Tag : colegi

iar am fo a dracului

Printre pauzele muzicale ale Ipodului meu, surprind la lift o conversatie intre trei colege de trust.

– Ai lasat cartile aici?, intreaba una dintre ele, micutza cu ochelari si un pardesiu kaki.
– Da. Eu nu citesc decit carti de specialitate, spune ferm o alta de la inaltimea cizmelor ei cu toc cui, miscindu-si soldurile bine evidentiate in niste jeans ca niste colanti.
– Da, dar unele din colectia asta sunt bune, incearca timid si a treia, micutza si cu niste bucle blondute.
– Eu nu citesc literatura. Nu-mi place sa citesc dialogurile stupide ale unora, ce isi imagineaza ei…
– Dar literatura nu este doar despre ce se scrie, ci si despre cum se scrie. Despre cum se construiesc frazele si povestile, spun eu politicoasa.
– Eu citesc filosofie si psihologie. Atit!, bate duduia din toc, aruncindu-si dintr-o miscare de umar catre spate, parul lung si negru.

Intram in lift, timp in care imi dau castile jos pentru ca incepuse sa mi se suie singele la cap si incerc usor sa sugerez ceva:
– Poate ar trebui sa citesti non fiction, carti inspirate de fapte reale.
– Eu si cind citesc o carte de filosofie si mi se da un exemplu inspirat de realitate, ma enervez.
– Ei na! Pentru cineva care munceste cu litere, sa nu citeasca deloc literatura… Domnisoara, ai o problema!, mi-am auzit vocea aia taioasa si ferma.

Cind am iesit din lift am urat o seara frumoasa si m-am intors la IPod. Nu am auzit daca mi s-a raspuns.

facebook – nedumeri

De fiecare data cind deschid facebook-ul sunt 10-12 oameni care apar la categoria request friends. De unii am auzit, dar sunt f f putini cei pe care chiar ii stiu.
Am aproape 800 de oameni in categoria “friends” la facebook si pe cuvint daca inteleg de ce. Nu pun fotografii, nu ma chatuiesc, nu fac comments pe paginile altora de facebook. Pun din cind in cind link la blog-ul de aici (constienta de valoarea de promovare a platformei facebook), vad evenimentele la care ma invita lumea, aflu de ceva expo or spectacole, stiu ca pot gasi oamenii pe care-i caut in jobul meu… si gata.

Si, din cind in cind, am socuri. Ca de exemplu:

Zilele trecute, in friends request era o colega de liceu. Mare bucurie! Stiam ca e plecata din tara, nu mai vorbisem de mult cu ea. Dau add, ma duc pe pagina ei si vad anul pe care-l are la detaliile personale. Reiesea ca e cu 5 ani mai tinara decit mine.
C’mon, a stat in banca din spatele meu. Cum naiba?!

792

rochia oana

oana e frumusetea din preajma noastra. ofteaza baietii de la cotidianul la greu dupa ea cind trece pe holuri.

o stiu de aproape 2 ani. mi-a scris un mail simpa foc pe cind era eleva cum ca vrea sa vina la tabu. era prea mica pt noi, dar cum simteai dintre rinduri ca are spiritul care ne trebuie, am rugat-o sa-mi scrie din nou cind e studenta.

cind mi-a scris din nou, i-am fct cunostinta cu cei de la j’adore care au angajat-o pe loc, iar la un an distanta a ajuns redactorul sef al revistei. (mai pastrez si acum mailul tatalui ei in care imi povesteste cit de fericita e pentru ce i se intimpla, iar pe tatal ei nu l-am intilnit niciodata si cred ca nici oana nu stie ca mi-a scris tatal ei:) )

oana, zisa si titicson, e un om frumu ( cu totul, nu doar in ambalaj)

974

Rochia oanamaria

“Rochia eu trebuie s-o imbratiseze pe Tereza din „Insuportabila usuratate de a fi”, in timp ce se apropie in pasi de dans de Tomas al ei, si apoi cand inainteaza orbeste pe coridor.

Pentru ca e o rochie demodata si atat de simpla. Pentru ca respira candoare si seductie. Pentru ca e copil si femeie. Si pentru ca privirea lui Tomas catre Tereza ma aduce in pragul lesinului. La fel si melodia. Pentru ca e o rochie care ma face sa plang si sa rad.”

*

oanamaria e cea care scrie despre vintage aici. o stiu din gasca d p y360, are un blog cu atitudine si nerv. regret si acum ca n-a prins trenul angajarilor (nu mi-a trimis nimik scris de ea desi m-am rugat intens, cind cautam oameni pentru echipa). si ea e din categoria oamenilor care intorc si celalalt obraz daca e sa primeasca o palma

“las, daca eu stiu ca am avt dreptate si asa ii e mai bine omului, las sa mai dea o data”, mi-a spus acu ceva vreme la green, singura data cind am intilnit-o face to face.

*

si-acum oana, tine-te bine: stii care e unul din cadourile pe care le-am primit d ziua mea? dvd-ul cu “the unbearable lightness of being” ( d la noemi si oana- colegele mele). cred ca tre satz fac cunostinta cu ele.

oanamaria’s blog

*

daca ai putea sa te transformi intr-o rochie, ce ti-ai dori sa fii?

trimite rochia eu la cristina.bazavan@tabu.ro

1156

joc de redactie – in loc de catalin, noemi:)

acum ar fi trebuit sa fie rindul lui catalin sa ne dea un link, dar cum nu-l gasesc (deci nu l-a dat!!!), am ales unul din multele link-uri trimise de noemi

lee miller – este senzationala, va povesteam despre ea asta vara, cand am fost la Barcelona, si am prins expo cu ea la muzeul Picasso; a fost buna prietena cu Picasso, model, fotograf de razboi si ptr. Vogue USA, muza a lui sartre, etc. enjoy the photos!”

dat fiind faptul ca acum colegii mei vor afla ca am fct public joculetele, in curind veti vedea si linkurile celorlalti, postate de robert maybe? or de suzetica, noua noastra colega, serifa peste site?:)

cb

1163
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!