Tag : olesia nespeac

marius manole olesea nespeac gigi caciuleanu protv#uitecinedanseaza Dansul tradeaza cel mai repede educatia –

#uitecinedanseaza Dansul tradeaza cel mai repede educatia –

E ceva in trupul omului – in energia lui – care se aduna odata cu experientele de viata si cu cat ele sunt mai rafinate cu atat expresiile corpului, ale mainilor spun mai repede detalii despre educatia sa.

Uneori e suficient sa vedem pe cineva cum merge pe strada si, fara sa-l cunoastem, fara sa conteze hainele de pe el, fara sa rosteasca niciun cuvant, doar din felul in care-si poarta lupta verticala cu gravitatia, din pasii pe care-i face, sa simtim daca e educat sau nu.

De asta, dintre toate artele, dansul tradeaza cel mai repede educatia.

De asta, dansul lui Marius Manole de la #uitecinedanseaza a facut valuri pe net la un public pe care emisiunea nu l-a targetat deloc prin disputele intre dive sau discutiile lejere cu tenta sexuala intre jurati: artisti plastici, scenografi, actori, dansatori.

A fost acolo o combinatie magica: un coregraf dansator care are in esenta lui autenticitatea – ideea de a merge pe un drum al lui, ”câș” , fara sa-i pese de ce crede lumea – , un actor care, atunci cand are incredere in omul care-l manuieste, se lasa slefuit pana la a fi transformat integral, si o dansatoare cu o mare pasiune pentru ceea ce face – cu siguranta intelegand in nuante fine autenticitatea coregrafului si geniul lui, dar si charisma si energia magica partenerului.

Dansul rezultat e un viral simpatic pe net, cumva mai castigator – in extras ”facsimil” din emisiune – decat audientele show-ului in integralitatea lui pentru ca vorbeste, fara sa rosteasca niciun cuvant, despre educatia celor implicati. Simti ca oamenii au substanta in spatele energiei imprimata de fiecare miscare.

N-are legatura cu faptul ca au dansat reinterpretand o poezie, n-are legatura nici cu frazele din dans care au avut ritmul dat versurilor prin recitare. E dincolo de orice gandire, e pe simtire. Ca atunci cand simti ca un om e educat dupa cum merge pe strada.

M-am gandit mult astazi la reactia generata de acest dans si de ce, de exemplu, un dans mai spectaculos si mai sexual in exprimare nu a avut la fel de mult succes. Au fost multe din categoria asta in acest prim sezon de Uite cine danseaza.

Cu siguranta n-au fost toate autentice (despre unul am scris de unde a fost copiat, mai stiu cel putin doua copiate, dar nu la fel de flagrant) si, poate, n-a fost combinatia magica de educatie, miscare, spectaculozitate si originalitate, combinatie care sa treaca dincolo de orice.

Dar daca tot s-a intamplat un moment de asemenea magie, care e rar in emisiunile noastre tv, ar fi frumos sa profitam de el pentru putina educatie.

Poate producatorii emisiunii se gandesc ca la finala sa aduca alte cateva momente de dans create de domnul Caciuleanu care se mai joaca pe scenele de la noi si ar putea uimi lumea care nu ajunge des in sala la un spectacol de dans.

Cred ca oamenii dintr-un oras mic, oricare, ar fi uimiti sa vada cum Napasta lui Caragiale poate fi spusa prin 3 minute de dans, sau cum cetateanul turmentat face un dans cat un fragment din Sonata Lunii a lui Beethoven vorbind despre nesiguranta, fragilitate, incapatanare, asteptare fara sa spuna nimic, dar care sa-i tina pe spectatori cu respiratia taiata. (ambele secvente sunt din spectacolul D’ale noastre in regia si coregrafia lui Gigi Caciuleanu, care se joaca la TNB pe 11 mai, puteti sa va cumparati bilete de aici).

Cum mai cred ca oamenii ar fi profund emotionati de Beatles adusi intr-o formula surpriza intr-un context in care pe fiecare dintre noi ne macina avalansa de informatii (false sau nu) si fuga tampita dupa lucruri fara esenta.  Se intampla in Imagine all the people, un spectacol montat la Opera din Iasi.

Cum mai cred ca i-ar uimi exercitiile de echilibru in momente de maxima nebunie – ca-n viata – pe niste jumatati de cercuri ca de butoaie – se intampla in  Folia, Shakespeare & Co.

Si i-ar pune pe ganduri cat de mult ne-am pervertit limbajul si cat de superficiali am devenit, in epoca emoticoanelor – se intampla in Emojiplay la Teatrul Excelsior din Bucuresti.

Asa ca astazi m-am gandit mult la momentul la care nu credeam ca se va intampla in aceasta emisiune: un dans 100% autentic, creat cu adevarat de la zero pe personalitatatea dansatorilor pentru acest show, care sa fie inteles de toti prin simtire, nu prin gandire.

Si cred ca, daca ar avea putin curaj, producatorii emisiunii ar putea face mai elegant mersul catorva oameni de pe strada.

*

Pentru educatia dvs, urmariti cu incredere spectacolele de dans si de teatru, in salile de spectacole, chiar daca nu ajung la televizor. :)

 

1890
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!