Category : filme simpa

un pic si despre Mar Nero


azi am scris mult despre Marti dupa Craciun pt ca m-am simtit vinovata ca n-am ajuns la avanpremiera la care eu va invitasem. am neglijat un pic celalalt film din acest week end pe care Tabu il promoveaza, Mar Nero.

o sa fac o marturisire… pregatiti-va:)

mai intii un fragment din ce a scris Mihaela Iancu pt liternet despre film

Am luat cu mine însă scenele de pe Dunăre, mersul bărcii pe apă şi expresia figurii lui Adrian, care nu scoate nici un cuvânt şi care e atât de greu de ghicit exact. Vlad Ivanov face un rol mic în film, dar foarte puternic. Este genul de personaj care-ţi lasă loc pentru foarte multe interpretări şi rămâne în acelaşi timp coerent construit pe tot parcursul filmului.

si-acum marturisirea:
am avut filmul pe dvd de acum 2 luni, daca nu mai bine. prima data m-am uitat la el…pe sarite… cautind secventele cu Vlad Ivanov.

a doua oara mi-a venit mintea la cap, l-am vazut constiincioasa cap coada si-am facut un interviu cu Dorotheea Petre despre prietenie, de toate felurile.
mi-e foarte foarte drag un fragment din interviul acela, care se refera la bunicul Dorotheei, un om foarte special care ii recita poezii si ii spunea ca va fi “o artista”.

Intr-o zi i-am zis că mi-ar plăcea să am o punguţă cu nestemate, ca in povesti. Bunicu’ mi-a adus toate bijuteriile pe care le avea bunica– bineînţeles fără stirea ei– şi le-am scos cu cuţitul toate pietrele. Erau bijuterii vechi de familie, cu multe pietre. Eu le-am pus pe toate într-o punguţă şi –a fost „punguţa mea cu nestemate”. Nu pot să-ţi spun ce reacţie a avut bunica mea şi ce discuţii au fost cand a aflat!

Dorotheea Petre in Tabu de septembrie.

si Ana Maria Ciobanu a ales pe blogul ei o declaratie a Dorotheei de la avanpremiera Tabu legata de prietenie

“Prietenia se naşte în cele mai neaşteptate condiţii. Nu există reguli.”

Mar Nero intra in cinematografe de miine, 17 septembrie.

743

marti dupa craciun, ultima parte

asta e ultima postare din seria reactiilor de la avanpremiera marti dupa craciun.
de data aceasta doua colege de breasla, cu care am lucrat la tabu si sper sa mai lucrez

Marţi, după Crăciun e un film foarte masculin pe care şi femeile îl vor iubi. Masculin nu pentru că un bărbat îşi înşeală soţia sau pentru că soţia este cea părăsită şi nu ea are un amant. Ci pentru că acest triunghi amoros are un fel masculin, superb, de a-şi trăi dramele. Fără zeci de pachete de şerveţele consumate, fără râuri de lacrimi, fără ţipete, fără voce. În tăcere, mocnit, orgolios, cu îndoieli, poate şi regrete, dar fără întoarceri în urmă.

Şi fără parti pris-uri până la urmă şi pentru că în seara de Crăciun, şi tatăl, şi mama, aşa cioburi cum sunt, complotează împreună cu restul familiei ca iluzia existenţei lui Moş Crăciun să mai dureze. Măcar o iarnă. Măcar pentru Mara. Oricum o aşteaptă un an greu după divorţul părinţilor.

Mihaela Iancu pt liternet. Intregul text aici

*

S-a tot spus că “Marţi, după Crăciun” e pentru oricine s-a despărţit vreodată. Nu ştiu dacă Radu Muntean, Alexandru Baciu şi Răzvan Rădulescu s-au gândit vreo clipă cât de greu de digerat va fi acest film pentru oamenii ai căror părinţi s-au despărţit. Ştiu doar că aseară am avut un dublu nod în gât: pentru că am fost la un moment dat în rolul lui Paul Hanganu(Mimi Brănescu), aşa că am cam spus replicile alea pe care unii le-au considerat “ridicole”; şi pentru că am fost în rolul Marei aşa că mă întrista ce se întâmpla în jurul ei, fără că ea să bănuiască.

Ana Maria Ciobanu pentru blogul ei

*
sunt doua texte in care ma regasesc prin detalii: eu am iubit-o pe Mirela Oprisor pentru gestul de a-l mingiia pe Mimi/Paul cu talpa piciorului (vedeti textul Mihaelei) si, da, am si eu experienta mea care seamana cu filmul asta (vedeti textul Anei)

de miine filmul e in cinematografe.

901

noaptea alba a filmului romanesc – o vara de neuitat

daca n-ati vazut filmul O vara de neuitat cu Claudiu Bleont si Kristin Scott Thomas (regia dlului Lucian Pintilie), va rog mult sa mergeti la MTR, vineri seara de la 22.45.

eu l-am vazut la vremea lansarii lui si am fost foarte mult miscata de multele mesaje din interiorul lui (mai ales de cele legate de cuplul aparent straniu intre o doamna rasata si un sot nu la fel de educat).

nu mai pun la socoteala rasa si clasa lui Kristin Scott Thomas. mi se parea ireal sa joace ea intr-un film romanesc (in 94 se intimpla asta).

iata aici unul dintre fragmentele mele preferate

daca va place filmul va dau sa cititi o minunata carte scrisa de dl pintilie, Bricabrac… aproape o autobiografie

842

Marti, dupa Craciun – avanpremiera Tabu, part 3

inca o opinie de spectator blogger de la vizionarea de aseara de la Marti dupa Craciun
Anne Marie Chelariu e studenta la jurnalism si avem in plan sa lucram impreuna la un story. blogul ei e aici

iata filmul vzt din perspectiva ei

Iar m-am dus la un film fără să ştiu ce m-aşteaptă. M-am dus la un film parcă doar cu mine şi cu temerea mea care se juca de-a cinema-ul în faţa nu numai a ochilor mei, ci a întregii săli. Radu Muntean s-a hotărât să-mi joace frica, paranoia, drobul de sare. Şi a făcut-o al naibii de bine, până mi-a stat inima în gât şi mi-am frecat muşchii feţei a pagubă. Phii, cum e faza asta!
Prima confirmare de care m-am agăţat când a ajuns echipa în faţa noastră: Spuneţi-mi că voi aveţi familii fericite, vă rog! (mai ales că Maria Popistaşu e însărcinată). M-am dus la un film foarte bun din toate punctele de vedere. M-am dus la un film care nu m-a relaxat, care nu m-a făcut să râd decât prin calitatea replicilor şi plăcerea de-a fi contrariat atunci când îţi permite un regizor să-ţi bagi nasul în drama altora. M-am dus la un film românesc: substanţă, joc actoricesc excelent, scenariu foarte bun, naturaleţe şi un „Trebuie să mă gândesc mai bine la ceea ce tocmai mi s-a întâmplat”. Pentru că Marţi, după Crăciun ŢI SE ÎNTÂMPLĂ.

Anne Marie Chelariu

1019

avanpremiera Tabu- Marti dupa Craciun, part 2

inca o parere despre Marti dupa Craciun, de data aceasta de la Claudia Tocila, o simpatica bloggerita care a scris pentru blogul meu de data asta:)

Marti, după Crăciun

… e ziua în care Paul îşi va schimba viața. Sau va renunța la cea cu care s-a obișnuit.

Paul este un om de vârstă mijlocie căruia “I se întâmplă” să se îndrăgostească de Raluca, o dentistă de 27 de ani. Totul apare a fi absolut firesc până când apare în cadrul următor soția și fetița lui
Paul. Povestea se complică progresiv atingând un moment de maximă tensiune când cele două femei se cunosc la cabinetul stomatologic. De aici lucrurile se complică, iar stresul sărbătorilor și măruntele probleme apărute în viața de zi cu zi, îl fac pe bărbat să mărturisească soției adevărul despre amantă.

Povestea este a fiecărui bărbat și a fiecărei femei care au trecut, au auzit sau au sprijinit pe alții într-o astfel de experiență. E un film incomod care nu își propune să fie pe placul tuturor, asa cum a spus
și regizorul Radu Muntean. Mi s-a părut un film zguduitor, indiferent de ce parte ai fi privit. Scena mărturisirii este puțin încărcată de clișee, care există într-o astfel de situație. “Nu vreau să-ţi fac
rău” a smuls câteva hohote de râs în sală ceea ce mi s-a părut ciudat și puțin înfricoșător, gândindu-mă câți dintre noi nu mai cred că și cel de lângă noi, cel care ne rănește, poate se simte la fel de rănit.

*
in termeni de eficienta on line pt client (casa de filme), cred ca e mai bine sa nu merg la avanpremiere pt ca dupa aceea postez opiniile spectatorilor pe blog. :)

1075

Marti, dupa Craciun – avanpremiera Tabu

n-am ajuns din cauza de febra si… (toate cele care vin cu o gripa/viroza/sau ce naiba am) dar mi s-a relatat prin sms-uri de la fata locului mai ceva ca seria de live-uri tv de la arestarea lui Vintu.

va multumesc tuturor celor care v-ati gindit la mine sa ma linistiti ca iese bine, cum multumesc frumos tuturor celor care au raspuns invitatiei si au venit la film. si mai multumesc si Adei Teslaru pentru ca a avut grija de tot si toate :)

am vazut filmul la TIFF si mi-a placut foarte mult, dar de data asta eu nu scriu nimik despre el.
am rugat o parte dintre invitati sa scrie parerea lor, aici pe blogul meu.

primul – Toma Nicolau – blogger, student & fotbalist- despre care eu cred ca are un talent mult prea mare la scris ca sa fie fotbalist.aici unul din exemplele mele preferate

*

În acea Marţi, după Crăciun, deja totul se terminase. Se terminase de luni sau duminică, se terminase de “aproape cinci luni”. Familia celor doi arăta că un oraş după bombardament, un oraş în care toate clădirile au fost distruse. În special biserica. Din ea n-a mai rămas decât crucea aia mare pe care, culmea, micuţa Mara trebuie s-o poarte până-n alt oraş, unul nou, în care n-o să se acomodeze. De fapt, a mai rămas ceva. A rămas living-ul Ralucai, cu aşternuturi răvăşite şi beri pe uşa frigiderului. Singura încăpere. Cu-n acoperiş mai fragil decât toate celelalte la un loc, şi pe deasupra şi cu-n bullseye cu buline colorate pe el, numai bun de bombardat.

Îmi place mult faptul că Radu Muntean încearcă să educe publicul şi nu să-l mulţumească. Mimi Brănescu şi Mirela Oprişor joacă ex-ce-lent, de tatuajul Mariei Popistaşu tot n-am aflat mai multe, iar pe Dragoş Bucur şi dacă-l trezeşti la 4 dimineaţa şi strigi “Acţiune!”, joacă la fel de charismatic şi dezinvolt.

Toma Nicolau despre Marti, dupa Craciun

mai vin si alte pareri.

avanpremiera Mar Nero

in seara asta a fost avanpremiera Tabu a filmului Mar Nero cu Dorotheea Petre in rolul principal.

ca si la avanpremiera de la Felicia, inainte de toate am fost mindra de cititorii nostri (de prieteni nu mai zic)

intilnirea cu echipa de dupa film a fost mai tare decit o conferinta de presa cu totii jurnalistii grei. pentru ca publicul era atent, proaspat, cu respect pentru munca echipei, dar si cu pareri personale foarte puternice.

mi-a placut ca i-au cerut autografe Dorotheei pe afis, cum mi-au placut si emotiile ei, dar si faptul ca publicul i-a simtit emotiile si a fost surprins ca o actrita de talia ei se mai emotioneaza la vorbitul in public.

(e frumos cind spectatorii descopera ca si actorii sunt oameni. daca descopera si ca sunt oameni misto, e minunat)

ii mai multumesc inca o data si aici doamnei Ada Solomon pentru ca e un amfitrion minunat pentru asemenea discutii si lui Catalin Anchidin cu care organizam asemenea grozavii:)

mai avem in plan citeva vizionari cu filme minunate.

Mar Nero intra pe ecrane vineri, 17 sept.

ne vedem si miine la film, la o alta vizionare.

2223

a murit Claude Chabrol

pentru cei care iubesc Nouvelle Vague azi au primit o veste trista.

madame bovary in versiunea lui (fimul e integral pe youtube)

786

fest film venetia 2010 – cistigatori

BEST FILM GOLDEN LION

– “Somewhere” directed by Sofia Coppola (United States)

SPECIAL LION (CAREER AWARD)

– Monte Hellman for “Road to Nowhere” (United States)

BEST DIRECTOR SILVER LION

– Alex de la Iglesia for “Balada Triste de Trompeta” (Spain)

SPECIAL JURY PRIZE

– “Essential Killing” directed by Jerzy Skolimowski (Poland)

BEST FIRST FEATURE

– “Cogunluk” by Seren Yuce (Turkey)

BEST ACTRESS

– Ariane Labed in “Attenberg” (Greece)

BEST ACTOR

– Vincent Gallo in “Essential Killing” (Poland)

EMERGING PERFORMER

– Mila Kunis in “Black Swan” (United States)

BEST SCREENPLAY

– “Balada Triste de Trompeta” (The Last Circus), written and directed by Alex de la Iglesia (Spain)

(Editing by Michael Roddy)

787

principii de viata

am fost pentru o zi pe platoul de filmare de la Principii de viata (regia Constantin Popescu) pe vremea cind lucram la articolul despre Vlad Ivanov.
abia astept sa vad filmul si, mi-am propus, pentru ca m-au ajutat atunci la realizarea articolului (dna ada solomon mai exact), sa-i ajut si eu la promovarea filmului cind va fi lansat pe ecrane.

deocamdata pleaca la festivalul de la san sebastian, iar la primavara il vedem in cinematografele noastre:)
pina atunci aruncati o privire la fotografiile de pe pagina de FB

828

Philips Parallel lines inca un film: 3D

la IFA- Berlin, unul dintre seminariile Philips ne-a facut cadou un nou film din seria Parallel Lines, una dintre cele mai destepte campanii de promovare a unui televizor (Philips Cinema 21:9); de data aceasta un film 3D.

ideea campaniei si toate filmele 2D (produse de Ridley Scott) pot fi gasite aici.

noul film va fi disponibil din 21 septembrie in citeva dintre magazinele Philips, dar iata aici trailerul, ca sa gustati un pic din el:)

pentru ca noi am fost premianti am avut norocul sa-i intilnim la acelasi seminar si pe regizorul filmului si pe domnul care a facut sunetul (nu le stiu numele dar le aflu curind si revin cu info, scuze)

*
vorbeau cu mult entuziasm despre munca lor, despre cit de diferit e sa filmezi cu camera 3D fata de o camera normala – nu sunt sigura ce insemna normala: digitala sau pe pelicula. (nu mai e loc de improvizatie, totul trebuie sa fie exact si dureaza mult mai mult).
despre cum trebuie “asezat” sunetul pe banda pentru a trece ecranul si a fi natural (vocea personajelor trebuie sa fie din fata, restul sunetelor in functie de context)

cind ii ascultam fascinata, ma gindeam ce bucurie ar fi pentru un inginer de sunet sau un director de imagine de la unul din filmele noastre importante sa-i intilneasca pe oamenii astia care lucreaza la standarde incredibile.

domnul specializat in sunet lucrase pentru Gladiatorul, Harry Potter si alte filme f f mari si era asa de emotionat ca vorbeste in public (citea de pe Ipad si-si stringea cu o mina marginea camasii), incit imi venea sa ma duc la el si sa-i spun: e ok, noi suntem muuult mai incurcati de ce ne povestesti, relaxeaza-te.

*
campania Philips Parallel Lines a lansat si un concurs care acum e in faza finala. iubitorii de cinema din lumea intreaga au fost invitati sa trimita propriul lor film cu aceleasi 6 replici din brieful tuturor regizorilor cu care a lucrat Scott.

au fost alese 10 filme in finala, iar acum puteti sa va votati preferatul.
premiul, un stagiu la compania lui Ridley Scott.

le puteti vedea pe youtube/philipscinematv si, desigur, le puteti vota

885

Morgen, doua premii la Locarno

Filmul lui Marian Crisan, Morgen, a luat aseara 2 premii la festivalul de film de la Locarno: premiul special al juriului in competitia mare, internationala, si premiul 3 acordat de Junior Jury.

mai adaugam si premiul criticilor pentru Ana Ularu, rolul din Periferic, si iesim foarte bine.

La Anonimul, acasa la la noi, la Sfintu Gheorghe n-a cistigat nimik niciun flm romanesc de scurt sau lung metraj

1078

Eu cind vreau sa fluier, fluier NU merge la Oscar

de cind cinematografia noastra a avut succes cu “Moartea Domnului Lazarescu” facem stiri in fiecare an cu “filmul X merge la Oscar”.
ceea ce e, mai iertati, o prostie scrisa de un editor care cauta senzationalul si care nu a facut un pic de research inainte ca sa inteleaga cum e mecanismul nominalizarilor filmelor in categoria “film strain”.

acum tocmai ce ne inghesuim sa dam stirea cu Eu cind vreau sa fluier, fluier merge la Oscar.
foarte gresit.

probabil ca nici nu va ajunge in short listul de 5 din care se va alege cistigatorul.

in acest moment Romania a parcurs etapa 1 de la SUBMISSION din regulamentul AMPAS.

Each country shall be invited to submit its best motion picture to the Academy. Selection of that picture shall be made by one organization, jury or committee that should include artists and/or craftspeople from the field of motion pictures. A list of the selection committee members must be submitted to the Academy no later than August 2, 2010.

urmeaza sa fie vazut de membrii academiei, sa se faca short listul (unde intra cei cu lobby si bani multi), sa se anunte nominalizarile (25 ian), sa fie ceremonia (27 feb).

*
nu ma intelegeti gresit, mi-as dori f f tare ca un film romanesc sa fie la Oscar, dar – deocamdata- tot ceea ce facem in fiecare an e sa DESEMNAM FILMUL CARE E ELIGIBIL NATIONAL PENTRU OSCAR.

va veni si vremea cind vom merge la Oscar, intre timp si editorii de stiri vor invata regulamentul Academiei Americane de film si vor formula corect stirile:)

regulamentul academiei prinvind nominalizarea filmelor straine la oscar

1272

Ana Ularu premiata la Locarno

Ana Ularu a primit astazi “Prix Boccalino de la Presse” in cadrul festivalului international de film de la Locarno, premiul criticii elevetiene pentru cea mai buna actrită, pentru rolul din lungmetrajul “Periferic” al lui Bogdan George Apetri.
Ana joaca unul dintre rolurile principale din ”Periferic”, alaturi de Mimi Branescu, Andi Vasluianu, Ioana Flora si Timotei Duma, cu totii prezenți zilele acestea la Locarno.

*
me happy. Ana e o actrita cu rasa si clasa. si am avut-o pe coperta tabu cind era studenta, nepremiata inca:)

1304

de ce merg in seara asta La Motoare?

toata lumea stie ca eu sunt un foarte mare fan al brandului Philips. au mega campanii de comunicare, mega cercetatori (pe unii i-am si vazut in fata mea) si se implica in actiuni cu mega impact si bun simt.

(nu, nu ma plateste philips sa scriu asta:) )

in schimb fetele care se ocupa de comunicarea Philips in Romania, ca sa-mi faca o bucurie, m-au anuntat ca in seara asta in cadrul festivalul ADfel e un eveniment Philips.

“stiii tu… e vorba chiar de…”

Eu stiu despre ce e vorba pentru ca am vazut ce veti vedea in seara asta, surpriza de la Philips, dar n-am voie sa spun in avans.
V-as putea vorbi citeva ore in sir despre cum s-a realizat ce veti vedea in seara asta, de pe la 9 juma, dar… spun doar atit:

Daca va plac filmele, daca va plac povestile, daca sunteti fascinati de mijloacele de exprimare cinematografice, haideti in seara asta la Motoare. O sa fiti uimiti de puterea creatoare a unor oameni talentati.

See you there:)

1534

cu dragoste pt cinema: 6 replici – 5 filme diferite

pentru ca tot ziceam putin mai devreme despre implicarea lui ridley scott in proiecte alternative cinema-ului, m-am gindit sa va arat ceva genial.:)

ridley scott asociates a creat 5 filmulete plecind de la aceleasi 6 replici.
o demonstratie ca “exista milioane de feluri prin care poate fi spusa o poveste”.
parte din campania philips ambilight.
proiectul se numeste parallel lines

what is that?
it’s a unicorne
never seen one up close before
beautiful
get away, get away
i’m sorry

5 filme diferite cu aceleasi dialoguri

exista si un concurs valabil pina la 8 august. daca va tin puterile, faceti un film cu aceleasi replici si aveti sansa sa va intilniti cu ridley scott. regulamentul si premiile aici.

1183

life in a day – super proiect al lui Ridley Scott

domnul Blade Runner, Gladiatorul, GI Jane sau, mai recentele, A Good Year si Robin Hood e din ce in ce mai prezent in new media.

noul lui proiect: life in a day

in urma cu 2 ani, scott a anuntat ca va face un film din fotografiile realizate cu un telefon sony ericsson:), acum vrea o continuare de la Alien in 3D.

900

Felicia, inainte de toate & blogg-erii romani

cind ne-am parteneriat pentru lansarea filmului Felicia, inainte de toate, le-am spus celor care reprezentau casa de filme ca facem ORICE.

am un mare respect pentru ce scrie Razvan Radulescu si, chiar daca nu vazusem filmul, as fi vrut sa-l sprijinim cu ce putem la debutul sau regizoral.
dupa aia am vzt filmul, am cunoscut-o pe Ozana Oancea (mi-nu-na-ta!) si n-am regretat nicio secunda implicarea noastra. ba chiar am fo foarte foarte happy.

le-am propus atunci sa aleaga 5 dintre bloggerii invitati la avanpremiera carora Razvan sa le acorde interviuri in exclusivitate. le ofeream astfel ocazia bloggerilor sa aiba continut propriu exclusiv si sa se comporte ca jurnalisti.

n-au existat nicio clipa si-au spus: ok, alegem 5 si facem interviurile.
astazi am aflat cine sunt cei 5 Ina Hofnar, Cristi Sutu, Cristi China, Adrian Ciubotaru si Alexandru Negrea.

n-am avut nicio treaba cu alegerea lor, dar sunt f f happy pentru ca ii stiu pe toti, stiu ca sunt oameni misto si meritau o intilnire de genul asta.
*

Mi-a placut mult avanpremiera Tabu cu Felicia, inainte de toate. cred ca a fost cea mai buna vizionare din cei 5 ani de cind lucrez la Tabu.
Ne-a ajutat filmul desigur, dar cel mai tare ne-au ajutat regizorii (Razvan Radulescu & Melissa de Raaf, actrita din rolul principal Ozana Oancea si producatoarea – dna Ada Solomon) pt ca au fost extrem de deschisi si au raspuns la toate intrebarile invitatilor bloggeri.

In seara aia am fost tare tare mindra ca pe cei mai multi din sala ii invitasem eu personal. Pentru ca se comportau ca niste mega jurnalisti (unii si sunt:) ); aveau intrebari smart, erau documentati, aveau observatii fine.

a fost asa o atmosfera misto ca mi-e teama ca la urmatoarea vizionare nu o sa ne mai ridicam la nivelul asta.
saptamina viitoare incepem sa ne gindim (impreuna cu Catalin Anchidin din “echipa lor”) la ce vom face la noua vizionare. cu aceeasi casa de productie, HiFilm:)

so, ne revedem curind la un alt film:)

1193

am iesit din sala la Sex AND THE CITY 2 – tragic, nu?

cind am mers sa vad la cinema SATC 2, mi-era foarte foame. stiu ca n-are legatura cu filmul, dar a fost hotaritor.

stiam ca merg pentru rochite, bluzite, fustite si muuulti pantofiori si ca filmul nu o sa-mi ofere vreo revelatie artistica sau intelectuala. ma gindeam ca o sa maninc dupa ce ma distrez la film.

dupa 5 minute de film, personajele luasera masa de 2 ori.
timp in care eu remarcasem ca toate actritele au imbatrinit (lucru normal), dar ca nu vor sa accepte asta. si, ca sa nu li se vada pielea imbatrinita, au fost supra bronzate si date cu uleiuri.

o reclama de 2 ore juma la cancerul de piele.

*

dupa o jumatate de ora (si ale 3 mese pline cu de toate), Carrie si Mr Big au ajuns in pat ( nu, nu fac sex, dar asculta ce face Samantha in camera alaturata). iar in pat, Mr Big este ceea ce va insemna in viitor obsesia barbatilor metrosexuali-ubersexuali simamalordesexuali: sta la bustul gol, cu pieptul impins in fata ca sa ne arate ca e lucrat, e mai bronzat decit carrie si…. are un strat generos de ulei pe el.

de unde si blestemul: vedea-te-as in pat cu un barbat asa de uleiat.

*
dupa o ora si 15 min, plus cam 10 mese copioase (pe ecran, la mare distanta de mine), Carrie l-a intilnit cu Aidan intr-un bazar din abu dabi. pe cuvint ca avea o rochie minunata si tocmai ce isi cumparase niste pantofi foarte misto (care, apropo! erau pe noul trend: cu toc mic:) ), dar intilnirea lor a fost pusa pe pelicula in relanti.
ea alergind cu pletele in vint printre oameni, el venind bucuros catre ea – tot spatiul din jur miscindu-se in reluare – cam ca in telenovelele pe care le-am vazut io pe la 14 de ani (pina atunci a fost comunism, n-am avut telenovele)

mi-era foame. la secventa asta am clacat emotional. am iesit din sala si m-am plantat intr-un restaurant unde am comandat vinete pane cu sos gorgonzola, ciuperci la gratar cu orez si legume.

aaaa, cind am iesit de la film, in spate s-a facut rumoare. sala aia plina de femei n-a inteles de ce poate cineva sa iasa de la SEX AND THE CITY 2.

tragic, nu?

*
dar oricit ar fi de frumoase hainele, ele sunt in foarte mare contradictie cu stomacul gol.
si pe ecran, si-n viata.

*
o sa vad filmul cind iese pe DVD, pentru ca voi putea sa dau forward la secventele gen alergare in relanti

1714

Vizionarea Felicia, inainte de toate

foarte buna atmosfera de la vizionarea din seara asta a filmului Felicia, inainte de toate.

in sala ma gindeam, inca o data, cit de diferita e experienta vizionarii impreuna cu prietenii in fata unui ecran mare, fata de cea a vizionarii pe computer.
pentru ca am fct un interviu legat de acest film (cu minunata Ozana Oancea, e in tabu de iunie), am primit filmul pe dvd sa-l vad inainte de a ajunge pe ecrane.

atunci, la prima vizionare, l-am urmarit cu incrincenare. n-am putut sa rid de niciuna din fazele scoase ca din Ionesco, era mult prea dureroasa povestea pentru ca era si povestea mea.

in seara asta am ris mult, pentru ca si in stinga si in dreapta mea, spectatorii se recunosteau in Felicia.

iar la sfirsit, la sectiunea de intrebari si raspunsuri, am fost si emotionata dar si mindra: generatia asta noua de bloggeri (care nu scriu – inca! – la publicatii oficiale) au bun simt, au curaj si inteligenta de a analiza de la egal la egal filmul cu realizatorii lui.

m-a emotionat tare sinceritatea cu care fiecare din membrii echipei a raspuns la intrebari punindu-si viata pe tava (Ada Solomon, producator; Razvan Radulescu & Melissa de Raaf, scenaristi – regizori; Ozana Oancea, actrita)

cind am ajuns acasa, aveam deja in inbox mesaje despre cit de mult le-a placut filmul unora dintre spectatori. mesaje in care se dezvaluiau din nou detalii foarte intime. iar pe twitter se crease deja hastag-ul #felicia – ceea ce inseamna imens in materie de reactie/promovare pt un film

asa ca m-am gindit ca, desi nu cred ca si-a propus asta, filmul acesta indeamna la marturisiri grele. si e o MARE VICTORIE.

Felicia, inainte de toate intra in cinematografe din 11 iunie.

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!