Category : culturale

shutterstock_cartiNevoia de scurtaturi, rezumatele cartilor, bifam nu experimentam. Viata nu trebuie traita pentru  ce zic ceilalti, ci pentru propria experienta si simtire

Nevoia de scurtaturi, rezumatele cartilor, bifam nu experimentam. Viata nu trebuie traita pentru  ce zic ceilalti, ci pentru propria experienta si simtire

E un trend straniu in youtube care arata ceva din modul in care e pervertita mintea umana: rezumate audio de la carti celebre.

Nu vorbesc de rezumatul unor carti motivationale, ci de versiuni ale unor capodopere din literatura universala, povestite dupa capul si vocabularul celui care inregistreaza. Culmea e ca au si public pentru ca oamenii prefera sa spuna “stiu despre ce e in Crima si Pedeapsa de Dostoievski” in loc sa citeasca cartea.

E un trend aici despre a bifa niste lucruri fara a trai experienta, fara a invata ceva.

*

Nu citim o carte doar ca sa aflam CE se petrece in actiunea din ea, citim (sau ar trebui) si pentru CUM se petrece povestea, pentru frumusetea frazelor autorului, pentru cum stie sa ne duca, prin cuvinte, intr-o lume departe de prezent.

Traducatorii au unul dintre cele mai dificile job-uri, pentru ca trebuie sa rescrie in alta limba o poveste care a fost gandita si simtita de cineva, si sa-I pastreze , ritmul, starea, energia cuvintelor, felul in care si-a construit frazele.

*

Acum ceva ani, Zadie Smith – una dintre cele mai premiate scriitoare britanice din noul val – povestea ca la 20 de ani exersa sa scrie in stilul autorilor ei preferati. In fiecare luna un alt scriitor, tocmai pentru a-si desavarsi tenica si a putea sa faca cu propriile provesti ceva unic ca frazare si expunere a emotiilor.

Cehov are cursuri de scriere in care arata ce mult mestesug e in spatele randurilor sale, cursuri care au fost inspiratie pentru Raymond Carver, unul dintre cei mai spectaculosi scriitori americani, pentru stiul sau minimalist prin care reusea sa transmita foarte multe lucruri, senzatii si emotii.

Sigur ca nu pot eu sa va opresc sa ascultati in 20 de min o carte care are 400 de pagini, dar pierdeti imens din experienta pe care ati putea-o avea citind farza cu farza, capitol cu capitol. Sigur ca astazi avem inclusiv rezumate ale unor filme celebre, editate drept film de 5 minute cand el e o capodopera de 2 ore. s-a gasit cineva sa scoata 50 de cadre cu ce a crezut el ca e actiunea si sa le monteze in telefon ca sa le puna pe instagram sau pe youtube ca are nevoie de continut sa-si faca public.

  1. publicul ala nu conteaza,
  2. nu pentru el ai tu experienta unui film, a unei carti sau a unei muzici. ai pentru evolutia ta ca persoana.

Inteleg ca suntem asaltati de informatii, inteleg ca avem nevoie de fraze simple si curate ca sa pricepem repede despre ce e vorba, dar literatura adevarata e ca o muzica, isi spune povestea cu un ritm al ei. Si nimeni nu poate sa-i faca un rezumat care sa-i poata pastra valentele.

(si nu e literatura in cartile cu X modele de iubire, Cum sa inveti sa respiri, Cum sa dormi mai bine… si tot asa – titlurile le-am inventat, descriu doar o categorie de carti self help)

Nu poti face mai scurta Simfonia 9 lui Beethoven sau Anotimpurile lui Vivaldi, sau Bolero-ul lui Ravel (care are o poveste interesanta pentru ca primul dirijor i-a schimbat tempo-ul si a facut lucrarea in crescendo, ea fiind la baza muzica pentru un exercitiu de balet)

Nu va ratati experienta intalnirii cu o carte. Nu e important sa citim zeci de carti intr-un an pe repede inainte (desi stiu ca sunt cursuri si pentru asa ceva).

Intr-o  lume in viteza luati-va pauza necesara ca sa va bucurati de experiente: de cititul unei carti, de a bea un ceai intr-o ceasca de portelan, de a avea flori frumoase pe masa, de a manca linistit si asezat.

Voua va faceti un bine pe termen lung, pentru ca viata nu e pentru a bifa lucruri care sa-i multumeasca pe ceilalti, e pentru a o trai fiecare dintre noi cu toate simturile si prin toti porii.

552
cover carti maestro bernsteinCateva carti de citit daca v-a placut filmul Maestro. De la cartea scrisa de fiica lui la alte carti care vorbesc despre femeile dintr-un cuplu in care sotul, iubitul e artist.

Cateva carti de citit daca v-a placut filmul Maestro. De la cartea scrisa de fiica lui la alte carti care vorbesc despre femeile dintr-un cuplu in care sotul, iubitul e artist.

S-a vorbit mult despre filmul Maestro odata ce a intrat pe Netflix si a fost accesibil publicului care prefera filmele vazute pe canapea. Si comentariile de acolo.

Unora le-a placut, altora nu.

(mie nu -mi place Bradley Cooper, desi inteleg si apreciez strategia lui de marketing de a se asocia cu nume mari pt a capata notorietate ca regizor. In combinatia in care e si actor si regizor in propriile proiecte, mie mi se pare un dezastru; dar e doar o parere.)

Dar partea buna a filmului asta e ca l-a adus in atentia publica pe Leonard Bernstein un mare muzician, dirijor si compozitor, care nu mai e deloc cunoscut de generatia care are 20-30 de ani.

Dar daca v-a placut filmul si ati fost interesati de unghiul despre sacrificiile pe care le-a facut sotia lui, o actrita buna in epoca, va las cateva carti de citit pe aceeasi tema.

Mai intai, daca vreti sa descoperiti mai multe din viata lui Bernstein care a avut candva o emisiune la tv in care explica muzica clasica pentru cei tineri (cam cum face Daniel Barenboim, un mare pianist si dirijor contemporan, pe youtube in aceste zile) e bine sa stiti ca exista doua carti foarte frumoase si cu marturisiri foarte intime.

Una scrisa de fiica lui cea mare, Jamie  -, alta cu fragmente din scrisorile scrise de el catre familie sau alti muzicieni.

Da, in ambele sunt mentionate – de la prima sursa – sacrificiile facute de Felicia, sotia lui Bernstein, inclusiv e mentionata homosexualitatea lui si cum a fost tratata in interiorul familiei. (la sfarsitul articolului, va las cateva fragmente din aceste carti care au fsot sursa de inspiratie si pentru filmul de pe Netflix. Nu sunt traduse in romaneste, le gasiti pe amazon inclusive in versiunea kindle.)

In Romania comunista a fost tradusa cartea in care Bernstein explica muzica pentru tineri. O mai gasiti doar prin anticariate, arata asa… ca sa stiti ce cautati.

(Am citit-o in adolescenta si imi aduc aminte ca e undeva o explicatie despre cum sunt astezate instrumentele intr-o orchestra. Am cautat o poza despre subiect, nu e cea din carte, dar daca tot cititi acest text, sa va ofer o informatie din care sa invatati ceva).

*

Despre femeile care protejeaza mediul in care creeaza artistii barbati s-au scris multe carti. Unele emotionante, altele care arata cum – in epoca in care femeia era doar casnica – aceste sotii inteligente si rafinate, cu o intelegere profunda a meseriilor sotilor lor sufereau pentru ca nu se puteau dezvolta si ele, dar perseverau in a fi un cocon protector pentru ca sotii lor sa creeze si sa se dezvolte tot mai bine.

( e in cartea lui Jamie Bernstein o poveste despre cum muzicianul promite ca va scrie un musical pentru desciderea Kennedy Center si isi da seama ca nu poate duce la bun sfarsit asta din cauza programului. Ca sa iasa bine din context, intrucat avea nevoie de doamna care solicitase musicalul, Felicia – sotia lui – o suna si ii gaseste o solutie alternativa pentru a fi toata lumea impacata cu situatia).

Anul trecut a fost lansata cartea Lives of the Wives: Five Literary Marriages de Carmela Ciuraru.

Am citit-o gandindu-ma ca autoarea e romanca si o vazusem laudata in New York Times, deci era un subiect fain de scris, dar nu e romanca.

Cartea are 5 portrete de femei care au trait in preajma unor scriitori, unele cu activitate artistica impresionanta altele casnice. Nu e o carte tradusa in romaneste, o gasiti pe amazon si in versiune kindle.

Mai avem in romaneste o minunatie de carte despre sotia lui Sergiu Celibidache si el un muzician exceptional si un dirijor de geniu. Viata lui a fost ecranizata si va fi pe ecrane in toamna acestui an.

Viata Ioanei Celibidache, o pictorita foarte talentata care nu a vrut sa semneze nicio lucrare cu numele ei de casatorie ca sa nu exploateze in vreun fel notorietatea sotului ei, o doamna care a fost un sprijit urias pentru vulcanicul si temperamentalui Celibidache, a fost povestita in cartea “Ioana Celibidachhe, o matusa de poveste”.

Am scris despre carte aici si sper ca, odata cu lansarea acestui film despre Celibidache, cartea va fi reeditata ca sa o citeasca cat mai multa lume.

https://bazavan.ro/2011/05/ioana-celibidache-o-matusa-de-poveste/

Mai avem in Romania tradusa si o carte minunata,  o fictionalizare a unei povesti despre o sotie de artist. Rebecca Miller, Vietile secrete ale Pipei Lee. (a si fost ecranizata cartea cu Robin Wright, Keanu Reeves, Alan Arkin, Winona Ryder si Julianne Moore in rolurile principale, si Rebecca Miller regizoare)

Miller este sotia actorului Daniel Day Lewis si fiica lui scriitorului Arthur Miller; a avut nevoie de ceva ani pana si-a gasit propriul drum in viata (a trecut prin alcool, droguri si intamplari tumultuoase), dar acum este una dintre cele mai appreciate scriitoare si regizoare independente. Cartea e tradusa la noi la Editura Trei. Cu ceva ani in urma am facut un interviu cu doamna Rebecca Miller pe care il gasiti aici.

https://bazavan.ro/2023/05/rebecca-miller-despre-casatorie-cu-sotia-lui-daniel-day-lewis/

***

Iata doua fragmente din cele doua carti despre Bernstein, netraduse la noi.

In cartea fiicei lui, Jamie Bernstein

“They became engaged; there was even a notice about it in a gossip column. But then they broke it off. There were complications; they just couldn’t make the leap. Felicia went off to be Eva Gabor’s understudy in a Broadway play, where she fell in love with the leading man, Richard Hart. He was a hopeless alcoholic, abusive when drunk, but she loved him. She told us that Hart died in her arms, of liver failure. A couple of years later, sadder but wiser, or something, Felicia and Lenny decided to make a go of it after all. They married in September of 1951, flooded with nerves. On the drive from Massachusetts to Mexico for their honeymoon, Lenny—possibly out of pure suppressed panic—drilled Felicia on the rules of English grammar. Each morning, they would climb back into the car and Daddy would say, “You remember in yesterday’s lesson . . .” It’s a miracle the marriage even made it to Mexico. They spent their honeymoon in a cheerful villa in Cuernavaca, spending much of their time with the writer Martha Gellhorn, who would become a lifelong friend. She may well have saved the shaky new marriage by toggling back and forth between the anxious newlyweds, lending each a sympathetic ear. I was born exactly one year later. When I was little, my mother was a steadily working stage actress, using her mother’s maiden surname: Felicia Montealegre. She also acted in live television dramas, winning awards for her performances on shows like Playhouse 90 and Kraft Theatre. And she did concert narrations, as well. In our living room, there was a framed photograph of Mummy as Joan of Arc, her eyes looking heavenward as she is consumed by a backdrop of flames. Alexander and I loved that picture. We had no idea she was narrating Honegger’s oratorio; as far as we were concerned, our mother simply was Joan of Arc. But there was so much more to Felicia. She was witty and well-read; she could fix lamps, paint windowsills, perform flawless manicures. She was even an expert hair cutter. We thought she looked so professional, snipping away at our father’s head, occasionally leaning back to assess her handiwork, the comb gripped between her teeth.”

Din cartea Scrisorile lui Bernstein

Felicia Bernstein to Leonard Bernstein [late 1951 or 1952]

Darling, If I seemed sad as you drove away today it was not because I felt in any way deserted but because I was left alone to face myself and this whole bloody mess which is our “connubial” life. I’ve done a lot of thinking and have decided that it’s not such a mess after all. First: we are not committed to a life sentence – nothing is really irrevocable, not even marriage (though I used to think so). Second: you are a homosexual and may never change – you don’t admit to the possibility of a double life, but if your peace of mind, your health, your whole nervous system depend on a certain sexual pattern what can you do? Third: I am willing to accept you as you are, without being a martyr or sacrificing myself on the L.B. altar. (I happen to love you very much – this may be a disease and if it is what better cure?) It may be difficult but no more so than the “status quo” which exists now – at the moment you are not yourself and this produces painful barriers and tensions for both of us – let’s try and see what happens if you are free to do as you like, but without guilt and confession, please! As for me – once you are rid of tensions I’m sure my own will disappear. A companionship will grow which probably no one else may be able to offer you. The feelings you have for me will be clearer and easier to express – our marriage is not based on passion but on tenderness and mutual respect. Why not have them? I know now too that I need to work. It is a very important part of me and I feel incomplete without it. I may want to do something about it soon. I am used to an active life, and then there is that old ego problem. We may have gotten married too soon and yet we needed to get married and we’ve not made a mistake. It is good for us even if we suffer now and make each other miserable – we will both grow up some day and be strong and unafraid either together or apart – after all we are both more important as individuals than a “marriage” is. In any case my dearest darling ape, let’s give it a whirl. There’ll be crisis (?) from time to time but that doesn’t scare me any more. And let’s relax in the knowledge that neither of us is perfect and forget about being HUSBAND AND WIFE in such strained capital letters, it’s not that awful! There’s a lot else I’ve got to say but the pill has overpowered me. I’ll write again soon. My wish for the week is that you come back guiltless and happy. F

1483
gaudeamus 2023 recomandariRecomandari pentru carti Gaudeamus 2023. Ce vreau si eu sa cumpar

Recomandari pentru carti Gaudeamus 2023. Ce vreau si eu sa cumpar

A inceput targul Gaudeamus si cum a venit week endul sigur va veti gasi drum catre targ, asa ca las aici cateva recomandari ale unor carti pe care le-am citit si mi-au placut mult, dar si ce carti vreau sa-mi cumpar.

Poate va inspira in lista dvs de cumparaturi.

Doua carti ar trebui sa fie la obligatorii pe lista de cumparaturi pentru doamne si domnisoare.

Joan Didion – Uite cum sta treaba (la editura PANDORA M), o colectie de  eseuri despre media, femei si viata in general, scrise cu finete si grija pentru idei si poveste.

Didion, pe care stiti ca o iubesc (are in ro traduse Anul Gandirii Magice si Nopti albastre, la aceeasi editura) obisnuia sa spuna We tell ourselves in order to live. Si e atat de mult adevar in aceasta propozitie in care ne regasim fiecare, cu vocile noastre interioare, cu problemele si istoriile noastre de viata.

O alta carte pentru doamne si domnisoare, foarte motivationala si emotionanta e Fluturele de Yusra Mardini.

E o poveste reala, a domnisoarei Mardini care a reusit sa plece din Siria aflata in razboi si, pentru ca acasa la eaera o buna inotatoare, a reusit cu multa  ambitie si curaj sa participe la Olimpiada de la Rio in echipa refugiatilor.

Dar pana la aceasta victorie personala cand a plecat cu o barca gonflabila din tabara de refugiati din Siria  și-a dat seama că motorul bărcii în care se afla alături de a alți refugiați din Siria s-a oprit si nu a ezitat să se arunce în valuri. Împreună cu sora ei, a apucat frânghiile fragilei bărci de cauciuc, luptându-se ore în șir să împingă ambarcațiunea către îndepărtatul mal grecesc. Acest act de curaj a salvat viețile unor femei, copii, bărbați de toate vârstele, care fugeau din calea războiului.

Astazi e purtator de cuvant la Natiunile Unite pentru refugiati, dupa ce a trecut prin calvar si a facut chiar si cateva luni de puscarie – fiind acuzata in tara ei de spalare de bani, ea fiind super saraca.

Povestea ei a inspirat si un film care e pe Netflix, dar e o carte de citit cu un ceai alaturi intr-o vreme cand va faceti bilantul unui an. E frumos sa vedeti ca orice se poate schimba in bine in viata dvs daca aveti curaj, ambitie si obiective clare, in ciuda oricaror greutati. Iar fetita asta, Yusra e incredibila, credeti-ma…

Cartea a aparut la editura Pilot Books unde, cand ajungeti la standul sau, mergeti pe mana mea si mai intrebati si de In lupta cu valurile a Dianei Nyad (si aici e un film pe Netflix inspirat din poveste), dar intrebati si de Stretching pentru orice varsta si Yoga in timp ce astepti.

Sunt doua carti care va ajuta sa aveti inteligent grija de corpul vostru, in conditiile in care faceti foarte putina miscare. In plus sunt carti foarte faine care pot fi facute cadou de sarbatori.

Pentru mine la  obligatorii mai e Zadie Smith – Impostorul care a aparut la Litera.

N-am citit inca nici in engleza aceasta carte, desi e una dintre scriitoarele pe care o citesc si in engleza si in romana, sa profundez. Glumesc desigur, doar ca imi place sa vad si cum a gandit in limba ei maternal cartea, acolo unde e engleza… si apoi sa compar cu traducerea, care e treaba complicate si ma bucur ca editurile au inceput sa puna numele traducatorilor pe coperta.

 Daca sunteti pasionati de film, teatru avem doua carti foarte simpatice in acesta zona: Martin Scorsese – O calatorie pe care o  gasiti la Nemira, si  Victor Rebengiuc – Asta-s eu  care a aparut la editura Vremea.

Sunt doua carti care seamana: sunt din interviuri si opinii ale celor care ii cunosc pe protagonisti, vorbesc despre doua talente uriase si despre integritatea lor profesionala.

Ce mai vreau eu sa imi cumpar

La Humanitas.

Vietile secrete ale culorilor – Laura Imai Messina

Calatorie in lumea formelor – Andrei Plesu

Cormac McCarthy Pasagerul

Mario Vargas Llosa – Conversatie la Princeton

Cristian Mungiu – Tania Ionascu, bunica mea, O biografie basarabeana

Radu Paraschivescu – Astazi este mainele de care te-ai temut ieri

La Pandora M, unde e si Joan Didion despre care am scris mai sus:

Annie Ernaux – Tânărul. Fotojurnal

Puterea artei de Simon Schama

Scrisori către Milena de Franz Kafka

 Junky de William S. Burroughs

Sunt sigura ca la targ, la o plimbare printre standuri sigur mai descopar bucurii, dar astea sunt pe lista mea acum

2563
AlanArkin carteA incetat din viata minunatul actor Alan Arkin. Avea 89 de ani. Va rog cititi o minunata lectie de viata de la Alan Arkin din cartea sa biografica.

A incetat din viata minunatul actor Alan Arkin. Avea 89 de ani. Va rog cititi o minunata lectie de viata de la Alan Arkin din cartea sa biografica.

e un text scris in 2012 atunci am citit-o in engleza, intre timp a fost lansata si in Romania cartea sa biografica

in cartea lui Alan Arkin , an improvised life, e descrisa o intimplare pe care am povetsit-o multor prieteni.

*

cind era pusti, Arkin (care stia ca va fi actor de la 5 ani si mergea la toate spectacolele si filmele care-i ieseau in cale) a mers sa vada un film care luase multe oscaruri. cind a iesit din sala de cinematograf avea, asemeni multor milioane de spectatori, ginduri bune despre film si despre actorul din rolul principal, despre tehnica lui. dar in acelasi timp era urmarit de sentimente de gelozie, de cit de mic era el in comparatie cu actorul de pe ecran si chiar tristete profunda care conducea catre depresie.

“de ce nu pot sa ma bucur de munca omului?” s-a certat, stiind ca actorul isi pusese toata viata si tot sufletul in rol.

peste ceva vreme a vazut un alt film si-a plecat din cinematograf plutind pe nori, cu un incredibil sentiment de bucurie si incintare. din nou o interpretare incredibila, dar cu un efect total diferit.

a avut nevoie de citeva saptamini de autoanaliza ca sa ajunga la urmatoarea concluzie:

“the actor who won the academy award was trying to impress me. (…) in spite of all the atention he received, the audiences had not been given a genuine experience. they were applauding their own intelligence at recognizing the actor’s tehnical prowess.(…)

on the other hand, the second actor presented me with the gift of a whole person, fully articulated and realized, un-self-conscious and completely filled with his own joy at doing the work.”

***

cred ca e la fel si in viata: uneori admiram pe cineva mai degraba pentru ca admirindu-l, ne recunoastem noua capacitatea/inteligenta de a valida o valoare; alteori, trecem din admiratie la iubire pentru ca stim ca acea valoare se expune cu tot sufletul, oricit de fragil ar ramine in fata noastra.

si, ca in cele mai multe cazuri, e vorba de ego. si despre smerenie, cind suntem noi “actori”.

7862
laibovitz_AUTOPORTRET_iPHONE_045_DIKEA și Annie Leibovitz lanseaza un program de mentorat pentru tinerii fotografi. Candidatii trebuie sa fie intre 18 si 25 ani, inscrieri pana pe 30 iunie.

IKEA și Annie Leibovitz lanseaza un program de mentorat pentru tinerii fotografi. Candidatii trebuie sa fie intre 18 si 25 ani, inscrieri pana pe 30 iunie.

Annie Leibovitz a intrat in rolul primului Artist in Residence al IKEA in ianuarie 2023. Prin colaborarea sa cu IKEA, Leibovitz prezinta unele dintre cele mai impresionante perspective din cel mai recent Raport privind viata acasa, transpunandu-le in portretele uimitoare a 25 de persoane din 7 tari din lume.

Un nou program atractiv de mentorat a fost anuntat ca fiind parte a programului Artist in Residence al IKEA: Annie Leibovitz.

Cinci tineri fotografi pasionati vor avea oportunitatea unica de a fi instruiti de Leibovitz și IKEA. Aceștia vor avea aceeași sarcina creativa ca și Leibovitz: aceea de a exprima prin intermediul fotografiilor perspectivele Raportului anual IKEA privind viata acasa.

Programul de mentorat se adreseaza fotografilor cu varste cuprinse intre 18 și 25 de ani, care sunt invitati sa se inscrie pana pe 30 iunie. Programul desfașurat in perioada iulie – noiembrie 2023 le va oferi celor cinci participanti sfaturi și sprijin din partea lui Leibovitz, mentorat din partea expertilor IKEA, printre care se numara și Marcus Engman, directorul de creatie al Ingka Group, precum și remuneratie pentru munca lor.

IKEA va dezvalui mai multe informatii despre modul in care va prezenta portretele finale surprinse pe durata parteneriatului cu Annie Leibovitz, iar lucrarile participantilor vor fi prezentate la finalul colaborarii cu acest Artist in Residence.

Aici te poti inscrie la acest mentorat chiar astazi.

Am mai povestit ca am avut onoarea de a  o intalni pe Annie Leibovitz. Va doresc din tot sufletul sa va faceti curaj si sa va inscrieti in program (dati-le copiilor dvs pasionati de fotografie stirea).

Va fi nu doar despre fotografie, ci si despre timiditate si curaj, pentru ca doamna Leibovitz este o persoana f f f timida.

Bafta multa

https://bazavan.ro/2014/03/annie-leibovitz-sumo-book/

https://bazavan.ro/2023/01/annie-leibovitz-ikea/

8656
MindsetMentalitate de crestere/ flexibila sau mentalitate fixa. Cititi cartea Mindset de Carol S Dweck ca sa intelegeti cum va sabotati singuri in propriile dorinte si obiective

Mentalitate de crestere/ flexibila sau mentalitate fixa. Cititi cartea Mindset de Carol S Dweck ca sa intelegeti cum va sabotati singuri in propriile dorinte si obiective

Felul in care care ne gandim la noi insine si la abilitatile noastre  ne influenteaza fundamental parcursul in viata – de la felul in care ne formam familia, construim relatii de prietenie pana la cum luam decizii in cariera sau cat de mult ne stresam pentru lucruri care nu tin de noi.

Zilele trecute in timp ce editam interviul cu producatorul documentarului Nasty, Cosmin Hodor (e un interviu pe care l-am facut special pentru TIFF, dar a fost realizat cu mult inainte dat fiind programul lui  Cosmin, il cititi aici), m-am reintors sa ascult o conferinta pe care el o mentiona cu Horia Tecau la TIFF 2020 (o ascultati aici). Am remarcat inca o data cum explica modul in care a invatat sa nu ia personal greselile din meciurile de dublu, sa nu dea vina pe partenerul lui.

In esenta el spune ca a invatat de mic sa destructureze ce a gresit si sa se orienteze catre a corecta ce nu a fost bine, fara sa ia nimic personal.

Discutia are mai multe nuante ( e despre tenis, dar poate fi aplicata si in viata), pentru ca intr-un meci de dublu nu e loc de ego, trebuie ca fie partener sa stie exact care e caracterul si tipologia colegului, la ce reactioneaza spre motivare, dar si obiectivele lor – mindsetul – sa fie tot timpul pe pozitiv, pe sa facem mai bine.

Mi-am adus aminte de cartea psihologului Carol S Dweck care analizeaza mindsetul si cum am foarte mare nevoie in aceste zile de o reasezare a gandurilor si motivatiilor, am citit-o. (in engleza, in kindle, dar intre timp – bucurandu-ma profund de ea si stresandu-mi prietenii cu ce scrie doamna – am luat-o si pentru ei, la lecturi obligatorii, mai ales ca am descoperit ca e tradusa la Editura Curtea Veche)

Cum defineste doamna psiholog Carol Dweck, de la Universitatea Stanford fix mindset/ mentalitatea fixa vs growth minsetul/ mentalitatea flexibila.

Stiinta ne-a spus candva ca creierul uman se opreste din dezvoltare in copilarie, insa acum stim ca acesta evolueaza si se schimba in mod constant. Multe parti ale creierului raspund la experiente, iar “software-ul” nostru poate fi actualizat prin invatare.

– O mentalitate fixa: in aceasta mentalitate, oamenii cred ca inteligenta lor este fixa si statica.

– O mentalitate de crestere: in aceasta mentalitate, oamenii cred ca inteligenta si talentele pot fi imbunatatite prin efort si invatare.

Persoanele cu o mentalitate fixa cred, de obicei, ca nivelul lor de inteligenta si abilitatile sunt innascute. In propriile cuvinte ale Dr. Dweck, persoanele cu mentalitate fixa cred ca “au o anumita cantitate [de inteligenta] si atat, iar apoi obiectivul lor devine sa para tot timpul inteligente si sa nu para niciodata proaste”.

Pentru persoanele cu o mentalitate de crestere, insa, acestea inteleg ca a nu sti sau a nu fi bun la ceva poate fi o stare temporara – astfel incat nu trebuie sa se simta rusinate sau sa incerce sa demonstreze ca sunt mai inteligente decat sunt in prezent.

Dweck afirma ca, in cadrul unei mentalitati de crestere, “elevii inteleg ca talentele si abilitatile lor pot fi dezvoltate prin efort, o buna predare si persistenta”.

O mentalitate de crestere considera inteligenta si talentul ca fiind calitati care pot fi dezvoltate in timp.

Acest lucru nu inseamna ca persoanele cu o mentalitate de crestere presupun ca ar putea fi urmatorul Einstein – exista inca variabile in ceea ce putem realiza cu totii. O mentalitate de crestere inseamna pur si simplu ca oamenii cred ca inteligenta si talentele lor pot fi imbunatatite prin efort si actiuni.

O mentalitate de crestere recunoaste, de asemenea, ca esecurile sunt o parte necesara a procesului de invatare si le permite oamenilor sa “revina” prin cresterea efortului motivational.

Acest tip de mentalitate vede “esecurile” ca fiind temporare si schimbatoare si, ca atare, o mentalitate de crestere este cruciala pentru invatare, rezilienta, motivatie si performanta.

Si da exemple de mari sportivi care au ratat primele examene de evaluare in sporturile respctive pentru ca aoi, prin mii de ore de antrenament, au facut istorie in sport. E si o trimite la cartea lui Malcom Gladwell – tipping poit – in care se remarca ca e nevoie de minimum 10.000 de pre de exercitii pentru a excela intr-un domeniu.

Cei care adopta o mentalitate de crestere au mai multe sanse sa:

– Sa adopte invatarea pe tot parcursul vietii

– Sa creada ca inteligenta poate fi imbunatatita

– Sa depuna mai mult efort pentru a invata

– Sa creada ca efortul duce la maiestrie

– Sa creada ca esecurile sunt doar piedici temporare

– Considera feedback-ul ca pe o sursa de informatii

– Accepta de bunavoie provocarile

– Priveasca succesul altora ca pe o sursa de inspiratie

– Priveste feedback-ul ca pe o oportunitate de a invata

*

Intr-o mentalitate fixa, oamenii cred ca atributele, cum ar fi talentul si inteligenta, sunt fixe – adica, ei cred ca se nasc cu nivelul de inteligenta si talentele naturale pe care le vor atinge la varsta adulta.

O persoana cu mentalitate fixa evita, de obicei, provocarile din viata, renunta usor si se simte intimidata sau amenintata de succesul altor persoane. Acest lucru se datoreaza in parte faptului ca o mentalitate fixa nu vede inteligenta si talentul ca pe ceva ce se dezvolta – este ceva ce “esti”.

Mentalitatea fixa poate duce la o gandire negativa. De exemplu, o persoana cu o mentalitate fixa ar putea esua la o sarcina si crede ca acest lucru se datoreaza faptului ca nu este suficient de inteligenta pentru a o face. In timp ce o persoana cu o mentalitate de crestere ar putea esua la aceeasi sarcina si crede ca acest lucru se datoreaza faptului ca trebuie sa petreaca mai mult timp exersand.

Persoanele cu o mentalitate fixa cred ca trasaturile individuale nu se pot schimba, indiferent de cat de mult efort depuneti, si sunt mai predispuse:

– Sa creada ca inteligenta si talentul sunt native, cu ce te nasti, cu aia defilezi toata viata.

– Sa evite provocarile pentru a evita esecul

– Ignora feedback-ul din partea celorlalti

– Sa se simta amenintate de succesul altora

– Ascunda defectele pentru a nu fi judecati de ceilalti

– Creada ca efortul depus este inutil

– Priveasca feedback-ul ca pe o critica personala

– Renunte  cu usurinta

Cercetarile lui Dweck au constatat, de asemenea, contrar opiniei populare, ca este mai benefic sa nu lauzi talentul sau abilitatile naturale, ci sa lauzi procesul. In special, ar trebui recompensate efortul, strategiile, persistenta si rezilienta. Aceste procese joaca un rol major in furnizarea unui feedback constructiv si in crearea unei relatii pozitive intre elev si profesor.

Printre beneficiile suplimentare ale unei mentalitati de crestere se numara:

– Reducerea epuizarii

– Mai putine probleme psihologice, cum ar fi depresia si anxietatea

– Mai putine probleme de comportament

 Felul in care ne gandim la intelectul si talentele noastre nu numai ca afecteaza modul in care ne simtim, ci poate afecta si ceea ce realizam, daca ne mentinem noile obiceiuri sau daca vom continua sa dezvoltam noi abilitati.

Sigur ca astazi, in epoca social media cand o poza cu tine primeste mai multe validari decat munca ta, e greu sa stai pe linia corecta a lucrurilor. Dar pentru asta trebuie sa ne slefuim ego si sa avem o lista proprie de criterii de evaluare in functie de obiectivele noastre si progresul pe care-l facem catre ele, ca sa nu cautam validare la cei din jur.

7635
Reality show sign on TVLa rece despre efectele negative in comportamentul castigatorului Romanii au talent, dar si in media. Trebuie reglementata prezenta copiilor in Reality Tv-uri

La rece despre efectele negative in comportamentul castigatorului Romanii au talent, dar si in media. Trebuie reglementata prezenta copiilor in Reality Tv-uri

Acum ca au trecut patimile legate de desemnarea unui copil recitator drept castigator al emisiunii Romanii au talent, sa ne uitam dintr-o alta  perspectiva la efectele acestei alegeri si la cat de patimasi erau sustinatorii lui si de o parte si de alta.

Mai intai un fapt statistic, intr-un vot al publicului nu va fi ales niciodata cu adevarat cel mai bun, pentru ca publicul nu va rezona cu el; oricat de dur si de trist suna, va fi ales cineva mediocru, care face ceva ce e usor de inteles pentru cat mai multa lume.

 (pe acelasi principiu functioneaza si comunitatile din on line, intotdeauna postarile cu mancare, masini, animale si fete dezbracate vor avea mai multe aprecieri fata de postarile despre cartile si filmele care au schimbat lumea)

E o discutie lunga in cinematografie, de exemplu, despre cat de etic este sa pui un copil sa munceasca.

Sigur ca nu poate sa joace un adult in rolul unui copil de 3 ani care e subiect intr-un film, dar in ultimii ani la Hollywood s-a pus problema ca, daca munca unui copil in industria textile de exemplu este considerata exploatare, si este interzisa, de ce nu ar fi la fel si munca unui copil in cinematografie, teatru sau reclame?

In America un copil sub 16 ani care apare in filme sau in spectacole de muzical, are permis de munca dat de o comisie speciala, in urma unei evaluari, iar copilul trebuie evaluat periodic de un psiholog.

Precizarile pentru copii de la New York Film Academy – aici 

*

In 1948, Alan Funt a venit cu ideea primului reality show sub forma serialului TV “Camera ascunsa”. Sfarsitul anilor ’90 si inceputul anilor 2000 au fost martorii unei popularitati fara precedent a emisiunilor bazate pe realitate. In prezent, diverse tipuri de reality show-uri au obtinut un spatiu permanent de difuzare.

Acum mai bine de 10 ani am scris un ebook despre ce ar trebui sa stie participantii la emisiuni de tip X Factor, Vocea Romaniei, inainte de a se inscrie.

Petrecusem in culisele X Factor doua sezoane. (mai tarziu am petrecut, ca parte dine chipa de comunicare a Loredanei, si doua sezoane in culisele Vocea Romaniei.)

Am cercetat atunci si am descoperit ca in America participantii la asemenea emisiuni de reality tv nu sunt sigurati medical pentru un an. Exista studii ca sunt extrem de nocive efectele andrenalinei generate de stress, emotie si presiunea show-ului, adrenalina care asociata cu ceva aprecieri – prin parcurgerea unor etape in concurs, care inseamna validari – genereaza un efect ca de drog.

La sfarsitul programului, cand e un singur castigator, toti sunt in depresie, simt lipsa adrenalinei, confuzia data de lipsa unei rutine si tristetea infrangerii, iar efectele psihologice sunt atat de profunde incat, odata cu contractul pentru emisiune, semnezi si acordul ca nu vei fi asigurat medical.

In Romania putem intui aceste momente de depresie si confuzie la participantii Asia/America Express care recunosc ca la intoarcere zac pur si simplu derutati, confuzi si fara niciun chef de viata.

Mai putem intui aceste efecte in emisiuni ca Bravo ai stil, unde concurentele, abil ghidate de jurati prin validari/invalidari, clacheaza in 4-5 saptamani de la debutul emisiunii, incep sa fie derutate, sa fie afectate emotional profund de ceea ce se scrie despre ele in spatiul media sau in social media.

Neavand niciun antrenament al comportamentului in fata unor comentarii de la persoane pe care nu le cunosc, precum si in lipsa unor psihologi care sa le urmareasca pe parcursul emisiunilor, efectele negative se vor simti profund.

*

Sigur ca televiziunile, de la noi si din orice colt al lumii, stiu ca prezenta unui copil, sau a unei persoane cu deficiente, inseamna posibilitatea crearii unui narativ care sa tina captata atentia publicului. Iar pentru producatorul reality tv-ului scopul unic e audienta, captarea audientei publicului. Cu orice mijloace – cearta, scandal, manipulare, cazuri sociale, orice… si nu sunt producatorii unor asemenea show-uri de condamnat, ei fac acelasi lucru si pentru emisiunile cu copii si pentru cele cu doamne trecute de 40 de ani care gatesc. E multa tehnica in alegerea unui casting pentru un reality tv si auditiile sunt doar o forma eleganta de a mai capta atentia pentru ca alegerile, din nou, au foarte putin legatura cu valoarea, cat mai degraba cu demografia audientei viitoare si nevoile ei.

Sigur ca orice invatatoare de scoala primara stie ca recitarea unor poezii la 7 ani nu e un talent, e cel mult o dovada a unei memorii mai buna decat a multora din categoria lui de varsta, dar asta nu certifica un IQ mare, si nici IQ-ul nu iti aduce premii.

Cel mai adesea, oamenii cu adevarat destepti sunt plictisitori pentru multime pentru ca preocuparile lor sunt atat de nisate, incat sunt greu de inteles de marea majoritate.

(am facut anul trecut un interviu cu Daniel Tammet un tanar care are un IQ urias si poate spuen 22000 de cifre din numarul PI. el povesteste despre dorinta de a fi normal si dezavantajele de a fi ” in vitrina” de mic, aici. sa-i cumparati cartea, faceti si o fapta buna, ajutati copii cu autism, b=vedeti la link )

In 2019 parlamentul britanic a chemat in audieri producatorii de la ITN si de la Channel 4 pentru a discuta efectele nocive pe care le au emisiunile lor de tip reality tv.

Fundatia pentru sanatate mentala din Marea Britanie a facut un studiu pentru a intelege modul in care telespectatorii se pot compara cu persoanele pe care le vad pe ecran – de exemplu, in cadrul emisiunii Love Island de pe ITV. Cercetarile academice sugereaza ca oamenii se compara intre ei si ca sentimentul ca nu se ridica la inaltimea asteptarilor poate contribui la cresterea rusinii si a suferintei legate de propriul corp. Acest lucru, la randul sau, poate contribui la aparitia unor dificultati emotionale mai grave pentru unele persoane.

Aproape un sfert (24%) dintre tinerii cu varste cuprinse intre 18 si 24 de ani au declarat pentru YouGov ca reality TV ii face sa se ingrijoreze cu privire la imaginea lor corporala. Sondajul  a aratat ca aceiasi tineri sunt deja mai vulnerabili decat adultii mai in varsta la suferinta legata de corp, aproape un sfert dintre ei (23%) spunand, de asemenea, ca au avut sentimente suicidare din cauza preocuparilor legate de corpul lor.

In zilele noastre, exista nenumarate reality show-uri care au ca vedete copiii, in special reality show-uri de cantec si dans, axate pe vanatoarea de talente. Majoritatea parintilor considera ca aceste programe sunt distractive si inofensive. Desi acestea ar putea fi o oportunitate pentru copiii talentati din straturile mai putin privilegiate de a iesi in evidenta, presiunea pe care o exercita asupra copiilor de a performa si de a excela este prea mare. Emisiunile sunt extrem de competitive, iar acesti copii sunt supusi unei examinari constante, ceea ce le poate afecta bunastarea mentala. Timpul petrecut in timpul repetitiilor este foarte mare, din cauza caruia alte activitati obisnuite au de suferit, acesti copii trebuie sa faca compromisuri in ceea ce priveste studiile, programul scolar si timpul de joaca din cauza emisiunii.

Avand in vedere aceste aspecte, de ce ai lasa un copil – care nu are putere de decizie la 7-10 ani – sa mearga la o asemenea emisiune? Pentru faima? Pentru bani?

Daca banii au fost motivul, decizia poate fi considerata exploatare.

Stiu, e 1 iunie, celebram copiii dar intre multele legi pe care trebuie sa le dam este si cea care reglementeaza aparitiile celor mici in emisiuni tv de orice fel, precum si participarea unui psiholog in orice moment al show-ului.

Cred ca baiatul care a castigat Romanii au talent va avea multe sechele de dus cu el pe toata viata pentru banii pe care ii incaseaza parintii. Si primul care imi vine in minte e ca va fi toata viata un people pleaser, va incerca sa multumeasca pe toata lumea, spuand foarte rar nu.

Viata ne-a aratat ca acesti copii vedete tv au probleme de socializare mai tarziu, de adaptare la mediul real si esueaza in abuzuri.

Si intreb inca o data: de  ce ai accepta sa mearga copilul tau, minor si cu putere mica de discernamant, la un reality tv?

Este importanta educarea parintilor cu privire la modul de a-i face pe copii sa inteleaga ca participarea la astfel de emisiuni nu reprezinta o garantie pentru a-si indeplini dorinta de a fi in top, de a avansa in acelasi domeniu, cum e important sa die invatati sa gestioneze posibilitatea de a fi respins. Desi, pentru unii copii, astfel de emisiuni devin cu siguranta o mare oportunitate de a-si cultiva talentele, pentru majoritatea dintre ei, totul se termina ca un episod.

Reality show sign on TV,Image: 693913527, License: Royalty-free, Restrictions: , Model Release: no

7917
!!!!alain de botton.cdr12 carti de cautat neaparat la Bookfest. Pe una eu am cumparat-o deja in 5 exemplare de daruit prietenilor :)

12 carti de cautat neaparat la Bookfest. Pe una eu am cumparat-o deja in 5 exemplare de daruit prietenilor :)

Incepe Bookfest si e din nou un rasfat pentru cei care iubesc cartile.

Iata ce carti va recomand din inima sa luati acasa.

Prima pe lista, fara sa ezit, Teoria Corzilor – David Foster Wallace, a aparut la editura PilotBooks, in traducerea lui Radu Paraschivescu. Aveti lansare la targ vineri la ora 16… detalii aici

Sunt atat de bucuroasa ca a fost tradusa cartea asta incat deja am comandat-o in mai multe exemplare sa o trimit prietenilor, sa o citeasca. Wallace a fost un mare scriitor american, o minte sclipitoare dar chinuita ( s-a sinucis la 40 de ani). In cartea asta sunt eseuri despre tenis, care de faptsunt eseuri despre viata.

Am citit-o in versiunea in engleza, o am in Kindle, dar o voi avea si in romana pentru ca mi se pare minunata alegerea traducatorului, dl Radu Paraschivescu, un mare si important traducator si scriitor, dar si un  mare iubitor de sport.

Ca sa raman tot la editura Pilot Books va recomand sa cititi / cumparati In lupta cu valurile – Diana Nyad

O doamna care are acum 73 de ani, si-a dedicate intreaga viata sportului, inotului pe mre distanta, a traversat oceanul din Cuba in Florida 177 km, fara cusca impotriva rechinilor.

Si cartea aceasta am citit-o, pentru un proiect, si m-a pus pe picoare, m-a motivat pentru ca eram in zile in care ma incerca o depresie din cauza de oboseala si epuizare.

La Humanitas, eu am pe lista de achizitii urmatoarele titluri

Noua Carte a domnului Radu Paraschivescu – Garoafe la bordel

Existus – Gabriel Liiceanu , o carte despre care stiu ca este despre doliu si moarte si raportarea noastra la aceasta etapa avietii

Si bonus, Simon – Narine Abgarian (doamna care a scris si Din cer au cazut trei mere) – eu am citit-o deja pentru ca am primit-o in avanpremiera. aici un fragment pe care l-am publicat pe urban.ro

La editura Pandora M

Bucurie – Manuel Vilas

Koba cel cumplit – Martin Amis (pe asta am citit-o), dar Amis tocmai ce a plecat dintre noi si va recomand aceasta analiza dura si meticuloasa a raului. (aici  e un fragment pe care l-am publicat pe urban.ro)

La editura Vellant

Alain du Botton – o educatie emotionala

Pe vremea cand nu erau atat de multi guru de Instagram care sa ne invete cum sa traim, BOtton care vine dintr-o familie unde a facut multa educatie informala, scria carti destepte care sa arate o alta latura a vietii. Erau multe citate din cartile lui pe Instagram. Dar mSai bine cititi originalul.

Susan Sontag – Despre fotografie

O carte fina, o analiza rafinata, a impactului fotografiei asupra vietilor noastre. Stiu ca astazi nu mai gandim in fotografii ci in poze de selfie-uri, dar cartea asta e definitorie pentru cultura vizuala si sociala a fiecaruia dintre noi.

Editura Publica

Anders Hansen – Creierul Puternic.

Cu o asemenea avalasa de informatii in fiecare zi, lupta de astazi e mai intai pentru un creier puternic; de acolo incolo se construieste sanatatea si calitatea vietii nosstre.

Si ca sa raman la Publica, am doua bonusuri, nu sunt carti din anul asta, dar au contextul potrivit pentru a fi citite/cumparate anul acesta.

Rafa – Povestea mea, biografia lui Rafael Nadal scrisa impreuna cu John Carlin.

Nadal a anuntat ca la anul ia in calcul retragerea prin participarea la cat mai multe turnee care i-au adus bucurie in viata. E unul dintre cei mai mari sportivi ai lumii, un caracter cu o darzenie si o ambitie supra omenesti. Anul asta, dupa f multi ani, nu va participa la Roland Garros pentru ca nu s-a recuperat dupa accidentari.

Pentru el Roland Garros e viata. L-a castigat de 14 ori.

(anul trecut, cand am fost la Roland Garros, citeam prin cafenele cartea lui ca sa-i salut succesul si viata in felul meu)

Si al doilea bonus Staley Tucci Gust.

Stiu ca am recomandat-o si anul trecut, este despre mancarea italiana, cultura italiana, iar actorul Stanley Tucci e un gourmand si un mare rafinat. Cartea e ca o vacanta in Italia. E de pastrat in orice biblioteca. Sunt dintre cei care am petrecut multe vacanta in Florenta si Roma, atat de multe ca stiu proprietari de carciumi din aceste orase :), cred ca inteleg destul de bine gastronimia italiana si cred ca Tucci ii face un mare serviciu cu aceasta carte.

8631
coperte-carti-urban-2022-545x364Mic moment de vanitate. Cum fragmentele de carte de pe urban.ro misca putin si ziarele mari in decizii editoriale :)

Mic moment de vanitate. Cum fragmentele de carte de pe urban.ro misca putin si ziarele mari in decizii editoriale :)

Ieri a fost ziua internationala a cartii, am daruit cateva carti, asa de sarbatoare.

Imi place sa citesc si sa recomand carti. Am o bucurie imensa cand aflu ca cineva si-a cumparat si a si citit o carte recomandata de mine, mi se pare – intr-un mod vanitos, stiu – ca las si eu o urma mica in mintea si sifletul cuiva, ca poate i se deschid noi perspective.

Stiu cat de mult inseamna cititul pentru autoeducatia mea pentru ca nu am fost o cititoare dedicata de mica, ba din contra (imi placea matematica, iar cititul si compunerile sau comentariile/referatele deloc). Am ajuns insa sa vorbesc la radio, ca profesie, si aveam langa mine colegi exceptionali, cu lecturi foarte multe ( Nic Cocarlea pe care-l ascultati acum la Radio Guerrilla a fost o mare inspiratie pentru mine si mi-a fost multa vreme frica sa spun ceva langa el pt ca era mult mai citit decat mine).

De pe la 25 de ani, poate putin mai devreme, mi-am promis sa citesc o carte pe saptamana. Si m-am tinut de promisiune.

Uneori citesc si mai mai mult, cel mai adesea cartile mai mullte intr-o saptamana sunt ca parte a documentarii pentru un articol sau un interviu.

Dar imi place sa arat ce citesc, nu ca sa ma laud (cum mi-a zis cineva aici pe blog acum multi ani si o vreme n-am mai scris despre carti marcata de vorbele omului), ci pentru ca sa -i inspire pe altii. Poate ei nu stiu de cartea respectiva, poate au incredere in recomandarile mele si incearca un titlu nou care le ajunge in fata.

De fiecare data in proiectele print/online la care am lucrat am pus fragmente din carti sau chiar carti cu totul; e marea mea bucurie.

Acum la urban.ro de 3 ani punem aproape in fiecare sambata cate un fragment dintr-o carte. Ma gandesc ca daca omul testeaza putin – ca la parfumuri, daca vreti – poate e convins si cumpara cartea.

Am facut asta inca de pe vremea cand lucram la Tabu.

Tabu a fost prima revista din Romania care a publicat o carte simultan cu revista – a fost vorba de Brokeback Mountain, nuvela lui Annie Proulx, imediat dupa premiera filmului.

Era important ca oamenii  – aflati sub impactul notorietatii filmului – sa citeasca intreaga nuvela, mai ales intr-o tara ca a noastra unde nu suntem foarte deschisi la minte in ceea ce priveste relatiile interumane si de dragoste din jurul nostru.

A fost super super greu sa conving publisherii de atunci sa publicam nuvela, li se parea o fita de snob 😊 si, dupa ei, nu ar fi adus vanzari deci nu era utila o asemenea cheltuiala. Am gasit eu sponsor care sa plateasca tiparul nuvelei, ca sa pot sa fac proiectul.

Un an mai tarziu, ziarele vremii publicau editiile de week end cu carti ca sa ajute si vanzarile dar si formarea unor noi biblioteci casnice.

Dar nu asta voiam sa va spun. Ci, intr-un mic moment de vanitate, voiam sa va spun ca istoria se repeat si am influentat iar, un pic mic, piata de carte.

 De cand am reinceput la urban.ro sa publicam fragmente din carti, au inceput ziarele mar isa se gandeasca daca nu e util si pentru ei. Si au incept (cam dupa 1 an de la proiectul nostru) si ziarele mari – Libertatea, Adevarul etc – sa publicce fragmente de carte; iar pentru mine e o bucurie uriasa si un semn ca buturuga foarte mica poate sa influenteze rotile foarte mari sa se invarta in directii pe care altfel nu ar fi mers.

Nu stiu daca e initiativa ziarelor sau a editurilor, dar ma bucur f f f mult pentru ca sunt sanse in plus ca oamenii sa descopere noi autori si carti.

Sambata pe urban.ro a fost un fragment din Narine Abgarian – Simon (aici), iar duminica in Libertatea un alt fragment din aceeasi carte. (aici)

Aici seria de fragmente din cartile 2022 publicate de urban.ro

9830
on-writingCe citesc: On Writing and Failure  de Stephen Marche. E o carte recomandata de actorul Jeremy Strong din Succession

Ce citesc: On Writing and Failure  de Stephen Marche. E o carte recomandata de actorul Jeremy Strong din Succession

Zilele acestea citesc o carte pe care am descoperit-o intr-un interviu cu actorul Jeremy Strong, pe care-l vedeti in Succession.

Strong e un mare actor dar si un om foarte rafinat si educat, si o persoana de mare caracter.

Pasiunea lui pentru pictura si lecturi, dar si cat de serios isi trateaza meseria o despcoperiti in interviul pentru GQ, va mai spun un detaiu care arata ce super caracter este.

Dupa moartea lui Heath Ledger in 2008 (care i-a fost un prieten foarte bun) s-a vazut saptamanal multi ani cu fetita lui Matilda (mama ei e actita Michele Wiliams) ca sa o ajute sa treaca peste tracedie si sa aiba o prezenta masculine constanta in viata ei.

https://www.youtube.com/watch?v=AYCAT5jpXKU&ab_channel=GQ

Sunt mai multe carti care mi-au atras atentia in ce povesteste Strong (am dat chiar stop la cadru ca sa pot sa citesc toate titlurile cartilor 😊 ), dar am inceput sa citesc una care mi s-a parut potrivita cu zilele acestea pentru ca e si despre greseli, si despre smerenie, si despre perseverenta si a crede in visul tau. – On writing and Failure  de Stephen Marche.

E o carte care a a aparut pe piata in februarie acest an,

Stephen Marche este editorialist la Esquire, povesteste in carte si cum s-a schimbat perce[tia si efortul fata de munca lui in epoca digitala.  Spune ca pentru opinia din Esquire se documenta cand doua spatamani, si avea [ana la 6 versiuni editate de revista, adica chiar muncea aproape o luna pentru o pagina de revista si acum, in epoca digitala, a scris un necrology intr-o seara in doar cateva ore, cat se pregatea cine pe aragaz, iar pana a terminat de mancat a si fost publicata online.

E o metafora frumoasa despre cum se dilueaza nu doar efortul pentru scriere dar si consistenta unui text.

Iata cateva dintre remarcile lui, in original…

No amount of success is a protection from the spectre of obscurity. There’s no amulet against oblivion.

*

Rejection is the evidence of your hustle. Rejection is the sign that you are throwing yourself against the door. All creative careers demand persistence because all creative careers require luck. Persistence is the siege you lay on fortune. In one sense, the subject of this book applies to many different creative fields

*

….. any actor counted for about 7 percent of the reason they were cast in any given role. Age and ethnicity and “box office value in China” all mattered more. Success as an actor is only incidentally related to talent or effort. Painters and sculptors and designers and dancers and musicians all create under the same capriciousness of fortune. Even so, the life of a writer demands a peculiar persistence. Writers make meaning. They trade, equally, in illusion and disillusion. To live in the quaking of meaning is to shudder from your feet up.

Cartea expune cateva dintre marile ratari ale unor scriitori care au marcat literatura mondiala, vorbeste foaret elegant despre ego-urile scriitorilor ( e un fragment in care Margaret Atwood tine sa precizeze ca si ea a scris pentru o revista, ca replica pentru un tanar care, mare fan fiind, nu stia cum sa se prezinte mai bine si mai vandabil).

Dincolo de povesti e o lectie despre smerenie si munca sustinuta si poate fi citita cu mare placere si de cei care nu traiesc din scris.

E frumos sa intelegeti de ce, pentru unii, niciun soft AI nu va fi niciodata o amenintare… observatia naturii umane nu o sa o aduca cu emotie si atentie la detalii surprinzatoare niciun robotel

9784
ParisPolice1905_Reveal_A#Amvazut in avanpremiera Paris Police 1905. Serialul rezolva crime din La Belle Epoque si va putea fi vazut pe Focus Sat. De vazut neaparat.

#Amvazut in avanpremiera Paris Police 1905. Serialul rezolva crime din La Belle Epoque si va putea fi vazut pe Focus Sat. De vazut neaparat.

Am vazut in avanpremiera doua episoade din sezonul 2 al serialului francez „Paris Police 1905” si mi s-a facut dor sa citesc carti despre La Belle Epoque, perioada in care Parisul a pus bazele culturii noastre moderne, perioada in care Parisul i-a gazduit pe Paul Gauquin, Henri Matisse, Toulouse Lautrec sau Picasso, iar Moulin Rouge si Folies Bergere si-au inceput activitatea.

Serialul va putea fi vazut din 30 martie, in exclusivitate in Aplicatia Focus Sat, acolo unde gasiti si primul sezon „Paris Police 1900” care in Romania s-a difuzat in octombrie 2021.

In ultimii ani am inceput sa avem tot mai mult acces si la alte productii decatde acum clasicele filme americanesi am inceput cu totii sa prindem gustul productiilor europene cu seriale in care dinamica actiunii e altfel, avem mai multe planuri ale povestilor si, mai presus de orice, un alt gen de actorie: mai fin, mai estetic, mai bogat in emotii interioare.

Sigur ca nu verbalizam asta cand ne uitam, dar simtim ca e “altfel” un serial european la nivelul povestii, al felului in care e montat si interpretat.

Imi place mult aceasta varietate care ne imbogateste cultura cinematografica si pot sa va spun ca, daca Sherlock Holmes ar fi fost francez si ar fi trait la inceputul secolului trecut, ar fi fost cam ca detectivul Antoine Jouin (interpretat de Jérémie Laheurte) din “Paris Police 1905”.

Rafinat, intepator, emotionant, plin de suspans si de personaje tulburi, “Paris Police 1905” descrie povesti aflate la extremele societatii – bogatie si saracie, ipocrizia clerului, o burghezie distrusa si, in esenta, un oras aflat in plina agitatie. E foarte mult suspans in poveste, imbinat cu seductie, bogatie si coruptie…

“Paris Police 1905” are o poveste foarte frumos scrisa de scenaristul Fabien Nury, pe care l-am cautat special sa inteleg ce background are, pentru ca povestea e si cool, si cu o dinamica aparte. Ei bine, domnul Nury vine din zona de benzi desenate, are premii internationale pentru munca lui si asta explica mult din partea de cool a povestii, cu bogatia emotionala a personajelor.

Povestea se invarte in jurul unei crime descoperite in Bois de Boulogne, marele parc de la marginea Parisului care si astazi este o zona in care sunt evenimente periculoase. Dar crima e doar un pretext pentru a prezenta viata acelor vremuri, cu prostituate care devin patroane de cazinouri si incearca sa urce pe scara sociala, cu politisti corupti, cu bogatie si saracie extreme in contextul unor boli date de lipsa igienei si a unor medicamente pe care abia mai tarziu istoria le va consemna.

Ce e cu adevarat spectaculos la serial vine din zona vizuala – costumele si imaginea care duc la o imersiune a spectatorului intr-o epoca foarte frumoasa.

Vedeti cateva episoade (sunt sigura ca va va prinde actiunea si veti dori sa stiti cine e criminalul si eu imi doresc acum 😊 ) mai ales pentru imaginea superba si costumele de epoca spectaculoase care acopera toata gama de personaje – de la lux la super saracie.

In plus e un serial foarte foarte destept si suspansul e construit foarte inteligent, din poveste dar si din montaj, incat il veti urmari cu foarte multa placere. Personal m-am gandit ca nu intamplator filmul ca forma de exprimare, mijloc artistic, a fost inventat in Franta (Lumiere a creat proiectorul putin inainte de momentul in care se desfasoara actiunea acestui serial).

Daca va spun ca episoadele din noul sezon „Paris Police 1905” sunt regizate de Julien Despaux („Zona neagra”/„Black Spot”) si Frédéric Balekdjian (premiat la Festivalul de Film de la Berlin 2005, pentru „Les mauvais joueurs”) intelegeti ca e o cu totul alta abordare care arata ca se poate si comercial, dar si foarte inteligent si stilat in aceelasi timp.

Decorurile au fost concepute de Pierre Quefféléan (castigator al Premiului César 2018, la categoria „cele mai bune decoruri”, pentru filmul „La revedere acolo sus”/„Au revoir là-haut”). Iar de garderoba – care este axata pe piese vestimentare de iarna, cand are loc actiunea – s-a ocupat Anaïs Romand (castigatoare a 3 Premii César, pentru costume).

Tineti minte din 30 martie, la Focus Sat TV in exclusivitate in Romania noua productie Canal+ Original „Paris Police 1905” (sezonul 2 al serialului noir francez „Paris Police 1900”)va putea fi urmarita in fiecare luni si joi de la ora 22.00 in  Aplicația Focus Sat si la Focus Sat TV.

Cei care nu sunt clienti Focus Sat au posibilitatea sa testeze gratuit timp de 7 zile Aplicatia Focus Sat.

*

9993
Early ReleaseSerialul Time pe BBC First de joi 26 ianuarie. Despre puscarii si ce pui mai presus: familia sau etica

Serialul Time pe BBC First de joi 26 ianuarie. Despre puscarii si ce pui mai presus: familia sau etica

Am fost în pușcărie. De 7 ori, câte o zi. În 2 ani.

Și au fost unele dintre cele mai emoționante și mai dure experiențe pe care le-am trăit. Încă o dată am avut în față dovada că oamenii nu sunt 100% buni sau 100% răi, nici măcar intențiile lor nu se împart în bun sau rău.

Am mai povestit despre asta și experiențele de atunci, care sunt în continuare foarte emoționante pentru mine, pot fi citite aici

Mi-am adus aminte de aceste experiențe zilele astea pentru că am văzut cele 3 episoade din primul sezon al mini seriei BBC – Time.

E un serial artistic, nu documentar, scris de Jimmy McGovern, care spunea la momentul lansării în vara anului trecut că speră să pună în lumină realitatea sistemului penal britanic.

McGovern, un scenarist renumit, care s-a aflat și la originea filmelor Broken și Accused, a povestit că a avut inițial ideea de a plasa o dramă într-un bloc de celule în urmă cu aproape patru decenii. Și numai cine nu știe cum e pe bune într-o pușcărie (sincer nici nu vă doresc să aflați, dar nu e chiar ca în Umbre, Clanul sau serialul Vlad, sau ce ați mai văzut în filmele românești), nu înțelege că ai nevoie de multă onestitate cu tine și de întelegere a sensului vieții, de înțelepciunea de a nu judeca și a pune etichete înainte de a vedea întreaga poveste.

McGovern a recunoscut că a comis infracțiuni fără violență în tinerețe și asta dă o perspectivă onestă asupra felului în care se uită la răufăcătorii din film.

Cea mai recenta dramă a lui McGovern, Time, îl urmărește pe Mark Cobden (interpretat de Sean Bean), un fost profesor care a fost condamnat la patru ani de închisoare pentru conducere sub influența alcoolului, după ce un accident rutier în care a fost implicat a provocat moartea unui biciclist.

Pentru  început, impresia pe care o are spectatorul este că locul lui Cobden nu este în pușcărie. Este un om blând, educat, care s-a trezit închis cu niște tineri foarte violenți, care nu se gândesc decât cum să se tortureze, la propriu, unii pe alții.

Serialul e greu de vizionat pentru că ilustrarea faptelor e foarte imersivă, atmosfera e foarte sumbră și te doare carnea pe tine, la propriu (mai ales că sunt și secvențe de automutilare), când urmărești acțiunea.

Deși e un serial ficțional, la momentul premierei în Marea Britanie, purtătorul de cuvânt al Serviciului Penitenciar a simțit nevoia să facă o declarație publică despre importanța educației în reabilitare și despre preocuparea instituțiilor britanice pentru reintegrarea deținuților. Cam atât e de puternică, autentică și credibilă această miniserie.

Picture Shows: Mark Cobden (SEAN BEAN)

E despre pușcării și deținuți și nu are partea de „relaxare” din Orange Is The New Black unde e și o perspectivă feminină, dar Time e de văzut și de către femei nu doar de bărbați, cum v-ați gândi la o primă citire. Pentru că sunt acolo și laturi ale poveștii care pun problema moralității din perspectiva alegerii dintre familie și corectitudine, iar acesta e un pretext să ne uitam puțin la propriile alegeri și decizii.

Mă întorc la experiența mea din penitenciar pe care am descris-o în prefața ediției române a cărții Orange Is The New Black. Povesteam acolo cum deținutele au vrut să ne facă un cadou pentru cursul și întâlnirea noastră cu ele, așa că au invitat-o pe o colegă de-a lor să ne cânte ceva. Fata – care cânta dumnezeiește – n-a avut curaj să cânte uitându-se la noi, așa că s-a dus într-un colț și întoarsă spre perete a început să cânte.

Cand s-a întors, ea plângea, noi plângeam.

Întotdeauna e o cale să fim pe aceeași lungime de undă cu cei pe care nu-i dorim aproape pentru ca au luat niște decizii greșite în viață. Mă emoționează în continuare gândul la acea întâmplare și seamănă mult cu ce veți vedea în miniseria TIME.

TIME poate fi urmărit pe BBC First, cu subtitrare în limba română, începând din 26 ianuarie, în fiecare joi, de la ora 22.30. BBC First, locul dramelor britanice premium, poate fi găsit pe poziția 99 în grila de televiziune digitală DIGI.

7661
portocaliul(prefata carte Portocaliul este noul negru) Am fost in puscarie. De 7 ori, cate o zi. In 2 ani. –

(prefata carte Portocaliul este noul negru) Am fost in puscarie. De 7 ori, cate o zi. In 2 ani. –

Textul de mai jos a fost publicat aici in 2020 si scris in 2014. Il readuc in atentie pentru ca tocmai am vazut o mini serie britanica Time care e despre un profesor aflat intr-o puscarie din Anglia si va fi de saptamana viitoare pe BBC First Romania. Scriu curand despre film, pe larg.

*

Ieri a comentat cineva pe facebook ca a descoperit prefata cartii Orange is the new black si ca a plans, dupa ce a citit-o chiar de doua ori.

Nu mai stiam ce scrisesem, sunt aproape 6 ani de atunci, am cautat textul, il las mai jos, e despre cum oamenii nu sunt nici fundamentali buni, nici definitiv rai

Prefata pentru cartea Portocaliul este noul negru, aparuta la editura Publica in 2014. Cartea poate fi cumparata de aici.

Am fost in puscarie. De 7 ori, cate o zi. In 2 ani.

N-am fost condamnata, dar am stat cate 10 ore in fiecare dintre zilele respective inchisa intre portile mari de fier ale penitenciarului de maxima siguranta de la Targsor. Un penitenciar pentru femei.

Prima data, in 2005, in septembrie.  Motivul? Cel mai frivol dintre orice v-ati imagina: un pictorial pentru rubrica de moda a revistei Tabu, al carei redactor sef eram, pictorial in care vorbeam despre expunerea feminitatii in spatii care minimalizau esenta unei femei; protagonista – o tinara de 25 de ani condamnata pe viata.

Pastrez in minte o secventa foarte colorata, la propriu. In curtea destinata celor care erau la regim “inchis”, adica ieseau la plimbare doar o ora pe zi, era un perete pictat cu umbrele si flori mari in culori foarte aprinse. Genul de desen pe care l-ai gasi in curtea unei gradinite. Fotografului (Cosmin Bumbut) i-a placut locul si l-a ales pentru unul dintre cadre. Fata care poza fusese machiata si coafata, asa ca a fost imbracata de stilista in haine scumpe – camasa, fusta plisata, pantofi, toate intr-un violet pruna– si s-a trecut la munca.

Pentru ca nu era un model obisnuit, fetei nu i s-au cerut posturi speciale, miscari ale capului sau ale trunchiului pe care le fac, de obicei, modelele profesioniste in fotografiile de moda pentru ca hainele sa fie puse in evidenta. Trebuia sa se uite la fotograf si sa zambeasca. Fata a refuzat sa zimbeasca, avea probleme mari cu dantura, dar s-a uitat fix in cadru cu ochii ei albastri, senini, care nu lasau nimic de banuit din crima la care fusese partasa.

Locul de fotografie era foarte aproape de geamurile unui dormitor, asa ca detinutele de acolo au inceput sa se afiseze la ferestrele cu gratii si sa comenteze ironic. Una dintre ele si-a schimbat look-ul de trei ori cat in curte s-a realizat fotografia. Si-a pus peruci diferite, blonda cu par lung, blonda tuns bob si roscata cu par lung, si-a scos o oglinda pe geam si a inceput sa strige:

“Doamna, doamna, eu sunt mai frumoasa decat ea, pe mine nu ma fotografiati?” Si ea avea niste dinti lipsa.

*

Cea de-a doua imagine pe care o pastrez din acelasi penitenciar e o intamplare din 2010, 5 ani mai tarziu de la prima mea vizita.

In clubul penitenciarului (un fel de sala de clasa cu tabla, catedra, scaune rabatabile si o mica scena) o tanara statea intr-un colt, cu fata aproape lipita de un perete, si cinta “I will always love you”. Era imbracata in haine de strada potrivite cu o cafenea luxoasa din mijlocul Bucurestiului, parul blond il prinsese cu o cordeluta lata pe care o intuiai doar pentru ca printre buclele vesele se facuse un spatiu mare ca un sant.

Notele de sus de la refren le atingea ca si cum ar fi fost acolo langa ea pe zidul de care aproape ca-si lipea fata. Canta impecabil iar intre spatiile dintre note, sau dintre cuvinte, era mult mai multa tensiune si jale decat erau in cantecul original.

Tinara care canta era inchisa pentru trafic de droguri, reteaua din care facea parte plimbase pe teritoriul Romaniei cateva sute de kilograme de heroina. Cantecul era cadoul colegelor ei pentru mine si colegii mei la incheierea unui curs special pe care-l facusem prin revista: invatasera sa faca fotografii.

Fetei ii fusese rusine sa cante uitindu-se la noi, asa ca se auto pedepsise si se dusese in coltul scenei, ca sa cante cu fata la perete.

Cand a terminat si s-a intors catre public (erau 9 persoane in incapere – 7 detinute , un gardian si cu mine) i-am vazut lacrimile siroaie pe obraji  cum si ea a vazut lacrimile celor care erau in sala.

Toata lumea plangea. Fara exceptie.

*

Cea de-a treia amintire e despre mine si inceputul unui atac de panica.

Dupa 10 ore de stat in penitenciar, cu toate simturile alerte pentru ca e un loc in care ti se pare poti fi atacat de oriunde chiar daca e un gardian aproape, cu femei care vin la tine si-ti cer tigari, mai intai politicos, apoi mai ferm iar cind le refuzi trec pe linga tine injurand, cu alte femei care-ti spun povesti pe care le-au auzit de la tine cu cateva clipe inainte, doar ca-si imagineaza ca sunt ale lor intr-un transfer bizar de identitate in lipsa unei vieti reale si a unui contact cu realitatea asa cum o stiau cu multi ani in urma cand erau in libertate, cu dispute care se petrec in fata ta, plecate aparent de la nimic dar care  vorbesc despre dorinta de superioritate demonstrata in fata cuiva “de afara” care se poate revarsa in putere si autoritate asupra celor “dinauntru”, dupa 10 ore din astea, aerul de dupa gardurile mari ti se pare mai curat si vrei foarte mult sa fii afara.

In prima zi in penitenciar, aproape de ora la care ar fi trebuit sa parasim locul, pentru ca dupa ora 18.00 nu mai aveau voie barbatii in zona, am ramas fara aer. Eram in curte, a inceput sa ma stranga cutia craniana, inima sa-mi  iasa prin ochi si sa mi se para ca nu mai e nicaieri oxigen.

Am avut nevoie de citeva minute bune in care mi-am spus in gand “curand am sa fiu afara, curand am sa fiu afara” ca sa plece inima catre locul ei, iar respiratia sa revina la un tempo normal.

***

Ce ne imaginam noi despre penitenciare nu e chiar ceea ce vedem daca ajungem acolo. In Romania in penitenciare nu se mai poarta uniforme, ci haine de strada, detinutii care sunt la regim deschis – care merg la munca in timpul zilei si doar noaptea ajung in dormitoarele cu 6 sau 10 paturi – se pot plimba linistiti prin curtea mare care are si-un chiosc de unde isi pot cumpara lucruri de igiena sau suplimente la mancare.

Dar presiunea pe care o simti acolo nu vine din ceea ce stiai, ci din ceea ce nu credeai ca o sa simti.

Ai in jurul tau femei care ravnesc dupa atentie, care n-au notiunea de incredere in sine pentru ca nu prea au experimentat-o, care sunt tatuate din cap pana in picioare sau care poarta tocuri fine si machiaj sofisticat.

Si tu trebuie sa traiesti printre ele, sa-ti gasesti un loc fie si pentru o zi sau, in cazul celor care sunt condamnate, pentru cativa ani. Intr-un mod straniu, iti dai seama ca si dincolo de zidurile alea mari, in libertate, e aceeasi situatie.  Te lupti pentru ce-i al tau, incerci sa-ti faci loc si sa captezi atentia, ti-e incredibil de rusine cand esti in varianta ta cea mai sincera si mai curata, iar in mintea ta se creeaza tornade cand simti ca te ingradeste cineva si nu te lasa sa faci ceea ce-ti doresti.

Sunt foarte putini oameni care au privilegiul sa experimenteze ceea ce am trait eu. Cartea aceasta va ajuta insa sa va uitati la lumea dinauntrul penitenciarelor si sa nu mai judecati. Sa va ganditi ca nu exista om fundamental rau sau fundamental bun.

Si intelegeti ca libertatea e in mintea noastra cand suntem stapani pe noi si mintea noastra si cand ne gasim un loc potrivit in puzzle-ul care reprezinta imaginea lumii in care, pentru o vreme, traim.

7747
cover carti provocare 2023Provocarea Voxa pentru 2023– de ascultat o carte pe luna. 12 recomandari care sa te ajute sa fii mai bun

Provocarea Voxa pentru 2023– de ascultat o carte pe luna. 12 recomandari care sa te ajute sa fii mai bun

Am povestit de multe ori ca, la 22 de ani, cand lucram la radio si am realizat ca am colegi mult mai destepti si mai cititi decat mine, am luat decizia – si mi-am facut o promisiune – sa citesc o carte pe luna.

M-am tinut de promisiune in ritmul o carte pe saptamana, uneori si mai multe fie pentru ca imi trebuiau pentru vreun proiect, fie pentru ca (in ultimii ani) una o citeam, alta o ascultam in trafic.

Bine, acum de cand am abonamente la toate aplicatiile cu audiobook romanesti sau straine am uneori aceeasi carte si ebook si audiobook si depinde de dispozitie loc si timp ce formula aleg pentru citire.

Si in continuare am si carti in versiunea print, format clasic, pentru ca sunt unele pe care pur si simplu imi place sa le pastrez in biblioteca sau sa le fac cadou (de multe ori cand imi place o carte f f mult, am mai povestit, o cumpar in multe exemplare si imi chinui prietenii cu ele, la lectura obligatorie)

Relatia mea cu cartile e de notorietate, scriu si aici la cateva luni distanta ce am mai citit, ce am mai ascultat.

Acum vreau sa va prezint o provocare pe care o lanseaza Voxa la inceput de an si mi se pare simpatica pentru ca va ajuta sa va formati o obisnuinta noua utila pentru dvs, o carte pe luna de ascultat, obicei care poate fi mixat cu timpul in care stam in trafic, in care gatim sau facem curat si, cum spun mereu, e o forma foarte eficienta de a folosi timpul (si, sincer, de a ne distrage atentia de la unele activitati care nu sunt intotdeauna placute)

Si cum scriam candva, timpul e cea mai valoroasa avere a noastra.

https://bazavan.ro/2022/12/timpul-e-cea-mai-valoroasa-avere-a-noastra/

La inceput de an ne facem promisiuni si rezolutii, ne dorim sa fim mai buni, sa progresam personal si profesional. Toate astea se intampla doar cu efortul nostru, nimeni nu poate sa faca asta in locul nostru. Oricat ne-am dori, fara a actiona noi, nu se intampla.

Asa ca la capitolul sa fiu mai bun – mai educat, mai cunoscator, mai rafinat – parcursul unor carti (citit sau ascultat) e unul dintre cele mai sigure drumuri.

Am intrat in jocul voxa.ro si iata-ma cu propuneri pentru fiecare luna a anului, in functie de ce cred eu ca v-ar ajuta, v-ar complete o parte din cunostinte, dar audiobook-ul ar fi si un companion simpatic pentru activitatile cotidiene.

Ianuarie. Daca sunteti ca mine si vreti sa incepeti anul curati la minte si la suflet, sa eliminati cat mai multe din frustrarile de anul trecut, va recomand sa incepeti in ianuarie cu De ce nu mi-a spus nimeni asta pana acum, Dr Julie Smith. (am mai scris despre ea, pentru ca in ultimele 2 luni de cand e lansata audio, m-am intors de multe ori la ea)

https://bazavan.ro/2023/01/despre-procastinare-de-ce-amanam-lucruri/

in Februarie o sa se vorbeasca mult despre dragoste, o sa fie totul cu inimioare si ciocolata, iar eu va recomand o carte cu proze scurte, mici bijuterii despre iubirea la prima vedere. E o carte calda ca o zi de primavata si ca o imbratisare. E perfecta de ascultat in trafic prin orasul pregatit de Valentine’s Day.

Povesti de dragoste la prima vedere, in lectura Gabriel Liiceanu, Mariana Mihut, Radu Paraschivescu

Martie. In 2011 cand a aparut Cea mai frumoasa carte din lume, de Eric Emmanuel Schmitt am rmandat cartea tuturor prietenilor mei. Pe voxa.ro e in lectura Medeei Marinescu si vocea ei calda si eleganta da o alta perspectiva asupra povestilor. Mai jos ce scriam acum 12 ani despre carte, sunt si cateva fragmente din ea…

https://bazavan.ro/2011/06/cind-eric-emmanuel-schmitt-e-sexy/

Aprilie. Ce e cu adevarat fascinant la marii oameni de afaceri ai lumii e modul sintetic in care gandesc, cum isi organizeaza mintea si cum triaza informatiile, relaxarea cu care trec mai departe in diverse situatii in care unui alt om i-ar fi fost afectata mandria, ego-ul si curajul de a risca. Cartea lui Jeff Bezos Inventeaza si viseaza e despre asta. Sa o ascultati pentru a capata curaj sa mergeti pe drumul vostru

Mai. O carte exceptionala. Apeirogon – Colum McCann. Prietenia dintre un iranian si un palestinian. O poveste despre toleranta si intelegere, despre lumea nebuna in care traim. O lectie despre a fi mai buni, la propriu.

Iunie. Poate ca n-ati citit nimic pana acum de Ludmila Ulitkaia, poate ati citit capodoperele ei. Carticica asta e de fapt un scenariu si vorbeste despre Rusia care e cea de la stiri, dar si cea din lectiile de literatura de la scoala.

E un scenariu pe care autoarea l-a gasit intr-un sertar in perioada pandemiei, e scris de multi ani, si e frumos sa vedeti cum a surprins spiritul unui popor si cat de actuala e. E foarte scurta, 2 ore jumatate, intr-o duminica dimineata in bucatarie, invatati si simtiti multe despre Russia de la o mare doamna a literaturii.

Iulie. Suntem la un pas de vara, ne pregatim de vacante. Iata o carte care va plimba intr-o lume glamour, dar si a curajului.

Riviera lui Chanel, de Anne de Courcy… o poveste si despre feminism, si despre moda, si despre minunata Franta. Ca o vacanta

Pentru august si vacanta va recomand o carte care o sa va surprinda. Pema Chodron, Cand totul se prabuseste in jur.

Am mai scris despre Pema e o calugarita budista cu o minte de matematician, clara, concisa si cu intelepciune. Daca vreti ca dupa vacanta sa aveti incarcate si bateriile mintii, sa aveti un creoer care sa aseze frumos lucrurile, asta ar trebui sa ascultati.

https://bazavan.ro/2020/04/living-beautifully-with-uncertainty-and-change-consumam-emotiile-pe-care-le-acumulam-acum-unde-si-cand-vor-refula/

In septembrie ne e greu sa ne intoarcem la munca, desi psihologii spun ca e momentul in care incepe anul biologic si putem reseta cel mai bine lucruri. Am o recomandare super motivationala super emotionanta . Viata fara limite de Nick Vujicic

Octombrie e cu lumina calda, copaci ca niste picturi si mancare divina pentru ca avem multe legume si fructe. E vremea pentru un Llosa, pentru un Eugenides, pentru un Johnathan Franzen sau o Zadie Smith. e vremea pentru o literatura mare contemporana. orice veti alege va fi minunat.

Viktor E Frankl e supravietuitor al Holocaustului si cartile lui despre a trai cumpatat si intelept fac mai mult decat ale oricarui guru de birou care scoate carti astazi. Daca vreti o carte care sa va faca educatie si training pentru viata asta e foarte potrivita “Spune Da Vietii, orice s-ar intampla”

Stiu ca in decembrie e cu “de Craciun fii mai bun”, dar asta ar trebui sa se refere nu doar la donatii financiare si ci la felul in care ne comportam noi in societate, felul in care avem abilitatea si intelepciunea sa-i punem in valoare pe cei din jurul nostru, cum ii protejam si ii respectam pe cei dragi noua.

E o carte pe care o fac adesea cadou si catre e frumos sa fie parcursa in decembrie. Ne ajuta sa fim mai buni.

Codul bunelor maniere – Aurelia Marinescu

Acestea sunt recomandarile mele pentru cineva care vrea sa intre in provocarea o carte pe luna pentru 2023. Sunt sigura ca la sfarsitul anului veti fi o alta persoana si noul obicei de consum – ascultatul cartilor – va intra in ritmul vostru de viata pe termen lung.

Toate aceste titluri le gasiti pe voxa.ro. Sigur ca in acest an vor fi noi lansari de carte, voi mai scrie si eu despre unele titluri de la noi sau international, dar daca va tineti de programul de a asculta o carte pe zi, timp de un an, poate chiar cu recomandarile mele, veti fi la sfarsit foarte castigati. Si veti avea multumirea de sine ca ati facut ceva pentru dvs personal, pentru mintea si sufletul dvs.

Un an bun

5981
Guilt 2 - Episode 1Guilt, un serial BBC First pe placul celor care au vazut Trainspotting. Premiera vineri, 20 ianuarie, pe BBC First Romania

Guilt, un serial BBC First pe placul celor care au vazut Trainspotting. Premiera vineri, 20 ianuarie, pe BBC First Romania

Prin amabilitatea BBC First am văzut serialul Guilt care are premiera și pe TV săptămâna aceasta, vineri 20 ianuarie de la ora 22.30. (găsiți BBC First, cu subtitrări în română, pe poziția 99, în grila de televiziune digitală DIGI).

Serialul e un thriller polițiste cu mult umor scoțian, cu o vorbire și un ritm (dat mai ales de muzica foarte faină) care mi-au adus aminte rade Trainspotting și cu o miză filosofică fină – despre ce e vinovăția și cât de curați (nevinovați) suntem fiecare.

Avem doi frați Max și Jake care au un trecut cu multe infracțiuni (Max tocmai iese din pușcărie pentru că a luat asupra lui vina fugii de la un accident mortal) și o dorință de răzbunare pe care o intuiești din primele clipe, dar nu știi cum și de ce se întâmplă asta. Știi că are legătură cu o tânără înstărită și rafinată care are doi morți în piviniță, unul e soțul ei – dependent de droguri –  care a furat o geantă cu 100.000 de lire și altul e proprietarul genții, dar te intrigă asocierea ei – care pare foarte educată – cu această lume dubioasă.

Nu am să vă dezvălui mult din poveste pentru că are farmecul ei: felul în care e scrisă și e construită, cum îți arată că fiecare personaj are doza lui de vinovăție raportat la lege și morală în ceea ce a făcut în viață, dar de dragul așteptării vă spun că femeia rafinată, Erin, e fiica unui mare răufăcător, pe care vrea să-l răzbune Max.

Picture Shows: Max (MARK BONNAR)

Guilt e o mini serie deșteaptă, criticii au asemănat-o cu Fargo poate și pentru că femeile sunt foarte puternic prezentate și vor să „repare” o lume care o ia razna. Erin este una dintre aceste femei. La fel și detectivul Yvonne, care a căzut în dizgrație și de care Kenny, fostul prieten al lui Max, se îndrăgostește la o cafea proastă, la o întrunire a alcoolicilor anonimi.

Dar inima serialului nu este cine ce a făcut, cui și de ce, ci montajele muzicale, paleta sa vizuală sumbră și ritmul cu care vorbesc personajele, aruncându-și glume seci înțepătoare când te aștepți mai puțin (poate și de asta m-am gandit la Trainspotting, pentru că muzica e foarte cool, rock indie britanic contemporan, iar dialogul pare uneori un duel în ironii, cu accent scoțian)

Sezonul 2 din „Vinovăția” este o aventură criminală solidă, cu actori fascinanți.

Titlul Guilt – Vinovăția dă o cheie filosofică serialului care oferă versiuni contradictorii ale semnificației acestui cuvant. Pentru Jake, vinovăția este personală – ceva ce simți atunci când faci ceva ce știi că este greșit. Pentru fratele lui, Max, este o noțiune juridică fără moralitate sau emoție atașată – dacă scapi nepedepsit, nu ești vinovat. Între ele, se află celelalte personaje ale serialului care, în grade diferite, fac cu toții lucruri pe care simt că nu ar trebui să le facă cu adevărat. Ca în viață.

Să vă uitați la acest serial, e foarte smart și cu totul altfel față de ce seriale polițiste avem acum la TV. Sunt curioasă dacă și vouă vă aduce aminte de Trainspotting și dacă vă face să zâmbiți amar gândindu-vă la multe laturi ale vinovăției (Anul trecut am avut în cinematografe un film românesc – Marocco – care punea problema vinovăției din perspectiva consecințelor micilor gesturi fără intenții rele care duc la mari catastrofe… cumva Guilt abordează aceeași temă, deși intențiile personajelor de aici sunt ceva mai rele).

Guilt are premiera vineri, 20 ianuarie, de la ora 22.30. (găsiți BBC First, cu subtirari în română, pe poziția 99, în grila de televiziune digitală DIGI).

Picture Shows: Max (MARK BONNAR)

4510
doctor who<strong>BBC First prezintă în România, din 11 ianuarie, unul dintre legendarele seriale de televiziune britanice: Doctor Who</strong>

BBC First prezintă în România, din 11 ianuarie, unul dintre legendarele seriale de televiziune britanice: Doctor Who

Pentru cine nu s-a întâlnit până acum cu Doctor Who e bine să știți că e una dintre cele mai importante serii britanice care se difuzeaza din anii ‘60, o versiune de serial SF cu puterea lui James Bond, doar că pe televiziune.

Serialul e în Cartea Recordurilor pentru longevitatea sa, iar distribuția pentru Doctor Who, personajul principal a generat de-a lungul anilor dispute mai ceva ca alegerea actorilor pentru James Bond. În plus, cine ajunge să fie distribuit în Doctor Who e sigur că va avea o carieră spectaculoasă apoi în filme pentru cinema sau teatru.

Doctor Who urmărește aventurile personajului principal, un Lord al Timpului cu origini oarecum necunoscute, care poartă numele de “Doctor”. Doctorul a fugit de pe Gallifrey, planeta Lorzilor Timpului, cu un TARDIS furat (“Time and Relative Dimension in Space”), o mașină a timpului care călătorește materializându-se în vortexul temporal și dematerializându-se din el. TARDIS are un interior vast, dar pare mai mic la exterior și este echipat cu un „circuit cameleonic” menit să facă mașina să ia aspectul obiectelor locale ca o deghizare.

De-a lungul timpului, numeroasele încarnări ale Doctorului găsesc adesea evenimente care le stârnesc curiozitatea și încearcă să împiedice forțele malefice să facă rău unor oameni nevinovați sau să schimbe istoria, folosind doar ingeniozitatea și resurse minime.

Pentru cei care au fost fanii serialului Star Trek, Doctor Who îi duce în acea atmosferă, cu o notă ceva mai intelectuală și mize istorice mai mari în subiecte (asta și pentru că inițial a fost conceput ca „ramă”/context pentru un program educațional care le oferea spectatorilor posibilitatea de a descoperi istoria prin călătoria în timp).

Serialul este, în continuare, pentru multe familii britanice, definiția ideii de a petrece sâmbătă seara în familie. La noi va fi difuzat pe BBC First în fiecare zi, pe platforma Digi, de luni până vineri, pe canalul 99, de la ora 18.00 și este o producție care va fi foarte pe gustul adolescenților.

Sezonul 11 care se va difuza la noi o aduce drept Doctor Who pe prima femeie care preia acest rol, Jodie Whittaker.

Zic să vă uitați la Doctor Who ca să înțelegeți de ce este un așa fenomen în Marea Britanie. Acesta are declinări în benzi desenate, jocuri pe computer și podcasturi. Un fun fact: asasinarea președintelui Kennedy a fost o mare problemă pentru britanici, din cauza știrilor despre aceasta, s-a întârziat începutul serialului cu câteva minute.

De miercuri, 11 ianuarie în Romania, pe BBC First, la ora 18.00 – Doctor Who.

2988
dracula bbc first 1Mini seria Dracula pe BBC FIRST Romania incepand de duminica la ora 22.00. Si o exclusivitate:  romanca – Simona Dinu – care a lucrat la acest film ne da detalii din culise :)

Mini seria Dracula pe BBC FIRST Romania incepand de duminica la ora 22.00. Si o exclusivitate: romanca – Simona Dinu – care a lucrat la acest film ne da detalii din culise :)

De duminica pe BBC First, canalul cu seriale britanice super premium pe care-l vedeti in reteaua Digi, cu filme cu subtitrare in romaneste, avem Dracula lui Bram Stoker adaptat de domnii care au facut serialul Sherlock,  Mark Gatiss & Steven Moffat.

 De-a lungul anilor ati intalnit multe referinte la cartea Dracula lui Bram Stoker, cel care a facut celebra o legenda populara din Transilvania si care apoi a fost dezvoltata in multe alte idei si productii, dar cred ca foarte putini au vazut primul film inspirat de roman in 1922, precum si productia regizata de Francis Ford Coppola in 1992 cu un Gary Oldman exceptional in rolul lui Dracula.

Asa ca avem acum sansa sa vedem o versiune relizata cu mijloacele moderne de productie, sub managementul unor britanici de super succes (ceea ce aduce o pedanterie si o eleganta speciale si pentru actori, dar si pentru productie  – costume, decoruri) si cu un actor superb care-i da viata lui Dracula, Claes Bang. O versiune care se intoarce la origini (au fost filmate inclusiv exterioare cu castelul care apar in primul film cu Dracula), iar scenaristii au mers mult mai departe si au luat din arhivele bibliotecilor din Londra si Philadelphia, unde se afla arhiva lui Bram Stoker, toate insemnarile legate de legenda lui Dracula si cum isi imagina scriitorul ca ar trebui sa fie Dracula, ce face si ce nu poate face personajul, detalii neintrate in romanul final.

Cine a urmarit seriale britanice de-a lungul anilor, cu influenta succeselor din ultimii ani – cu revolutionarul The Black Mirror in frunte, dar si cu Peaky Blinders, Tokyo Vice sau The English cu Emily Blunt in rolul principal, stie ca marile atu-uri ale acestor productii vin dintr-o interpretare actoriceasca devenita brand de tara, foarte fina si foarte puternica, avand actori care au super experienta si in teatru (la urma urmei, ei il au pe Shakespeare si fac teatru de cateva sute de ani). Evident si intreaga distributie de la Dracula se incadreaza in acesti parametri cu o Dolly Wells (pe care ati vazut-o si in The Inside Man) in rolul calugaritei Agatha si cu un Dracula, sexy super inteligent si provocator in persoana actorului Claes Bang.

 

(Claes Bang e cel care a detinut rolul principal in The Square al lui Ruben Ostlund, film castigator la marelui premiu la Cannes in 2017 si nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film strain.)

De data aceasta Claes are o transformare spectaculoasa (povesteste in making of ca statea si cate 4 ore la make-up), dar chiar si imbatranit in unele momente, e in continuare foarte sexy si seducator.

https://www.youtube.com/watch?v=6sqpXeAtXBY&ab_channel=BBCTrailers

Dracula in versiunea noua de la BBC First e evident un film de groaza, e fidel povestii originale, dar reuseste sa-si faca un loc unic intre multele productii cu vampiri din ultimii ani, precum si multele productii cu Dracula (care cred ca e un fel de Romeo si Julieta raportat la puterea brandului declinat in nenumarate productii teatru, film, musical).

Si cred ca partea de unicitate o castiga la actoria in spirit britanic, nationalitatea lui Bram Stoker, si la mijloacele pe care le foloseste de la imaginea cu filtre speciale ca sa nu te deranjeze sangele pana la machiajul spectaculos.

Simona Dinu a fost al doilea asistent de regie adica mana dreapta a regizorului secund pentru filmul Dracula; ea are un CV foarte bogat cu proiecte care includ Wednesday al lui Tim Burton sau The Protégé al lui Martin Campbell (cu Samuel L Jackson si Michael Keaton), si am vorbit putin cu ea despre participarea la acest film

In ierarhia standard a pozitiilor si job-urilor de pe un platou de filmare, Simona s-a ocupat de organizarea interdepartamentala si realizarea programului pe ore si minute pentru fiecare om de pe platourile de filmare. Programul se numeste in limbaj tehnic intern Call Sheet si are pe ore implicarea fiecarui om de pe set, de la actori, make-up, scenografi, costumiere, masinisti, operatori, soferi, oamenii de la catering etc. Un asemenea call sheet este un document foarte complet care are inclusiv previziunile meteo, distanta pana la cel mai apropiat spital, numere de telefon in caz de urgente, pe categorii.

“Al doilea asistent de regie este responsabil de a anunta sau a comunica cu toti cei care trebuie sa faca ceva pentru a doua zi, la ce ore sa fie gata, cu ce sa fie gata etc. Este persoana care comunica cu toate departamentele si organizeaza a doua zi de lucru conform unui program de filmare, conform unor asteptari si planificari din partea productiei, a secundului, a regizorului etc. Adica este o persoana care trebuie sa comunice cu foarte multi oameni.

El sau ea este acela care impreuna cu directorii de productie trebuie sa stie cam care este situatia tuturor departamentelor in evolutia pregatirilor pentru filmarile din zilele viitoare, ce probleme au etc. Timpul pe care il avem la dispozitie pentru a filma orice este intotdeauna limitat, oricat de mare ar fi bugetul.” explica Simona job-ul pe care l-a facut pe platourile de la Dracula.

Unde s-a filmat?

S-a filmat in mare parte in Londra. Este in mare parte film de studio, iar majoritatea filmarilor de locatie, de exterioare, au fost in Slovacia. Una dintre locatiile din Slovacia a fost castelul Orava, care apare in primul film cu Dracula din 1922, Nosferatu simfonia groazei.

Au vrut sa reviziteze peste ani acelasi castel, ca loc cunoscut pentru Dracula, dar si ca sa se intoarca la cea mai bine cunoscuta ecranizare a lui Dracula. La fel si cu scenariul, unde au vrut sa fie cat mai aproape de carte, sa se intoarca cumva la origini. Scenaristii sunt foarte talentati. Cu unul dintre ei, cu Mark Gatiss, care este actor in acelasi timp scenarist si producatorul executiv al filmului, mai lucrasem in Romania, la fostul MediaPro si ne-a facut mare placere amandurora sa ne regasim. Ne-am recunoscut dupa aproape 17 ani.

Care e amintirea ta cea mai draga de la aceste filmari?

Mi-a facut foarte mare placere sa lucrez cu artistii prosteticieni de la Dracula – Dave si Lou Elsey. Imi amintesc cu mare, mare placere de ei. Eu am crescut la Castel facand filme de groaza, asa ca pentru mine machiajul prostetic nu este un domeniu pe care nu-l inteleg, ba dimpotriva. Intelegeam procesele lor, nevoile lor si am facut echipa foarte buna cu ei.

Altfel, amintirile si emotiile mele speciale sunt legate mai mult de locuri. In Anglia s-a filmat in Bray Studio, locul unde Eric Clapton a filmat concertul/albumul Unplugged iar eu ii ascultam si imi placea foarte mult. Pentru mine a fost impresionant sa calc pe acelasi pamant pe care au calcat si ei si sa lucrez in acelasi loc.

Imi amintesc ca la un moment dat m-am dus la Mark, pentru ca pe Mark Gattis pe producator, care e scenarist, il stiam mai bine decat pe restul, m -am dus la urechea lui si am zis  “nu vrea să mă bag. Dar, aveți voi niste cuvinte romanesti acolo, in scenariu, nu sunt rostite cum trebuie”. Si apoi i-am povestit lui Claes, cum trebuie sa pronunte, ceea ce l-a facut sa rada si sa spuna “Normal ca trebuie sa avem o romanca in echipa. Cum sa vorbim altfel de Dracula?!” “

(povestea Simonei Dinu o cititi pe urban.ro zilele viitoare)

*

Ca fapt divers, cateva informatii simpatice.

  1. Pentru ca tot vorbeam de influenta actorilor de teatru asupra elegantei serialelor britanice, Bram Stoker a fost directorul Lyceum Theatre din Londra, o institutie creata la 1765 care functioneaza si acum. Stoker s-a apucat de scris romane fantastice intr-o perioada (anii 1880) in care scriitorii epocii reambalau miturile britanice si povestile populare care circulasera pe cale orala, iar el a vrut sa vada aceste povesti dintr-o perspectiva noua si a ales ca “dusmanul” – eroul negativ – sa fie din Estul Europei, din afara Angliei.
  2. Pentru ca serialul pe care-l vedem acum pe BBC First e creat de cei care au facut si serialul Sherlock, e simpatic sa stiti ca istoria e ciclica; autorul lui Sherlock, Sir Conan Doyle era mare admirator al lui Bram Stoker si in istorie sunt consemnate scrisorile pe care Doyle le trimitea lui Stoker ca sa-l felicite pentru munca lui.
  3. Actrita care o interpreteaza pe calugarita principala, Agatha, Dolly Wells, a fost in Romania in urma cu doi ani; a filmat la Castel Film,tot un serial britanic, Ocolul Pamantului in 80 de zile dupa romanul omonim al lui Jules Verne.

*

Dracula poate fi vazut in fiecare duminica incepand de la ora 22.00 pe BBC FIRST Romania, canalul 99 in reteaua Digi.

1781
moehringerJR printul harryBiografia printului Harry si cel care a scris-o de fapt. J.R. Moehringer. Despre scriitorii “fantoma” ai biografiilor celebritatilor. Plus, o corespondenta personala cu Moehringer

Biografia printului Harry si cel care a scris-o de fapt. J.R. Moehringer. Despre scriitorii “fantoma” ai biografiilor celebritatilor. Plus, o corespondenta personala cu Moehringer

Saptamana viitoare, pe 10 ianuarie, va fi lansata biografia Printului Harry, Rezerva, inclusiv in romaneste – la noi cartea apare la editura Nemira

Despre povestile de acolo se va scrie foarte mult pentru ca printul si sotia lui genereaza multe controverse si, prin urmare, fac audiente peste tot deci vor fi preluati peste tot.

N-am citit inca aceasta carte, o voi citi saptamana viitoare, acum vreau sa fac cateva remarci despre scriitorul care se afla in spatele ei, pentru ca este scrisa de J.R. Moehringer, domnul care a scris una dintre cele mai bune biografii ale ultimilor 50 de ani ( Open  – Andrei Agassi) si care are un premiu Pulitzer, dar si o autobiografie transformata in film – Tender Bar ( filmul e regizat de George Clooney cu Ben Afleck in rolul principal)

Cand Penguin Random House a prezentat coperta pentru viitoarea autobiografie a printului Harry, multa lume a spus ca imaginea de pe coperta aminteste mai degraba de memoriile lui Andre Agassi – un cadru care seamana cu portretele in stil National Geographic. E simpatic si ca amandoua cartile au titluri de un sigur cuvant, versiunile in engleza sunt la Harry – “Spare”, la Agassi “Open”.

Cartea lui Harry face parte dintr-un contract de 40 de milioane de dolari pentru trei carti asa ca ne vom mai delecta cu discutii complicate despre moralitate si ce si cat spui in spatiu public despre o familie cu reprezentare la nivelul politicii si vietii unei tari.

La momentul anuntului contractului printul spunea in comunicatul de presa “Scriu aceste randuri nu ca printul care m-am nascut, ci ca omul care am devenit”, iar Moehringer nu a fost mentionat in mod expres atunci si nici de atunci nu a mai fost mentionat, desi implicarea sa este deja notorie pentru cei apropiati de cercurile editoriale.

Sigur ca e normal ca aceasta biografie sa aiba in spate pe cineva de specialitate, care stie sa creeze imagini prin cuvinte, care are o tehnica de a scrie pentru a transmite mesaje pe mai multe layere … si asa mai departe.

E o practica foarte uzitata, nu doar la Hollywood. Pastrand proportiile, chiar si eu am fost ghost writer pentru doua biografii din Romania (la una dintre ele mi s-a solicitat chiar sa-mi pun numele pe coperta, dar n-am vrut pentru ca as vrea ca prima mea carte sa fie A MEA, nu despre povestile altora; in plus nu cred ca as fi ajutat in mod special la vanzarea cartii cu numele meu pe ea)

Ca sa ma intorc la Liga Mare, in America avem nume foarte mari de jurnalisti care au lucrat pentru biografii celebre Ariel Levy  – care a colaborat la memoriile lui Demi Moore din 2019, Inside Out, Buzz Bissinger  – care a colaborat la memoriile lui Caitlin Jenner din 2017, The Secrets of My Life. In aceste cazuri, colaboratorii nu au fost mentionati nicaieri pe cartile in sine, desi munca lor a fost documentata intr-o serie de reportaje ulterioare publicarii.  Chiar si Michelle Obama a fost ajutata cu bestsellerul ei din 2018, “Becoming”, desi asistenta ei, Sara Corbett, se numeste pe sine “consultant pentru carte” nu ghost writer.

Ozzy Osbourne, de exemplu, a povestit despre autobiografia sa, “I Am Ozzy” procesul scrierii in felul urmator: “Credeti-ma, nu am stat jos si nu am pus stiloul pe nenorocita de hartie. Inca as fi scris prima pagina. Am angajat un ghostwriter, Chris Ayres, si a fost relativ usor sa lucrez cu el. Am o mie si una de povesti, asa ca a mers destul de repede. De fapt, aveam destule pentru doua carti.”

Keith Richards a fost, de asemenea, mai mult decat sincer cu privire la scriitorul sau fantoma, James Fox, atunci cand a fost vorba de memoriile sale best seller din 2010, “Life”.

Sa fii ghost writer pentru o biografie este o munca extrem de specializata care necesita un amestec de abilitati… cei mai buni sunt in egala masura editor, reporter, scriitor si psiholog. Conform publicatiilor de specialiate din zona de publishing carti, cum e Publishing Weekly, sunt pana la 50 de asemenea jurnalisti scriitori in America in categoria celor care fac un job spectaculos si au un CV impresionant, iar fee-urile sunt intre 100.000 si 300.000 de dolari pe an pentru cei mai buni dintre ei.

Revenind la Moehringer, cel care scrie biografia lui Harry, vreau sa fac cateva precizari… personale 😊.

In urma cu 11 ani, dupa ce am citit biografia lui Agassi i-am scris un mesaj spunandu-i ca mi-a placut  foarte mult cartea, ca am plans foarte mult in unele  fragmente si ca sunt fascinata de structura capitolului prim. Ca ii doresc ce-i mai bine pe lume si ca mesajul meu din celalalt capat de lume nu-si doreste decat sa-i aduca o bucurie, oricat de mica, pentru ca pe mine m-a bucurat mult cartea pe care a scris-o el.

Nu ma asteptam sa-mi raspunda, eu am vrut doar sa vada ca e citita cartea lui si a impresionat oameni si la multa distanta de viata lui.

Mi-a raspuns dupa 10 zile si mi-a spus printre altele ca fusese bolnav, in spital, si ca in ziua respectiva iesise din spital, cand era si ziua lui de nastere, asa ca mesajul meu a fost un cadou foarte frumos.

Mi s-a parut magica intamplarea si m-am bucurat ca, macar pt o clipa, i-am adus un zambet ca rasplata pentru bucuria imensa pe care mi-a adus-o mie acea carte.

Open a fost de altfel o carte pe care in 2011 am cumparat-o in foarte multe exemplare si am daruit-o multor prieteni ca sa o citeasca.

*

Ca si in cartea pe care a scris-o pentru printul Harry, Moehringer a mai relatat povesti complicate de familie, relatii tumultuoase intre fiu si tata (o face si in Open, si a facut-o si in Tender Bar, biografia lui).

John Joseph Moehringer are 58 ani, e din New York, dar a lucrat mult in Los Angeles.

Cum spuneam a castigat un premiu Pulitzer, aici e textul din 1999 cu care a luat cel mai mare premiu in jurnalismul american.

 A crescut cu o mama singura, tatal lui – povesteste in Tender Bar – era DJ la radio si a avut o viata tumultuoasa care a inclus consum excesiv de droguri si alcool.

El are in Romania tradusa inca o carte Sutton, o poveste politista despre un jurnalist care insoteste timp de 24 de ore un criminal proaspat eliberat din inchisoare pentru a-i face un profil.

2995
cover top voxaTopul meu din cartile Voxa.ro. Si ultimele ore pentru o reducere generoasa la abonamentul pentru 2023

Topul meu din cartile Voxa.ro. Si ultimele ore pentru o reducere generoasa la abonamentul pentru 2023

La sfarsit de an se fac topuri, eu imi ordonez lucrurile prin jurul meu (prin casa) si prin mintea mea, dar mi-e frica sa mai fac bilanturi.

M-am gandit anul asta ca ideea/ notiunea de succes e foarte relativa, si ca e destul de greu sa stai pe drumul tau si pe ceea ce iti doresti tu in conditiile in care societatea are alta idee despre ce ar fi succes si te-ar putea valida.

Am de cateva luni abonament la Voxa, o platforma romaneasca de audiobooks, si m-am distrat mult cu ea, mai ales in orele de program administrative sau cand eram in trafic, pentru ca pot asculta – in romaneste carti si informatii faine in timp ce fac si alte lucruri.

Am facut un top de sfarsit de an si din ce am descoperit/ascultat in Voxa , top care va poate inspira in propriile alegeri.  Dar primul lucru pe care vreau sa vi-l spun e ca de doar cateva zile pe Voxa e Theodoros, noua carte a lui Mircea Cartarescu in format ebook. 😊

Arta razboiului – Sun Tzu

Nu o citisem desi stiam multe referinte la aceasta carte mai ales din cursurile de marketing politic de acum cativa ani. E o carte care te invata stategia propriilor miscari prin viata, e despre aliati si “dusmani”, despre cum nu toate victoriile fac bine, cum nu toate infrangerile sunt rele.

Cand totul se prabuseste – Pema Chodron

Am scris de multe ori ca am o mare simpatie pentru aceasta calugarita buddhista si ca i-am daruit cartile in multe exemplare prietenilor mei. E o carte la care ma intorc cu mult drag de fiecare data cand simt nevoia sa fac curat in mintea mea, sa ma reasez pe un drum bun al gandirii pentru ca, oricat nu as vrea, tot ma fura viata  si ma provoaca sa ma uit la ce fac altii, sa ma compar cu altii, sa ma dau cu parerea despre altii. Incerc sa traiesc echilibrat si sa nu ma amestesc in vietile altora, iar cartea asta ma ajuta mereu sa fiu mai buna. Unul dintre cele  mai destepte lucruri pe care le-am invatat de la PemaChodron este ca o emotie nu dureaza in forma ei de reactive chimica prin organism maim ult de 90 de secunde. Orice e in plus e antrenat de mintea si orgoliul nostrum. Si acest gand ma ajuta mult sa nu ma enervez fara rost si sa merg mai departe cautand solutii nu vinovati. Cartea e epuizata in tiraj de multa vreme si singura sansa sa o mai cititi e via voxa.ro

Revenirea in forta – Brene Brown

N-am incredere in guru facuti peste noapte, dar am incredere in oamenii care au trait intens, fara restrictii impuse de societate si au relaxarea sa spuna in spatiul public emotiile pe care le-au trait. De asta imi place Brene Brown si am citit tot ce a scris.

Anihilare – Michel Houellebecq

E o carte mare cu multe mesaje politice, o anticipare a Frantei electorale din 2027 dar si o analiza a societatii actuale cu multe ironii la adresa mediocritatii culturale si spirituale contemporane , cu multa amaraciune pentru lumea pe care o vede Houllebecq dezvoltandu-se in jurul lui.

E una dintre cartile importante ale acestui an; stiu ca oamenii sunt mai tentati astazi sa citeasca lucrurile care-I ajuta direct, sau cred ca ii ajuta, de aici si self education books in mare crestere la vanzari. Chiar si eu am inceput cu aceste carti in topul meu, care nu e un clasament, ci o insiruire de nominalizari. Houellebecq spune “citim ca sa ne pregatim pentru tragediile din vietile noastre” si are si el o lista de carti care ar trebui parcursa neaparat, a publicat-o anul asta o gasiti aici.

Solenoid – Mircea Cartarescu

Am citit Solenoid acum doi ani dar m-am reintors anul acesta la carte in asteptarea lui Theodoros, cel mai recent roman al domnului Cartarescu, dar si sub influenta faptului ca a fost tradus in America, a avut super cronici in marile publicatii internationale americane si colegii mei au scris despre acest roman la urban.ro.

Sa stiti ca pe voxa.ro gasiti si Levantul dlui Cartarescu 😊

Vitrina cu sarlatani  – Radu Paraschivescu

Asta e o carte pe care o recomand din inima  pentru analiza fina, pentru umor si pentru ceva ce dl Neagu Djuvara mi-a spus intr-o dimineata la Sinaia la un ceai “ un gentleman poate spune lucruri grele despre o persoana in foarte multe cuvinte, fara sa foloseasca niciun element jignitor”.

O altfel de carte despre fake news, creduli, naivi si discernamant.

Si daca as mai trai o data – Marc Levy

Marc Levy scrie povestioare de viata, cu nota de romantism si povesti de dragoste fatala, dar are undeva intre straturile povestii intelesuri si indemnuri pentru valorile esentiale in viata.

Acum ceva ani am facut un interviu cu domnul Marc Levy ocazie cu care l-am descoperit un om cald, asezat, simpatic… asa sunt si cartile domniei sale, iar Si daca as mai trai o data e cea mai recenta aparitie a lui.

Singur. Viata lui Mihail Sebastian – Tatiana Niculescu

Am un mare respect pentru efortul doamnei Tatiana Niculescu ( fosta jurnalista BBC) de a recupera prin povesti si romane cu biografii fictionalizate viata unor mari personalitati din Romania. E una dintre marile sanse ca o generatie noua sa-si cunoasca istoria.

Mihail Sebastian e iubit de foarte multi romani, scrierile sale au fascinat multi tineri, iar cartea asta e pentru cei care nu au citit Jurnalul lui. E foarte emotionanta si, pentru mine, Trista.

In search-ul meu in aplicatie, am mai gasit pe voxa si mi-am marcat in biblioteca virtuala de citit zilele astea:

Lumea in Si Bemol – Dia Radu, Dan Grigore; Cazul Victor Ponta – Emilia Sercan; O istorie literara a vinului – Razvan Voicu; Cele 7 pacate capitale ale Hollywood-ului Oriana Fallaci ; Retete vegetariene din toata lumea – Giuliana lomazzi; Cartile care ne-au facut oameni – Dan C Mihailescu

Poate va inspira vreuna dintre aceste carti pentru lecturile din aceste zile sau poate puneti la rezolutiile pentru 2023 vreun titlul de aici.

Daca vreti sa va faceti abonament la voxa.ro il puteti achizitiona cu 25% reducere pentru primele 6 luni pe Voxa cu codul BAZAVAN aplicat neaparat pe web, www.voxa.ro. Codul este valabil pana pe 31 decembrie 2022 si inseamna acces la peste 45.000 de titluri de carti, in limba romana.

2578
marcus aurelius voxa 1Ganduri catre sine Insusi – Marcus Aurelius pe voxa.ro in lectura lui Marcel Iures. Sau cum sa facem curatenie (si) in noi la sfarsit de an

Ganduri catre sine Insusi – Marcus Aurelius pe voxa.ro in lectura lui Marcel Iures. Sau cum sa facem curatenie (si) in noi la sfarsit de an

Am scris de multe ori ca folosesc o parte din vacanta de sfarsit de an pentru a “ma curata” si a ma incarca emotional.

Oricat de mult as incerca peste an sa fiu zen, sa nu ma incarc negativ cu intamplari rele din jurul meu, tot ajung sa fiu stresata, suparata de multe lucruri marunte care la o scala mare si inteleapta a lucrurilor n-ar trebui sa conteze. Dar care pe mine ma afecteaza in luarea unor decizii pentru ca vin cu un bagaj gresit.

Fiecare dintre noi avem bagajul asta si nu stiu daca aveti timp sau va luati timp sa faceti o asemenea curatenie.

Pentru mine n-a inceput inca vacanta, dar sunt literalmente epuizata (m-am intalnit si cu gripa pe drum) si, in timp ce mai rezolv lucruri, imi zic “nu mai pot”, “nu mai pot”…

Asa ca ieri mi-am luat cateva ore ca sa ascult ceva care sa ma incarce. Pe voxa.ro e de ieri “Ganduri catre sine insusi” – Marcus Aurelius, un jurnal intelept de auto curatare a ego-ului si a lucrurilor neesentiale cu care ne ocupam timpul si mintea.

Stiu cartea, am citit-o acum cativa ani (a aparut la Humanitas), dar audio book-ul care e acum pe voxa.ro e in lectura lui Marcel Iures care are amploarea interpretarii si gandirii, dar si o voce exceptionala, ca sa nu interpreteze textul, ci sa-l spuna curat, autentic. Pe Voxa.ro, pentru cei care au abonament, e si un interviu exclusiv cu Marcel Iures despre aceasta carte si experienta de narator al acestui text, il gasiti aici

Nu am background-ul de istorie ca sa pot face conexiuni intre numele la care face referire textul, dar esenta vorbelor si intelepciunea de a trai curat, minimalist, fara emfaza si fara a amplifica in mintea noastra lucrurile, asta pot intelege si rezonez foarte puternic cu tot ce spune Marcus Aurelius.

Mi se pare incredibil cum de mii de ani aceste vorbe si ganduri raman valabile, chiar daca societatea a evoluat uimitor.

Iata cateva exemple pe care le-am transcris, special ca sa va conving sa ascultati cartea de pe voxa pentru ca stiu ca o sa va faca mult bine. O gasiti aici

***

Despre propria educatie.

Am deprins faptul de a nu tine nici cu verzii, nici cu albastri, nici cu cei cu scuturi mici, nici cu cei cu scuturi mari. Faptul de a suporta greutatile, de a ma multumi cu putin, de a face totul cu mainile mele, de a nu ma ocupa de treburile altora, de a nu da ascultare calomniilor, faptul de a nu ma ocupa de lucruri fara rost, de a nu da crezare celor spuse de magicieni si sarlatani, despre descantece, despre izgonirea demonilor si despre alte astfel de lucruri.

Faptul de a-mi compune scrisorile intr un stil cat mai simplu, asa cum facuse el (n.mea tatal sau) pe vremea cand ii scrisese mamei mele.

Faptul de a ma arata prietenos fata de cei care sunt suparati si gata sa ii iert pe cei care m-au ofensat de indata ce ei ii vor dori sa se caiasca.

Faptul de a studia textele cu grija, de a nu ma multumi cu o cunoastere generala a lor…

Spiritul independent si luarea de decizii bine chibzuite. Faptul de a nu tine seama catusi de putin de nimic altceva decat de ratiune, de a ramane mereu la fel si in timpul durerilor puternice si cu prilejul pierderii unui copil si in timpul bolilor de lunga durata.

De a vedea clar, printr-un exemplu viu, ca acelasi individ poate fi foarte violent si ingaduitor in acelasi timp, de a nu ma lasa stapanit de manie. de a vedea un om care socoteste in mod clar drept cele mai neinsemnate calitati ale sale, de a invata cum trebuie primite asa zisele favoruri din partea prietenilor, nelasandu-ma coplesit de ele, nici tratandu-le cu indiferenta.

Sfaturi pentru ceilalti

Dupa cum medicii au intodeauna la indemana instrumentele si ustensilele din fier necesare pentru a oferi ajutor in cazuri neprevazute, tot asa sa ai si tu pregatite principiile …..

Trup, suflet, minte; trupului ii apartin senzatiile, sufletului – impulsurile, mintii – invataturile.

Micul mestesug pe care l-ai invatat iubeste-l si bazeazat-te pe el. Petrece-ti restul vietii ca un om care a incredintat, cu tot sufletul, zeilor toate bunurile sale si care nu se face nici tiranul, nici sclavul altui om.

…care este lucrul spre care trebuie sa ne indreptam efortul? Unul sigur: o gandire conform dreptatii, actiuni potrivite cu interesele comunitatii, un logos care sa nu ne insele niciodata si o predispozitie sufleteasca in stare sa primesca orice intamplare ca necesara, ca familiara, ca provenita din acelasi principiu si din aceeasi sursa.

Totul este efemer, si cel care-si aminteste, si cel care este amintit.

In primul rand, fereste-te sa actionezi la intamplare si fara un scop precis; in al doilea rand, nu raporta actiunile tale la altceva decat la scopul util binelui comun.

**

Nu transcriu mai mult; cartea merita ascultata sau citita. Poate fi un exercitiu bun de autoevaluare la sfarsit de an, un sistem de repere pentru ce avem bun in noi si ce am mai putea slefui ca sa fim mai buni cu noi si cu cei din jur.

Si o puteti asculta in zilele acestea cand stati mult in trafic, cand faceti lucruri casnice. E, daca vreti, o hrana pentru suflet care se potriveste acum in postul Craciunului, fie ca sunteti crestini practicanti, fie ca nu.

Si daca vreti sa va faceti un cadou de sarbatori, sau sa faceti un cadou cuiva de sarbatori va recomand un abonament la voxa.ro. Il puteti achizitiona cu 25% reducere pentru primele 6 luni pe Voxa cu codul BAZAVAN aplicat neaparat pe web, www.voxa.ro. Codul este valabil pana pe 31 decembrie 2022 si inseamna acces la peste 45.000 de titluri de carti, in limba romana.

Viata noastra – indiferent de religie, societate, loc de munca, gura lumii – e mai frumoasa daca suntem preocupati constant sa o facem mai frumoasa.

2060

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!