Category : culturale

in loc de jurnal de vacanta

Acolo unde e link, e o invitatie: s-ar putea sa va placa sa vedeti/cititi.

Am vzt:
1. Good night and good luck (era la tv si-am vrut sa revad monologul cu “daca televiziunea doar va distra lumea, atunci va ramine o cutie cu fire si lampi”)
2- 3 -4. How to Lose Friends & Alienate People, Read & burn out, Women – ca sa-mi spal creierii dupa lecturile grele.
5-6. Breath al lui Kim ki duk (cam bullshit, dar nu-l vazusem cind concura cu Mungiu la Cannes) si Dream – la sugestia lu’ domn Afrim – tot al lui Kim Ki Duk (much, much better)
7. First person – Rick Rosner si Chris Langan (doua episoade din documentarele-interviuri mai vechi ale lui Errol Morris pentru ca mi le-a reamintit domnu’ Gladwell cu cartea sa.)
8. Stories of lost souls (7 povestiri cu distributii si regizori diferiti; Cate Blanchet mi-nu-nat d isterica intr-una din ele)
9. The city of Sylvia (n-as fi vzt niciodata filmu’ asta daca in aeroport, R n-ar fi fost confundat cu actorul din rolul principal, iar el plin de incredere nu ar fi dat autograf -“with love, Xavier”)
10. Milk (Sean Penn ia Oscarul, din nou; doar ora – 5 dimine – m-a oprit sa dau clasicul sms “toti baietii misto joaca in echipa voastra?!”)
11. Revolutionary Road (filmul care a reusit performanta vacantei: sa–mi alunge insomnia; la a treia incercare am ajuns la genericul final, pacat ca l-am vzt la sf vacantei, as fi dormit mai mult)

Am citit:
1. Joan Didion – The year of magical thinking (m-a impresionat tare, a dus la o serie de alte lecturi despre care am sa scriu separat si am cautat-o pe Adriana Marina: “hai sa facem cumva sa fie tradusa si la noi”. multzu Lavi, Cristi)
2. Malcom Gladwell – Outliers (care m-a cam enervat si o sa ma manifest curind aici)
3. Paul Auster – True tales of American life (povesti reale scrise de oameni obisnuiti si editate de Auster)
4. Zadie Smith – The book of other people (23 de scriitori si exercitiile lor d proza scurta pe tema data, editate de Zadie – o concurenta la antologia Granta); m-a distrat Hornby si al lui J Johnson, nu s-a luat deloc in serios – de unde si postul meu cu “Popescu”;
5. Julian Barnes – Nothing to be Frightened of (cadoul d Craciun d la Mimo, direct la tinta. Multzu.)
6. Ian McEwan – The Daydreamer (prima carte pentru copii a dlui McEwan)

Am baut: mult, de multe feluri, in doua tari, dupa doua obiceiuri si fusuri orare.

M-am plimbat pe strazi pina mi-a inghetat nasul, mi-am revazut prieteni vechi, am facut pariuri si cadouri, am stat cit am putut de mult departe de net, de calculator si de televizor. Am lichelit.

gata, i’m back home.

3431

Popescu :)

 

doina, locatara de bloc

http://doinapopescu.hotnews.ro/

 

calin, politician, fost premier

http://www.tariceanu.ro/Blog/CalinPopescuTariceanu.html

 

ioana – cintareata, jurnalista

http://ioana-popescu.weblog.ro/

 

cristian, primar sectorul 4

http://blog.piedone.ro/

 

adrian, fotograf de nunti

http://www.adrian-popescu.ro/blog/

 

george, fotograf?

http://www.poqe.com/

 

george hari, jurnalist, profesor

http://www.cyberculture.ro/blog/

 

marian, politician, organizatia PSD Barcelona

http://marianpopescu.wordpress.com/

 

nicu, research fellow, European Council on Foreign Relations (ECFR)

http://npopescu.yam.ro/

 

 

 

sa va intilniti cu Mos Craciun

in urma cu citeva zile am decorat cu nepotelul meu un bradutz care se afla in curtea blocului.
pe la 10 noaptea, pe ascuns, coborind in pasi usori pe scari cu cutiile cu globuletze, soptind si furisindu-ne dupa tufisuri la orice lumina care venea de la masinile care treceau pe strada. am vrut sa le facem o surpriza vecininilor pentru dimineata cind pleaca de acasa.

a doua zi i-a incoltit o idee “daca am mai facut un brad, s-ar putea ca Mos Craciun sa-mi lase un dar si aici, linga el.”
*
mai devreme, in trecere pe linga tv, am vzt ca era filmul Miracolul de pe strada 34 si mi-am adus aminte de domnul din poza aceasta. fotografia n-a fost prelucrata deloc. domnul nu poarta barba artificiala. e real 100%.
despre el aici

1047

(Too much) Obama

dupa avalansa de informatii post victoria electorala, ma tot intrebam cum mai poti scrie despre Obama ceva nou.

AICI o poveste minunata despre tinarul Jon Favreau care-i scrie speech-urile lui Obama – are 27 !!! de ani – (via domn Lupsa), apoi un articol a carui deschidere m-a terminat (de David Von Drehle cel care a scris pt Time pe parcursul campaniei electorale atit de multe, incit eram f curioasa sa vad cam ce va mai face acum ca sa nu se repete), iar la final un fel de trivia simpa cu cumnatul lui Obama, antrenor de baschet, despre cum, dupa un meci jucat impreuna, i-a dat binecuvintarea surorii Michelle sa-l aleaga pe Obama.

Primul art e din Washington Post, celelalte doua-s din Time, dar oricum ar fi prezentate, toate-s (si) despre Obama. Cum era de asteptat Obama e TIME – Person of the year 2008.

*
(darurile pentru andrei continua si sapt viit)

636

The Demise of Dating

Dating is dated. Hooking up is here to stay.

(For those over 30 years old: hooking up is a casual sexual encounter with no expectation of future emotional commitment. Think of it as a one-night stand with someone you know.)

*
Under the old model, you dated a few times and, if you really liked the person, you might consider having sex. Under the new model, you hook up a few times and, if you really like the person, you might consider going on a date.
*
e opinia domnului CHARLES M. BLOW, restul in NY Times

via Mr P care are lecturi serioase in ultima vreme:)

845

Vlad Ivanov pe locul 3 in Time best performances 2008

You need to get an illegal abortion in Communist Romania, 1987, you go to a hotel room and wait for the guy who calls himself, with leaden irony, Mr. Bebe (pronounced bay-bay, as in the French word for baby). In the year’s best foreign-language film, Bebe is a monster, no question, but not a screamer. His voice is icily controlled; he could issue a death sentence without inflection. Solidly built and sporting a leather jacket, Ivanov suggests the Brando of The Wild One — just extract the humanity and leave in the sociopathic brutality. I know nothing about the actor except that he’s made movies in four languages (Romanian, Russian, French and English) and that his name suggests a Russian heritage. In fact, he has some of Vladimir Putin’s glacial charisma and sexual threat. I wouldn’t care to be in a hotel room with either of them; but I look forward to more Ivanov movies, to see if he’s got the same sick radiance, like a walking Chernobyl.

richard corliss a scris cele de mai sus si l-a plasat in topul celor mai tari performante actoricesti ale lui 2008, pe locul 3.
*
prietenii mei stiu ca am o pasiune speciala pt vlad ivanov (e pe lista scurta a domnilor pe care i-as lua acasa la mine:) ).
l-am vzt in teatru cu mult inainte ca 4,3,2 sa-i aduca celebritatea. odata, la green, in “frimiturile” liei bugnar m-a impresionat asa de tare, incit m-am dus si a doua zi; am stat in fatza si m-am uitat doar la el. eram curioasa daca o sa poata sa fie la fel de bun ca in seara precendenta. a fost perfect.

*
sunt f f bucuroasa ca primeste in sfirsit recunoasterea pe care o merita. e un actor minunat si, asemeni tuturor oamenilor MARI, e extrem de modest.

*
alte clasamente, printre care best covers, best non fiction books, best photos, aici

555

4 luni, 3 saptamini si 2 zile – locul 4 in clasamentul Time 2008

In Romania under the Ceausescu regime, abortion was banned, and within 20 years some half a million women had died from having botched illegal abortions. This severe thriller from writer-director Christian Mungiu focuses on Gabita (Laura Vasiliu), a pregnant college student, and her friend Otilia (Anamaria Marinca), who finds a man who’ll do the job: a quietly thuggish fellow who calls himself Mr. Bebe (Vlad Ivanov). Remorseless long takes build the suspense as the young women secure a hotel room and, when Bebe explains how they’ll have to pay, question whether it’s worth the price. Strap yourself in for this minimalist, splendidly acted horror film — and count your blessings that you live in a country where choosing an abortion doesn’t mean losing a life.

richard corliss in time 2008 lists. unde filmul lui cristi mungiu e pe locul 4.

613

Cititorul, Sibiu

ieri seara, floricele cu caramel, patinoar, jucarii care aratau precum chucky, catalin protector si curtenitor (mai vreau in excursie cu tineeee) si un gind: sa-i fac cadou lui catalin – cititorul lui bernhard schlink.

azi in trei librarii, dialoguri la sincron.
– nu mai avem, daca reveniti peste citeva zile, va facem rost.
– pai miine plec si vroiam sa o fac cadou ca face referire la sibiu, si avea farmec daca o faceam cadou acum.
– vorbeste despre sibiu?
– dada.

*
am citit cartea acum 2 ani, chiar in sibiu pe vremea cind asistam la repetitiile lui andrei serban de la pescarusul. influentata de ce vedeam pe scena zi de zi, imi imaginam lucruri despre cum ar putea fi ecranizata.
anul asta, gata, a fost ecranizata. iar kate winslet e nominalizata la globurile de aur.
(eu o vedeam in rolul asta pe binoche)

*

666

la maman et la putain

in seara asta, la elvira popescu, alegerea lui cristi puiu.

calm si rafinat. si el si filmul.

aici Edith Piaf ‘Les amants de Paris’ in intregime lasat in film, fara nicio miscare speciala a personajului din cadru. pe vremea cind se facea literatura din imagini

*
altfel, entre les murs – marele cistigator la cannes – nu m-a fericit f tare.
e si o romanca pe acolo, in povestea reala, cea care a inspirat cartea (aud ca e mai buna decit filmul, a aparut la nemira, citesc catre we) si apoi filmul. despre doamna, dupa ce mai fac ceva research:)

603

Buz Luhrmann se intoarce cu Kidman

minunatul Luhrmann care facea din Moulin Rouge un videoclip de o ora si un pic si-l ducea pe Romeo lui Shakespeare pe plaja Venice de linga LA, se intoarce cu Nicole Kidman cu tot. noul lui film, australia, are premiera in SUA in seara asta.

e f greu sa descrii o intimplare cu vorbe si sa tii publicul atent, dar sa pui videoclipuri unul dupa altul si sa faca sens povestea? cam ce tehnica trebuie sa cunosti? Luhrmann o stie, cum o stie si Julie Taymor, Across the universe, si Christophe Honore, Les Chansons d’amour.

australia nu e musical. vine la noi din 2 ian 2009.

863

nouvelle vague

m-a terminat cintecul ultim din concert.
era de ceva vreme in play list-ul meu, dar varianta asta doar cu contrabasul a parcurs cu viteza un drum nestiut prin trupul meu: din stomac direct in ochi.

se aude prost aici si pt cine n-a fost acolo, n-are acelasi farmec, dar nu resist tentatiei de a –l pune. e chiar inregistrarea de la sala palatului.

*
si mi-a plct femeia asta blonda, incredibil de senzuala, o serpoaica dominatoare, jucausha, cu energii sexuale care-i explodau prin piele

foto by alex barb

768

iti mai amintesti cum a fo prima oara?

am bifat lansare la gaudeamus, am promovat roman tabu si-am anuntat publicul larg ca daca scrii la romanul tabu si ai talent, ai mari sanse sa fii scriitoare. lorichic are deja contrat de scenarista, dupa ce a scris 2 capitole la roman.

*
i-am chinuit pe catalin enache, colegul meu, si pe dana argesan si-au glasuit si ei la lansare. pt ei a fost pt prima data la o lansare de carte, cu microfonul in mina:)

i-am rugat sa-mi scrie ceva pe cartea “iti mai amintesti cum a fost prima oara?” ca sa pastrez amintire. funny si emotionant:)

*
in viteza printre standuri: filip florian vorbea la telefon, eugen istodor astepta un autograf de la domnu’ foartza (si-am pus de o afacere mica), doi muzicanti isi plimbau iubitele (daca as stii cum ii cheama v-as si spune).
si-n mai putin de o ora, cit am stat cu totul la tirg, am avut timp si sa stau la cafea cu frumuselul asta din poza, florian zeller.
mi-a zis ca stie sa faca show, ca are un numar special.
i-am spus ca sa-l pastreze pt la anul cind lansam o carte impreuna:)

despre ce-a patit cu jurnalistii romani baiatul asta care a scris printre altele pt vogue si are si niste piese montate la noi, intr-un blog viitor

702

ada milea- quijote- germania – part 2

un quijote pe un scaun urias; 6 sancho (fete), ada intr-un colt la chitara si un domn despre care nu stiu nimik la keyboards.

*

ada: ‘neatzaaa
cristina: heeeeeeeeei
cristina: ce faci cum esti
cristina: cum a fo la premiera?
ada: SUPEEEEEEERB!!!
cristina: bravooooo >:D<
ada: >:D<
cristina: nu pot sa ajung la tine ca plec la hong kong
ada: e cel mai mishcat concert pe care l-am facut
cristina: mishcat?
ada: vrei sa vezi poze?
cristina: dadadadadadada
cristina: ce tareeeeee
cristina: vaaaaaaaaaaaaai cum arataaa
cristina: si ce lumini
ada: is din repetitzii
cristina: foarte tareee
cristina: zici ca e alt show
ada: pai, e complet altu
cristina: pai mi-a zis ca ai 6 sancho
cristina: da' tu glasuiesti germana?
ada: am facut in engl
ada: cu mici fragm in germ
cristina: citi sunt in echipa?
ada: 6 fete si-un baiat
ada: anu' 2
ada: noroc ca baiatu-i f bun.
cristina: e ca un examen pt ei?
cristina: le dai note la sf?
ada: da
ada: de fapt, calificative
ada: gut, sehr gut

*
foto din repetitii, by athanor academie
pentru cei care inteleg germana iata si detalii chiar de la ada, despre proiect si cum e sa fie profa:), intr-un interviu aici

642

poveste, articol, film – The Soloist

in 2005, un jurnalist de LA TIMES, Steve Lopez, a intilnit pe strada un cersetor – Nathaniel Anthony Ayers- care cinta dumnezeieste. a aflat ca a studiat la Julliard, ca e schizofrenic si are un vis: sa cinte la Disney Hall, sala de spectacole a Filarmonicii din LA.

primul articol despre cersetor aici , o alta poveste din serie pe care eu o iubesc mult aici ( daca n-aveti timp, cititi-o doar pe asta, pliz pliz pliz, e despre cind ajunge la Disney Hall si se intilneste cu membrii filarmonicii)

si intreaga serie de articole despre prietenia celor doi, aici

*
filmul the soloist are premiera in martie. cu robert downey jr in rolul jurnalistului si jamie foxx in cel al cersetorului.
azi i-am scris un mail lui steve lopez si mi-am comandat cartea despre aceasta intilnire:)

1239

fottorino – sarutari de cinema – la bucuresti

se trezeste la 5 juma d dimine, isi ia bicicleta si pleaca la munca. la 7 juma incepe sedinta de redactie. ziua de munca se termina la 10 seara.
cind a fo instalat in functie, a dat jumatate din angajati afara.

arata ca un tatic domestic si e un pic timid. cind vorbeste in engleza isi cauta cuvintele cu vocea la volum mic si are accentul simpatic al francezilor.
scrie carti despre lucrurile ascunse in oameni, despre emotii si fragilitati. despre infidelitati.

*
directorul le monde este azi si miine la bucuresti pt a-si lansa cea mai recenta carte Sarutari de cinema.

am fost la lansare mai devreme, unde trebuia sa glasuiesc. evident ca n-am avut timp sa ma gindesc ce sa povestesc, evident ca am ajns pe ultima suta de metri (noroc ca a mai intirziat si autoru’). asa ca am fo sincera si am spus ce m-a surprins: un domn care e obisnuit cu strategii concurentiale, tabele si bugete, scrie atit de fin despre oameni in loc sa dezbata problemele universului, politice si economice in chestii stufoase si alambicate.

“n-am fost intotdeauna director le monde”, a raspuns incurcat la remarca mea.

cind faceam cunostinta si i s-a spus ca eu sunt cea cu interviul pe care l-a acordat in romania luna trecuta, s-a uitat lung la mine: “femeile citesc mult mai mult decit barbatii. se intimpla in franta si cred ca se intimpla si aici. dar au fost personale o parte din intrebari”.

cam da. dar care-i altfel farmecul? oricum la hardcore-uri n-a raspuns:(

interviul cu dl fottorino aici

1071

digital natives/ immigrants

Nu m-am retras inca. Sunt in centru, cu un client.

Da, de ce nu mai intri pe messenger?

Hai ca in seara asta o sa ma fac visible.

(conversatie cu un domn la tel)

*
– Cum se face de aveti messenger?
– Aaa, am de mult. De ce ma intrebati?
– Pentru ca oamenii de virsta dvs nu au messenger.
– Ee, dar abia ce pot sa ma despart de el. Ma cearta si sotia ca stau toata noaptea. Am prieteni si vorbim tot timpul
– Dar cum ati ajuns sa va faceti cont de msg?
– Fiul meu lucra in Ministerul de Externe, a trebuit sa plece din tara si-a lasat calculatorul aici. Si-am invatat.
– Pot sa va intreb citi ani aveti?
– 64. putin peste 64.
– Multi inainte. E foarte frumos ca sunteti in pas cu vremurile.
– Da’ sa vedeti ce bine e…cum nu stii ceva , cum te duci pe google si bati acolo.

In taxi, in seara asta.

*
La tema: azi noapte citeam despre “the remarkable brain evolution caused by the constant presence of technology today, separating the digital natives–those born in the computer age–from the digital immigrants, who discovered computer technology as adults.”

Cartea se numeste Ibrain: Surviving the Technological Alteration of the Modern Mind, autorul Gary Small

701

oameni si faze- FNT, UTE, part 4

– e distractiv acolo p scena la aplauze?
– pt mine e f emotionant. la primele 2 reprezentatii, la premiera mai ales, m-a busit plansu’. asa greu ma abtineam, imi tremura maxilaru’ ca un pickamer

cu vlad bîrzanu, dupa ce descrisese ce vedea in sala, la aplauze, la a doua reprezentatie cu Caligula in FNT.

*
foto dintr-una dintre cele mai frumoase secvente din piesa. Caligula si Scipio danseaza (fac dragoste), iar in spatele lor sunt sute de fotografii ale mortilor lasati in urma. asezate asa pe perete par ca-ntr-un muzeu si te duci cu gindul la auschwitz, 9/11 si alti morti in masa.
muzica, domnii si dansul lor sunt insa foarte erotice.

*
– n-are sens sa zic ca in frivolitatea mea absoluta, ma uitam la chestia aia cu care erai imbracat si ma gindeam sa-mi fac o rochita asa ca e frumu
– :)) se rupe f usor
– am vzt

1106

too much obama. part 1 sau cum stiu romanii sa sara calu’

oare nu i s-o fi parut nimanui o dubiosenie formularea asta din titlul comunicatului de mai jos?
sper ca domnul obama e happy ca-l saluta dakino si ca i-a isterizat pina si pe organizatorii de festivaluri de film din romania
*

Festivalul DaKINO îl salută pe Barack Obama

PRESS RELEASE NOIEMBRIE 2008

Victoria lui Barack Obama în cursa pentru prezidenţialele americane e un eveniment care nu putea fi omis din programul Festivalului Internaţional de Film al Bucureştilor DaKINO, care din acest an îşi consacră secţiunile paralele filmelor politice. Astfel, între 25 şi 29 noiembrie, DaKINO va prezenta o selecţie de filme despre comunitatea afro-americană din Statele Unite. Programul „Black Community in Documentaries” cuprinde filme de referinţă, mai vechi sau foarte noi, câteva prezentate şi premiate la ultima ediţie a The Hollywood Black Film Festival. Filmele şi invitaţii americani vor aduce la Bucureşti euforia comunităţii de culoare americane care, pentru prima oară în istorie, dă Statelor Unite un preşedinte.

884

oameni si faze, FNT, UTE part 3

Un poem ridicol, Teatrul Noua Generatie din Moscova. TNB

două ore pînă la catharsis.

revoltă interiorizată, gînduri şi piele tresărindă. la final, după o muzică celestă egală în senzaţie poate doar cu cea bisericească, actorii s-au adunat pentru aplauze. se striga bravo, vocile se încălecau, se alergau unele pe altele, dar era linişte. o linişte obsedantă.

cînd a venit şi igor yasulovich, în toată încremeneala asta, actriţa (mult mai tînără) care îl apucase de mînă şi-a încruntat sprîncenele. atunci am ştiut că ea plînge. chiar dacă într-un fel ce poate părea neobişnuit publicului.

sunetul stricat al vocii lăudăroase a unui fost director de teatru, pe hol, la ieşire. şi desprinderea interminabilă dată de un decor care parcă nu mai încăpea în propria-i înălţime.

by anaceadesteapta

778
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!