Author : admin

Les ChaisesScaunele lui Ionesco, V for Vintage, o expozitie si un targ

Scaunele lui Ionesco, V for Vintage, o expozitie si un targ

Ne asteapta un nou weekend plin si chiar daca se anunta ploaie si mai frig decat in ultimele zile, primavara merge inainte.

La Sala Majestic a Teatrului Odeon avem vineri, de la 10:00, piesa Scaunele a lui Eugène Ionesco, pusa in scena de regizorul belgian Alan Bourgeois. O interpretare ,,tanara’’ a actorilor Isabelle Renzetti şi Rachid Benbouchta iar piesa
se joaca, asa cum ati banuit, in limba franceza, fara traducere in limba romana.

Sambata, 31 martie, la Cafeneaua Antipa din Soseaua Kiseleff nr.1 avem un preview V for Vintage, cu haine si accesorii fermecatoare si bunatati gurmande. Ca de obicei, exista si un dress code, La Dolce Vita like in culori. O sa port ceva
portocaliu, in ton cu Aperol spritz, bautura oficiala a acestei editii.

La MNAC ne asteapta un nou happening: Hans Op de Beeck: Sea of Tranquillity, din 29 martie si pana in 20 mai. Filmul de mediu-metraj Sea of Tranquillity din 2010 este o combinatie de inregistrari video cu actori si cadre digitale 3D in care privitorul face o vizita in toiul noptii pe un vas de croaziera misterios si mitic: “Sea of Tranquillity”. Vasul de croaziera fictiv a fost proiectat de catre artistul belgian Hans Op de Beeck, dupa ce acesta a petrecut o perioada de timp la Saint- Nazare, in Franta, in anul 2008. Artistul a fost impresionat de povestea acestui oras-port din timpul celui De-al II-lea Razboi Mondial si de reconstructia sa postbelica. Saint-Nazare are cele mai mari santiere navale si produce cele mai mari vase de croaziera din lume. Piesa de jazz centrala a lucrarii este compusa de Hans Op de Beeck, iar celelalte muzici au fost compuse de Sam Vloemans.

Saptamana viitoare, intre 5-8 aprilie avem prima editie a Targului de Pasti al Bucurestilor, la Bell’Agio Casa, in Calea Rahovei 157 D, langa Piata de Flori.

Un weekend minunat, cu momente frumoase va doresc!

Pe curand!

***
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe

1259
ArtsSecretaryIncep inscrierile la Premiul Henkel Pentru Arta si in weekend avem un targ de arta interesant

Incep inscrierile la Premiul Henkel Pentru Arta si in weekend avem un targ de arta interesant

Astazi scriu despre o noua editie a deja consacratului Premiul Henkel CEE pentru Arta, care se desfasoara in 23 de tari din Europa Centrala si de Est si din Asia Centrala. De data aceasta nu mai exista un singur domeniu, temele sunt mult mai vaste, din pictura, desen, fotografie, video si instalatie. De-a lungul celor 10 ani ai acestei competitii, Romania a fost reprezentata excelent, in 2002 castigatorul competitiei a fost celebrul artist Dan Perjovschi iar anul trecut, Cristina David a fost printre cei cinci finalisti. Personal imi doresc sa participe cat mai multi artisti talentati, pentru ca, in afara premiului local de 1,000 de euro si a premiului oferit de Henkel International, de 7,000 de euro, marelui castigator i se va organiza o expozitie in Romania si una la prestigiosul MUMOK (Museum der Modernen Kunst Stiftung Ludwig, Viena ), impreuna cu asociatia KulturKontakt Austria. O valoare totala de 35,000 de euro. Ca sa inchei cu detaliile pecuniare, cel care va fi desemnat castigator in Romania si va merge mai departe in competitie va fi premiat din start cu 1,000 de euro. Conditiile de
inscriere in concurs si alte detalii pretioase le gasiti aici

Data limita de inscriere in concurs este 25 mai, asa ca aveti timp sa pregatiti un dosar complet si sa il trimiteti. Ii
cunosc pe organizatorii din Romania, Lavinia Toma de la Henkel si Roxana Poede de la GMP, doua doamne formidabile care pun mult suflet in aceasta competitie, niste CSR-iste exemplu. Chiar ieri m-am intalnit cu ele si asteptau cu nerabdare lucrarile inscrise in concurs. Asa ca le urez multa bafta concurentilor artisti si sper sa se inscrie cat mai multi si cat mai buni.

Ieri am aflat de la prietenul Cornel Lazia ca sambata, 24 martie, intre orele 12:00 – 20:00 este organizata prima editie a Affordable Art Fair, organizat de Galeria ArtXpert ( AAF), intr-o locatie chic din Strada Armeneasca 18. Eugene Al Pann
a adunat lucrarile unor artisti prieteni – Matei Serban Sandu, Vasile Grigore, Irina Iliescu, Shepard Fairey, Valentin Popa, Cornel Lazia, Cristina Vasiliu, care nu au mai fost expuse pana in prezent, la preturi de outlet artistic. Sunt peste 200 de lucrari, fotografii, litografii, gravuri, serigrafii, la preturi fantastic de permisibile. M-am bucurat mult cand am auzit de acest happening si imi doresc sa vina si multi HR people de la multinationale, sa cumpere lucrari frumoase si sa decoreze birourile angajatilor in care de regula gasesti aceleasi ,,Rapiri din serai’’ in varianta de secol 21.

Sper sa mai fie organizate astfel de happeninguri de piata secundara de arta, am inteles ca spatiul din Armeneasca este foarte interesant, sunt 200 de metri patrati acolo, poate incheiem seara cu o petrecere.

Sa aveti un weekend cu soare si multe zambete naturale! Pe curand!

***

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe

961
bunica, mama, tata, mamaie si omamaTrei femei minunate, o expozitie si o cofetarie

Trei femei minunate, o expozitie si o cofetarie

Pentru ca a fost Ziua Femeii si a tuturor mamelor, astazi scriu despre femeile importante din viata mea, o continuare a povestii despre Doamna Demetrian, adica mamaie.

Mamei mele, careia de vreo 19 ani ii urez La multi ani de 8 martie prin telefon, pentru ca locuim la mii de kilometri departare, ii datorez tot ce fac acum. Acum cateva luni am realizat cat de mult am inceput sa seman cu ea si ma bucura nespus aceasta constatare. Mama este pentru mine un exemplu de curaj, un om care a luat-o de la capat intr-o tara straina, la varsta de 43 de ani, cand a trebuit sa invete o limba noua pentru ea si sa fie in stare intr-un timp record sa si predea la scoala si la facultate.

In 1989 nu exista termenul de ,,reinventare’’, dar mama asta a facut, s-a folosit de tot ce a invatat pana atunci si a realizat niste lucruri absolut extraordinare. Multa vreme am considerat-o pe mama prea autoritara si pretentioasa, prea asertiva, dar iata ca am ajuns cumva sa ii dau dreptate cu 99% din lucrurile pe care le-a anuntat ,,profetic’’ si care chiar s-au intamplat in viata mea.

Bunica mea, mama tatalui meu. A murit acum cativa ani iar amintirile cele mai frumoase cu ea sunt din copilarie. Locuia la Ploiesti si venea la Campina doar in weekenduri, incarcata cu dulciuri si jucarii. Nu stia sa creasca un copil ( pe tatal meu il crescuse tot mamaie), pentru ca toata viata ei pana la pensie a fost o workoholica si a dus o viata destul de singuratica.

In schimb cand isi petrecea cele doua zile pe saptamana cu noi, facea niste torte extraordinare ( din pacate nu am retetele, un tort de cacao cu nuci, insiropat regeste si unul cu mere si cu glazura de frisca) si niste ardei umpluti cum nu am mai mancat nicaieri.

Omama, Erna Meilman, mama mamei mele a fost una dintre cele mai chic bunici. A trecut de la viata boema bucuresteana interbelica, cu un post de secretara la fabrica de lenjerie a familiei Berman ( socrii Profesorului Cajal) la viata austera de lagar in Transnistria. Apoi, dupa razboi si pana in ziua mortii sale, in iunie 1977, seara de seara a jucat pietre si a baut sampanie impreuna cu grupul ei restrans de prietene din orasul Braila.

Cutremurul din 4 martie 1977 a prins-o pe strada, tocmai se intorcea de la o partida de pietre. Aveam patru
ani pe atunci si imi amintesc cum a venit acasa si a facut constatarile pagubelor din usa de la intrare, cu tigara in mana stanga si cu o scrumiera mica in mana dreapta. Fata ei calma trada usurarea ca eu si Opapa si toti ceilalti suntem bine.

[caption id="attachment_15878" align="alignnone" width="300" caption="bunica, mama, tata, mamaie si omama"][/caption]

Ne obisnuim cu pierderile celor dragi, in timp. Nu este usor, dar eu am invatat sa asociez diverse intamplari, gusturi, arome, cu oamenii fara de care viata mea ar fi aratat altfel acum. Si cum mama mea este singura mea ruda in acest moment, pe zi ce trece cuantific altfel fiecare minut in care ii aud glasul la telefon si fiecare vacanta pe care o petrecem impreuna.

Si pentru ca am scris despre trei femei fantastice din viata mea, va recomand o expozitie abia anuntata la Muzeul Taranului Roman: Sala Oaspeti va asteapta cu vernisajul expozitiei Frumoasele straie taranesti ale doamnelor de la oras. O serie de fotografii din colectia artistului Peter Jacobi, achizitionate de acesta de-a lungul timpului, din anticariate. Fotografiile reprezinta doamne din perioada interbelica imbracate in costume traditionale populare romanesti, dupa moda lansata de Regina Elisabeta si adoptata ulterior si de Regina Maria si de principesele Elisabeta, Maria si Ileana.

Abia astept sa vad expozitia si ma bucur ca aproape toate femeile pe care le cunosc au in garderoba cel putin o ie sau un
alt obiect vestimentar din costumul national. Am o ie primita in dar de la mama, pe care la randul sau a primit-o cadou de la mamaie. Sunt designeri romani care au creat colectii inspirate de portul traditional romanesc: Ana Alexe, Adrian Oianu
( colectia prezentata in vara lui 2010 si in iarna lui 2011); Philipe Guilet, directorul artistic al Ambasadei Frantei in Romania a prezentat anul trecut o colectie 100% Ro care a lasat auditoriul fara suflare. Expozitia de la MTR poate fi vizitata din 22
martie si pana in 29 aprilie, de marti si pana duminica, intre orele 10.00 si 18.00.

Iar intrarea este libera.


Revenind la torturile bunicii mele, Elena Pavel, am gasit o cofetarie butic, o afacere de familie in care Luminita pregateste cele mai grozave prajituri si un tort de mere care are un gust aproape identic cu cel din copilaria mea. Aici este pagina de Facebook a Cofetariei Dorobanti 140, in caz ca aveti pofta de un weekend cu dulciuri si alint.

Pe foarte curand!

***
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe

1224
afis_Chopin indragostit(1)Muzeele lui martie

Muzeele lui martie

Luna martie isi face intrarea in Bucuresti cu o expozitie la Muzeul Taranului Roman, care a devenit unul dintre cele mai ,,intelectual hype’’ locuri din Bucuresti.

Chopin indragostit prezinta legaturile dintre muzica traditionala si muzica marelui compozitor si cuprinde lucrari ale artistilor din diferite parti ale lumii si traditii care l-au inspirat pe acesta. Ideea expozitiei ii aparttine lui Adam Czyżewski, care a colaborat cu specialisti de la Institutul de Arta din cadrul Academiei Poloneze de Stiinta. Expozitia a fost realizata cu sprijinul Institutului Cultural Polonez din
Bucuresti. Aici gasiti mai multe detalii

Fluxus se desparte greu de salile de la MNAC, asa ca cine nu a vazut inca expozitia ,,must’’, o poate face pana in 31 martie.
Tot la MNAC se anunta trei expozitii de neratat: Mischa Kuball – Platon’s Mirror – din 7 si pana in 25 martie. Kuball este unul dintre putinii artisti care a inteles si a folosit lumina in lucrarile sale si dimensiunile socio-politice ale acesteia. detalii aici

Re:Made, 15.03.2012 – 19.05.2012 constituie o adevarata media art exhibition realizata de reteaua internationala Rencontres Internationales Paris/Madrid/ Berlin- dezvoltata cu mare succes in ultimii ani cu un program amplu de film si arta contemporana (film, video, multimedia, nouveau cinema etc.). Re:MADE a fost prezentata la Centre Pompidou din Paris in 2010 si consta in instalatii video
sau multimedia ale unor artisti contemporani.

Hans Op de Beeck – Sea of Tranquillity, 29.03.2012 – 20.05.2012 este lucrarea artistului belgian Hans Op de Beeck care infatiseaza o locatie inexistenta, dar identificabila, desprinsa parca din viata cotidiana, cu scopul de a captura in imaginile sale absurditatea tragi-comica a existentei noastre postmoderne.
Detalii aici

Surse: Muzeul Taranului Roman, Muzeul National de Arta Contemporana

Pe curand, sa aveti un weekend senzational !

*
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania

946
mamaie, Vasilichia Demetrian si tatal meu, Dan Pavel, in anul 1944Lectia de estetica a Doamnei Demetrian

Lectia de estetica a Doamnei Demetrian

Demetrian Vasilichia a fost matusa tatalui meu, care m-a crescut de cand m-am nascut si pana in ultima clipa a vietii ei, in noiembrie 1981, cand mai aveam putin si implineam 9 ani. Ea abia implinise 73 de ani.

Am multe amintiri cu mamaie ( asa ii spuneam), de la incalzitul uniformei pe soba de teracota, in diminetile geroase de iarna ( ca sa imi fie cald si bine), la micul dejun cu ou moale, cacao cu lapte si prajitura Figaro si pana la drumul spre si de la scoala.

Imi mai amintesc de mesele pe care le tinea la noi, in etajul casei nationalizate de la Campina. Fetele de masa erau albe, perfect intinse, iar vesela, tacamurile si servetele erau asezate perfect. Cel mai mult imi placeau diminetile de vacanta, cand mamaie isi bea cafeaua ( neagra, turceasca), cu tigara intre degetele subtiri si imi turna si mie putina cafea in laptele cald si imi dadea sa tin un chibrit pe post de tigareta ( da, va rog, nu sunati la Protectia copilului ). Si imi mai placeau zilele de Craciun, cand ma trezeam in dimineata de 24 decembrie in aromele cozonacilor care dadeau pe afara din forme, atat de
bine crescuti erau! Se imbraca in taioare ( pe majoritatea si le croise singura) si mai avea cateva camasi din matase naturala ,,vintage’’, achizitionate de la un butic din Bucuresti (Pesky) prin anii ‘40.

Zilele trecute vorbeam cu mama, a devenit un fel de verset al discutiilor noastre telefonice, sa imi povesteasca despre familia noastra. Si mama mi-a povestit cum pentru mamaie totul trebuia sa fie estetic. Crescuta la Notre Dame, a invatat, pe langa limba franceza, sa croiasca si sa coasa, sa danseze, sa mearga pe tocuri si sa fie o sotie exemplara. Din pacate a ramas vaduva in timpul razboiului, la scurt timp dupa luna de miere si de atunci nu s-a mai casatorit.
Pentru mamaie, patul trebuia sa fie facut estetic; sotia trebuia sa stea estetic in pat si ii povestea mamei ca in timp ce era casatorita, se trezea inaintea sotului, isi facea toaleta, se machia si apoi se culca la loc, langa acesta.

Estetic in sus, estetic in jos, a fost deliciul pietei din Campina pe cand aveam vreo 4 ani si am insotit-o pe mamaie in piata si i-am cerut zarzavagioagei niste ,,morcovi estetici’’; si la cativa ani dupa aceea, dupa o coada zdravana la painea comunista, am rugat-o pe vanzatoare sa imi schimbe ,,painea stramba’’ cu una ,,estetica’’.

Demetrian Vasilichia a fost o femeie fantastica. Singurul obiect al ei de care imi amintesc acum clar era o poseta plic, visinie, cu monograma ( D&V), care s-a ratacit undeva prin podul in care am lasat atatea lucruri, cand am plecat. Si ma bucur nespus ca acum am putut sa scriu cele aproape 500 de cuvinte despre aceasta doamna eleganta si minunata pe
care nu am putut sa o rasplatesc cu dragostea mea.

Pe curand, cu povesti contemporane, despre expozitiile din Bucuresti si nu numai.

*
Noemi Revnic este specialist in comunicare si colaborator Harper’s Bazaar Romania

mamaie, Vasilichia Demetrian si tatal meu, Dan Pavel, in anul 1944

1173
amos-oz308x418Oz, vrajitorul

Oz, vrajitorul


Acum vreo luna, la o cafea, Cristina mi-a spus ca Amos Oz urmeaza sa vina in Romania, la finalul lui februarie. Acum o saptamana, Alice Ene de la Humanitas imi trimitea un email cu detaliile venirii lui Oz si despre seara de 27 februarie, cand va vorbi in fata fanilor, la Atheneul Roman.

Nu sunt o fanatica obsedata de personalitati si nici nu obisnuiesc sa-mi rup hainele pe la concerte si alte adunari cu celebs. La serata Oz voi merge ca sa il ascult pe unul dintre scriitorii mei preferati, care in acelasi timp este un mare sustinator al pacii in Orientul Mijlociu.

Daca nu ati citit cartea ,,Cum sa lecuiesti un fanatic’’, este o recomandare valabila nu numai celor care traiesc in acea zona de coflict.

[caption id="attachment_15449" align="alignnone" width="232" caption="Amos Oz copil"][/caption]

L-am descoperit pe Amos Oz prin clasa a X-a, cand am citit mult premiatul roman ,,Sotul meu, Michael’’. Apoi am citit ,,Cutia neagra’’ ( care mi-a placut la nebunie!) si apoi au urmat toate celelalte carti scrise de Oz si traduse in limba romana.

De cate ori mi se face dor de casa, de mama, citesc un fragment ales la intamplare din cartile lui Oz. Apoi inchid ochii si vad Marea Mediterana, kibutzurile cu portocali si cu oameni cool, bronzati de vant si de soare si ma simt tare bine.

In urma cu cativa ani am primit de la mama ,,Poveste despre dragoste si intuneric’’. O rugasem sa mi-o cumpere dupa ce am citit in ziarul Yediot Aharonot un fragment foarte bine ales din acest roman autobiografic, care urmeaza a fi ecranizat de Natalie Portman.

Acum recitesc aceasta carte minunata, de aceasta data, in limba romana, ( publicata de Humanitas) pentru ca, sper sa nu se supere Mr Oz pe mine, tot in limba materna rezonez cel mai bine cu scriitura si pot spune ca traducerea este foarte buna.

Cred ca ati aflat deja, daca vreti sa-l vedeti pe Amos vorbind, biletele se pun in vanzare in data de 21 februarie.
Pana atunci, aici este un link cu trailerul filmului documentar despre viata lui Oz, Amos Oz: The Nature of Dreams.

Un weekend minunat,
Noemi

foto: Amos Oz in copilarie, cu mama sa Fanya si tatal, Arye, sursa: www.eilatgordinlevitan.com

*
Noemi Revnic este specialist in comunicare si colaborator Harper’s Bazaar Romania

1300
cismigiu 13 febzapada

zapada

Pentru foarte multi ninsoarea care a acoperit Bucurestiul, a reprezentat o povara, pentru ca evident a stricat confortul cu care oamenii erau obisnuiti. Si ma intrebam : oare in afara faptului ca nu mai poti circula cu masina, care e problema?

Pe mine zapada m-a scos din casa. Mi-a venit pofta sa ma plimb pe jos. Aseara am facut o plimbare din Floreasca spre Stefan cel Mare, apoi am luat-o pe Dorobanti, Radu Beller, prin parc si inapoi acasa. A fost o adevarata experineta. Nu mi-am mai bucurat sufletul asa de pe vremea cand eram copil si faceam cazemate din zapada. M-am bucurat sa vad oameni multi pe strada, oameni care au inceput sa se ajute intre ei, care au inceput sa-si vorbeasca si sa comunice. De foarte mult timp nu am mai vazut strazile pline de oameni si nu de masini. Cred ca zapada asta ne ajuta sa fim mai buni, sa ne dam seama ca doar noi cu ceea ce suntem, cu corpul si sentimetele noastre putem supravietui la orice. Ma bucur ca oamenii au fost nevoiti sa iasa din cutiutele lor de tabla (fie masini, fie birouri supra aglomerate) si au simtit mai mult decat de obicei ce inseamna sa ai contact direct cu pamantul.

Pe langa toate astea, Bucurestiul arata mai frumos, e mult mai multa liniste si oamenii incep sa prinda culoare in obraji. E cel mai mic semn care ne arata ca TRAIM cu adevarat, SIMTIM. Senzatia pe care am avut-o dupa aceasta plimbare, cand am intrat in casa care mi se parea mult mai calduroasa decat de obicei, cand mi-am simtit obrajii cum incep sa ia foc si picioarele care incepeau sa se dezmorteasca, mi s-a umplut inima de bucururie.

Mi-e imi place zapada si cred ca ar fi frumos sa invatam sa ne lasam sufletul sa se bucure de tot ce primeste.

***
Ioana Blaj este actrita, masteranda in arta actorului la UNATC

fotografia de noapte este realizata de Ana Maria Onisei, aseara 13 feb in Cismigiu.

1519
pictura OrlyTalentata doamna Orly

Talentata doamna Orly

Orly este una dintre cele mai bune prietene ale mele. Ne cunoastem din anul de gratie1995 si ne leaga intamplari care nu se uita usor.

Intr-o vreme in care hobby-urile nu erau ,,la moda’’ in Romania, Orly a inceput sa practice aikido, ajungand in doar doi ani la performante extraordinare.

Cu un job care numai la artele frumoase nu te duce cu gandul, Orly a mea s-a apucat sa picteze si ii iese de minune. Picturile sale sunt undeva in zona Pop Art si din cand in cand se distreaza si cu desene care se incadreaza perfect in camera unui copil.

Pentru ca Orly este foarte modesta si nu ii place deloc sa se laude, o voi face eu. In acest moment se poate lauda cu un desen pentru coperta unui album comandat de un rapper din Franta si cu comenzi pe care le primeste via facebook sau site-ul ei artistic.

In dormitorul meu troneaza deja doua dintre lucrarile ei, iar pe biroul meu, sprijinit de perete, este un desen-reproducere dupa o imagine celebra cu Marlene Dietrich.

Pentru 2012 mi-am propus sa o promovez pe Orly si fac asta in acest moment fara ca ea sa stie ( s-ar putea sa imi aplice o miscare de aikido cand o sa citeasca aceasta poveste )

Puteti sa ii admirati picturile pe acest link: http://www.artbreak.com/orlyyanay/works

Un weekend linistit si pe curand!

***
Noemi Revnic este specialist in comunicare si colaborator Harper’s Bazaar Romania

1922
prin zapada, vintageIn oras, prin nameti

In oras, prin nameti

Nu-mi place iarna, chiar daca am crescut in frumosul oras Campina, atat de aproape de Sinaia si Busteni. Pana la 16 ani ( cand am emigrat la caldura) am avut parte de ierni cu multa zapada, care scartaia sub talpile cizmelor mele, mancam turturi de zapada si rezistam ore intregi in gerul de afara. In Bucuresti am cunoscut o alta fata a iernii, care nu-mi place, cu zloata si gheata si un cer in depresie acuta. Daca as putea, nu as iesi din casa in aceasta perioada.

Ieri seara am fost la Opera Romana ca sa vad Nijinschi-cealalta fata a geniului, un spectacol in care Monica Petrica este absolut minunata. O initiativa Dove care m-a bucurat mult, pentru ca cei de la agentia de PR ( Image PR) au avut o idee geniala de a lansa o noua gama de produse. Spectacolul a fost in foaier si cand s-a terminat si am iesit in holul cel mare am auzit muzica din sala principala. Se juca ,,Nabuco’’. Cat timp am cautat un taxi au inceput sa iasa spectatorii din sala. Erau multi, de toate varstele: cupluri cu copii, studenti, Sex & The City ladies, ,,Gossip Girls’’. Ieseau cu fetele radiind de la
opera. Asta in timp ce ningea cu fulgi mari si batea un vant teribil.

Asa cum arata vremea, vom avea parte de un weekend cu multa zapada, care va ajunge sa capete culoarea aceea cenusie abia saptamana viitoare. Si am decis sa profit de aceasta atmosfera care mi-a adus aminte de copilarie si sa-mi petrec weekendul in oras.

Voi merge sa mananc un frozen yougurt la Baneasa Mall ( la etaj), este foarte, foarte bun.
Iar sambata o sa ma alint cu prajituri si branzici de la Bacania COCO ( pe Dionisie Lupu 76). Iar duminica voi merge cu cativa prieteni ca sa mancam la ,,Lacrimi si sfinti’’, un restaurant despre care se vorbeste mult in ultima vreme si care poarta amprenta lui Denise & Claudiu Leonte ( care au si La Bonne Bouche), in Centrul Vechi.

Apoi voi merge la MNAR ca sa vad expozitiile temporare si apoi acasa, unde o sa ma rog ca saptamana viitoare sa fie mult soare si + 5 grade Celsius minimum.

Sa aveti un weekend cu intamplari frumoase!
Pe curand!

*
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harpers Bazaar Romania

1067
afis Ramon SadicSa incepem anul cu HARDFOLKCORE

Sa incepem anul cu HARDFOLKCORE

Da, asa se numeste expozitia lui Ramon Sadic, care va fi vernisata maine, incepand cu ora 19:00, la ATELIER 030202 (Sala Nouă a Teatrului de comedie) din str. Sfânta Vineri nr. 11. Va fi si un special guest, nimeni altul decat Dj Vasile.

Coincidenta sau nu, acesta va pregati un live sound experimental cu fragmente de discurs politic, amestecate cu huiduieli de stadion si revolte de strada, asa ca suna interesant.

Lucrarile lui Ramon sunt o radiografie a strazii si a ceea ce vedem la televizor zilnic, un mix de politicieni, real people, politisti si alte adjectiveJ

Pe Ramon il cunosc din vremea cand era student la Arte si mi-a reconditionat cateva piese de mobilier vechi. Ulterior am pastrat legatura si am colaborat in cateva proiecte.

Expozitia lui Ramon poate fi vizionata pana in data de 8 februarie.

Despre Atelier gasiti detalii pe atelier030202.blogspot.com.

Un weekend minunat si cu tot ce va mai doriti!

Pe curand!

***
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania.

1157
evaluationNumere si suflete

Numere si suflete

Probabil ca e un cliseu, dar e cliseul meu. Si al generatiilor care au primit la nastere niste numere. Copilul numarul 1, numarul 3, numarul 6, numarul 25. Da, am aflat anul trecut de ziua mea de la mama ca numarul meu de la nastere a fost 25.

Ulterior, odata cu numerotarea de la nastere au inceput sa fie date si note – pentru greutate si alte coordonate neonatologice. Un subiect excelent de fala sau rusine, de la caz la caz, pentru proaspetele mame. Ma intreb cum facea fata situatiei mama, cu un copil chel, caruia i-au crescut primele fire de par la varsta de un an si ceva, hahah!

Mai apoi, notele si numerele ne urmaresc toata viata. La gradinita, la scoala, oh, la scoala; numerele din catalog; numerele batailor primite de la parinti, de la profesori sau de la colegi; numerele iubitilor sau ale despartirilor; la facultate sau in armata ( pentru cine a facut serviciul militar).

Si acum, daca ma trezeste cineva din somn si ma intreaba numarul de pe placuta mea din armata, il recit instantaneu. Un numar format din 7 cifre.

Ah, si apoi urmeaza viata de adult, cu atatea numere si note, incat la un moment dat nu mai putem tine sirul. Primim note la job ( celebrele intalniri lunare cu superiorii); in viata personala – ,,Ai gatit de nota 10’’; ,,Arati de nota 9 plus’’. ,,Te-ai imbracat de nota 8’’… ,,A avut o nunta de nota 10 cu coronita’’. ,,A avut un divort de nota 5’’. ,,A facut sex de nota 6’’. Pentru cele care fac fertilizari in vitro ( FIV), embrionii fecundati primesc note ( mai American style, A, B+, etc). Prietenii iti dau note dupa cum te comporti, de multe ori nu cu ei, ci cu alte persoane, dar aflat in compania lor, iar mustrarile vin cand
nici nu te astepti. De fapt, de cele mai multe ori notele proaste vin atunci cand nici macar nu ti se pare ca ai gresit, din contra, stii materia la perfectie.

Notele curg in catalogul tau aniversar si te trezesti la un moment dat sa-ti dai singur/a note, din ce in ce mai neincrezator in tine, pentru ca realizezi ca de fapt toata viata ta s-a scurs pentru a tine piept cu brio unei intregi cancelarii de profesori care si-au adus la scoala toate frustrarile si au vrut sa te transforme cumva in cine isi doreau ei sa fie.

Si in acel moment ai doua solutii: sa stergi cu buretele toata existenta ta de pana atunci ( ceea ce este mai greu) sau sa razi, sa razi din toata inima ta de nota 10. Pentru ca din acel moment unic tu esti singura persoana care tine catalogul.

Pe curand si nu uitati cine sunteti.

Foto: Guy Bourdin, unul dintre preferatii mei

**
Noemi Revnic este specialist in comunicare si colaborator Harper’s Bazaar Romania

1200
ioanade anul nou

de anul nou

Anul asta dupa cum am mai spus intr-un post anterior, mi-a adus foarte multi prieteni si foarte multe emotii.

Unul din oamenii care au dat start unei liste scurte de prieteni este Andrei Leonte. Am avut ocazia sa-l intalnesc, ba mai mult sa-l cumosc si sa leg o prietenie foarte sincera si foarte frumoasa cu el.

In fiecare sambata seara am stat cu sufletul la gura fie in public, fie in fata televizorului. Am trait alaturi de el, i-am simtit fiecare emotie in parte, le-am adaugat si pe ale mele, i le-am transmis si iata-l in fata noastra, a unei tari intregi, in marea finala a unui show international.

E un copil cu foarte mult bun simt, e un barbat foarte sensibil, un artist talentat si un om extraordinar. Cred in el cu tot sufletul meu si stiu ca poate sa castige finala XFactor, daca asta s-ar baza doar pe talent si pe prezenta scenica, dar cum lucrurile nu sunt atat de usoare si victoria lui depinde si de sms-urile noastre, va sugerez sa-l votam. Merita tot ce e mai bun.

Din pacate eu nu o sa-l pot vedea in marea finala, dar o sa fiu alturi de el si o sa-i simt fiecare emotie in parte. Deja am lasat vorba in familie si cateva cartele reincarcabile pentru voturile catre Andrei Leonte.

Voi simtiti nevoia de oameni ca Andrei in preajma voastra? Daca da, atunci haideti sa facem ceva ca sa-i aducem mai in fata, sa devina modele ale unei intregi generatii si sa-i sustinem atat cat putem noi!

Va urez un An Nou plin de artificii cazate in suflet!

878
Technobohemian-by-John-Malkovich-Pop-Up-Shop-Coming-to-ParisJohn Malkovich si moda

John Malkovich si moda

Nu mai este o stire HOT faptul ca minunatul John Malkovich a intrat in lumea modei in urma cu vreo doi ani. O prietena draga ( Ada Teslaru m-a sunat intr-o seara de ianuarie 2009 ca sa-mi spuna sa ma mut pe CNN, unde era un material amplu despre aceasta poveste).

Pe www.technobohemian.it puteti sa cititi despre colectiile lui Malkovich si despre provenienta materialelor ( majoritatea din Italia sau Japonia). Nu pot sa spun ca sunt un fan al colectiilor de dama ( da, suna foarte optzecista aceasta exprimare:)) dar bijuteriile sunt foarte cool. Iar camasile barbatesti sunt speciale.

Mai nou a fost lansat al doilea site marca Malkovich, www.unclekimono.com mult mai young & cool. Iar preturile tricourilor sunt fantastice: 4 dolari e un adevarat chilipir.
Faceti un tur al site-ului de unde puteti cumpara si filme interesante si va puneti la curent cu tot ce ii place lui Mr. John.

Sarbatori frumoase si pe curand!

***

Noemi Revnic este specialist in comunicare si colaborator Harper’s Bazaar R

1512
Opapa, Omama si un prieten, Calea Victoriei, 1938Street style anii ’30 si un blog despre Eroii Romaniei Chic

Street style anii ’30 si un blog despre Eroii Romaniei Chic

In aceasta vara am fost la Berlin pentru cateva zile si am avut putin timp la dispozitie ca sa ma plimb pe strazile acestui oras cool, in care imi doream sa ajung de ceva vreme. Bunica si bunicul meu din partea mamei, evrei askenazi, au fost crescuti in spiritul culturii germane iar Omama ( bunica) spunea ca nu exista limba mai frumoasa decat germana:)

In ultima zi berlineza am gasit intr-o librarie o carte postala cu Marlene Dietrich, fotografiata in Gara Centrala din Berlin, aflata in compania a doi prieteni. Ma uitam la vedere si mi-am amintit ca mama are in album o fotografie cu bunicii mei, impreuna cu un bun prieten, surprinsi pe Calea Victoriei. Cum am ajuns la Bucuresti am rugat-o pe mama sa-mi scaneze fotografia si sa mi-o trimita. Uitandu-ma la cele doua imagini ( ambele dateaza din acelasi an, 1938) am sesizat acelasi aer glam al perioadei interbelice.
Era cu un an inainte de inceperea celui de-al Doilea Razboi Mondial, existau semne ca vor veni vremuri grele si totusi optimismul era o stare care ii tinea pe toti ,,vii’’, senini, eleganti, cu un aer de bonvivanti fermecatori.

Opapa, Omama si un prieten, Calea Victoriei 1938

Marlene Dietrich in Berlin

***
Acum aproape o luna, prietenele mele de la Antz, care sunt experte in cool hunting au lansat proiectul www.eroiiromanieichic.ro, un site al nostalgiilor noastre & ale parintilor & bunicilor nostri, model pentru generatiile urmatoare. Aici gasiti o adevarata ,,Romanopedia chic’’, cu eroi romani cunoscuti si mai putin cunoscuti si povestile lor fantastice.

Aseara i-am povestit mamei ca voi scrie despre fotografia lui Omama si Opapa pe blogul Cristinei si am stat de vorba cu ea despre familia noastra peste o ora la telefon ( mama nu locuieste in Romania); asa am aflat si cum m-am nascut eu, dar aceasta este o poveste separata, pe care o voi scrie pe 8 martie 2012.

Pana atunci ne reintalnim aici, ca in fiecare joi. Un weekend plin de amintiri frumoase va doresc!

Noemi

*
Noemi Revnic este specialist in comunicare si colaborator Harper’s Bazaar Romania

ioanareactii si prejudecati

reactii si prejudecati

M-am surprins de foarte multe ori judecand oamenii inainte sa-i cunosc. Cred ca e un fel de virus care circula in societatea in care alegem sa ne traim viata. Un virus care ne intra in piele fara sa-l simtim, care ne da dureri si ne otraveste sufletul fara sa ne dam seama. Ma bucur din tot sufletul ca exista oameni care stiu cum sa ne curete, care inca mai sunt puri si vad dincolo de barierele pe care ni le punem singuri.

O data cu alegerea pe care am facut-o si anume meseria de actrita, mi-am asumat cumva faptul ca poate va veni momentul ca intr-o buna zi, sa ma cunoasca oamenii pe strada si sa ma felicite pentru prestatiile mele. Dorinta , pentru ca as fi ipocrita sa spun ca nu mi-am dorit asa ceva, mi s-a indeplinit. Felul in care manageruiesti asta mi se pare cel mai important.

Dupa cum spuneam mai sus, traim intr-o societate in care oamenilor le place sa judece, in care fiecare are senzatia ca stie tot despre omul din fata lui si atunci isi permite sa arunce cu noroi, pentru ca e mult mai simplu. Acum insa,vine partea importanta, cum reusesti tu, ca om public, sa nu ripostezi? Sa nu fii ca toti ceilalti, ba din contra sa incerci sa devii un exemplu? Simplu. Daca ai gresit, iti recunosti greseala si inveti din ea, daca consideri ca ti s-a facut o nedreptate, taci, pentru ca oamenii care te cunosc si care cred in tine stiu ce poti. In felul asta, nu dai curs comentariilor rautacioase si in timp o sa ai ocazia sa te faci vazut asa cum esti tu. E nevoie de rabdare. Orice imagine se creeaza cu multa munca si rabdare.

Trebuie sa recunosc ca am fost pusa si de cealalta parte a problemei, cand am pus etichete fara sa cunosc continutul de dincolo de ambalaj. Acum imi pare rau si imi dau seama ca una din marile calitati ale oamenilor este aceea de a aprecia si de a vedea partile bune.

In seara asta mi-am dat un sfat important: inainte de a critica un artist, o vedeta, o persoana publica sau un om simplu o sa incerc sa vad dincolo de prima imagine care mi-e aratata, dincolo de fata creata de marketing sau dincolo de mascuta pe care fiecare om si-o pune pentru a se apara.

*
Ioana Blaj este actrita, masteranda in Arta Actorului la UNATC

1504
Duo 109Luna cadourilor, luna tricourilor

Luna cadourilor, luna tricourilor

Pentru cei care sunt in cautarea unor cadouri inteligente de sarbatori, le recomand, pe langa carti, albume, filme si globuri ( urmariti globurile Agathei Blank, sunt senzationale), T-shirts create de designeri romani.

Nu voi face un top, pentru ca toate sunt minunate, dar voi urma o cronologie a lansarilor ultimelor colectii de tricouri.

Andreea Badala. Tricourile din colectia Murmur, care creeaza dependenta. Le puteti achizitiona de pe www.murmur.ro, www.molecule-f.com sau de la The Place Concept Store.

Matei Schwartz si intreaga sa echipa BOLD fashion au lansat un concept-squat intr-un spatiu neconventional aflat intr-o cladire veche din centrul istoric, mai exact in Strada Covaci numarul 4. Come as you are este numele colectiei de T- shirts, care pot fi vazute si cumparate zilnic, pana in data de 24 decembrie, intre orele 12:00 – 20:00. Urmariti si pagina lor de Facebook

Duo-ul Ioana Dumitrescu si Marina Moldovan de la 109 au lansat “The Escape Tee” , tricouri brodate ton sur ton cu 5 variante de text care vor starni zambete viitorilor ,,proprietari’’: Bored and Unexplored, Anxious and Obnoxious,
Complicated and Underestimated, Vicious and Suspicious, Puzzled and Frazzled. Este indicat sa cumparati aceste tricouri unor persoane care au simtul umorului foarte dezvoltat. 109 isi asteapta clientii duminica si luni, 4, respectiv 5 decembrie, intre orele 11:00 – 20:00, la atelierul din Strada Vasile Gherghel 109. Pagina de Facebook .

Razvan Firea isi lanseaza o colectie lejera de piese unisex, in cadrul unei petreceri la The Place, in 7 decembrie, incepand cu ora 19:00. Le petit indigent regarde le ciel este o colectie inspirata de Parisul surprins de Razvan cu un aparat foto Lomo. Personajele lui Razvan sunt mai mult sau mai putin cunoscute si toate la un loc formeaza o ,,familie regala’’ cat se poate de cool.

Nu imi place sa impun, dar cred ca fiecare dintre noi trebuie sa aiba in garderoba piese create de designeri romani. Pentru ca sunt talentati si, precum campionii, devin din ce in ce mai buni atunci cand vad ca munca lor este apreciata. Cumparati pentru voi si pentru prieteni creatiile acestora. E luna cadourilor si a tricourilor create de designerii romani.

Pe curand si un 1 decembrie perfect!

*
Noemi Revnic este specialist in comunicare si colaborator Harper’s Bazaar Romania

1151
ioana violentaMAKE UP

MAKE UP

Cand am avut onoarea sa particip la Campania antiviolenta “Bring the sun in my life” am realizat un lucru foarte important pentru actori, dar nu numai.

Dupa ce am fost machiata, m-am uitat in oglinda si am simtit instantaneu cum mi se schimba starea de spirit, datorita figurii mele batute. Nu am bagat foarte mult in seama, dar m-am asezat ulterior cu Cristina Bazavan pe niste scari si ne uitam una la cealalta si simteam ca ceva din interiorul nostru s-a schimbat. Cred ca a fost o fractiune de secunda cand si eu si ea am hotarat sa vorbim despre ce ne trece prin minte si i-am marturisit cum simt ca mi-am schimbat starea de cand m-am vazut asa. Sentiment confirmat si de ea. Stiam ca atat machiajul, ca si costumul, sunt instrumente forte pentru un actor, dar niciodata nu am realizat lucrul asta atat de clar ca acum. Poate pentru ca nu am experienta necesara si poate pentru ca a fost o reactie pe care am avut-o ca om si nu am incercat sa o transpun in meserie. Dar stiu ca de acum incolo voi fi mult mai atenta la ce imi transmit aceste doua instrumente in momentul in care fac cunostiinta cu ele.

In momentul in care am inceput shootingul, eram clar in starea de care era nevoie si foarte relaxata in acelasi timp.
Inevitabil am facut o comparatie, referitoare la felul in care m-am simtit la acest shooting, datorita make up-ului si cum m-am simtit la altele cand eram cu o fata curata, nebatuta ba din contra cu trasaturile scoase in evidenta. Mi se parea normal sa arat asa, cand de fapt aveam, o cu totul alta imagine si evident interiorul meu nu transmitea ceea ce arata fata.

Concluzia la care am ajuns e ca ar trebui sa pun valoare pe momentele in care arat altfel, pe momentele in care ma simt frumoasa si sa transmit mai departe lucrul asta. M-ar ajuta mult mai mult in ceea ce fac. E foarte important pentru un actor sa constientizeze ca o data ce a facut cunostiinta cu un personaj si incepe sa si-l insuseasca, atat interiorul cat si fizionomia se schimba si sa nu mai aiba tendinta sa-l compare cu el. Cred ca e un pas important la care ar trebui sa fim foarte atenti pentru ca altfele posibil sa ne scape din cand in cand si sa ne impiedicam.

Ioana Blaj este actrita, masterand in Arta Actorului la UNATC

1202
ioanaliniste

liniste

Exista momente in care nu-ti vine sa faci nimic. Nici macar sa gandesti.

Mi-am dat seama ca alea sunt momentele in care te simti pe tine cel mai bine.

Am trait senzatia asta de curand si am trait niste experiente unice. Iti simti fiecare celula cum isi gaseste locul si cum tot corpul incepe sa vibreze. Ala e momentul in care cred ca incepi sa traiesti si sa te dezvolti foarte puternic la nivel senzorial. E o senzatie foarte puternica si e posibil, ca in momentul in care incepi sa simti foarte tare, mintea sa intervina si astfel apar intrebari si haosul nu inceteaza sa apara.

Cateodata am senzatia ca societatea in care traim, mediul care ne inconjoara e cumva setat sa ne distaga atentia de la viata aia adevarata si nu inteleg de ce. Cat de frumos ar fi sa putem sa traim cu totii in liniste si sa nu mai fie nevoie de nimic. Tehnologia nu a facut altceva decat sa ne altereze toate simturile. Stateam si ma gandeam cum ar fi sa stai sa te bucuri de un apus rosiatic, sa simti cum totul in tine se schimba cu fiecare pala de culoare care apare sau dispare, in loc sa scoti telefonul din buzunar si sa imortalizezi momentul ca sa pui poza pe facebook si sa te simti extraordinar cand strange 100 de likeuri..

Alegem sa avem “amintiri practice “ si nu amintiri senzoriale..De ce? Cand am putea sa fim cu mult mai impliniti si bogati…cand am putea sa ne slefuim sufletul si sa-l facem sa straluceasca.

Mi-a prins foarte bine o zi de stat in casa, in pijamalele mele moi ascultandu-mi corzile interioare. Nu stiam ca pot vibra atat de frumos si lin. Cred ca merita sa incercati.

***

Ioana Blaj este actrita, masterand in Arta Actorului la UNATC

1478
Liquor From A Slipperce am invatat in aproape 39 de ani

ce am invatat in aproape 39 de ani

In mai putin de doua saptamani implinesc 39 de ani. Si ma pregatesc de inca un an si putin ca sa intru in ,, Grupul 40’’. Nu stiu cum s-au simtit altii inainte de a-si sarbatori ultima zi de nastere cu prefixul 3, dar eu ma gandesc la faptul ca am invatat multe si cumva aproape fiecare varsta si-a avut miturile, proverbele si motto-urile sale.

La 8 ani am tot auzit de la ai mei despre ,,cei 7 ani de acasa’’. Pe la 10 ani am realizat ca daca esti cinstit si sincer nu te ajuta decat pe tine, ca sa dormi linistit. Pe la 14 ani am inteles de ce mama si mamaie spuneau ca de regula iti numeri prietenii pe degetele de la o mana. Pe la 17 ani am auzit si expresia ,,Prietenii sunt doar la EGED’’ ( EGED este
RATB-ul din Israel, renumit pentru loialitatea membrilor sindicatului de aici), dar inca vreau sa cred ca nu e adevaratJ

Pe la 18 ani am invatat sa nu mai cred in 99% din superstitii. Intre 21 si 35 de ani am realizat ca tot ce am invatat pana atunci mi-a ajutat in proportie de 6%.
Pe la 36 de ani am invatat ca nu poti manca tot tortul si sa-l lasi intreg.

Iar acum, la 39 de ani fara aproape doua saptamani, am invatat ca surprizele cele mai frumoase vin de la cine nu te astepti.

Pentru prieteni, pentru loialitate, pentru optimism si multi ani frumosi, incep de astazi sa beau sampanie. Sa fiu sanatoasa si sa fiti sanatosi cu totii, ca este cel mai important ( asta spune mama mereu).

Foto: una draga mie, cu diva Tallulah Bankhead, surprinsa la Ritz Londra band sampanie din pantof ( 1951).

***
Noemi revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania

1159
Virtual_Team-Photo-Salvatore_VuonoECHIPA

ECHIPA


Foarte multi dintre noi isi doresc probabil sa faca parte dintr-o echipa adevarata, o echipa cu care sa imparta momente unice, trairi inedite si rezultate exceptionale. Si eu ma numar printre cei care vor sa lucreze in echipa si care adora GRUPUL. Dar de multe ori m-am intrebat ce trebuie sa faci sa ai cu adevarat o echipa? Cum poate fi pastrata? Cum sa faci ca fiecare om din ea sa-si doreasca cu tot sufletul asta?

Aseara uitandu-ma la un show tv, foarte bine realizat mi-am raspuns la cateva intrebari referitoare la acest subiect. Cred ca regula de baza e sa iti respecti partenerii si sa ai incredere totala in ei. Sa te bucuri de reusitele lor la fel cum te bucuri pentru ale tale. E foarte important sa ai incredere in tine in momentul in care alegi sa faci parte dintr-o echipa, ca mai apoi sa poti avea incredere si in partenerii tai. A doua regula de baza cred ca e scopul comun. E necesar sa ai acelasi scop si mai ales sa constientizezi si sa-ti doresti cu tot sufletul ca rezultatul sa fie al VOSTRU si nu AL TAU. Si nu in ultimul rand, trebuie sa te bucuri . Infrangerea sau victoria sunt doar chestiuni ce tin de ego. Daca il eliminam si daca scopul nostru este sa ne bucuram de clipele pe care le petrecem impreuna si sa invatam din ele si daca primim ca bonus un rezultat care sa poata fi privit, ascultat si de care sa bucure si alti oameni , eu cred ca putem vorbi de o misiune indeplinita, de un produs de calitate si cel mai important, de o echipa adevarata.

Mi-am adus aminte, acum in timp ce scriam lucrurile de mai sus, de primele cuvinte pe care ni le-a spus regretatul domn profesor Ion Cojar la o ora de arta actorului “Important este procesul, nu succesul” si de cuvintele unui bun prieten care spune ca “ Importanta nu este destinatia, ci calatoria.”

Acestea fiind spuse, va doresc( la fel cum imi doresc si mie:)) sa lucrati intr-o echipa care sa va atinga sufletul.
**

Ioana Blaj este actrita, masteranda in Arta Actorului la UNATC

884