Category : culturale

oameni si faze- FNT, UTE, part 4

– e distractiv acolo p scena la aplauze?
– pt mine e f emotionant. la primele 2 reprezentatii, la premiera mai ales, m-a busit plansu’. asa greu ma abtineam, imi tremura maxilaru’ ca un pickamer

cu vlad bîrzanu, dupa ce descrisese ce vedea in sala, la aplauze, la a doua reprezentatie cu Caligula in FNT.

*
foto dintr-una dintre cele mai frumoase secvente din piesa. Caligula si Scipio danseaza (fac dragoste), iar in spatele lor sunt sute de fotografii ale mortilor lasati in urma. asezate asa pe perete par ca-ntr-un muzeu si te duci cu gindul la auschwitz, 9/11 si alti morti in masa.
muzica, domnii si dansul lor sunt insa foarte erotice.

*
– n-are sens sa zic ca in frivolitatea mea absoluta, ma uitam la chestia aia cu care erai imbracat si ma gindeam sa-mi fac o rochita asa ca e frumu
– :)) se rupe f usor
– am vzt

428

too much obama. part 1 sau cum stiu romanii sa sara calu’

oare nu i s-o fi parut nimanui o dubiosenie formularea asta din titlul comunicatului de mai jos?
sper ca domnul obama e happy ca-l saluta dakino si ca i-a isterizat pina si pe organizatorii de festivaluri de film din romania
*

Festivalul DaKINO îl salută pe Barack Obama

PRESS RELEASE NOIEMBRIE 2008

Victoria lui Barack Obama în cursa pentru prezidenţialele americane e un eveniment care nu putea fi omis din programul Festivalului Internaţional de Film al Bucureştilor DaKINO, care din acest an îşi consacră secţiunile paralele filmelor politice. Astfel, între 25 şi 29 noiembrie, DaKINO va prezenta o selecţie de filme despre comunitatea afro-americană din Statele Unite. Programul „Black Community in Documentaries” cuprinde filme de referinţă, mai vechi sau foarte noi, câteva prezentate şi premiate la ultima ediţie a The Hollywood Black Film Festival. Filmele şi invitaţii americani vor aduce la Bucureşti euforia comunităţii de culoare americane care, pentru prima oară în istorie, dă Statelor Unite un preşedinte.

322

oameni si faze, FNT, UTE part 3

Un poem ridicol, Teatrul Noua Generatie din Moscova. TNB

două ore pînă la catharsis.

revoltă interiorizată, gînduri şi piele tresărindă. la final, după o muzică celestă egală în senzaţie poate doar cu cea bisericească, actorii s-au adunat pentru aplauze. se striga bravo, vocile se încălecau, se alergau unele pe altele, dar era linişte. o linişte obsedantă.

cînd a venit şi igor yasulovich, în toată încremeneala asta, actriţa (mult mai tînără) care îl apucase de mînă şi-a încruntat sprîncenele. atunci am ştiut că ea plînge. chiar dacă într-un fel ce poate părea neobişnuit publicului.

sunetul stricat al vocii lăudăroase a unui fost director de teatru, pe hol, la ieşire. şi desprinderea interminabilă dată de un decor care parcă nu mai încăpea în propria-i înălţime.

by anaceadesteapta

310

oameni si faze – FNT, UTE part 2

Teatrul de opereta. Caligula.

il asteptam pe vladutz (unul din actorii principali, f bun si are doar 18 ani!!!). vladutz vine, il felicitam imbratisindu-l si e rapit de doua tinere. si sta de vorba. si tot sta de vorba.

par doua fane ( el e tinar si frumu, e normal sa aiba fane), noi vrem sa-l salvam si-i zicem: haidi mergem, stii ca pe tine te asteptam.

el politicos: gata, vin.

5 min mai tirziu, dupa ce ne mai oprim sa discutam lucruri, eu ii zic: vroiam sa te salvam de acolo, iar el raspunde: ee, era verisoara mea.

*

National. Sunetul tacerii (again)

Aplauze de final. In ropote. Urale din spate. Actorii se intorc pe scena pentru a 6-7 oara. Sunt stingheri de atitea aplauze.

e ultima reprezentatie din spectacolul in care nu se rosteste nicio vorba, doar cintecele simon & garfunkel insotesc povestile din gesturi; s-a dus vorba ca spectacolul e senzational (am primit nenumarate sms-uri cu “trebuie neaparat sa vezi asta”, stiu oameni care au mers la doua reprezentatii de dragul piesei), in sala sunt multi actori (tineri si mai putini tineri), multi regizori si jurnalisti.

Actorii de pe scena habar nu au ca cel care a strigat in gura mare Bravooo e Marius Manole, o vedeta locala. Si nici ca Radu Afrim (multi premiat UNITER) e a doua oara la spectacol. Sau ca legenda noastra, Lucian Pintilie, ii priveste dintr-un colt. Sau ca domnul Dabija e super incintat si aplauda frenetic. Dar cumva, din emotia care se transmite din sala catre scena si invers, toata lumea stie ca bucuria si placerea de la sfirsit e reciproca. Sau simte asta.

( aceeasi emotie, dar de data asta mai constienta, am simtit-o la actorii maghiari de la cluj. jucau Unchiul Vania in fata unor nume ca olga tudorache, coca bloos, rodica mandache, ioana pavelescu – si-acum numesc doar doamnele care-mi plac mie :) )

449

oameni si faze, FNT, UTE, part 1

Simbata. Teatrul Odeon.

Olga Tudorache se pregateste sa intre la spectaclul lui Andrei Serban, Unchiul Vania.

Marius Stanescu o vede in fatza teatrului, o intreaba cite locuri vrea, intra rezolva problema si vine sa o conduca. O ia de brat si incep sa urce cele 11 trepte de la Odeon.

Pe la a 8-a doamna Tudorache se opreste sa mai povesteasca un detaliu.

Si sa cistige timp sa se odihneasca.

Te uiti sitz spui: oamenii ca ei nu trebuie sa imbatrineasca!

*

Simbata, Teatrul Odeon.

Doamna Mandache sta de vorba cu cineva. Ma vede vine sa ne salutam, ne pupam, ii spun ca arata foarte bine si spune: “am fost si aseara la piesa asta, azi ar fi trebuit sa merg la alta, dar am mai venit o data pentru ca mi-a placut prea mult.”

Tot la Unchiul Vania.

*

Luni, Teatrul National.

Eugen Jebeleanu, tinarul din piesa mult discutata Omul Perna. “am vzt spectacolul asta simbata, ieri am fost la braila sa jucam omul perna si azi am venit sa o mai vad o data, pentru ca mi-a plct prea mult.

– cum a fost la braila?

– Foarte bine, mult public

– Si-acum dupa scandalul cu cenzura cum a reactionat publicul?

– Cu multe aplauze ( zimbeste)

– Care aveau si alte semnificatii (zimbesc)

– Da da.

La “Sunetul Tacerii”

*

Luni, Teatrul National

Ultima reprezentatie cu Sunetul Tacerii, o piesa fara vorbe, incredibil d frumoasa.

Cu domnul Pintilie, in liftul de la national, intirziati. Plasatoarele spun ca spectacolul tocmai incepe, nu mai putem intra. Il vad pe domnul Pintilie, trecem cu dinsul care primeste un scaun si se aseaza in lateral. Pentru citeva clipe, pina ma obisnuiesc cu intunericul si locul, sprijin o gradena iar o tinara care a vzt ca am venit cu domnul Pintilie spune cu respect “vreti sa stati aici in locul meu?”

Nu, multzumesc, stati linistita si bucurati-va de spectacol.

Era o studenta care statea pe scari, imbracata foarte frumos, cu o palariuta mov si un pulovaras foarte dragutz. respectul ei pentru dl Pintilie il transferase la noi. un om bun.

495

unchiul (meu) vania

Toata scena e plina de scaune, dintr-un capat in altul, rind dupa rind. Cam 100 d persoane. Fara niciun spatiu in mijloc, dintr-o culisa in alta sunt scaune si bancutze pline de spectatori asezati cu fata catre sala.

In sala citiva actori, cit sa-i numeri pe degetele de la o mina. Se folosesc de scaune ca si cum ar fi spatiul lor de trait, merg pe spatarele lor in viteza, dorm pe minere, se sprijina ca pe un pat pe dungile a trei rinduri consecutive.

E cava ciudat acolo; stii ca ai vnt la teatru, dar s-au inversat rolurile: esti pe scena (unde de obicei e fictiunea- textul- actiunea- piesa), iar actorii sunt in sala (unde ar fi trebuit sa fie realul- oamenii obisnuiti- tu). Ai mai vzt asta, doar ca acum oamenii din sala merg pe muchiile alea subtiri, in echilibru precar, si te gindesti ca nici viata ta nu e prea stabila. Si te emotioneaza, ba chiar te nauceste un pic, inversarea de planuri.

*
Tango. Un dans erotic prin definite. Despre cine si cum conduce intr-o iubire.

Personajele din sala se folosesc de culoarele dintre scaune ca sa danseze un tango. Conduce dansul barbatul cel mai rivnit, doctorul burlac.
Danseaza cu femeia rafinata si miscarile-i sunt ample, languroase, picioarele li se impleticesc, bazinele li se misca in ritm erotic.
Danseaza cu fata uritzica (dar buna la suflet) si ea vrea sa conduca, dar nu stie cum, si miscarile le devin stinghere.
Danseaza cu soacra femeii rafinate, duduie careia i-a murit sotul de ceva vreme si-si doreste un alt barbat in viata, iar dansul lor e abrupt si comic, ea e agresiva, el vrea sa pastreze distanta.
Danseaza cu bona, o taranca simpla si calda care stie ca lui ii place tuica, si tangoul se transforma in hora, pastrindu-se ritmul melodiei.

Iar tu stai pe scena, te uiti cum se strecoara printre scaune si speri sa nu se loveasca. e mult erotism in melodie si-n miscarile lor sitz spui: asa cum dansam, asa si facem dragoste. asa cum suntem, asa si iubim.
(ma rog, iti spui asta daca l-ai citit pe ortega y grasset)

*
Se termina piesa. Timp de trei ore ai fost mutat dintr-o culisa in alta, in mici custi delimitate de perdele, in care actorii si-au spus povestea. Esti eliberat de acolo, cortina se ridica si vine lumina din sala. Actorii coboara printre scaune si fac un tur in aplauzele tale.
Tu si inca alti 100 de oameni, comasati in mijlocul scenei, aplauzi sala goala ( cu o mina de actori care apare si dispare dintre scaune). E ca si cum ai rasplati realitatea din strada cu aplauzele tale, nu conventia teatrala.
Adica ai vnt la teatru ca sa vezi unii de-ai tai si sa-i aplauzi pe cei care traiesc (au viata lor) pe/printre scaune.

Culmea e ca o faci cu placere.

*
Sunt trei secvente din Unchiul Vania in regia lui Andrei Serban (un text superclasic si super vechi, adus surprinzator in zilele noastre printr-o geniala utilizare a spatiului de scena). E o piesa mega premiata si mega cronicata.

Dar fiecare o traieste si o vede cum poate si cum o simte. Asta e partea mea, vazuta simbata seara la teatrul Odeon in cadrul festivalului UTE.

(despre Andrei Serban voi mai scrie luna aceasta, in proiectul Special Film/Teatru, plus ca e in bucuresti si ne vom mai vedea zilele astea)
*
foto de István Biró, mai multe fotografii din piesa aici

293

tabu – special film/teatru. inimi cicatrizate/ gramofonul

cind am vzt inimi cicatrizate (acum 2 ani, la constanta, piesa regizata de radu afrim) mi-am dorit f f tare sa am un gramofonel ca al unuia dintre personaje.

eva se numeste personajul, e infirmiera intr-un sanatoriu de atit de multa vreme incit toti cei care sunt acolo internati o considera o mobila. pentru ea, gramofonul unuia dintre pacienti e accesul la lumea de afara, muzica lui inseamna pt ea ceva la care n-o sa ajunga niciodata. pentru ca toti fac glume pe seama dorintei ei de a avea gramofonul, si cum nu-si poate cumpara unul, si-a fct mai multe gramofonele din ghips cu care se joaca pe ascuns.

mi-a plct mult secventa asta, cu joaca, bombaneala evei pe ascuns. si mai ales mi-a plct simbolul pe care-l aveau gramofonelele din ghips ( daca nutz dau altii ceea cetz doresti, iti poti face tu lumea ta in care sa te bucuri) .

zilele trecute interpreta evei din piesa (lana moscalciuc, incredibil de frumu in realitate) mi-a adus un gramofonel. facut special pentru mine.

in prima seara am dormit cu el la capul patului, acum sta pe o masuta destul de aproape de mine. e mic, fragil si plin de simboluri, iar eu il iubesc tare tare.

iata foto din joaca evei, iar aici povestile de la vremea vizionarii piesei, care a fo si prima mea intilnire face to face cu (acum prieten cu mine) radu.

piesa, din pacate, nu se mai joaca. foto by radu afrim

*

de miine mergem la teatru. a vnt in bucuresti Andrei Serban (m-a sunat cind eram la londra, voi merge sa vad unchiul vania la bulandra) si incepe Festivalul National de Teatru (la care mergem sa ne distram pentru ca, exceptind citeva piese, restul e o mare….tristete)

620

james bond – quantum of solace

noul film cu james bond e ca un joc pe computer care are drept sodati, in loc de animatie, oameni adevarati.

multe lupte, multa adrenalina si multe urmariri ( pe sosea, pe apa, in aer si oriunde v-ati mai gindi). in primele 15 min nici nu poti sa respiri de viteza urmaririlor de pe ecran.

*

filmul james bond livreaza si de aceasta data atuurile sale: spirit macho, femei frumoase, accesorii spectaculoase (masini, ceasuri, telefoane si o multime de alte device-uri cu touch screen) si locatii de peste tot din lume (ca sa ne mai convingem inca o data ca james bond e universal)

cred ca daca exista un echivalent in cinema ( in termeni de product placement) pentru filmul james bond, acela e sex & the city. unul place domnilor si are accesoriile sale spectaculoase (dar femeile il privesc pentru barbatii frumosi), celalalt place doamnelor, e si el plin de accesorii -genti, pantofi, rochii etc -, iar domnii se uita pt duduile frumoase de pe ecran.

*

dilema: daca am telefonul lui james bond ( un sony ericsson sofisticat si smeker), geanta lui james bond ( apare si in film o geanta ca asta din poza care e trei posturi mai jos ) si am baut si coke zero si martini (bauturile din film), pot sa zic ca sunt o bond girl?

noua bond girl – olga kurylenko – e o mega bunaciune:)

465
judi-dench-1james bond – quantum of solace – judi dench

james bond – quantum of solace – judi dench

– v-a deranjat ca aveati o partitura mai mica in acest film?

– nu, am fost fericita ca am un job, ca am fost angajata. in rest ai nevoie de foarte mult umor, sa nu te iei in serios, ca sa-ti faci bine treaba la acest film.

judi dench, intr-un interviu pe care tocmai l-am vzt pe unul din canalele tv.

*

private screening coke zero e in seara asta, deci nu stiu f multe despre film inca, desi aseara noul james bond s-a vizionat public, royal – mai exact – cu printii William si Harry in sala.

300

london – the half

30 de minute.

minutele acelea magice in care actorii se concentreaza inaintea oricarei piese de teatru, pina incepe show-ul.

25 de ani de fotografii intime, instantanee ale celor 30 de min.

simon annand e fotograful.

jeremy irons in halat, uitindu-se in gol cu tigara in mina; jane birkin in maieu gesticulind cu miscari ample, cate blanchett fumind concentrata, jude law analizind decorul… zeci de foografii. printre ele si asta cu doamna judi dench care ride dintre notele de felicitari primite.

asta si cea cu kevin spacey, tot in fata oglinzii, cu notitele personale pe ea, sunt preferatele mele.

*

am cumparat cartea cu toate fotografiile lui annand, azi ajung si la expo sa le vad mai de aproape.

(la bucuresti am sa postez si citeva fotografii din The half-ul local, cu actorii nostri, facute de regizorii nostri)

321

London – part 1

cu doru iftime, 5 ore de discutii minunate.

e o placere sa-l revad de fiecare data. eram fana lui de pe cind lucra la elle, imi place f tare si ce a inceput sa faca la the one.

am pus de un plan de actiune (ca tot ne intilnim cu James Bond) pentru mintile luminate care au lucruri de impartit in bransa noastra si pot trai relaxate (si) in afara brandurilor pentru care lucreaza.

*

prima descoperire simpa: sandro baricevic , reprezentantul coca cola care ne are in grija, e colectionar de carti. pasionat. le are pe teme, toate semnate de autori. multe. foarte multe.

i-am dat doua adrese de librarii din londra unde sper sa-si faca o dupa amiaza frumoasa si am sa-i fac citeva daruri cind ma intorc acasa.

*

ghida care ne-a dat geanta James Bond e romanca, plecata din 74 din tara, e ca o doamna scoasa de la pension si vorbeste incredibil de simpatic romaneste. ne-a recomandat citeva restaurante si ne-a spus preferatele sale:)

a atras-o tare ceasul meu vechi, medalion, achizitionat de la evintage shop.

*

despre bond mai avem citeva detalii in plus, miine la 19 e cocktailul VIP, urmat la 20 de vizionarea filmului, intr-o locatie din soho pe care nu o scriu aici:)

ce contine geanta , in poza de mai jos. ceva gadgeturi bond amuzante:)

*

la londra sunt 6 grade, e 2 juma si ma prega sa ma duc sa vad o f f frumu expo cu actori si regizori. despre ea mai pe seara detalii.

407

(aproape) gata pt londra & james bond

daca n-as fi aflat ca in seara asta ningea la londra, cit d bine mi-ar fi fost:)

acum trebuie sa meditez la ce haine groase pun in bagaj.

incepind cu aceasta dupa amiaza, aici pe blog, detalii despre lumea lui james bond.

premiera mondiala a noului film james bond e joi seara si vor fi muuuuulte de pove.

i’ll be back, vb unui alt domn dintr-un alt film d actiune:)

296

Tabu Special Film – part 1- Morometii

Noiembrie e luna cu filme pt noi. Tabu e Special Film.

Cum revista va fi in curind la chioscuri, in toata aceasta luna voi povesti aici, intimplari cu regizori si actori, cu personaje (uneori din/de film/teatru) pe care le-am intilnit gratie frumoasei meserii de o avem.

Regulile sunt: intotdeauna chestiuni de culise, legate de film sau de teatru.

*

MOROMETE

Victor Rebengiuc in culisele sedintei foto din proiectul Fotografi si filmele lor preferate ( 3 fotografi au refacut o secventa dintr-un film care are o insemnatate speciala pt ei, il vdtzi in numarul de noiembrie).

Asteptam sa apuna soarele, ca sa avem o anume lumina.

Dl Rebengiuc discuta cu noi, imbracat in Moromete, cu iie, un pulovar gri (Benetton!! vechi si uzat, adus de acasa de la Laura, stilista) si o pereche de pantaloni pe care Laura ii tot prindea cu un ac de siguranta. (“Lasa ca daca stau asa nu se vede la poza, cind plecam de aici o sa trebuiasca prinsi”). Era foarte emotionanta imaginea, pentru ca statea pe prispa unei case din Muzeul Satului, arata exact ca in Morometii, doar ca eram la inceput de octombrie 2008, iar anii si-au spus cuvintul pe chipul si in privirea sa.

*

– Dar tu de ce ai vrut sa faci secventa din Morometii?, intreaba dl Rebengiuc catre Cosmin Bumbutz, fotograful care a avut ideea refacerii unei secvente din film la 20 de ani distanta de la premiera.

– Pentru ca e filmul romanesc cu cea mai frumoasa si mai onesta imagine.

– Cind ai vzt prima data filmul?, intreb eu tot catre Cosmin.

– In 1992 cind am dat la ATF, era in programa obligatorie.

– Eram eu rector atunci, de asta era in programa!, ride dl Rebengiuc.

– Asa e, erati rector, ride Cosmin.

*

– Nu m-am machiat in niciun film.

– In niciunul? Cum asa?

– Nu-mi place. Aaa, la Padurea Spinzuratilor, mi-au ridicat nasul cu o bucatica de material transparent, ca sa ma faca mai frumos… Adica, sa ma faca frumos. (ride)

*

S-a terminat sedinta foto, Dl Rebengiuc isi schimba hainele cu cele cu care a vnt de acasa. Suntem in zona birourilor administrative din muzeu, pe un hol, unde am instalat masa de make-up. Obisnuit cu turneele si filmarile in locuri diverse, dl Rebengiuc isi ia pantalonii de acasa, se duce intr-un colt, face un paravan cu usa holului si incepe sa se schimbe. Stiu ca pentru actori, spatiul intim nu are aceeasi valoare ca pentru mine. Astazi sunt o fata din echipa cu care maestru a muncit in ziua respectiva.

Imi mut privirea pe fereastra, desi dinsul continua sa vbsca cu mine, pentru ca momentul mi se pare mult prea intim. O legenda ( ma enerveaza rau exprimarea aia cu “monstru sacru”) se schimba la un metru de mine, cu modestia profesionistului care si-a fct treaba si acum trebuie sa plece acasa.

Se aude un zgomot ca si cum ar fi cazut ceva: niste banutzi din buzunarul pantalonilor, iar maestrul ii ridica inainte de a se imbraca. Ma intorc si vad toti cei 75 de ani ai dlui Rebengiuc; maestrul e cu pantalonii in mina, controlindu-le buzunarele, intr-un sort negru.

Si imaginea aceasta, incredibil de intima, o sa-mi ramina mereu in minte.

778

de citit /bloguri despre care n-ati auzit

in fiecare simbata dimineata (uneori la o cafenea cu wireless din dorobanti,alteori acasa) citesc blog-uri. ma plimb din link in link, din blogroll in blogroll, si fac mici descoperiri. nu ma intereseaza niciodata blogurile cele mai celebre; dupa mine, adevarata viata on line e acolo unde lumea nu cauta celebritatea. ca si in viata non virtuala, dar asta e alta discutie.
de azi, fac publice unele dintre blogurile descoperite.

*
Jessica Schroeder.
http://whatiwore.tumblr.com/

O vizitez din vara, Mr P mi-a recomandat-o. Jessica e designer director pentru o companie mica din New York, are studii despre costume cu aplicatie pe cultura/istoria europeana. Si-are un blog mai mult decit simpatic – What I wore – arata in fiecare zi ce haine poarta si de ce le asorteaza/mixeaza asa. e un blog mult mai intim decit the startorialist.
*

New entry-uri in ac sapt

Ana

http://moonlightblues.wordpress.com/

ana are 23 de ani, gusturi increbile la filme carti muzici. Daca n-as fi vzt ca e din constanta si nu i-as fi vzt nici fotografia, as fi zis ca e anaceadesteapta, prietena mea care imi face o gluma si si-a fct blog.

Robert Coller

http://robertcoller.wordpress.com/

robert e scriitor (are publicat un roman cel putin, l-am vzt dar nu l-am citit inca; am sa o fac acum dupa ce i-am descoperit blogul); e balanta cred ( dupa cum se bucura la o balanta pe acolo… hihihi welcome to the club) si-are un blog cu o stare buna despre filme animate, carti misto…

488

la londra dupa James Bond

instructiuni despre vizita mea londoneza, la premiera mondiala james bond, trimise de organizatori.
despre experienta in sine, live from london next week

Ce include Experienta Bond?

  • Bilet de avion dus-întors Bucuresti – Londra, pe perioada 29 octombrie – 31 octombrie.
  • Cazare într-un hotel vibrant aflat în centrul Londrei.
  • Bilet pentru The Movieum, muzeul care te va introduce în culisele filmului 007 si al industriei cinematografice.
  • Bilet pentru vizionarea VIP a filmului “Quantum of Solace”.
  • Un pahar de Vodcă-Martini sec, “agitat, nu amestecat”, oferit în seara vizionării.
  • O valiză în editie limitată Coke Zero, care contine tot ce ai nevoie pentru paharul perfect de Coke Zero.
  • După aterizarea în Londra, vei fi întâmpinată de către o gazdă Coke Zero, îmbrăcată în frac, care te va directiona către hotel.

La hotel, vei primi o scrisoare de întâmpinare si un ghid care detaliază activitătile ce se vor derula pe parcursul celor trei zile.

549

sex & sexualitate

is it possible to fall in love with someone you have never met, someone you watch on tv?

nothing is easier than to desire people we don’t know. getting to know someone is generally a highly unromantic process, for it means discovering that other people are ultimately as inadequate and anxious as we are.

*

we don’t need beauty to make art. art is inspired precisely by the absence of beauty, the recollection and nostalgia for a beauty we do not clearly possess.

*
life is essentially a tragic business for all of us. Why? because all our loved ones will die and our children are mortal.

*

how terrible would it be if, in 100 years, people didn’t have relationships with each other, but with robots and computers?

one can fully imagine sex with machines, but somehow love with seems harder. why? because at the end of the day, we all are troubled with the question: does she/he really love me? or is she/he faking?
the robots just couldn’t reassure us enough, the robots could never quell our anxious narcissism.

*
it is recognised that to be good at sex requires practice, even thought. less common is the idea that love would require equall effort. in other words, it’s not just a feeling, it’s a discipline – an art.

*

do you think certain animals love each other?

it’s uncomfortably likely that yes, animals feel a lot more that we hope they might when we fry them up for supper. they probably are seduced by one another’s lively appearance.
they feel tenderly towards children, they are saddened bu death. they cry. what does that make of us? casual murderers of course.
***
interviu cu alain de botton in another magazine despre noua sexualitate.
domnul care a pus intrebarile acestea magice se numeste dan crowe.
***
alain de botton are carti traduse si in romaneste; eseuri de indragostit, despre farmecul lucrurilor plictisitoare, consolarile filozofiei si sex, shopping si-un roman.

322

rochia maria – rochia l’amant

Nici nu trebuie sa ma gandesc. Rochia “L’amant”: vreau sa fiu si exact in momentul din poza. Inocenta, pasionala,reala,carnala,feminina, interzisa, exotica, misterioasa. Si contextul este fascinant. Sunt sigura ca multe femei s-au vazut in postura de “dama de companie” in situatii total complicate si carnale.
maria alexe

*
maria e stilist si e colega cu noi. sau a fost stilist pentru ca vrea sa faca altceva acum, vrea sa treaca in partea mult mai creativa, vrea sa se intoarca la desene. pe maria o iubesc pentru amestecul ei de inocenta cu sexualitate directa, uneori agresiva; pentru vorba ei fara ocolisuri si fara rusine. e foarte frumoasa maria, seamana cu angelina jolie si-are dozade nebunie pentru care o plac si mai tare.

oamenii banali fac lucruri banale, imi spun mereu. maria nu intra la categoria asta.

*
daca ai putea sa te transformi intr-o rochie, ce ai vrea sa fii?
trimite rochia eu la cristina.bazavan@tabu.ro

412

rochia antoaneta

Down the Rabbit Hole

Faster, faster, faster she fell! Chasing Tom Ford’s White Rabbit, our Alice disappears down the never-ending dark passage. Tom Ford for Yves Saint Laurent Gauche sky-blue silk-satin dress. – nu ar fi o idee minunata si pentru Tabu?

De ce rochia albastra Tom Ford?

O insotesc pe Alice in caderea ei plutitoare spre o lume minunata si stranie. Am culoarea cerului senin si sunt facuta din satin – un material nobil, care imbraca cu gingasie trupul si a carei moliciune atrage atingerea celor care ma privesc. Nu sunt chiar inocenta, in ciuda lungimii si a manecilor decolteul dezvaluie suficient din farmecele purtatoarei, iar volanul involburat imi da un aer cochet si boem. Cameleonica, pot arata ca un capod sau ca o rochie de printesa, atrag atentia doar daca sunt purtata asa cum merit, depinde de atitudine.
*
pe antoaneta n-o cunosc personal, sta in canada, dar s-a inscris in grupul pe care l-am creat pe facebook si asa a ajns sa ne trimita rochia ei.
intr-o foto fct de annie leibovitz:). cum antoaneta a fct un f frumu comment la unul din blogurile despre intilnirea cu leibovitz, ma gindesc ca e cumva conectata la arta.

pe antoaneta o gasiti aici

360

despre morti numai d bine

am o problema cu utilizarea corecta a cuvintelor cind e vorba de descris emotii.

cred ca romanii sunt patetici. nu stiu sa fie eleganti in suferinta. ( sau in bucurie)

si mai cred ca multi dintre bunii mei colegi, jurnalistii, aleg calea cea mai usoara – aia cu descris suspine – cind e vorba de scris despre cei care pleaca spre alte lumi. se comporta in scris precum ne e traditia-balcanici, cu bocitoare.

*

mi-am spus of-ul in Jurnalul National, dar ca sa fiu sigura ca afla cit mai multa lume il postez si aici

:)

306
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!