Tag : audrey hepburn

Hubert de Givenchy audrey(Photo) Omagiu Hubert de Givenchy: 25 dintre creatiile sale iconice

(Photo) Omagiu Hubert de Givenchy: 25 dintre creatiile sale iconice

Sambata a incetat din viata unul dintre cei mai creativi si mai rafinati designeri de moda din toate timpurile: Hubert de Givenchy. Avea 91 de ani si conform apropiatilor sai a murit in somn.

Dincolo de inovatia sa in moda anilor 50-60, Hubert de Givenchy  este cunoscut publicului larg gratie prieteniei cu Audrey Hepburn pe care a imbracat-o atat in filme (rochia neagra din Breakfast at Tiffany’s sau cea alba cu broderie din Sabrina) cat si in viata privata, la ceremonia Oscarurilor sau la propria-i casatorie.

 

Hubert de Givenchy (care era prieten apropiat si cu Jaqueline Kennedy, dar si cu Maria Callas sau Lauren Bacall, Ingrid Bergman si Grata Garbo) a fost decorat de satul francez pentru contributia sa adusa culturii internationale.

In 1995 Givenchy s-a retras din industria modei si l-a numit succesorul sau in imperiul modei pe care l-a creat, pe John Galliano care n-a detinut multa vreme aceasta functie. El a fost inlocuit de Alexander McQueen care a condus compania timp de 5 ani, apoi de Riccardo Tisci (pana anul trecut) pentru ca acum Casa Givenchy sa fie condusa in calitate de director artistic de o britanica, Clare Waight Keller.

Iata 25 dintre minunatele ale creatii din anii 50-60

7-1024x666 Givenchy 3Givenchy 4 Givenchy 5 Givenchy 6 Givenchy 7  Givenchy 11Givenchy 12 Givenchy 1953 Givenchy 1956Givenchy1 Givenchy2 Givenchy9 Givenchy10 Hubert de Givenchy 1 Hubert de Givenchy 2 Hubert de Givenchy 1952 -1 Hubert de Givenchy 1952 Hubert de Givenchy 1954 Hubert de Givenchy 1955 Hubert de Givenchy audrey Hubert de Givenchy Dovma 1953 myfair3 Sabrina

 

La Haga chiar in aceste zile este o expozitie – la Gemeentemuseum – in care este adus un omagiu prietenei dintre Audrey Hepburn si Hubert de Givenchy. E deschisa pana pe 26 martie, asa ca daca ajungeti prin apropiere…

 

Givenchy 8

 

732
colaj dulapHainele pe care le îmbrăcăm spun, de multe ori, poveștile pe care le ascundem

Hainele pe care le îmbrăcăm spun, de multe ori, poveștile pe care le ascundem

Acum câțiva ani am lansat o provocare. Mi- am rugat cititoarele să se descrie în trei cuvinte și, cu descrierea lor în față, le-am ales o ținută. Fiecare s-a recunoscut în alegerea mea.

(opinie pentru UNICA, MAI 2015)

Dacă aș face o fotografie cu dulapul meu cu haine aș obține câteva ridicări din sprâncene pentru cele două rafturi cu tricouri și bluze albe, dar și pentru cele trei cu item-uri gri. Dacă ați ajunge cu privirea și la stander-ul pe care stau rochiile și fustele, v-ați opri în secțiunea generoasă a culorilor pastel: bej, grej și roz prăfuit (cenușă de trandafir). Pe alocuri mai apare un produs – două în culoarea mentei, dar ce nu e gri sau alb sau pastel e … negru.

Lipsă de creativitate? Poate. O garderobă crescută într-o unitate stilistică? Poate. Mai multe produse decât am nevoie? Cu siguranță.

Fac parte din generația care a descoperit moda via Neckermann (o revistă groasă cam cât cea mai rafinată revistă de modă, dar cu produse de supermarket). N-am avut prea multe haine când eram mică, n-am fost nici dezbracată pe stradă, dar… Cele mai multe dintre “piesele” mele cool erau fie tricotate, fie copiate de prin revista cea rară, nemțească;  mamaie fiind pe post de croitoreasă.

Așa că atunci când am putut să-mi cumpăr tot ce vreau, am făcut achiziții compulsive, fără vreo strategie, fără să-mi pun problema că orice haină pe care o cumpăr ar fi bine să se potrivească nu doar cu dimensiunile corpului meu, ci și cu celelalte haine din dulap. Ba chiar, într-o vreme am fost atât de dornică să am tot  ce e nou încât, de la un an la altul, am alungat de tot din garderobă hainele pe care nu le-am purtat.

Mi-a trecut “boala” asta când am început să înțeleg că femeile pe care le admiram pentru cum erau îmbrăcate ( Jackie Kennedy, Audrey Hepburn, Caroline Kennedy – Bisette) păstrau o linie comună în croiala hainelor lor, dar și în cromatică.

Tot atunci am înțeles și că stilul vestimentar e ca orice campanie de comunicare: identifici ce te diferențiază, ce te pune cu adevărat în valoare și repeți, într-un mod creativ de fiecare dată, acel diferențiator .

Așa lumea mea s-a schimbat complet; n-am mai cumpărat haine doar de dragul de a cumpăra, am început să mă caut pe mine printre lucrurile cu care vreau să mă acopăr, pentru că haina nu e decât un ambalaj al propriei persoane. Sau al egoului din dotare. Depinde de fiecare.

rochie

Cu anii am ajuns la un stil minimalist, foarte simplu și foarte curat. Sigur, se poartă mai greu pentru că nu te poți ascunde între volane și culori țipătoare, trebuie să stai fermă, dreaptă în haine, dar ele nu se demodează niciodată. De câțiva ani îmi cumpăr două- trei piese noi pe sezon, cel mai adesea de designer, care sunt atemporale și care reusesc să capteze atenția și în sezoanele următoare. Iar lumea a început să înțeleagă “stilul” meu: prietenele îmi trimit adesea link-uri la site-uri cu haine “care seamănă cu tine” și eu zâmbesc pentru că, uneori, chiar am produse de acolo.

Când înțelegi că stilul nu are legătură cu sezonalitatea și cu trendurile prezentate în colecțiile de la Saptamâni de Modă, viața ți se simplică foarte mult.

Nu mai cumperi ca să cumperi, iar shoppingul e o distracție de week end, adică te plimbi mult până când găsești ceva care chiar ți se potrivește. Nu mai ai nicio presiune și nici nu te apucă oftatul și disperarea ca nu ai “ACEL” produs pe care îl are toată lumea.

Iar când se schimbă sezonul și faci curat în dulap, e la fel de simplu. Eu așez pe umerașe hainele în combinațiile în care urmează să le port încă de când le scot din locurile de păstrare, pentru că știu fiecare piesă unde se potrivește în puzzle-ul din șifonierul meu.

Cu siguranță sunt câteva doamne care, citind aceste rânduri, cred că sunt lipsită de creativitate și cam rigidă în ceea ce privește vestimentația. Poate că sunt, poate că nu.  Ce știu sigur e că fiecare dintre noi are propria relație cu hainele sale și că singurul lucru care ne aseamănă e întrebarea pe care o rostim în fiecare zi: “eu cu ce mă îmbrac?”.

Însă, la fel de bine știu că, de cele mai multe ori, ne ascundem între haine și make-up sau comunicăm cu cei din jur prin hainele pe care alegem să le purtăm.

Știu că hainele pe care le îmbrăcăm spun, de multe ori, poveștile pe care încercăm cu disperare să le ascundem. Povești ale nevoii de atenție, nevoii de iubire, ale instictelor animalice (de seducție) care există în fiecare dintre noi. Povești despre încredere sau neîncredere, despre existența unei culturi vizuale sau lipsa ei.

Și mi-ar plăcea ca, de data asta când vă faceți curat în dulapul cu haine pentru a trece de la hainele de iarnă la cele de primăvara – vară, să vă uitați la fiecare dintre posibile combinații și să vă întrebați “ce spun hainele acestea despre mine?”/ “ce spun eu celor din jur cu această combinație de haine?”

Apoi, ca în jocul meu de acum câțiva ani, să vă descrieți în trei cuvinte. Și să comparați dacă hainele pe care le aveți în șifonier spun aceleași vorbe.

 

(fotografia de cover reprezinta un colaj cu imaginile de catalog ale unor obiecte care se afla in garderoba mea)

2302
Funny Face behind the scenes (1)Funny Face- fotografii din culisele unui film cu Audrey Hepburn si Fred Astaire

Funny Face- fotografii din culisele unui film cu Audrey Hepburn si Fred Astaire

Text de Raluca Antuca

Ochi mari, de căprioară și un zâmbet ingenuu…

Audrey Hepburn este o figură iconică în lumea modei, iar pentru multe fete a devenit un model de eleganță și stil.

Funny Face, care a apărut în 1957, nu a fost un film super apreciat la momentul lansării. Deși a avut același nume ca un spectacol de pe Broadway, în care personaj principal era tot Fred Astaire, subiectul filmului a fost complet diferit și a inclus doar patru din cântecele spectacolului muzical.

Cu toate acestea, astăzi este considerat un clasic, cu Fred Astaire dansând cu o grație imposibilă la 58 de ani și Audrey într-un spectacol foarte elegant. Iată o colecție de fotografii vintage din Paris, unde au fost filmările pentru comedia romantică Funny Face!

806
audrey-hepburn-20071110-336531in the mood for white

in the mood for white

am 4-5 rochii albe, de vara, si perseverez sa-mi cumpar…

asta de mai sus e cea mai recenta dintre achizitii. (foto e de edi enache, intr-o duminica de iulie)

astazi am fost imbracata (pun ceva similar ca sa nu fie tot foto cu mine) cam asa… cu diferenta ca bluza mea, tot tricotata, era fara mineci si “barca” la git

am in lucru la croitoreasa cea mai frumoasa rochie alba din lume, cea mai simpla, cea mai de purtat fara nimic si totusi atit de speciala.

am chiar si versiunea asta de tinuta, cu geanta si curea in exact culoarea asta, dar desigur n-as purta niciodata asemenea prostii la git:)

si am o rezerva de fotografii (ba chiar un board pe pinterest care se cheama white) cu repere pentru cind vreau ceva linistitor, simplu si rafinat acasa.
care e, cel mai adesea, alb desigur.

aici puteti gasi boardul meu de pe Pinterest cu minunatii in alb, in caz ca in vara asta aveti nevoie de o inspiratie :)

 

bine, am pe pinterest si un board cu mult Audrey si mult alb:)

742
audrey (3)If Audrey… in Bucharest and Viscri

If Audrey… in Bucharest and Viscri

text de Noemi Meilman

Inspirata de alegerile Cristinei Bazavan pentru noptile de magie cinematografica de pe terasa Promenada, am realizat un itinerariu bucurestean, cu o scurta escapada la Sinaia si apoi la Viscri.

 


Asadar, ce ar fi facut, in imaginatia mea, Audrey Hepburn daca ar mai fi fost printre noi si ar fi venit in vizita in Romania:
In primul rand s-ar fi cazat la hotelul Hilton Athénée Palace sau, pe discretie, in apartamentul R’Urban, parte din proiectul Poem Boem.

Ar fi dejunat la restaurantul Joseph si apoi ar fi facut un tur al galeriilor de arta din oras: Fischer & Milenkovici, Galateca – https://www.facebook.com/galateca.ro?fref=ts. De aici si-ar fi cumparat una dintre gratiile lui Catalin Nastasoiu (Ronativ). Apoi ar fi mers la Pavilion si ar fi baut o cafea cu Eugen Radescu si cu Razvan Ion (s-ar fi jucat putin cu catelul lui Razvan) si ar fi continuat cu o vizita la Club Electroputere Bucuresti si apoi la MNAR si la MNAC. Obosita dupa atatea vizite, ar fi luat o cina frugala in gradina de la Escargot.

A doua zi, Audrey Hepburn ar fi facut un tur al magazinelor concept, cu o oprire la Eva Design Romanesc si in showroom-ul Molecule-F. Apoi si-ar fi cumparat niste carti de la Anthony Frost si niste albume de la Carturesti si tot de aici, de la ROD, niste magneti “altfel”, ca souvenir. Ar fi mancat apoi o salata si o prajitura cu nume de scriitor la Readers Café si apoi ar fi vazut un film la Elvira Popescu
Si ar fi dat un interviu cu o scurta sedinta foto revistei Harper’s BAZAAR Romania (Andrei Iovu si Lil Bulgac i-ar fi pregatit cateva tinute memorabile).

In a treia zi a vizitei, Audrey Hepburn ar fi plecat direct la Sinaia, ca sa viziteze Castelul Peles si apoi ar fi petrecut doua nopti linistite la Viscri, un loc minunat pastorit de prietenii de la Fundatia ADEPT Transilvania (cu sprijinul Fundatiei Orange). La Viscri ar fi citit mult si s-ar fi plimbat cu bicicleta.

La intoarcerea in Bucuresti, in drum spre aeroport, dupa un ceai la Infinitea si cateva cesti de colectie cumparate de aici, minunata Audrey Hepburn s-ar fi oprit la Iubirrre ca sa adopte un caine fara stapan si apoi ar fi decolat, imbracata intr-un trenci beige si cu ochelarii sai iconici.

Dar pentru ca Audrey Hepburn nu mai ajunge in Romania, va invit sa descoperiti aceasta carte-album minunata, realizata de unul dintre fiii sai, Luca Dotti. “When Audrey in Rome”.

*

Noemi Meilman este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazzar Romania si o puteti citi si pe Placerile lui Noe

1087
RED CARPET BEAUTY - ARAYA HARGATE 23.05.14 - 7_picture_photode unde s-a inspirat Zac Posen pentru una dintre rochiile vedeta la Cannes

de unde s-a inspirat Zac Posen pentru una dintre rochiile vedeta la Cannes

Araya A. Hargate este un model tailandez transformat in actrita care a facut ravagii la Cannes zilele trecute cu o minunata rochie Zac Posen.

 

 

si-acum iata una dintre rochiile vedeta ale lui Audrey Hepburn create de Givency in urma cu mai bine de 30 de ani

 

nimic nu e nou sub soare, nici macar (sau mai ales) in moda.

 

683
filme promenada24 mai, carePEcare, filmele mele

24 mai, carePEcare, filmele mele

am ales filmele pentru duelul cu Cristi Manafu pe terasa Promenada.

pe 24 mai de la ora 21.00 vedem sau revedem un film cu una dintre cele mai elegante si mai rafinate femei din lume: Audrey Hepburn

luati-va perlele sau manusile lungi, sau veniti in jeans si cu cel mai larg tricou. pe terasa de la Promenada o sa avem un mic dejun ca la NY, la Tiffany’s, pentru ca intram din nou in lumea lui Holly Golightly cea care vrea o viata libera, dar sa fie iubita, cea care crede ca oamenii nu-si apartin unii altora si simte ca intr-o casatorie ar fi ca intr-o cusca.

(inca ma mai gindesc ce surpriza speciala sa va fac legat de acest film, dar… imaginati-va minunatia de terasa cu citeva zeci, daca nu sute de femei care se uita la Breakfast at Tiffany’s… o sa fie MAGIE!)

cel de-al doilea filme pe care l-am ales pentru 24 mai e Intouchables, un film pe care eu l-am considerant printre cele mai bune productii din 2012.

o sa ridem si o sa avem lacrimi in colturile ochilor. o sa intram in povestea prieteniei dintre doi oameni care nu-si propun sa fie prieteni la inceput, ba din contra, dar care descopera ca au multe lucruri in comun.

*
pe 24 mai la Promenada in competitia carePEcare e seara filmelor de dragoste si-am ales doua filme care vorbesc despre iubire altfel decit “si-au trait fericiti pina la adinci batrineti”, am ales doua filme care vorbesc despre iubire si independenta, despre a te regasi in celalalt ca sa poti sa ai aripi sa zbori frumos – fie ca esti cea mai frumoasa femeie din lume, sau un domn respectabil intr-un scaun cu rotile.

pe 24 mai, la Promenada, in seara filmelor de dragoste va fi vorba despre eleganta lucrurilor facute din inima si despre iubirea pe care o dai – cind te astepti mai putin, dar fara sa te astepti la ceva in schimb.

ne vedem la Promenada, simbata 24 mai, PE terasa de la ora 21.00, intrarea e libera.

cistigatorul competitiei dintre mine si Cristi Manafu este stabiliit ca urmare a numarului de spectatori care vin la proiectie, asa ca daca va plac filmele si idea unei seri despre iubire, pe o terasa deasupra Bucurestiului, alaturi de oameni pe care nu-i stii dar care iti pot deveni prieteni pentru ca au ceva in comun cu tine (aceleasi gusturi la filme), va rog dati mai departe vestea.

multumesc

partenerii media ai intrecerii noastre sunt RegieLiveFilme TariBlog de CinemaAnzhela MoviesEdge and Back.

P.S. Cristi a ales pentru seara lui  “Now you  see me” si “We’re the Miller’s”; le puteti vedea deci pe 23 mai tot de la ora 21.00

 

1626
audrey(foto) in the mood for audrey hepburn

(foto) in the mood for audrey hepburn

sunt momente cind noi, femeile, vrem sa ne amintim ca  nu e nevoie nici de un trup mega voluptuos, nici de tocuri sau haine super scumpe si sofisticate ca sa fim/ ne simtim/ ne vada ceilalti frumoase

pentru aceste momente exista Audrey Hepburn

1691
audrey-hepburn-rome-styleRoma lui Audrey

Roma lui Audrey

prima data cind am fost la Roma am fost pt Michelangelo.

pe vremea aia il iubeam pe Michelangelo, inca il mai iubesc si -l consider un alien (niciun om nu poate face astazi cit a facut el acum citeva sute de ani, cu o tehnica mult mai putin dezvoltata din toate punctele de vedere)

am luat pas cu pas toate cladirile in care era un semn al lui – o sculptura, o pictura sau ceva din matematica speciala a arhitecturii lui. imi amintesc ca, intr-o seara pe linga Spanish Steps, am ascultat poeziile pe care i le-a scris lui Tomasso, iubirea lui cea mare, iar ca sa-mi inving oboseala si sa merg sa vad o biserica al carei nume nu-l mai stiu, dar care s-a dovedit a fi cea mai frumoasa prin austeritatea si minimalismul ei, mi s-a spus ca sub o anume piatra linga ea Michelangelo isi lasa scrisorile de dragoste catre singura doamna din viata lui, Vittoria Colona. am prins aripi si -am primit si scrisorile lor, in italiana, cind am ajuns la fata locului:)

**

a doua oara am fost la Roma cu treaba. interviuri, n-am avut timp de multe, dar mai stiu ca intr-o noapte am luat-o aiurea pe strazi ca sa simt putin orasul.

***

a treia oara am fost pentru Fellini. s-a intimplat sa fac un interviu cu Gilbert Adair (domnul care a scris The Dreamers, dupa care a facut Bertolucci filmul) si sa fie frumoasa conversatia intre noi. cum a scris si o biografie a lui Fellini, am aflat o multime de ponturi pe unde l-as putea cauta/ simti altfel geniul lui Frederico Fellini.

aproape o saptamina am intilnit oameni care l-au cunoscut, am fost in casa in care a locuit si mi-am petrecut timp in cafenelele lui preferate.

***

am mai fost de atunci de citeva ori la Roma, m-am plimbat si m-am ratacit pe strazi si, teoretic, n-am ratat niciunul dintre obiectivele turistice importante.

cel mai recent, anul trecut am fost pentru trei zile ca sa-l vad pe Akram Khan dansind, cind am avut parte si de una dintre cele mai magice intimplari plecata de la o intrebare nevinovata de jurnalist (daca nu stiti povestea, va rog, va rog, cititi despre Ingerii lui Akram Khan)

astazi de dimineata, citind Vanity Fair care o are pe Audrey Hepburn pe coperta mi-am dat seama ca desi iubesc filmul Vacanta la Roma, la niciuna din vizitele mele acolo, n-am fost pe urmele lui Audrey.

o parte din story-ul din VF o puteti gasi aici, nu e insa si textul pe care fiul ei, Luca Dotti, l-a scris pentru aceasta editie VF.

el incepe asa

A short time ago, while letting me off by my doorstep in Rome, a taxi driver said to me “I know this place. years ago I used to bring a beautiful woman here”. That woman was my mother, Audrey Hepburn.

partea simpatica este ca din descriere si stiu unde e strada, stiu si zona unde e restaurantul care e mentionat drept preferatul ei.

de dimineata am realizat ca de cele mai multe ori am fost la Roma dupa barbati:) si-am hotarit ca ma voi reintoarce curind, pe urmele lui Audrey.

 

 

996

Breakfast at Tiffany’s, Theatre Royal Haymarket, London

pentru mine Breakfast at Tiffany’s are eleganta lui Audrey si finetea frazei lui Capote.
adica imi place nuvela lui Truman Capote (care initial a fost publicata in Esquire) mult mai mult decit filmul, dar Holly Golightly nu poate sa aiba alt chip decit cel al lui Audrey Hepburn.

probabil ca mine sunt foarte multi, iar englezii care au pus in scena textul au riscat multicel. s-au descurcat insa bine pentru ca au stiut cum sa-si promoveze show-ul (si Holly, si William au momente de nuditate completa).

am vazut miercuri seara Breakfast at Tiffany’s la Theatre Royal Haymarket. piesa e una dintre atractiile sezonului in Londra, a avut premiera in urma cu 3 saptamini si are deja foarte multe cronici in marile lor ziare.

n-am avut voie sa facem foto asa ca nu pot exemplifica cele ce le voi scrie: productia a excelat la capitolul scenografie si decoruri.
fara sa fie extravaganta, ba chiar minimalista (cu doua schele care imitau scarile cladirilor vechi), scenografia a fost super personaj in piesa; a adus dinamism, a facut foarte rapida trecerea de la o scena la alta, de la un cadru la altul.

actrita din rolul principal (Anna Friel) s-a facut blonda cu de la sine putere si perceptia mea, influentata desigur de Pop Icon-uri, a fost ca Holly a ajuns un fel de Marilyn-o-cauta-pe-Madonna-ca-sa-o-intilneasca-pe-Audrey.
*
Iat-o pe Anna Friel pe vremea cind era bruneta


*
Olivia (gazda noastra la piesa asta) spunea ca l-au facut pe William un personaj mai slab decit in carte. Cind am ajuns acasa am recitit putin din cartea lui Capote si mi-am dat seama ca nu aveau cum sa puna finetea frazei lui Capote in rolul tinarului Josep Cross (pe care l-ati vazut la cinema in Milk alaturi de Sean Penn, era frumuselul Dick Pabich). Capote scria incredibil, pur si simplu.

Pe mine m-a deranjat insa adaptarea, pentru ca au pastrat rolul povestitorului suprapus peste cel al lui William. Cartea e scrisa asa, dar povestirea la persoana a III-a in teatru mi se pare too old.

*
dar la capatul zilei (si al piesei) a fost o experienta dragutza. mult deasupra majoritatii pieselor care se joaca la bucuresti.

*
later edit: am descoperit pe net fotografii cu Anna blonda

892

noua Audrey – Carey Mulligan

23 de ani. Nina in cea mai de succes montare britanica a Pescarusului lui Cehov. (acum montarea a fost dusa si la New York)
revelatia de la Sundance de anul acesta ( An education – cu Emma Thomson si Peter Sarsgaard), viitoarele filme cu Natalie Portman, respectiv Johnny Depp.

759
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!