vara a designerului roman Alina Botea ( pe care am vazut-o anul trecut, in prezentarea designerilor romani de la Berlin).
Libelula este una dintre temele principale ale acestei colectii, plina de optimism si culoare. Iar ,,rochia Jerry Hall’’, cum ii spun eu, foarte anii’70, este su-per-ba! O puteti vedea, alaturi de celelalte piese Flying Sunny Day, pe molecule-f.
**
Intre 30 aprilie si 2 mai avem un regal teatral datorat Festivalului International Shakespeare de la Bucuresti. La Teatrul Odeon – Sala Majestic, Teatrul Bulandra – Sala Liviu Ciulei si la Sala ArCuB vom vedea Hamlet, Romeo si Julieta si Orô De Otelo in viziunea a trei regizori extraordinari: Nikolay Kolyada, Oskaras Koršunovas si Eugenio Barba. Grabiti-va, pentru ca biletele se vand precum croissantele calde de la Rue du Pain. Mai multe detalii gasiti pe site-ul prietenilor de la Odeon ( da, Tamara Susoi este nemaipomenita): www.teatrul-odeon.ro.
***
Prietenii mei Adrian Bojenoiu si Alexandru Niculescu de la Club Electroputere Craiova ne asteapta cu o nou expozitie in spatiul hip oltenesc: Ultima Revolutie Analogica, o Cutie a Memoriei, de maine si pana in 22 mai. Curatori: Stefan Constantinescu, Xandra Popescu. Artisti: Stefan Constantinescu, Peter Forgacs, Zuzanna Janin, Karen Mirza si Brad Butler, Liliana Moro, Deimantas
Narkevicius, Yves Netzhammer. Ca sa nu va rataciti pe drum, adresa exacta este Str. Calea Bucuresti nr. 56, Craiova. Si mai multe detalii gasiti pe site. clubelectroputere.ro.
**
Pentru cei care vor sa vada o expozitie in Bucuresti, Galeria Anca Poterașu ne asteapta cu 7 disparitii, semnata de artistul Calin Dan ( care in prezent locuieste la Amsterdam). Calin este membru fondator al Grupului subREAL (1990) si a participat in trecut la festivaluri internaţionale de film: Osnabrück, Oberhausen, Rotterdam, La Rochelle, la bienale artistice: Bienala de la Venetia, Bienala de la Istanbul, Manifesta 1, Bienala de la Sydney , Bienala de arta contemporana din Praga. Lucrarile sale sunt prezente in muzee si galerii de arta din Europa, SUA si Australia. Ma bucur ca cei de la Corcova sunt parteneri, ii intalnesc mereu pe la astfel de evenimente artistice. Este o expozitie scurta, pana in 31 mai, pentru programari trebuie sa sunati la acest numar: 0744.342.944.
Va doresc un weekend fantastic!
*
***

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1386
t-shirt-ul-romanesc-adrian-oianu-campanie (39)O expozitie, spectacole sociale si haine made in Romania

O expozitie, spectacole sociale si haine made in Romania

AnnArtGallery verniseaza din 20 si pana in 25 aprilie expozitia artistului Dorin Cretu. Lucrarile fac parte din seria Fleurs 2008 – 2011 si o mare parte
sunt prezentate in premiera, dupa ce au fost expuse la inceputul anului la galeria Charoltte Norberg din Paris. Mai multe detalii aflati aici:
*
Marti, 24 si miercuri, 25 aprilie, Sala Studio de la Odeon ne pregateste doua spectacole ale Gianinei Carbunariu. Show-urile se vor desfasura in doua spatii rezervate productiilor independente de arta contemporana: X mm din Y km, o productie a ColectivA la Fabrica de Pensule din Cluj și 20/20, a Yorick Stúdió si dramAcum la Studio Yorick din Targu-Mures. Spectacolul 20/20 trateaza conflictele interetnice din martie 1990 de la Targu-Mures iar proiectul X mm din Y km are la baza o documentare in arhiva CNSAS, iar scenariul este inspirat de o stenograma din dosarul de urmarire al scriitorului dizident Dorin Tudoran.
*
Designerul Adrian Oianu a lansat in aceasta saptamana t-shirt’ul romanesc.
Acesta a stilizat ia, atat de chic si a aplicat-o pe tricot, un omagiu estival adus portului romanesc traditional. Preturile sunt cuprinse intre 340 si 390 lei si daca vreti sa faceti o achizitie pentru zilele calde care sper sa vina mai repede, scrieti-le minunatelor doamne din echipa lui Oianu, la catrinel.chiriac la adrianoianu.com sau andreea.inankur la gmail.com.
*
Colectia Inverted Perspective a unuia dintre designerii mei preferati, Lucian Broscatean este fresh si numai buna de admirat & cumparat de pe darling site- ul molecule-f.com. Lucian a creat si o colectie capsula de o ,,hamsa’’, cum ii spun eu ( adica 5 rochii) special pentru Molecule-F iar una dintre ele este preferata mea, din batist, pe care abia astept sa o port in serile de vara, cu sandale flats.
Un weekend superbisim va doresc. Pe curand!
*
Si o dedicatie, preferata mea cantata de Toulouse Lautrec:

***

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe

1069
chinawomanPregatiri pentru evenimente de primavara

Pregatiri pentru evenimente de primavara

Chiar daca se anunta vreme ploioasa de Paste, avem cateva evenimente interesante in Bucuresti. Pana in 14 aprilie, Centrul Shakti SPA / mind, body & soul va asteapta cu un tratament alternativ prin meloterapie, iar Iulian Lazarciuc, singurul artist roman care canta la hang, o sa va povesteasca despre proprietatile muzicii in terapia SPA.

Prietenii de la Inspired se pregatesc de expozitia lucrarilor castigatoare din cadrul celei mai recente editii a concursului, la sediul ICR din Aleee Alexandru 38, miercuri, 18 aprilie. Expozitia poate fi admirata pana in data de 30 aprilie.

Surorile de la Wagner Arte continua seria ,,serilor wagneriene” cu un eveniment special, dedicat operelor de arta care l-au inspirat pe Walt Disney. Tot miercuri, 18 aprilie, incepand cu ora 7 pm, Maison de la Porcelaine din Cotroceni se transforma intr-un decor Disney cu influente flamande, Art Nouveau si din zona Hitchcock & Dali. O sa descoperiti si un personaj Disney inspirat de diva Joan Crawford.

Pentru detalii despre pretul cursului de seara faceti mai intai o vizita virtuala aici.

Prietenii mei Eugen & Razvan de la Pavilion Unicredit (http://www.pavilionunicredit.ro/) se pregatesc de o noua editie Bucharest Biennale, care va avea loc anul acesta intre 25 mai si 22 iulie. Iar in deschiderea Bienalei avem o bucurie de concert: CHINAWOMAN, pentru prima data in Romania, in clubul Control, in 24 mai. Pentru ca nu se vand bilete la
acest ,,piece of art’’, va trebui sa urmariti cu atentie cine sunt partenerii, pentru ca acestia pregatesc cateva concursuri cu bilete. Merita tot efortul vanatorii de invitatii. Gasiti mai multe detalii aici

Iar aici este una dintre melodiile mele preferate CHINAWOMAN.

Pe curand!

***
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe

908
ioanamituBunatati de sezon

Bunatati de sezon

E primavara, trupa de pasari cantatoare s-a intors in curtea blocului meu, cu un nou hit de aprilie iar eu ma pregatesc de vacanta.

Va recomand cateva evenimente din Bucuresti, minunate in acest final de saptamana.

In primul rand, Targul de Florii de la MTR, de maine si pana in 8 aprilie, unde veti gasi minuni culinare si artizanale aduse de tarani din toate zonele tarii.

Daca sunteti in cautarea unui cadou de Paste pentru copii destepti, va recomand o noua aparitie marca editurii Vellant: Zana Zorilor, a lui Ioan Slavici, cu ilustratii realizate de Madalina Andronic, la pitorescul Carturesti.

Galeria Art Yourself va asteapta cu o noua expozitie al carei curator este o buna amica de-a mea, Ioana Mitu de la Ziarul Financiar. Practic sunt trei expozitii sub un singur acoperis: Traditii ( Marcel Lupse), Fericirea ca paradox (solo show Marta Palii) si Serii (solo show Silviu Pavel). Expozitia este deschisa pana in 22 aprilie. Adresa: Panait Istrati 55.

In 7 aprilie aveti un targ cu accesorii BONE ( superbe) si alte surprize fashioniste la Joie de Vivre, in Nicolae Paulescu 61, intre 12:00 – 20:00.

Iar daca va aflati pe Calea Victoriei, intrati pentru cateva minunte ca sa vedeti expozitia de la parterul hotelului Novotel, Natura Urbana, al celor de la Arteliermix.ro.

Iar daca aveti chef sa va rasfatati cu un masaj special, mergeti la Centrul Shakti SPA/mind, body & soul din Dorobanti, unde in zilele de marti din luna aprilie platiti cat vreti voi pentru un masaj cranio-sacral.

Suna tare interesant.

Va pup si pe curand!

***

***

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe

784