Tag : internship 2010

internship Tabu, sezonul 2 – inscrieri

Lansez a doua editie a internshipului la Tabu.

Postul: asistenta redactorului sef (adica acces la toate informatiile care tin de realizarea unei reviste – de la strategii editoriale pina la negocieri comerciale)

Profil: 20-25 de ani, sa nu mai fi lucrat in presa. Cu entuziasm si multa putere de munca. Cu dorinta de a face jurnalism. Cu intelegere ca jurnalismul nu e glorie, ci munca; nu e aparitie la tv ca sa te dai cu presupusul, ci bucuria de a descoperi subiecte care conteaza si pot motiva/informa lumea.

Durata 1 nov 2010 – 1 februarie 2011

Ce trebuie sa faca:

– Sa transcrie interviuri.
La virgula, inclusiv cu “aaa”-urile de ezitare. Uneori peste noapte, in doar citeva ore. Uneori cu sunetul slab. Uneori 2-3 ore de inregistrari.

– Sa raspunda la o parte din corespondenta
 Email & telefoane de confirmari cel mai adesea

– Sa faca reporting
 (nu foarte complicat la inceput. Daca se descurca la fel de bine ca primul intern va ajunge sa scrie singur(a) un articol pentru revista)

– Sa participe la intilnirile de business la care merg.

– Sa tina un jurnal saptaminal al activitatii sale la tabu care va fi publicat aici pe blog.

*

Internshipul nu e platit si nu inseamna job de secretara.
 Cum nu inseamna ca va fi angajat la sfirsitul internshipului.

*

Ce primeste in schimb cel/cea care obtine job-ul?

O experienta intensa despre jurnalism, care sper sa conteze mult in viitorul sau: ca reper, ca emotie, ca intilnire. Mai detaliat:

– o prezentare detaliata a formatelor de revista si cum recunosti in ce categorie e o revista dupa o rasfoire rapida. (cu aplicatii de texte pentru targeturi & formate diferite)

– un curs intensiv (de la articole de citit pina la explicatii aplicate) despre cum se scrie un articol si de ce un stil sau altul. (va vedea toate editarile pentru oricare articol din revista si vom discuta pe fiecare text din revista in parte)

– diferentierea tehnicilor de scris print vs net.

– Va participa la sedintele de redactie si va intelege cum functioneaza o revista.

– Va merge la sedinta foto de cover si va vedea relationarea/negocierea cu vedeta

– Acces la informatii despre media ca business la nivel de top management.

Inscrierile se fac via email (cristina.bazavan la tabu.ro) pina la 15 octombrie cu o scrisoare de motivare (“de ce vreau sa fiu jurnalist”) nu mai mare de 4000 de semne si, daca exista, link-uri la ceva scris de aplicant(a) (nu e insa obligatoriu).

Pe 28 octombrie este anuntat cel/cea care a obtinut postul.

Atentie! Daca nu va incadrati in grupa de virsta, nu scrieti, nu iau in calcul.
 Daca nu va mentionati virsta, iar nu iau in calcul aplicatia.
 Daca v-ati exprimat via facebook or twitter dorinta de a fi intern si nu am primit mail pe adresa de Tabu, nu iau in calcul aplicatia.

Inca o data mentionez: nu e un internship platit; e un schimb – cred ca e onest – munca vs cunostinte.

Multumesc frumos tuturor celor care se vor scrie. Sper sa fie o intilnire memorabila si debutul unei prietenii frumoase intre noi.

Jurnalul primului intern la tabu, Elena Mihaila, poate fi citit aici.

elena mihaila – jurnal de intern tabu – AMR 1 sapt

de citeva zile, interna mea draga, elena mihaila, se confrunta cu ceea ce va deveni ritual in viata ei de acum incolo.
scrie un story. s-a lovit de blank-ul scriitorului, de panica de inceput a unui text, de panica “am asa de multe info ce fac cu ele?”, de teama si nerabdarea “cum va fi judecat textul meu?” si mai are un pic si e…gata.

nu e asa de simplu cum am descris eu acum. saptamina viitoare e ultima in calitate de intern, o sa tragem concluzii, o sa dam recomandari si – mai ales – o sa terminam textul la care lucram acum. eu tocmai l-am editat, acum mingea e in inbox-ul ei:)

iata saptamina din perspectiva ei:

Jurnalistul învăţăcel vs. “Demonii” unui text – Part I

7:28 – În paralel scriu penultimul meu jurnal de internship şi draft-ul al doilea al textului “codename: Duş”. Nu pot să exprim prin câte stări am trecut săptămâna aceasta. Pentru un jurnalist cu experienţă, probabil că aceste sentimente s-au mai diminuat odată cu trecerea timpului, însă pentru mine totul este la superlativ.

• Recunosc, am lăsat totul pe ultima sută de metri. De la primul draft m-am agitat ca un şoricel într-o cuşcă şi nu pot să-mi explic de ce. Mi-a fost greu să mă apuc de scris. Aveam pagina goală în faţă, multe ciorne pe lângă cu detaliile zilelor de dinaintea concursului, dar nu puteam tasta.
• La primele două paragrafe m-am simţit ca un cobai, însă restul paginilor au curs de la sine. Nu ştiu de ce mi-a fost frică, probabil că fluxul de informaţii mă speria. Nu ştiam de unde să încep, care este structura unei naraţiuni, citisem mult despre asta, dar nu practicasem eu (nu am învăţat la facultate) şi aşteptam cu emotie mail-ul Cristinei cu corectările de rigoare.
• Mail-ul a venit la scurt timp după; obişnuită cu raspunsuri demoralizatoare, de data asta am avut o surpriză plăcută. Am înţeles ce trebuie să fac pentru început şi am făcut-o zâmbind. Un jurnalist adevărat trebuie să înveţe mereu despre definiţia cuvântului “disciplină”. Aceasta cred că este adevărata lecţie a săptămânii.

7:44 – Acum încerc să termin al doilea draft şi starea de nelinişte începe să se mai piardă pe măsură ce scriu…despre draft 3, 4…text final…to be continued.

Elena Mihaila, 9 mai 2010

restul jurnalului elenei il puteti citi aici

705

Elena Mihaila – jurnal de intern Tabu – AMR 2 sapt

elena mihaila mai are 2 saptamini de internship la Tabu si, cum ii sta bine invatacelului, are cea mai grea tema de pina acum: un fel de lucrare de diploma.

dar ca orice invatacel, elena si-a facut singura viata mai complicata in aceasta saptamina.

lectia pe care a invatat-o in aceasta saptamina a fost “cum sa ne tinem cumpatul in situatii extreme”. la inaltime de-asupra bucurestiului sau acasa in pat, cind n-am auzit ceasul si-am ratat evenimentul:)

iata saptamina vazuta din perspectiva ei

Pentru tema de săptămâna aceasta am avut multe articole de citit. De la naraţiuni cu o structură la care rămâneam “wow, eu când o ajung să scriu aşa?”, până la creative writing tricks.

 

·        “Writers like to whine and moan about the struggle, the pain, the suffering of writing, but they came to writing because it was easier for them than math, more exciting than chemistry, more fun than the playground.” – Donald Murrat.

 

Miercuri a fost o zi frumoasă, cum am intrat pe poarta redacţiei am început să zâmbesc. Am nimerit în mijlocul agitaţiei – cele trei finaliste ale concursului Dove se pregăteau pentru o şedinţă foto. Pe canapea se puneau la cale proiecte de viitor, iar eu am fugit ghiduşă să văd numărul de mai. Love at first sight! Acum se explică zâmbetul meu.

 

Pe fundal feon-ul mă lăsă pierdută în gândurile mele, meditând la maratonul zilelor ce vor urma, go go fantezie în locul şablonului. Nu pot să nu povestesc că, ieşind din redacţie, pe străduţă, doi baieti se jucau cu mingea: primul ţipa “Ronaldoo la balon, loveşte şi goool”, la care cel de-al doilea “pasee, pasee şi mie”. Mai au de învăţat despre munca în echipă, că doar veşnică pe lumea asta este schimbarea.

 

Joi, 7 am, Radio Zu – 11 persoane aşteptau afară, feţe de zombie nedormite, emoţii, finalistelor li se dau “accesoriile”, se intra în direct, extrage fiecare plicul cu aroganţa”, râsete, încurajări şi fiecare pleacă să îndeplinească la timp ce a ales. Foarte amabilă familia Zu, chiar mult prea amabilă pentru ora matinală. Şi acum aşteptăm, aşteptăm…

 

“Dacă vineri dimineaţa nu sunt la Universitate, înseamnă că proba cabinei de duş (de vineri la 1 am), ridicată la 4 m înălţime, nu a mers bine”. Asta se trece la experienţe nocturne *once in a lifetime* în Bucureşti. Compoziţie decorativă: transformers boom!

 

Pot spune că a fost o săptămână hardcore ca la carte. Vineri nu am mai ajuns la timp la Universitate, dar nu pentru că s-a întâmplat ceva cu cabina, ci pentru că ceasul meu nu a mai sunat. Nu ştiu dacă să ţip, la cât de frustrant a fost momentul, sau să râd că niciodata un lucru nu merge bine până la capăt. O experienţă din care am multe de învăţat şi de…recuperat. Cred că mă duc să fac o baie să mă relaxez, dar nu, nu în mijlocul Bucureştiului.

 

P.S. acum o să mă prezint: Elena, internul care nu s-a trezit la timp.

Elena Mihaila, 1 mai 2010

intreaga experienta a Elenei in redactia Tabu o puteti citi aici

759

Elena Mihaila – jurnal de intern la Tabu – AMR 3 sapt

saptaminile acestea sunt foarte grele si aglomerate pentru echipa Tabu. pe linga noua revista – numarul de iunie – la care am inceput sa lucram, avem un mega eveniment vineri in piata universitatii , organizat tot de noi.
e iures in redactie, n-ati vrea sa fiti aici cind se incing spiritele.

Elena Mihaila, interna noastra, s-a obisnuit cu atmosfera asta, dar eu abia astept sa o aud ce mai spune simbata cind incheiem saptamina de foc.

iata jurnalul ei de saptamina trecuta

Vedem coperta, apreciem articolele bine scrise, facem ochii mari la pictorialele glam şi rar ne gândim la echipa din spate şi la munca depusă într-o lună. Furnicuţele se agită, caută ineditul pentru noi, iar azi se ia totul de la capăt. Şedinţa pentru numărul de iunie începe…

Aud un “a început şedinţa de 13 minute”, asta ca un *nudge nudge* că se întârzie. Oamenii râd, vorbesc la telefon, un “nu pot să cred, am vărsat cafeaua” rupe şirul gândurilor. Se aud tocuri, îşi face loc şi un gossip mic în legătură cu ce s-a întâmplat la Recesionista Club Event, clătite şi continuăm…

“Hai să facem şedinţa afarăă! Uite ce frumos şi cald este.”

Ne mutăm afară, cu scaune, pernuţe, gustări, cafea şi alte mici dependenţe cotidiene. Atmosfera se încălzeşte, se stabilesc subiectele pentru numărul următor al revistei, coperta, interviurile şi shootingurile. După o perioadă, vremea nu mai ţine cu noi, auzindu-se un “a trecut norul de la vulcan pe deasupra”, urmat de câteva zâmbete. La finalul şedinţei de redacţie, bătrână natură ne dă un brânci -“hai fiecare la treaba lui, ajunge cu lăfăiala”. Numai lăfăială nu este, acum începe partea grea: research, telefoane, draft-uri, deadline-uri…

De obicei lumea se vaită când este prea cald în redacţie, dar venind de afară tremurând, acum este “mai mult ca perfect”, cum învăţam când eram mici la lecţia despre verb. La biroul lui, fiecare îşi vede de deadline şi uite aşa se mai termină o zi. Furnicuţele mai harnice pleacă fiecare spre furnicarul ei, cu gândul la ce trebuie făcut pentru data viitoare.

Familia Tabu este una unită, au trecut prin multe împreună şi deşi mai sunt divergenţe asta se întâmplă pentru că vor ca totul să iasă bine, să evolueze. De data asta am ales să povestesc o singură zi din redacţie, dar asta nu înseamnă că săptămâna s-a terminat fără ca eu să primesc una din cele mai complexe sarcini de până acum. Un mic proiect despre care o să povestesc săptămâna viitoare. Abia aştept! Albumul de familie se mai completează cu o amintire.

Elena Mihaila, 25 aprilie

aici restul jurnalului de intern

663

Elena Mihaila – Internship Tabu – jurnal la 2 luni

e ultima suta de metri (ultima luna de fapt) a internshipului pe care-l fac la tabu.

elena mihaila, simpatica interna care ma urmareste indeaproape in tot ce fac, a avut in aceasta saptamina prima misiune pe cont propriu. incepem sa pregatim plecarea puiului din cuib, il invatam sa zboare de unul singur:)

iata cum s-a vazut saptamina din perspectiva ei

După mini-vacanţa pascală, a fost o plăcere să mergi prin traficul din Bucureşti care nu-şi reluase vechile obiceiuri – ambuteiaje, claxoane, depăşiri neregulamentare şi parcări ca în deşert. Ajungând la redacţie primul lucru pe care l-am auzit a fost “am ceva hardcore pentru tine”.

(pauză, ochi mari devoraţi de curiozitate, efect dramatic.)

Trecând peste uimirea mea, şi terenul fiind pregătit, am primit una din veştile cele mai drăguţe şi mai profesionale de până acum. *spoiler alert*…Încă nu spun despre ce este vorba, profit, mă mai bucur doar eu o perioadă de această oportunitate (care nu se iveşte prea des), şi mai ales de votul de încredere. Imediat m-am apucat conştiincioasă de documentare şi am început să fac un mini-brainstoming pentru ce va urma. Da, iepuraşul recesionist a fost darnic anul acesta, reportofon – bifat.

Hardcore-glam a fost şi următoarea zi la şedinţa de cover. Genul de nebunie pe care o savurezi pe deplin şi de care nu te poţi sătura niciodată, oricât este de muncit înainte, în timpul şi după “that’s a wrap folks” (copilul din mine mereu şi-a dorit să spună asta). Fantezia, pune-o la lucru şi pentru numărul acesta!

Încep să o înţeleg pe “Alice în Ţara Minunilor”. La finalul zilei mă simt ca un bureţel, într-o zi parcă am calatorit prin două lumi:
tensiune, agitaţie, desconstructivism, atmosferă boemă, decor, profesionalism şi frig vs. căldură, animaluţe ce se răsfăţau la soare şi oameni care-şi reîncărcau bateriile gândindu-se la ce bine ar merge un picnic.

Gata cu visatul, săptămâna nu s-a terminat. Am primit şi partea de teorie: tot ce trebuie să ştiu despre conceptul de “pitch” – ce este, ce trebuie să iei în considerare înainte să-l faci, regulile după care se face şi câteva aplicaţii pe această temă. Apoi am trecut la capitolul “cum se face schiţa unui…”. Cel mai probabil săptămâna următoare o să învaţ mai multe despre structura lui până la varianta finală, însă din altă perspectivă.

(reporting time)

Ce a început bine de data asta s-a terminat la fel. 9 Aprilie 2010 o să rămână o zi memorabilă ceva timp de acum încolo. Realizez că de abia acum încep să mă îndrăgostesc de lumea asta. Până acum doar cochetasem cu ideea şi am avut momente când mă gândeam chiar să cedez.

2/3 luni, it’s the final countdown…

Elena Mihaila, 11 aprilie 2010

aici restul jurnalului de intern la tabu

833

Elena Mihaila – internship la Tabu – sapt 5

Draga mea interna, Elena Mihaila, a muncit greutz si saptamina asta.

Partea buna e ca a vazut cum va arata in revista o parte din munca ei, ca a invatat sa compare stilul editorial al revistelor “pentru tineri” fata de cel al revistelor “mature” si ca acum poate intelege contentul in varianta transmedia: nevoile aceluiasi gen de public tinta in print/radio/internet.

aaa, si si-a facut lectiile foarte bine. dupa 4 saptamini, stie asa de bine structura editoriala Tabu incit a plasat foarte corect in flatplan (desfasurarea pe rubrici vs. pagini a revistei) doua rubrici noi. plus ca, acum poate sa genereze din acelasi eveniment subiecte diferite in functie de targetul si specificul revistelor, indiferent daca sunt young, fashion, social, people.

are teme multe pentru saptamina viitoare, dar ne pregatim curind pentru una dintre cele mai importante lectii: cum se face un pitch pentru o revista, cum propui un subiect unui redactor sef/editor coordonator. pentru asta exista insa zilele saptaminii viitoare.

iata cum s-a vazut saptamina numarul 5 din perspectiva Elenei

Am început săptămâna cu a 3-a transcriere de interviu, cel despre care ziceam că s-a dezvoltat ca un ghiocel acum ceva timp. Totuşi cum era cu intern(area) după o lună? (glumesc, glumesc). Mi-a prins bine, pentru că am de făcut o mică aplicaţie care are legătură cu acel interviu.

Marţi a fost o zi uşoară, am încercat să fac o mini-corectură pe textele deja paginate. Virgule, căciuliţe, spaţii prea mari, migăleală serioasă pentru cele două perechi de ochi care vor ajunge să facă asta pe tot numărul de aprilie. Apropo de numărul acesta, am văzut print-ul cover-ului, la care am făcut ochii mei mari de copil. (you think you know, but you have no idea de munca din spate).

După, am primit draft-urile de la interviurile cele mai drăgălaşe de săptămâna trecută, am mai aruncat câte un ochi la ce lucra echipa de la D.T.P. şi am realizat ce înseamnă cu adevărat amprenta lăsată de jurnalist în textul final. Este binecunoscut faptul că în cele din urmă nu se folosesc toate datele din interviul propriu-zis.

Pe sfârşit de săptămână am văzut paginarea dosarului, am discutat despre mai multe reviste „young vs. old”, despre conceptul de „book of the brand” şi mi-am primit „temele”. Lucruri practice din care se învaţă cel mai repede şi, în plus, sunt şi creative. Am discutat în paralel despre radio şi presa din lumea virtuală, pentru care am reţinut în mod special că cititorul alocă mult mai puţină atenţie. Pe acelaşi principiu se merge şi când este conceput un text pentru un site, sau când se aleg melodiile care vor intra în „heavy rotation”…atenţia oamenilor este feedback-ul mult preţuit (*my precious*).

Elena Mihaila, 20 martie 2010

aici jurnalul celorlalte saptamini de internship tabu

1055

elena mihaila – internship la tabu – sapt 4

saptamina asta a sfot una hardcore pentru mine, iar elena care sta om la om pe tot terenul linga mine, a resimtit-o din plin: doua sedinte foto, interviuri, coordonare pentru un alt shooting.
la ora la care scriu acest post, e inca un shooting – ultimul pentru numarul de aprilie.

cred ca una dintre cele mai importante lectii ale acestei saptamini a fost : cum sa dealuiesti cu stress-ul si sa urmaresti obiectivul stabilit, indiferent de bruiajele externe.

iata cum s-a vazut aventura acestei saptamini din perspectiva Elenei.

(Ziua femeii. 3 ore de somn. Oscaruri. Muultă cofeină. Cover story. Mi-am împrumutat capul la propriu. Am devenit expertă în făcut cafea şi pot să o ţin în fraze scurte până la final, însă ziua de astăzi merită mult mai mult.)

• Am început ziua cu Oscarurile, aflând despre prima femeie care a luat premiul pentru cel mai bun regizor în cei 82 de ani de când se decernează aceste premii.

• Am admirat răbdarea mai multor specimene ale sexului frumos şi deloc slab când vine vorba de făcut ceva ce le face plăcere.

• Răbdarea unora de a transforma şi a altora de a se lăsa transformate este ceva de care să te simţi mândru şi asta o să se vadă pe coperta de Aprilie.

• Nu în ultimul rând am învăţat din siguranţa unei femei care ştie că totul o să iasă bine în final, pentru că *trebuie* să iasă bine.

• Nu vreau să se creadă că bărbaţi nu au fost, pentru că s-au afirmat şi ei prin muncă meticuloasă, răbdare şi adusul a câte unui zîmbet din când în când pe buzele noastre.

(Aşa mai merge să descriu cover shooting-ul de azi şi sărbătoarea fiinţelor frumoase – 8 martie.)

Ziua însă s-a terminat într-un mod plăcut cu un interviu mic într-o lume lăsată uitării de majoritatea bucureştenilor, din păcate. Acesta a fost primul interviu dintr-o serie de mini-interviuri, la a căror transcriere lucrez eu acum, cu pauze destul de dese, trebuie să recunosc.

Astăzi, cineva mi-a zis ceva simplu şi frumos care m-a pus pe gânduri – că îi place să muncească aici, pentru că în fiecare zi se întamplă ceva inedit. Aşa este, cu monotonia nu cred că te prea întalneşti în mediul acesta, mereu faci cunoştinţă cu persoane originale. Peste tot se ivesc dificultăţi, oamenii creativi intră des în conflict, însă, când vezi varianta finală, te bucuri enorm şi treci peste. Aştepţi următoarea aventură în lumea: interviurilor, articolelor, fotografiilor, stiliştilor, hainelor etc.

Ceea ce vedeam eu până acum în reviste, la pictorialele de fashion era doar o schiţă de “imagine-idee-fortă”. Regret că nu multă lume vede munca din spate şi faptul că acele fotografii sunt mai mult decât un print frumos colorat.

După aproape o lună, în care încă nu am ajuns “intern(ată)”, cum glumea cineva pe seama mea, pot spune “this season everything goes”. Un lucru pe care poţi să te bazezi în meseria de jurnalist este reportofonul. Cred că ştiu ce o să-mi achiziţionez de la Mister Iepuraş.

(note to self: în acest haos al frumosului, somnul este cel mai de preţ lucru la sfârşitul zilei).

elena mihaila, 13 martie 2010

666
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!