Tag : tasuleasa social

ZBZVM_14 aprilie_Foto de grup final evenimentLectiile micilor voluntari care au participat la cea mai mare actiune de colectare de plastic din Romania: 50 de tone in 10 zile

Lectiile micilor voluntari care au participat la cea mai mare actiune de colectare de plastic din Romania: 50 de tone in 10 zile

 

Am fost saptamana trecuta la Cluj la o actiune care m-a impresionat teribil: peste 23.000 de elevi si profesori din 5 judete au colectat peste 50 de tone de deseuri de plastic din gospodariile lor, parte dintr-un program de educatie non formala initiat de Tasuleaa Social in parteneriat cu Coca-Cola HBC Romania.

Partea aceasta cu “educatie non formala” pare doar o expresie folosita des in ultima vreme, de multe ori doar “de forma”, dar cand pui in spatele exprimarii niste actiuni care schimba ceva in oameni lucrurile stau diferit.

Prima lectie invatata in proiectul Ziua Buna – Ziua Voluntarilor Mici. Inainte de a-i cere unui copil sa faca ceva pentru societate, pentru mediu, pentru scoala, daruieste-i caldura si atentia ta.

Suntem obisnuiti sa cerem de la copii o multime de lucruri –  sa-si faca lectiile, sa mearga la activitati extra scolare, sa ia note mari – toate parte din “datoria lor” de elev pe care o au pentru ca parintii au grija sa-i duca la scoala, sa-i imbrace si sa-i hraneasca. Dar… in viata e putin despre altceva:)

Cea mai frumoasa lectie din acest proiect a fost despre a darui.

Toti cei 23.000 de copiii implicati in proiect au primit de Craciun daruri de la Tasuleasa Social si Die Johanniter. Cadoul a venit cu o poveste despre insemnatatea lui „a darui” si despre cat de important e ca fiecare dintre noi sa „dam mai departe”. Nu neaparat un alt dar material, ci o fapta, un gand care sa ajute ca lumea din jurul nostru sa fie mai buna.

Copiii au inteles lectia si au vrut sa faca si ei o bucurie… s-au inscris la Ziua Voluntarilor mici.

 A doua lectie a fost despre Interactivitate si implicarea copiilor in aflarea de noi informatii.

30 de voluntari Tasuleasa au mers la sute de scoli in 5 judete pentru lectii interactive despre de ce e important sa reciclam, cum diferentiem materialele reciclabile. Despre de ce e bine ca plasticul sa fie colectat dupa folosire (poate fi reciclat daca e curat, daca nu e amestecat cu resturi alimentare). Lectii interactive despre a anticipa ce e bine pentru mediu in raport cu materialele care pot fi reciclate, lectii menite sa schimbe comportamente.

Toti voluntarii care au tinut lectiile pentru copii au avut acelasi plan, au urmat aceiasi pasi. Copiii au fost incurajati sa raspunda la intrebari, totul s-a facut prin joc si prin dezvoltarea unui spirit de competitie intr-o intrecere a faptelor bune.

Si undeva s-a petrecut magia.

In vacanta de Pasti copiii au primit cate doi saci in care sa colecteze obiectele de plastic din gospodaria lor, urmand sa ii duca la scoala pentru a fi incarcati intr-un camion.

In ziua colectei sacilor, 30 de autocamioane au parcurs peste 4.000 de kilometri pentru a strange peste 30.000 de saci cu deseuri din plastic de la elevi.

Am fost acolo pe 14 aprilie cand se colectau de la scoli sacii cu deseurile din plastic. Am vazut copilasi extrem de entuziasti si de prinsi in competitia faptelor bune.

  • Un baiat din Sig, o comuna instarita de pe langa Cluj, care vorbea doar ungureste si-a rugat un prieten sa-mi spuna in romaneste ca el a adunat mai mult de doi saci. Si ca in vacanta de Pasti a mers si la rude si le-a luat plasticul care putea fi reciclat.
  • Doi pusti de clasa V-a – VI-a au venit de peste un deal carand doi saci de deseuri de plastic la un punct unde se oprise tirul care colecta. Era departe scoala pentru ei si au preferat sa mearga singuri peste dealuri ca sa aduca sacii lor.
  • Profesorii si invatatorii au participat si ei la colecta si… le-a fost si lor teama ca nu o sa  castige competitia – au mers la neamuri si-au adunat si de acolo plasticul.

ZBZVM_14 aprilie_Ridicare saci Sic, CJ

Habar n-am ce le-au spus in scoli voluntarii (tineri de 18-25 ani) Tasuleasa despre reciclare si cum i-au mobilizat sa faca singuri cu asa entuziasm atata treaba. Nu au fost platiti, nu a fost o actiune politica, nu au fost obligati cu nimic pentru a participa.

A fost doar entuziasmul unor oameni care fac individual (174 de scoli din 5 judete) lucruri uriase.

Si o lectie imensa despre responsabilitatea a ceea ce lasam celor care vin Dupa Noi. Ce lasam ca educatie, ca protejare a mediului, ca spirit de a darui si a-i ajuta pe ceilalti.

”Ziua buna! – Ziua Voluntarilor Mici” este la a patra editie. In anii precedeti copiii au plantat sute de mii de copaci ca parte din programul de a darui ceva in schimb pentru cadourile de Sarbatori.

Proiectul este o initiativa comuna a Tasuleasa Social si Coca-Cola HBC Romania, sprijinita de Die Johanniter, in parteneriat cu GreenPoint Management, Romstal, Valrom Industrie si Autoklass.

ZBZVM_14 aprilie_final colectare

Personal am un respect imens pentru genul de educatie nonformala pe care o face Tasuleasa Social – prin Alin Useriu si fratele lui, Tibi – pentru spiritul civic pe care l-au sadit in copiii din zona Bistritei, pentru respectul pentru scoala, pentru cultura si pentru mediu pe care l-au dezvoltat in copiii de acolo (care ar face orice ca sa-si petreaca toata vara in tabara de la Tasuleasa).

ZBZVM_14 aprilie_Alin Useriu - Tasuleasa Social

ZBZVM_14 aprilie_Foto de grup final eveniment

1828
27 pasiAgassi, Noica, Fassbender si cei 27 de pasi ai lui Tibi Useriu –

Agassi, Noica, Fassbender si cei 27 de pasi ai lui Tibi Useriu –

Am citit ieri cartea ultra maratonistului Tibi Useriu – 27 de pasi – si, dincolo de povestea uluitoare, m-a socat, emotionat, marcat profilul de barbat care reiese printre randuri.

Titlul vine de la numarul de pasi cu care Tibi Useriu cuprindea intreaga curte din inchisoarea in care a fost scos la plimbare o ora pe zi timp de 9 ani si 8 luni.

”27 de pasi” este o carte despre libertate dar nu pentru ca vorbeste despre un om care a stat aproape 10 ani intr-o puscarie de maxima securitate, ci pentru ca acel om a invatat sa-si simta corpul separat de suflet, sa-si simta mintea/gandul separat de inima/instinct si sa lucreze cu ele inspre evolutia lui.

Este o carte despre libertatea pe care o obtii in spatiile care par inguste (mintea, corpul tau) dar care sunt, de fapt, nemarginite.

Astazi Tibi Useriu e un model pentru multi tineri pentru forta cu care a luat-o de la capat, pentru puterea si vointa de a-si da restart intr-o noua viata. Dar e in carte un capitol pe care sper sa-l citeasca toti psihologii si administratorii din penitenciarele din RO, un capitol in care povesteste cele 6 luni de iad din libertatea de dupa eliberare cand ar fi facut orice ca sa se intoarca la puscarie, intre cei patru pereti perfect albi.

Si mai sper ca marturisirile lui Tibi sa ajunga si in penitenciarele din Romania pentru ca si acolo va schimba mult in viata si intelegerea libertatii a celor care sunt inchisi.

***

Cunosc locurile de pe langa Bistrita despre care vorbeste Tibi in carte, am fost de cateva ori acolo, ba chiar il cunosc si pe fratele lui – Alin – pe care am avut bucuria si onoarea sa-l intervievez cand era la inceputul constructiei miscarii care se numeste Tasuleasa Social, una dintre cele mai mari scoli de voluntariat si mentorat din Romania.

Stiam o parte din povestea copilariei lor plina de abuzuri si violente, descrisa barbateste de Alin, in putine cuvinte, in discutiile noastre din afara inregistrarilor pentru interviu. Stiam chiar si ca Tibi era, la un moment dat, in puscarie in Germania pentru ca fratele lui nu ascundea intamplarea, dar nici nu a pus niciun fel de presiune sau vina cand a mentionat asta la una dintre intrebarile mele.

Cand citesti cartea insa, si vezi cat de mult a coborat garda Tibi ca sa povesteasca ce i s-a intamplat in copilarie si in primii ani ai tineretii, incepi sa simti multele nuante de gri dintre binele si raul pe care il face sau il primeste un copil sarac care s-a nascut intre munti.

***

Cartea mi-a adus aminte de biografia lui Agassi, la care si face o trimitere, dar nu pentru partea de sport (Useriu – 42 ani – este un atlet care a castigat unele dintre cele mai grele curse de maraton / ultramaraton din lume), ci pentru partea de singuratate din sport, partea in care se lupta cu mintea si trupul lui in conversatii contradictorii in timpul curselor, pentru partea in care iti arata cum si-a dezvoltat vointa si determinarea.

Intr-un fel foarte foarte ciudat, mi-a mai adus aminte de o carte pe care am citit-o prin adolescenta – Jurnalul lui Constantin Noica – si de o propozitie care ma urmareste de atunci ”libertatea este neatarnarea de oameni si lucruri”. Pentru ca Tibi Useriu a invatat si isi traieste libertatea exact asa cum o descria Noica.

Si mi-a mai adus aminte de un film, Shame – cu Michael Fassbender si Carey Mulligan in rolurile a doi frati ale caror copilarii  dificile se resfrang la maturitate intr-o dependenta (sexuala, la el) si o tulburare emotionala de personalitate (la ea).

Useriu seamana putin la infatisare cu Fassbender si poate si de aceea m-am gandit la acest film.

E o secventa catre finalul filmului in care personajul lui Fassbender iese din spitalul in care se afla la recuperare sora care incercase sa se sinucida, si incepe sa planga in ploaie. E atat de multa forta, vulnerabilitate, sensibilitate si singuratate in secventa aia, si atat de mult adevar incat cred ca toate premiile de actorie pe care le-a castigat Fassbender pentru acest rol s-au asezat in acele 2 minute.

Si Tibi Useriu plange prin ploaie si iti povesteste in carte cum plangea in ploaie in timpul curselor lui de ultra maraton.

Ma rog, si cititorii plang acasa. Mult.

***

Am vrut sa citesc mai intai cartea si abia apoi sa vad orice inregistrare, interviu video cu Tibi Useriu, stiind ca – prin natura meseriei – am sa vad prin ”imagini” lucruri care mi-ar fi dat un portret al lui din perspectiva mea, si nu versiunea pe care vrea el sa o arate lumii, asa cum se intampla intr-o naratiune controlata, asezata frumos pe hartie, editata de cateva ori. ( felicitari prietenului lui Tibi care l-a ajutat la carte pentru structura si pentru solutiile tehnice de a pastra si masculinitatea, barbatia dar si emotia intr-o stare cat mai pura).

Dupa ce am citit cartea, m-am uitat la interviul pe care l-a facut Andreea Esca pentru Europa FM cu Tibi Useriu. Si, dincolo de povestile pe care Andreea le-a aflat in plus, dincolo de zambetul si vorba linistita ale lui Tibi, am sa tin minte multa vreme gestul de mangaiere pe care –l face cu degetul mare pe manerul scaunului de cate ori e intrebat ”in rafala” lucruri din copilarie. E foarte vizibil in prima si in ultima parte a interviului, cand emotiile pentru el erau mai mari.  ( puteti vedea aici tot interviul)

E in gestul acela asa de multa nevoie de tandrete si de afectiune cat nu poate fi ascunsa de zeci de maratoane sau mii de kilometri alergati.

Sa cititi cartea, nu pentru senzationalul ei, ci pentru a intelege si simti cat de multe poti sa faci cu mintea ta in conditii extreme. Si cat de multe pierdem in viata pentru ca nu suntem pusi/ sau nu ne punem in situatii care sa ne dezvolte vointa, care sa ne invete sa constientizam separarea spiritului de trup.

Si, mai ales, pentru ca nu avem puterea sa stam o vreme singuri ca sa ne cunoastem.

*

Imi place mult o secventa din carte in care Useriu se pregateste pentru primii sai 213 km de alergare- o cursa din Pasul Tihuta pana la Cluj, cu final pe Arena centrala. Intr-o dimineata, inainte de antrenament, aude la radio o stire despre el si despre cum gestul lui va fi in beneficiul copiilor bolnavi care beneficiaza de dializa si realizeaza, inca o data, ca nu are cum sa abandoneze. Mintea lui nu concepe sa-i dezamageasca pe copiii aceia.

E o frumoasa lectie despre cum libertatea in sensul lui Noica (neatarnarea de oameni sau lucruri) poate fi inteleasa deplin doar in compania altora.  Pentru ca emotiile sunt mai puternice si mai frumoase daca sunt impartite, cu iubire, cu cei din jur.

 

 

 

 

6155
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!