Tag : ACTORI

dreamstime_s_20840493Sa punem lumina pe responsabilitatea in Arta –

Sa punem lumina pe responsabilitatea in Arta –

Traim vremuri in care spunem des cuvantul “responsabilitate”.

Din pacate, o cautam mai repede la altii decat la noi, si e un repros “nu esti responsabil” cu faptele tale, in meseria ta, in viata etc.

Pentru cei care produc continut in online gandul responsabilitatii e la o distanta mare de cel al cifrelor care trebuie raportate la sfarsitul lunii.

E mai usor sa ai rezultate bune – cifre mari – cu subiecte frivole, cu lucruri pentru care nu-l pui pe cititor sa gandeasca prea mult.

Am scris de mai multe ori de ce nu cred in premiile pe care le acordam in online prin votul publicului: cu cat esti mai popular, cu atat esti mai inteles de mai multa lume, deci faci lucruri mai facile.

Oamenii care au schimbat lumea, care au adus progresul in toate domeniile de activitate, au fost cei care au iesit din rand, n-au facut lucruri facile, au fost controversati, uneori neintelesi de restul lumii, dar au avut puterea sa mearga pe drumul lor pentru ca, dincolo de talent, munca, perseverenta, au vrut sa lase ceva in urma lor, sa faca lucrurile cu responsabilitate.

Si-atunci: ai curaj, educatie si determinare sa fii responsabil in munca ta?!

Meserii responsabile

Am vazut acum ceva vreme intr-un studiu despre Romania Responsabila, facut de Raiffeisen Bank, ca meseriile artistice (actor, sculptor, ilustratori, pictori)  sunt ultimele in topul perceptiilor romanilor in ceea ce priveste nevoia de a fi responsabil.

M-a intristat asta. Pentru ca stiu multi artisti responsabili social, implicati in viata societatii, oameni care isi cedeaza imaginea pentru binele celor din jur, care construiesc lucruri care tin de domeniile conexe artelor pentru a ajuta la mai binele societatii, fara sa fie obligati de cineva, fara interese financiare sau de imagine, ci doar din credinta de a face lucrurile mai bine pentru cei din jur.

Domnul Stefan Caltia (pictor) readuce in mod constant traditiile taranului in atentia publica (in mod stiintific, dar si in forma ludica pentru a face informatia accesibila generatiilor tinere); Tudor Giurgiu si Cristian Mungiu (regizori) au construit nu doar un festival de film, ci si programe conexe pentru actori, producatori, distribuitori de film, au ajutat la scrierea unei noi legi a cinematografiei si contribuie constant la educarea noilor generatii de cineasti; Marius Manole si Oana Pellea (actori) sunt implicati in multe actiuni sociale sau umanitare, isi cedeaza imaginea pentru a face bine unor copii in nevoie, fac cursuri in licee pentru a deschide minti si suflete spre arta.

Dan Perjovschi, Mircea Cartarescu, Ada Solomon. Sunt multi oameni implicati in arta si industriile conexe care au realizat ca e importanta asumarea unei responsabilitati in meseria ta.

Dar perceptia romanilor e alta. Ei cred ca artistii sunt boemi, superficiali, nu sunt foarte preocupati de ideea de responsabilitate, nici in viata lor, nici in societate. In Romania lui 2018, mai sunt familii in care se discuta aprig daca fiul sau fiica sa se faca actor, sa devina artist.

Inca mai credem ca sunt meserii “neserioase” si cu o doza de “iresponsabiliate”.

Saptamana viitoare va arat un interviu despre greutatile si provocarile, dar si despre prejudecatile care vin odata cu asumarea responsabilitatii in arta. Am sa stau om la om pe tot terenul cu un regizor de teatru care si-a propus inca din tinerete sa construiasca pentru comunitatea din care face parte, si-am sa va povestesc ce i-a iesit din ce si-a propus, unde a intalnit piedici si, mai ales, de unde a gasit resurse emotionale ca sa se lupte cu prejudecatile.

Cum ziceam, e momentul sa fim fiecare dintre noi nu doar mai responsabili, ci si mai atenti in a-i promova pe cei care ne pot inspira sa fim responsabili. Spre binele nostru, al tuturor.

Ma gandesc chiar sa fac o serie de mai multe interviuri despre oameni cu simtul responabilitatii, asa ca daca aveti propuneri, le astept:)

Campanie_vizual general

2542
10 pt filmIn culisele TIFF cu un selector “10 pentru film”. Ce poti face ca sa fii in acest program? –

In culisele TIFF cu un selector “10 pentru film”. Ce poti face ca sa fii in acest program? –

De cativa ani aud des intrebarea “cum pot sa ajung si eu la “10 pentru film?” de la actori de toate varstele.

Asa ca m-am gandit sa –i intreb pe juratii care selecteaza actorii din programul “10 pentru film” care-i procedura exacta de selectie si cum, ca actor, poti face sa fii prezent in atentia juratilor ca sa te ia si pe tine in calcul.

*

“10 pentru film” e un program  paralel in festival dedicat descoperirii unor noi actori (care au facut doar teatru) pentru viitoare roluri in cinematografie. Nimeni nu iti garanteaza ca, odata selectat in acest program, vei obtine imediat roluri, dar programul expune actorii de toate varstele unor experiente si workshopuri care le ofera informatiile de baza pentru a-si face viata mai usoara la intrarea in lumea filmului. Actorii prezenti in proiect se intalnesc cu directori de casting, cu producatori, cu regizori si descopera lucruri noi despre meserie, despre cum sa abordeze etapele meseriei lor in raport cu lumea filmului.

Anul acesta printre cei cu care s-au vazut actorii din “10 pentru film” au fost Vlad Ivanov, Cristi Puiu, Domnica Carciumaru (director de casting).

O parte importanta dintre actorii care au fost in acest proiect au ajuns apoi in productii HBO sau in filme pentru marele ecran (la o prima strigare – Vlad Balan, Silvana Mihai, Maria Obretin, Alex Voicu, Rares Andrici – dar sunt sigura ca sunt mult mai multi).

*

Care e procedura prin care un actor ajunge in acest proiect?

Este propus de unul dintre cei 7 selectori si votati de acestia impreuna cu un director de casting invitat, altul in fiecare an.

Cei 7 selectori sunt aceeasi in fiecare an, vin din domenii diferite si ar fi bine sa va imprieteniti cu ei pe facebook, daca sunteti interesati de program, veti vedea mai jos de ce.

Ce 7 selectori sunt Oana Stoica, Cristina Rusiecki, Iulia PopoviciCristiana GavrilaRazvan PenescuTudor Giurgiu si Ileana Cecanu (care coordoneaza si toate activitatile programului)

In 2018 invitatul special director de casting a fost Florentina Bratfanof.

Cum selectioneaza?

Pentru ca fiecare dintre ei merge des la spectacole de teatru in toata tara,  fac propunerile in baza culturii lor generale si pregatesc pentru dezbaterea lor interna – votarea jurizarii – informatii despre ce pe care-i propun.

Razvan Penescu spune ca fiecare selector vine cu 8-10 propuneri la dezbaterea cu ceilalti. Intalnirea selectorilor are loc undeva la sfarsitul lui martie- inceputul lui aprilie, dar ei incep sa vada spectacole de teatru chiar in timpul editiei precedente de 10 pentru film.

Razvan a fost chiar in aceste zile de TIFF sa vada spectacole la teatrele din Cluj.

De multe ori, nici actorii, nici reprezentantii teatrelor nu stiu ca selectorii sunt in documentare in teatrul lor, dar… puteti sa –i invitati voi pe selectori sa va vada munca. Chiar daca va refuza o data, poate a doua oara vin.

Cand selectorii au remarcat o prestatie actoriceasca si ai ajuns pe lista lor scurta, incep sa-si faca prezentarea pe care urmeaza sa o prezinte celorlalti jurati.

Razvan Penescu spune ca nu stie sigur niciodata cine trece dintre propuneri pana nu voteaza fiecare jurat, ai sanse cu 2-3 voturi, dar stie cu maxima siguranta din experienta ca actorii nu ajung in dezbaterea lor, daca…

– nu au site personal sau pagina de Facebook sau macar o pagina personala decenta pe siteul teatrului / teatrelor la care joaca (sau au o multime de postări neinteresante de la “prieteni” care fac dificila cautarea celor postate de actorul respectiv sau nu au informatiile bine structurate si usor de gasit)

– nu au un CV scurt şi un CV lung disponibil la o cautare pe Google si / sau pe Facebook (sau le au, dar nu sunt actualizate in ultimele 3 luni sau nu includ lucrurile interesante pe care le-au făcut sau sunt scrise cu greseli)

– nu au un set de fotografii relevante din ultima vreme (sau au doar fotografii de la betii, de la prosteli cu prietenii, de la plaja)

– nu au cel puţin un fragment relevant dintr-o piesa sau dintr-un scurtmetraj recent care sa fie gasite la o cautare pe Google sau pe YouTube (un show reel ar fi mult mai util)

– nu au nici o adresa de contact pe site-ul personal sau pe pagina de Facebook (sau adresa e bebitzu@yahoo.com)

– nu îi intereseaza sa fie vazuti sau asteapta sa vina regizorii de film la teatru sau cred ca la un moment dat o sa vina cineva sa îi caute daca / pentru ca sunt foarte buni sau asteapta sa vina Mos Craciun cu roluri

– cred ca daca sunt inca la facultate nu e inca momentul sa faca eforturi pentru a se face vizibili

 

Programul e gandit de asa natura incat in selectia finala sa fie actori de toate varstele, sa fie actori din toata tara si demografice egale femei versus barbati, tocmai pentru a oferi industriei cinematografice o marja cat mai mare de actori.

Programul functioneaza, cum spuneam, foarte bine. La sfarsitul lui, ca actor, ai un reel de prezentare, fotografii, te-au vazut mari agenti de casting de la noi si cativa din lume, ai fost in atentia presei ca urmare a comunicarii proiectului la nivel national.

Daca esti actor care vrei sa inveti si sa-ti faci bine meseria, ia-ti inima in dinti, treci peste orice rusine si pregateste-te pentru a fi in atentia selectorilor anul viitor:

  1. Imprieteneste-te pe facebook cu selectorii si ai grija sa-i inviti la spectacolele tale
  2. Fa-ti curat pe facebook si ordoneaza fotografii din spectacolele de teatru, pune video intr-o sectune speciala, daca ai filmari din spectacole. (daca n-ai, ia in calcul sa-ti faci). Gandeste-te ca facebook, Instagram, youtube sunt propriile tale canale de promovare, nu locul unde socializezi cu prietenii. (pentru prieteni ai multe alte cai de comunicare, mai ales directe, la o bere:) ). Asa ca foloseste facebook/Instagram/youtube ca sa te PREZINTI, sa inteleaga cineva dintr-o privire ce lucrezi. BTW, conturile tale de social media, plus adresa de mail, TREBUIE SA FIE cu numele tau intreg, asa cum apare pe afisele teatrului… orice porecla, prescurtare sau alint sunt extrem de ineficiente pentru ca nu te promoveaza, nu-i fac viata mai usoara celui care vrea sa-ti scrie pentru ca esti indexat de google aiurea si nu apari in cautari.

Nume.prenume@…………     e adresa cea mai sigura)

3. Iti poti face si un site de prezentare, dar e mai complicat pentru pregatirea ta de artist (iti trebuie domeniu – neaparat cu numele tau, pentru ca e averea ta, e ceea ce vrei sa fie scris cat mai mare pe afise -, iti trebuie un layout si abia apoi te poti apuca de scris informatii despre tine)

Succes!

Programul 10 pentru film este sustinut de Mercedes-Benz Romania. De altfel Mercedes-Benz ofera Masina Oficiala a Festivalului de 12 ani. Asa ca o data intrat in programul 10 pentru film, te vei simti ca un star :) 

851
arts-clubGwyneth Paltrow – patroana de club (in viata, nu in film).

Gwyneth Paltrow – patroana de club (in viata, nu in film).

Ce credeti ca mai face doamna Gwyneth Paltrow cand nu joaca in filme (ce-i drept n-a prea mai jucat), nu are grija de copiii lui Coldplay si nu tine cursuri de nutritie?

Doamna Paltrow se face matroana de club.

Arts Club se numeste.

In parteneriat cu o firma celebra de arhitectura – Gensler-, doamna Paltrow construieste un complex cu 9 etaje unde vor fi:un centru de wellness, multe restaurante, cinematografe si cateva cluburi de noapte.

Cum doamna e o femeie de afaceri abila (sau are consilieri buni), ca sa reduca din taxe pentru partea cu club de noapte, cladirea va avea si centru de expozitii, cateva magazine super exclusiviste si cateva birouri.

Accesul in tot complexul va fi super restrictiv, VIP, by invitation only.

Proprietatea aflata in Hollywood pe bulevardul celebru ”Sunset” are 132.000 metri patrati si a fost cumparata la sfarsitul anului trecut de doamna Paltrow.

Uite cum va arata centrul pe care-l construieste actrita. Sau, ma rog, fosta actrita.

arts club 3 arts club 2 arts club 1

1078
kstIn the mood for the Kristin Scott Thomas

In the mood for the Kristin Scott Thomas

Kristin Scott Thomas este o actrita britanica pe care o stiti din 4 nunti si o inmormintare, Pacientul englez . Pentru ca locuieste la paris de la 19 ani, Kristin Scott Thomas a jucat in foarte multe filme franceze (Il y a longtemps que je t’aime sau Bel Ami sunt de vazut cu multa incredere).

Doamna Kristin Scott Thomas a jucat insa si intr-un film romanesc – O vara de neuitat in regia lui Lucian Pintilie – unde era sotia cosmopolita a unui capitan roman care lucra intr-o pustietate, la granita.

 

2086
Renee-Zellweger1Renée Zellweger si operatiile estetice

Renée Zellweger si operatiile estetice

Aseara, Renée Zellweger (45 de ani) – domnisoara Bridget Jones – a fost la o ceremonie a revistei Elle si n-a mai recunoscut-o nimeni.

reporterii si fotografii aflat la fata locului au crezut ca e Cameron Diaz, nicidecum Renée Zellweger .

toata lumea vuieste acum in jurul operatiilor estetice ale actritei.

sa ne uitam mai intii la poze, apoi la context:)

Renee ieri.

 

 

in urma cu un an, in noiembrie 2013, dupa o lunga disparitie – ca si acum de altfel- Renée Zellweger aparuse la un eveniment caritabil de nerecunoscut.

*

si-acum putin context; de-a lungul timpului simpatica actrita a trecut de la anorexie (tratata medical) la ingrasare fortata pentru rolurile cu Bridget Jones, n-a fost cea mai fericita in mariaj (a anulat casatoria dupa 6 luni) si despre perioadele in care a stat in centre medicale pentru a-si rezolva problemele cu dependenta ( a inlocuit lipsa mincarii cu alcoolul, apoi anti depresive).

Renée Zellweger e , din pacate, un exemplu trist despre cum unele persoane nu pot face fata presiunii incredibile la care sunt supusi cei care traiesc la Hollywood. Are 45 de ani, o fetita, un Oscar (care pare ca e uitat si de producatori , dar si de ea) si stie ca a facut cariera cu chipul ei dragalas. Asa ca acum incearca sa-l recupereze. In cel mai trist mod.

 

 

1737
shutterstock_celebritate7 lucruri despre artisti pe care e bine sa le stiti

7 lucruri despre artisti pe care e bine sa le stiti

In contextul sinuciderii minunatului om Robin Williams, m-am gindit sa scriu citeva lucruri pe care le-am aflat in acesti multi ani de trait, lucrat, imprietenit cu/printre artisti. Poate ne ajuta sa –i pretuim mai mult – la vedere – cit sunt in viata si sa intelegem ca intre alb/ veseli/buni si  negru/tristi/ rai, cum ne imaginam ca sunt, se afla de fapt infinite nuante de gri.

1.       Artistul e un om diferit de majoritate.

Daca ar fi ca toata lumea, ar face lucruri ca toata lumea si n-ar mai fi artist. Oamenii altfel fac lucrurile altfel. Si cu “altfel de lucruri” inainteaza lumea.

Sa nu-I mai judecam deci pe artisti dupa chipul si asemanarea noastra; cu siguranta e o diferenta in empatie, sensibilitate, transpunerea si sinteza unor emotii intre ce simt si fac  ei,  si ce simtim /facem noi; chiar daca, aparent, aratam la fel.

2.       Emotiile unui artist ating limite incredibile si-arata vulnerabilitati, fragilitati imense.

Mi s-a intimplat sa trebuiasca sa urc pe o scena alaturi de un mare actor al Romaniei, iar el tremura de doua ori mai tare de emotie decit mine. Cind l-am intrebat de ce, pentru ca mi se parea ca are mult mai mult antrenament decit mine la expunerea la public, a marcat o diferenta: “Cind ma sui pe scena in mod curent, vin dupa luni de repetitii ale unui text si stiu orice miscare pe care trebuie sa o fac. Si atunci am emotii imense, dar acum e mult  mai mult.”

Am vazut cum patruleaza ca un leu un cusca un muzician in culise inaintea unui concert si, cind ii simteam concentrarea pusa la un loc cu emotiile, cu presiunea salii care deja urla in asteptare, mi-am promis ca nu voi mai sta niciodata in culise sa vad asa ceva: ma durea, la propriu, stomacul.

Am vazut o actrita de notorietate mondiala, care a participat la toate premiile mari ale industriei ei si-a facut filme cu milioane de spectatori si care, in timpul unui banal interviu, si-a framintat miinile de emotie fara sa fie constienta de forta pe care o imprima: isi inrosise palmele.

M-am gindit de multe ori ca multi dintre artisti recepteaza emotiile mult mai intens decit majoritatea oamenilor, poate ca asta e explicatia creatiei lor unice: aduna un bagaj emotional mai greu decit al nostru pentru care au instrumentele naturale – harul- sa-l transpuna apoi in arta.

 3.       Nevoile lor emotionale sunt, de multe ori, diferite de majoritate. (pentru ca… punctul 1)

Au nevoie de mai multe validari, au nevoie de mai multe confirmari; e atit de subiectiva munca lor si stiu ca oricind o pot lua de la zero, fara sa mai aiba nimic, incit pare ca viata intreaga li se sprijina intr-un fir de ata. In fiecare an, in fiecare luna, uneori in fiecare zi (dupa drumuri lungi, in turnee) au un nou performance in care sunt supusi presiunii, tensiunii si , la sfirsitul careia, asteapta o validare.

In plus, actul creatiei e diferit intre artisti – unul are nevoie de mult spatiu, de timp pentru “internalizarea”/sinteza  emotiilor, altul are nevoie de preteni aproape, altul are nevoie de vin sau muzica etc etc.  Pe noi, spectatorii, ar trebui sa ne intereseze doar rezultatul muncii lor, forma in care a ajuns emotia catre noi. Fara nicio alta “judecata”, “eticheta” lipita pe personalitatea lor.

4.       Perfectionismul lor e greu de dus pentru cei din jur.

 Acelasi text e rostit de doi actori total diferit sau transformat in doua spectacole/filme diferite de doi regizori; cu aceleasi note muzicale, doi compozitori fac muzici diferite. Artistii stiu cel mai bine asta si stiu ca detaliile fac diferenta, asa ca uneori tin cu dintii la detaliile lumii pe care si-o imagineaza.

Am intilnit un mare muzician al planetei – o doamna – care viziteaza in avans fiecare studio in care are de facut un interviu live; vrea sa stie culoarea fotoliilor pe care urmeaza sa stea, daca are trepte de urcat/coborit, cit de inalte sunt – ca sa aleaga tocurile si culorile cele mai potrivite pentru hainele pe care urmeaza sa le poarte. Desi are un program infernal, verifica personal de fiecare data pentru ca “vreau sa simt eu locul, ca sa stiu sa aleg ce e cel mai bine pentru seara respectiva.”

Numai ca dorinta aceasta de a face lucrurile in detaliile lumii lor, cind ajunge in contradictie cu fapte minore ale staff-ului sau familiei, naste dispute in care cineva trebuie sa cedeze. Si nu artistul  e cel care cedeaza cel mai des.

Iar, pe termen lung, asta erodeaza relatiile.

5.       Cu cit e mai celebru si mai de succes un artist, cu atit e mai singur.

Nu pentru ca n-ar avea prieteni sau familie, ci pentru ca momentele lui de succes (daca vorbim de adevarati artisti, nu de cartoane colorate) sunt in lupta cu sine – cel mai adesea pentru a transmite o emotie mai bine, mai puternic, indiferent de calea (film, teatru, muzica, literatura, pictura etc) prin care se exprima.  Si nimeni nu primeste aplauze la scena deschisa pentru ca a depasit o bariera interioara, oricit de dureros ar fi fost procesul si de mare victoria. Pentru ca asta nu se petrece la vedere.

In plus, o mare parte din artisti  – prin natura meseriei – se afla departe de “ai lor” in momentele cheie (cind au luat super premii, cind au fost evenimente in familie). Cum succesul nu vine peste noapte, ratarile momentelor “de familie” se aduna si erodeaza pe termen lung si relatiile, si prieteniile, iar erodarea e  mai puternica decit la restul oamenilor pentru ca vine din ambele capete.

Ii invidiem pentru lumea plina de glamour pe care o afiseaza, dar… de ex, Grace Kelly dupa ce a cistigat Oscarul in 1953, a ramas singura in camera ei de hotel. Tot staff-ul era obosit, parintii se aflau acasa in Philadelphia, viitorul sot – Printul Rainier – era la Monaco; in biografia ei mentioneaza ca, in seara in care a avut cel mai mare succes profesional, a fost de fapt cea mai singura.

6.       Ceea ce stim/credem despre ei e mai degraba proiectia emotiilor noastre pe niste roluri publice, decit adevarul despre ei

Ii vedem in fotografii perfect retusate, cu un stiling perfect si, pentru ca au echipe de imagine bune, pentru ca fac parte dintr-un sistem, intotdeauna imaginile “controlate” sunt mai multe decit cele “paparazzi”, iluzia realului. De fapt, de cele mai multe ori, si fotografiile paparazzi sunt aranjate sau controlate, pentru ca artistul stie ca nu poate iesi in spatiu public decit in “personajul” pe care-l comunica.

Uneori ii judecam dupa reactiile din viata lor privata – iubiri sau scandaluri, cel mai adesea. Dar cind ne punem intrebarea “de ce naiba sunt astia doi impreuna?” nu luam in calcul ca o parte din cupluri sunt aranjate pentru un efect media mai puternic, iar alta parte e “pe bune”, doar ca imaginea curata creata de oamenii de specialitate ascunde un om nu foarte rafinat, dupa cum ii sunt si iubirile/nevoile pe care le are.

Imaginea publica pe care o are artistul – cu cit e mai celebru si are o echipa mai profesionista de comunicare – prelucreaza ceva din personalitatea lui pina cind obtine o calitate care acopera o nevoie a publicului tinta. Cind nu exista, o fabrica. Pentru ca managementul unui artist stie ca publicul va incalca intotdeauna punctul 3 si … va pune etichete.

7.       Cea mai importanta apreciere e cea a publicului. Singura validare care hraneste e cea a publicului. Cel mai mult timp – fizic sau cu mintea – e petrecut, nu cu familia, nu cu staff-ul, ci  cu si pentru public.

Cit proiectul e in lucru, parerea staff-ului (manager, regizor, alti membri ai echipei, familia) e importanta , dar cind prestatia artistica (oricare ar fi fost forma ei) a iesit in spatiul public, poate sa spuna zeci de laude oricare membru al staff-ului, vorbele nu au acelasi impact ca un simplu “multumesc” sau “felicitari” venite de la un spectator, de la cineva din public.

Am vazut multi artisti cum asteapta cu nerabdare dimineata de dupa un spectacol ca sa vada reactiile publicului (in ziare, pe net etc) si cum, de fapt, abia atunci incep sa se bucure de munca lor si sa se motiveze pentru un nou spectacol.

Avem deci un om mai sensibil, poate chiar mai introvert decit majoritatea, mai vulnerabil si cu o capacitate mai mare de a recepta emotii (implicit de a fi afectat de ele), cu un perfectionism – fixism care-l chinuie, dar ii chinuie si pe cei din jur generind tensiuni, care cunoaste momente de crunta singuratate, in balans cu bucurii uriase, care traieste presiunea unei vieti usor schizoide – intre ceea ce e in spatiu public si ceea ce e acasa – si care persevereaza zilnic in meseria lui cu un singur scop: sa placa publicului.

Stiind toate acestea, spun mereu si mai scriu si aici: cel mai bun si mai frumos lucru pe care putem sa-l facem in raport cu arta, noi – muritorii de rind mai putin talentati –  e ca atunci cind ne place munca unui artist sa i-o spunem. In timp real, cu sinceritate si simplitate. Cu un mesaj oriunde stim ca ar putea ajunge la el/ea.

O sa conteze enorm, o sa-i dea aripi pentru inca o zi grea de munca (cea mai grea munca e cea cu mintea si trupul tau), o sa-i aduca o confirmare ca merita toate framintarile pentru “de ce sunt altfel?” si… pentru momente ca acelea prin care a trecut Robin Willliams , s-ar putea sa faca putin, un milimetru, o miime de milimetru, diferenta.

Si sa salveze o viata.

4477
robin williams1ilustratori din toata lumea ii aduc un omagiu lui Robin Williams

ilustratori din toata lumea ii aduc un omagiu lui Robin Williams

e foarte greu sa vezi ca un om era atit de iubit si dragostea asta nu ajungea la el, sau nu-i era suficienta ca sa-i linisteasca demonii.

ilustratori din toata lumea si-au exprimat admiratia pentru Robn Williams, dupa aflarea vestii decesului sau, desenindu-l asa cum il vad ei.

un omagiu emotionat: cineva incearca sa exprime prin arta lui emotia pe care a primit-o de la un alt artist.

 

 

 

 

mai multe desene aici

892
Jake and Joseph Fiennescelebritati in dublu exemplar – 7 gemeni faimosi

celebritati in dublu exemplar – 7 gemeni faimosi

sunt celebritati iubite de multa lume care au si dubluri, si nu e vorba de cei care-i ajuta la cascadorii, ci de fratii gemeni.

iata citeva fotografii cu gemeni faimosi. de unde se vede treaba ca unii au ceva care sa-i faca celebrii si altii nu, chiar si cind esti in aceeasi familie. plus ca unii-s mai frumosi si… altii nu.

 

Hunter si Scarlett Johanssen

 

Joy si Eva Green

 

Michael si Ashton Kutcher

 

Patricia si Gisele Budchen

 

Rachel si Keifer Sutherland

 

Jake si Joseph Fiennes

 

Paul si Vin Diesel

927
MelGibsonBraveheart1FOTO: mari actori fata in fata cu rolurile care-i urmaresc in viata

FOTO: mari actori fata in fata cu rolurile care-i urmaresc in viata

ca si in muzica, si in film  actorii se intilnesc cu cite un HIT, un rol care-i urmareste in viata indiferent de orice altceva ar munci.

banuiesc ca e o parte de bucurie dar si de incruntare in intilnirea fata in fata cu rolul respectiv peste ani, pentru ca dupa reperele actorului sigur exista si alte prestatii actoricesti mai bune in munca lui, dar nu poate nega rolul care l-a facut celebru.

iata citiva actori foarte mari la reintilnirea cu rolurile care-i urmaresc prin viata, intr-un proiect fotografic pentru revista Empire.

Arnold Schwarzenegger – Terminator

 

Laurence Fishborne – Matrix

Daniel Radcliffe, Emma Watson si Rupert Grint – HarryPotter

Ben Stiller -Zoolander

 

Anthony Hopkins si Jodie Foster – Silence of the Lambs

Clint Eastwood si MorganFreeman – Unforgiven

3294
Philip-Seymour-Hoffman_lactorii/artistii si dragostea pe care le-o arati

actorii/artistii si dragostea pe care le-o arati

– imi pare tare rau de Phillip Seymour Hoffman. era talentat, genial si felul in care a murit o sa puna in umbra multe dintre rolurile sale.

– o sa se uite cum a murit, oamenii se vor uita la filmele lui si vor simti ce e de simtit.

– stii ce-mi pare rau? ca nu o sa stie niciodata valul de simpatie si de regret care a fost ieri in toata lumea. vuia facebook-ul si asta arata cit de mult l-a apreciat lumea. ma gindesc ca daca ar fi stiut asta s-ar fi incarcat din aprecierea oamenilor si i-ar fi fost mai bine.

– era un om altfel, a avut un destin altfel. sunt oamenii care nu pot reda emotiile grele pina n-au fost in fundul iadului ca sa le cunoasca si sunt altii care, la rece, se folosesc de tehnica. nu poti sa stii cum era, nu poti sa stii care-i erau demonii. mintea actorului ajunge uneori in locuri atit de intunecate incit nu poti, din afara, sa judeci nimic.

– dar nu crezi ca l-ar fi ajutat sa stie ca e atit de multa lume care-l iubeste si-l apreciaza? trecea printr-o perioada tulbure, am citit ca tocmai ce se despartise de mama celor 3 copii ai lui.

– poate ca da. sau poate ca ar fi pus si mai multa presiune pe el. dar cred ca i-ar fi facut bine sa stie mai des si mai mult ca e iubit. tuturor ne face bine asta.

– bine, de astazi am sa am grija sa le spun tuturor actorilor/ artistilor pe care-i iubesc pentru munca lor cit de mult ii apreciez.

– (rizind) si cam cum o sa faci asta?

– in epoca internetului poti sa trimiti mesaje oricui, oricind. de cite ori ma vor bucura cu ceva o sa le scriu si o sa le zic, chiar daca nu-i cunosc si nu ma cunosc.

– ok, o sa ai mult de treaba de acum incolo

*
(ceea ce va doresc si dvs)

*
o conversatie la telefon cu un prieten, actor celebru.

*

1185

Kevin Spacey: rasplata trebuie sa vina din interior

Nu exista o rasplata din afara pentru meseria asta. Nu asta trebuie sa fie telul. Rasplata adevarata vine din interior. Ceea ce voi simtiti si ceea ce ati implinit voi pentru voi, cu propriile persoane. iesind din zona de confort.

Anii de inceput pot fi bogati in experiente sau nu, dar am vazut de-a lungul anilor atit de multi tineri care nu stiau ce vor. Stiau ca trebuie sa vrea, sa fie ambitiosi si sa aiba succes. dar asta nu e suficient. Asta e doar dorinta.

De fapt, in viata este despre actiune: sa stii ceea ce faci, sa intelegi de ce faci asta, sa-ti dedici fiecare respiratie a trupului tau ca sa acumulezi mijloacele cu care sa poti sa daruiesti…

Daca simtiti ca aveti ceva inauntru de daruit, ca aveti un talent, atunci exploatati-l si slefuiti-l. Nu e nimic mai important decit sa acumulati mijoacele ca sa puteti sa va expuneti talentul.

O sa cresteti alaturi de colegii vostri, o sa-i vedeti avind succes sau cum vor rata. Si o sa vedeti cum reusesc sa dealuiasca in ambele situatii, iar ei va pot fi profesori la fel ca oricare dintre profesorii vostri de la scoala. Important este sa fiti deschisi, sa vreti sa munciti cu voi ca si cum ati munci cu un personaj pentru o piesa si sa actionati ca atare.

Kevin Spacey.

 

*

asa s-a incheiat cursul meu de imagine personala de la TIFF din proiectul 10 pentru film din 2013. am gasit acum cursul si citatul asta frumos

928
gina-patrichi-678590lFamilia doamnei Gina Patrichi

Familia doamnei Gina Patrichi

“Am fost atit de pasionata de profesie incit tot ce am primit ca iubire de la Victor, sotul meu, si Oana, fiica mea, a fost un cadou imens pe care l-am luat si l-am indreptat spre teatru, tot inspre oamenii carora le dadeam, seara de seara, sentimente, pasiuni, iubire, ura, pina la apogeu” Gina Patrichi

“Mai tirziu, cind din cauza unor neintelegeri am incercat sa ne despartim, ne-am dat seama ca deja eram un cuplu sudat si am renuntat. Din acel moment am inteles mai bine sensul vietii si menirea fiecarua, in special atunci cind e vorba de a trai pentru arta.

Toate aceste fiinte, care au o dotare speciala, indreptata catre creatie, cum era cazul Ginei, au in acelasi timp o patima devoratoare in modul in care-si traiesc viata. Si aceasta patima tinde sa ii atraga, sa ii diminueze si sa-i faca de neinteles pentru cei din jur.

Toti oamenii de arta au trairi speciale, trairi care sunt o fericire si totodata un mare necaz pentru ei. Un actor, urcind pe treptele scenei seara de seara si intrind cu traire intensa in pielea unui personaj, cade apoi epuizat pe altarul lui de sacrificiu.

Cei din jur trebuie sa inteleaga ca in acele momente el este iesit dintr-o zona fiereasca a omului obisnuit.” Victor Anagnoste, sotul Ginei Patrichi.

din “carte cu Gina Patrichi” – Mircea Morariu

***

am pe masa de citeva zile biografia doamnei Gina Patrichi (multumesc frumos Ioana pentru cadou) si, pentru ca aveam nevoie sa rup ritmul si sa fac switch in minte de la un proiect la altul, am deschis-o la intimplare.

intimplarea a fost fix pe textul asta.

2217
festival-undercloud-2013-afis-mareincepe festivalul de teatru independent de orice UnderCloud

incepe festivalul de teatru independent de orice UnderCloud

de miine incepe festivalul de teatru independent de orice Undercloud, iar asta ar trebui sa insemne ca puteti experimenta mult legat de teatru.

(pentru mine va fi diferit anul acesta dar revin imediat la asta)

festivalurile – de teatru sau de film sau de muzica – sunt facute ca sa experimentezi. ca sa vezi ceva ce n-ai mai vazut, ceva ce n-ai mai gustat, ceva ce n-ai mai incercat.

cind merg la festivaluri caut sa vad tocmai lucrurile pe care n-as putea sa le vad in alta parte, fug de filmele/muzicile/ spectacolele de teatru care sunt la 2 pasi de mine in mod normal. pentru ca bucuria e sa simti ceva nou. n-ai de unde sa stii daca o sa-ti placa ce vei simti, dar mergi pe un drum nou care te=ar putea inspira si ti-ar putea spune ceva despre tine.

de asta imi plac mie festivalurile. invat foarte multe din ele.

de asta va recomand din inima ca la Undercloud sa nu incercati aleile deja batatorite (adica spectacolele cu actorii mari si super cunoscuti); mergeti la ceva ce doar in festival puteti vedea. cu inima deschisa ca sa fie bucuria descoperirii si mai mare.

eu compar activitatea asta cu ratacitul pe strazi prin orasele pe care le vizitez (imi iau reper cite un cetatean si-l urmaresc cite 2 intersectii/colturi de strada, apoi imi iau reper alt cetatean si tot asa… experimentez si orasul devine brusc altceva decit orice as fi citit despre el)

***

anul asta la Undercloud sunt in juriu (alaturi de George Ivascu, Sanda Manu si Anca Sigartau) iar asta e o treaba foarte complicata pentru mine. mai intii pentru ca arta nu prea poate fi comparata cu ceva din aceeasi zona pentru ca sunt zeci de nuante si de repere.
mai apoi pentru ca am prieteni care joaca in festival, care au regizat piese in festival.

m-am gindit mult cam care sa fie criteriile dupa care sa jurizez ca sa fiu sincera pina la capat.
am sa ramin fidela replicii din Purificare a lui Sarah Kane care mi-e cumva deviza prin viata “daca nu simti, n-are niciun rost”.

ne vedem de miine la MTR la festivalul de teatru independent de orice. programul e aici. cind va ginditi la ce sa va luati bilete, incercati sa va rataciti putin prin calendar si sa alegeti random. o sa va placa experienta asta, sunt sigura.

1459
anonimul camping ecran 2013regizorul Istvan Szabo – despre copilarie, imigrare si cind nu mai intelegi limba celor din jur

regizorul Istvan Szabo – despre copilarie, imigrare si cind nu mai intelegi limba celor din jur

o poveste cadou de la  regizorul Istvan Szabo pentru audienta de la masterclass-ul pe care l-a tinut ieri in cadrul festivalului International de film Independent Anonimul…

Imi amintesc ca eram invitat la Cannes cu unul dintre filmele mele si intr-o zi cineva m-a sunat si mi-a zis ca Tony Curtis vrea sa se vada cu mine a doua zi, la ora 5. Am stabilit intilnirea pentru terasa de la Carlton. Am ajuns acolo, l-am vazut pe Tony Curtis, singur, cu o cafea in fata. M-am dus la el , am zis ca sunt Szabo…

“Ooo, Szabo!”, a exclamat si m-a imbratisat, apoi m-a sarutat pe ambii obraji.

Am inceput sa povestim lucruri marunte, nimicuri. Dupa o ora s-a uitat la ceas si a zis “Szabo, am o intilnire in curind si trebuie sa plec. Hai sa ne vedem miine la ora 17, tot aici pe terasa, sa vorbim”.

Am plecat si ma gindeam “Doamne, dar ce vrea Tony Curtis de la mine?! Vrea sa faca un film pe care sa-l regizez eu sau vrea joace in vreun film de-al meu?! Si nu stie cum sa ma abordeze?!”

A doua zi, la ora 5, am fost inapoi pe terasa. M-a vazut Curtis, m-a sarutat pe amindoi obrajii si am inceput sa vorbim. Din nou mici conversatii si dupa 40 de minute, Curtis s-a uitat la ceas si a zis:

“Am o intilnire, dar as vrea sa ne vedem din nou si miine. La 5? Aici pe terasa?”

Si dintr-o data am inteles despre ce e vorba. Curtis era dintr-o familie de imigranti maghiari si in copilarie locuise in Brooklyn pe o strada in care de la bacan pina la frizer toti erau imigranti unguri. Tatal lui era croitor, iar pe usa lui la intrare scria SZABO pentru ca asa se spune “croitor” in limba noastra. Mi-am dat seama ca in intilnirile acestea el incerca sa recupereze o parte din copilarie. Se uitase pe lista de invitati, vazuse pe cineva care se numea Szabo – nu-l interesase cine era, daca era producator, daca vindea filme, daca era costumier sau regizor-, el voia sa-si aduca aminte de copilarie.

Si la a treia intilnire am auzit una dintre cele mai frumoase povesti despre imigranti si viata lor.

La putin timp dupa ce se stabilise in America, cind era mic, Tony Curtis a vazut vis a vis de blocul lui citiva copii care se jucau fussball. A incercat sa le explice ca vrea sa se joace cu ei si, pentru ca nu stia limba, nu l-au inteles. L-au gonit si s-a dus acasa plingind.

 Dupa ce i-a aflat povestea, mama lui i-a spus:

“Bob – caci asta e de fapt numele lui -, pe partea cealalta a strazii nu mai e Ungaria.”

Morala: Trebuie sa fiti foarte atenti, in special in business pentru ca munciti, munciti, munciti si dintr-o data, ajunsi acasa, constatati ca de partea cealalta a drumului nu mai e tara voastra. E o alta tara in care se vorbeste alta limba.

***

august 2013, Anonimul, Sfantu Gheorghe

despre culisele sosirii lui Istvan Szabo, regizorul de Oscar care a primit un premiu pt intreaga activitate la Anonimul, am scris aici. miine dimineata, un altfel de portret al regizorului care a impresionat teribil audienta din Sfintu Gheorghe.

838
tiff 12de ce actorii/artistii trebuie sa stie sa se promoveze (post seminar TIFF)

de ce actorii/artistii trebuie sa stie sa se promoveze (post seminar TIFF)

astazi la TIFF am tinut din nou un seminar de branding personal pentru actorii din proiectul “10 pentru film”. e felul meu in care multumesc pentru bucuriile si emotiile pe care le-am primit de la multi actori mari ai Romaniei.

anul asta a fost mai greu decit anul trecut. “elevii” au fost mai reticenti la ideea de a se promova singuri, mai tematori de fapt de validarea publicului. si de validarea cu propria persoana: daca faci toate lucrurile corect – ca la carte – si totusi nu ajungi unde trebuie, s-ar putea sa realizezi ca nu poti duce pina unde vrei sa ajungi.

 

de fiecare data cind intilnesc oameni care au job-uri cu reprezentare publica si sunt reticenti la a se promova (lasa, ma descopera lumea si-asa/ nu stiu eu sa fac / nu am nevoie etc) am doua mari ginduri:

1. multumesc in gind oamenilor cu care lucrez sau am lucrat pentru deschiderea lor, pentru faptul ca inteleg cit de mult inseamna comunicarea si sa faci pasi sa iesi din zona de confort ca sa-ti faci treaba cit mai bine.

2. cei mai multi oameni se lupta cu ego-ul lor. pe de o parte vor un job cu expunere cit mai mare, dar ego-ul (reflectat in “cit de mult imi pasa de parerea celorlalti”) ii opreste sa-si duca job-ul la capat: sa se expuna cu garda jos si cu o strategie coerenta pentru ceea ce vor sa spuna publicului despre ei.

***

mai jos doua fragmente din prezentare – inceputul si sfirsitul (la mijloc sunt detaliile tehnice pe care am sa le public cindva impreuna cu multe exemple ca sa fie utile pentru cit mai multi actori/ artisti etc).

(“10 pentru film” este un proiect TIFF pentru sustinerea si promovarea actorilor. un juriu format din critici de teatru si de film selecteaza la nivel national 10 actori de teatru pe care, timp de citeva zile pe durata festivalului, ii antreneaza pentru o activitate cinematografica: castinguri, intilniri cu producatori, sedinte foto, realizari profesioniste de prezentari -reel-uri, traininguri media etc)

 

***

am sa va rog sa va ginditi la adolescenta voastra. sigur era acolo un actor sau cintaret care va placea. pe care-l vedeati cel mai cel: mai frumos, mai sensibil, mai sexy, mai curajos. era un zeu, nu?

ati fi facut orice pentru un autograf de-al lui/ ei…

pun pariu ca in zilele alea nu v-ati gindit niciodata ca si idolul vostru se ducea la baie. ca avea zile proaste, ca avea probleme cu facturile sau cu iubirile.

astia sunteti voi acum pentru niste tineri de 15-16 ani care ar putea deveni artisti intr-o zi, inspirati de munca voastra. n-ati vrea sa va faceti treaba cit mai bine stiind ca ati putea schimba viata si a unui singur copil?

stiu ca vi se pare greu sa va vindeti, sa ambalati munca voastra intr-o forma comerciala ca sa va vada lumea, dar hai sa ducem asta intr-o zona cu care sunteti mai familiari. ca actori trebuie sa jucati personaje care nu va sunt confortabile si sa fiti credibili, reusiti sa faceti asta pentru ca v-ati antrenat. pentru asta ati facut scoala.

la fel e si cu comunicarea: daca sunteti antrenati, daca sunteti pregatiti sufleteste ca, pentru reusita, trebuie sa iesiti din zona voastra de confort, incepeti sa va ginditi altfel “rolul”, “performanta” in spatiul public.

stiu multi actori talentati care nu au reusit, pentru ca n-au stiut sa se vinda. cum stiu si actori care se vind bine, chiar daca n-au talent. nu cred ca e doar treaba teatrului sa va promoveze, cred ca e profundamente gresit sa spuneti ca e treaba altcuiva pentru ca voi sunteti artisti, sunteti poeti, nu aveti treaba cu marketingul.

bad news: e parte din meseria voastra si reprezentarea publica, asa ca macar regulile de baza trebuie sa le cunoastesti si sa le respectati.

(…)

am sa inchei cu o declaratie care se potriveste pentru orice meserie, sunt vorbe in care eu cred foarte mult.

Nu exista o rasplata din afara pentru meseria asta. Nu asta trebuie sa fie telul. Rasplata adevarata vine din interior. Ceea ce voi simtiti si ceea ce ati implinit voi pentru voi, cu propriile persoane. iesind din zona de confort.

Anii de inceput pot fi bogati in experiente sau nu, dar am vazut de-a lungul anilor atit de multi tineri care nu stiau ce vor. Stiau ca trebuie sa vrea, sa fie ambitiosi si sa aiba succes. dar asta nu e suficient. Asta e doar dorinta.

De fapt, in viata este despre actiune: sa stii ceea ce faci, sa intelegi de ce faci asta, sa-ti dedici fiecare respiratie a trupului tau ca sa acumulezi mijloacele cu care sa poti sa daruiesti…

Daca simtiti ca aveti ceva inauntru de daruit, ca aveti un talent, atunci exploatati-l si slefuiti-l. Nu e nimic mai important decit sa acumulati mijoacele ca sa puteti sa va expuneti talentul.

O sa cresteti alaturi de colegii vostri, o sa-i vedeti avind succes sau cum vor rata. Si o sa vedeti cum reusesc sa dealuiasca in ambele situatii, iar ei va pot fi profesori la fel ca oricare dintre profesorii vostri de la scoala. Important este sa fiti deschisi, sa vreti sa munciti cu voi ca si cum ati munci cu un personaj pentru o piesa si sa actionati ca atare.

Kevin Spacey.

993
70th Annual Golden Globe Awards - Press Roomce-au povestit celebritatile pe twitter de la Globurile de aur

ce-au povestit celebritatile pe twitter de la Globurile de aur

in epoca 2.0, accesul la culisele unei ceremonii precum Globurile de Aur se face via Twitter sau Facebook pentru ca protagonistii au relaxarea de a relata in direct detalii… picante.

 

iata citeva dintre reactiile de pe Twitter din noaptea care tocmai s-a incheiat.

I am off to the Golden Globes. I am sitting next to the pigeon from Amour.

Judd Apatow a cistigat Globul de aur pentru cel mai bun serial de comedie, Girls

*

Congratulations to Ben Affleck for Golden Globe and bravo to Ben 4 thanking R troops overseas & those who sacrifice 4 our country each day

Ben Aflleck a cistigat Globul de aur pentru cel mai bun film si cel mai bun regizor

*

@_juliannemoore Congratulations beautiful!!

Julianne Moore a cistigat Globul de aur pentru cea mai buna actrita intr-un film de televiziune, Game Change


*

Quentin’s #GoldenGlobes speech may be my favorite thing he’s ever written.

Tarantino a cistigat Globul de aur pentru cel mai bun scenariu.

*

And for those who’ve asked, my date is Bob Sertner. He is my Executive Producer on #Mistresses. (My husband is Bradley Cooper’s date).

*

GG’s: You really can’t make fun of a show where Kirsten Wiig and Will Farrell already did the job for you, brilliantly.

***

cel mai emotionant moment al serii a generat si cele mai multe reactii ale celebritatilor din online: discursul lui Jodie Foster care a primit premiul pentru intreaga activitate.

“Normal is not something to aspire to, it’s something to get away from.” – Jodie Foster

Yep, the Jodi Foster speech got me. Well done Lady. RT @ve9ems:@kathygriffin are you crying?

jodie foster – rather amazing speech

Jodie Foster is an inspiration. Incredible speaker. So moving.

fuck yeah Jodie Foster your speech is amazing!!!

lista completa a cistigatorilor e aici

1055
monocle-december-2012“housing for creatives”

“housing for creatives”

e un articol in numarul de decembrie al revistei Monocle care se numeste Theatre of life – Munich.

e povestea unei initiative a primariei  din Munchen care impreuna cu o fundatie are in grija mai multi creativi pensionari: actori, scenografi, regizori , jurnalisti – job-uri care se fac in general ca freelancer.

ideea de baza este ca domnii si doamnele in cauza , ajunsi la 70 de ani, pot plati chiriile caselor lor din ce in ce mai greu, dar pentru ca au facut ceva pentru comunitatea din Munchen, primaria ii ajuta.

printre “chiriasi” o actrita de 79 de ani , Eva Reigl, alta de 70 de ani, Waki Meier, altul de 74 de ani Bukhard Gaffron.

 

ca sa poti intra in programul fundatiei trebuie sa aplici cu un CV care sa faca dovada ca ai ajutat Munchen-ul cu proiectele tale de-a lungul timpului. sunt acceptati intre 5 si 10 noi chiriasi in fiecare an si sa nu va imaginati ca oamenii acestia sunt resemnati, batrini si neputinciosi.

una dintre doamne a venit in noua ei casa cu bicicleta pe care o foloseste cind se duce la piata, alta cu sevaletul.

***

scriu despre proiect pentru ca mi-ar placea tare mult sa se intimple si la noi in tara asa ceva. in casele vechi in care nu mai sta nimeni sa se organizeze cu sprijinul primariilor “case pentru creativi”, case in care sa stea fara sa mai plateasca chirie oamenii care au facut ceva pt comunitate.

in proiectul nemtilor fiecare casa este autonoma, primaria acopera cheltuielile cu chiria si intretinerea, dar restul de bani necesari traiului sunt obtinuti prin munca si activitati culturale de fiecare casa , fiecare avind un manager.

***

cind am sa am bani multi, am sa fac asa ceva, o sa vedeti voi.

 

2158
selesice nu stiati despre Cosmin Selesi

ce nu stiati despre Cosmin Selesi

ieri vorbeam la Europa FM, ca in fiecare zi pe la 6 fara 10, despre filme. de fapt despre cei pe care Cinemagia i-a pus in topul celor mai buni tineri actori romani.

dupa ce i-am enumerat si am spus citeva lucruri despre filmele in care au jucat, Radu Constantinescu – gazda emisiunii Drum cu Prioritate, unde ma afirm eu:)  – m-a intrebat unde i-am putea vedea “de aproape” pe actorii astia, in teatru sau altceva decit cinema.

 

si-am inceput sa spun de Vasluianu, de Pavlu, de Potocean si Ivanov.

 

cind m-am uitat pe lista pe care scrisesem numele mentionate in top, l-am vazut pe Cosmin Selesi si primul meu gind a fost – il stiti de la Te cunosc de undeva, emisiunea de la Antena 1. dupa care mi-am dat seama ca-i fac o nedreptate, ca el e un foarte bun actor dramatic si m-am regrupat: Selesi a jucat (poate va mai juca) in Bucharest Calling la Green Hours, o piesa care atunci cind a ajuns la New York a avut o frumoasa cronica in New York Times.

 

mi-a luat putin sa-mi aduc aminte cum se numea piesa, dar stiam de New York Times si n-am ezitat prea mult pt direct.

Stiu ca nu prea s-a scris despre asta; nici colegii lui de la Antena n-au zis, dar despre munca lui Selesi a scris New York Times. Si daca eu care stiam de aceasta intimplare si tot am avut primul gind sa mentionez TV-ul in loc de teatru, m-am gindit ca ar fi frumos sa scriu aici, ca sa ramina si sa stie tot mai multa lume despre Cosmin Selesi, actorul de teatru.

 

P.S. Stiu ca am pus un titlu cam de tabloid, dar asa v-am facut pe toti sa cititi si poate o sa tineti minte informatia:)

P.P.S. da, si ei au ajuns atunci la NY cu sprijinul aceluiasi ICR pe care-l hulesc unii acum. asa i-au vazut cei de la NYTimes si au scris frumos despre munca lor.

 

1292
draa olteanu matei gina patrichio comoara emotionanta

o comoara emotionanta

am descoperit via pagina de facebook a lui Andi Vasluianu o comoara emotionanta

ii apartine doamnei Liliana Jinca : aproape 250 fotografii din istoria teatrului, adunate cu grija.

am vrut sa aleg citeva (max 5) fotografii si sa va trimit la album , dar nu ma mai puteam opri. asa ca n-am ajuns pina la sfirsitul albumului la momentul la care scriu, voi continua dupa ce postez

minunati-va, emotionati-va; sigur o sa vi se faca dor de mers la teatru.

margareta pislaru, stefan iordache

dorina lazar, stefan mihailescu braila

mariana buruiana

draga olteanu matei, gina patrichi

leopoldina balanuta

valeria seciu, stefan sileanu

victor rebengiuc, toma caragiu, florian pittis

lucia sturza bulandra

GASITI INTREGUL ALBUM AICI. MULTUMIM FRUMOS DOAMNA JINCA PENTRU CA FACETI PUBLICA ARHIVA DVS

1721
ioana istvanIoana si Istvan

Ioana si Istvan

ea e Ioana Marchidan, el e Istvan Teglas.

sunt actori, dar au si studii de coregrafie.

uitati-va la ei si bucurati-va

video dancing city
Dancing City este un proiect cultural foto-video sprijinit de www.redds.ro/ Redd’s – Too Tasty for Men

Regia: Carmen Lidia Vidu.
Foto: Dani Ioniță.

Imagine video: Adi Bulboaca
Sound design, post-productie: Cristina Baciu.

***

mi-ar fi placut sa fiu acolo cind au filmat/ fotografiat ca sa simt… dar abia astept sa vad filmul.

964
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!