Tag : al pacino

Icon1Ilustrațiile în care trecutul și prezentul se țin de mână

Ilustrațiile în care trecutul și prezentul se țin de mână

Text de Raluca Antuca

Atunci când vine vorba de vedete, toată lumea este curioasă să afle chiar și cele mai intime detalii din viața lor. Ne-am săturat să auzim numai lucruri frumoase și pozitive. Noi vrem să aflăm când a fost ultima dată în vacanță, cu cine s-a mai certat, ce părere are de Xulescu și când mai dă o declarație „șoc și groază”. De parcă nu sunt oameni care greșesc, învață, se bucură și plâng, celebritățile au ajuns să fie niște zeități menite să ne distreze pe noi.

Am generalizat puțin, dar sunt sigură că vedetele nu s-au născut vedete și că în spatele lor se află o familie care i-a crescut, niște prieteni care i-au sfătuit și o iubire care le-a dat încredere. Este tare interesant să vezi cum au evoluat în funcție de tendințe, modă și personalitate.

Un designer grafic pe nume Fulvio Obregon s-a gândit la același lucru și a realizat o serie intitulată „Me & My Other Me”. Ne arată două variante ale unor celebrități foarte cunoscute în același cadru. Trecutul și prezentul se țin de mână în aceste ilustrații care ne fac puțin melancolici. Fiecare personaj a avut experiențe care i-au marcat viața, iar versiunea trecutului ne aduce aminte de istoria lui.

Proiectul este impresionant, iar ilustrațiile sunt pline de viață. Îmi place cum Fulvio reușește să producă detalii semnificative pentru evoluția lor. De exemplu tricourile vorbesc de la sine și ne arată care au fost schimbările în viața lor.

Steve Jobs

Icon2

Paul McCartney

Icon3

Bill Gates

Icon4

Robert de Niro

Icon5

Mick Jagger

Icon6

Al Pacino

Icon7

1270
al_pacino_2014un desert de duminica: Al Pacino intr-un interviu minunat realizat saptamina asta

un desert de duminica: Al Pacino intr-un interviu minunat realizat saptamina asta

dintre multele lucruri frumoase pe care le-am citit saptamina aceasta, iata ceva ce stiu sigur ca o sa va placa

Al Pacino a dat un interviu in Hollywood Reporter – care nu e semnat de jurnalistul pe care-l solicita mereu la interviuri, Lawrence Grobel – in care povesteste cu sinceritate din viata lui, lucru foarte foarte surprinzator pentru el.


despre inceput, saminta sadita in mintea lui ca ar putea fi actor .

“My eighth grade teacher had me read the Bible, read the psalms for assembly… Only I didn’t read them, I read them. And the teacher kinda liked me for some reason — nobody else did, but she liked me — and she went up to the South Bronx, to my tenement on the fifth floor [where I lived] with my grandmother and grandfather and mother… She walked all the way up six flights, went into my apartment, and was having coffee with, of all people, my grandmother, and she was telling her that I should do this with my life. So I think that was a turning point — not for me, but for my grandmother!”

despre cum se descurca gemenii lui de 13 ani cu celebritatea tatalui…
“Sometimes it effects my younger children. They have to learn about it a little bit — you know, you can’t go to places and stuff. But that’s okay, they go off with other people. They’ve learned to adjust. Pretty soon I’m gonna say to them, ‘Darlings, you simply have to adjust.'”

despre cum si-a dat seama ca a devenit celebru
When, right after The Godfather, he first realized he was famous…
“Sometimes I would walk in New York and stand at a curb and if there was an attractive woman, sometimes I might say, ‘Hi.’ I wouldn’t be overbearing or anything, I’d just say, ‘Hi.’ I remember getting on a corner, and I saw this beautiful girl and I looked at her and said, ‘Hi,’ and she looked at me and said, ‘Hi, Michael.’ Well, you could have knocked me over. I thought, ‘Oh, my God, it’s over,’ meaning, ‘I’m not anonymous anymore. There’s no going back.'”

despre Al Pacino de pe ecran si alegerile pe care le-a facut ca profesionist
“When you put Tony Montana with Michael Corleone, they’re two different variations — I mean, they’re both living in that world [of gangsterdom], but they’re different. I mean, Birdman and The Humbling are both about actors, but they’re two different movies, two different worlds. I mean, if someone’s a painter — you’re gonna see a [work by] Jackson Pollock [the painter famous for splattering paint on canvases] and you’re gonna know it’s a Jackson Pollock; there’s a signature there and you’re gonna know it’s a Jackson Pollock.”

aici tot interviul care are aproape o ora

1288

de vazut neaparat: Stand Up Guys (trei tipi duri)

din week end-ul acesta avem in cinematografe un film tare dragalas.

nu e o capodopera a cinematografiei, e doar un film de duminica dupa amiaza , insa are trei mari actori in distributie: Al Pacino, Christopher Walken si Alan Arkin.

e o poveste despre 3 baieti rai ajunsi la batrinete care vor sa recupereze anii de nebunii pierduti prin puscarie.

dar nu pentru subiect va rog sa mergeti la film. o fac pentru ca as vrea sa vedeti licaririle din ochii celor 3 mari actori care se bucura ca joaca fara sa mai aiba nimic de demonstrat in actorie. se bucura de experienta si de intilnire, pur si simplu. desigur isi fac treaba foarte bine.

uitati-va la trailer si o sa va convinga sa mergeti sa vedeti filmul.

1028
judi denchOscarul din perspectiva cistigatorului

Oscarul din perspectiva cistigatorului

pentru special Oscar S!MPA si citeva recomandari de carti.

mai intii un fragment dintr-o carte minunata Judi Dench and furthermore, ca sa simtiti putin din cum se vad Oscarurile pe dinauntru; cind esti cistigator.

“Robin Williams was presenting the award, and when he looked down to read the name, Michael squeezed my arm and said, ‘jude, you’ve got it’ just before we heard him say, ‘There is nothing like a Dame.’ he said he could tell by the look on Robin’s face. All I can remember after that is looking at Michael, standing up and kissing him, but I don’t remember walking up all those steps.
The only other thing I remember is Robin Williams curtseying; I don’t remember the speech, nor anything about how I got off the stage.
I Remember crying in a lift, completely overcome, and then meeting the immensely tall James Coburn, who had won Best Supporting Actor for Affliction, and having my picture taken with him, and then with Gwyneth, who won best actress.
(…) All the world’s press asking, ‘Why aren’t you waering diamonds?’ I said, “I’m not a diamond girl, I’m afraid.’

(…)
The next day Michael and Finty (nota mea , sotul si fiica) went home, but I had to fly to New York, where Amy’s View was due to open on Broadway. I was wandering about the airport at Los Angeles, and suddenly on air hostess came up to me and said,”whould you like to get on the plane early?’ So I said , would be very nice, anad she aid ‘well, you might find it tricky otherwise’
(…)
They put me in a first class seat, right at the front of the plane. The only thing that we had not thought of was that every single person had to file past me as they came on board. So there was a lot of shaking hands and taking photographs, until I felt I had met the whole of the plane.
I went to sleep on the floght, and when I woke up there were a lot of tick-on notes on the rug over me.”

*
cartea Judi Dench & furthermore nu a fost tradusa la noi, dar o puteti cumpara pe Kindle sau audio book de aici.

dintre cartile biografice ale actorilor care au primit un Oscar recomand din suflet

Al Pacino, in dialog cu Lawrence Grobel ( un minunat portret al actorului facut doar din tehnica interviului, cu interviuri realizate de-a lungul multor ani, dar si un manual despre tehnica interviului pentru cei care vor sa invete jurnalism)
Alan Alda – Sensul vietii intr-un pahar cu apa – despre actorie si lupta cu tine ca sa fii mai bun in meseria ta, scrise si spuse cu garda jos.

1231
Al-Pacino-cropped-608x390Al Pacino la Gerald Schoenfeld Theater

Al Pacino la Gerald Schoenfeld Theater

text de Sorana Savu

Pacino urcă pe scenă în “Glengarry Glen Ross” în New York și mai puteți să-l prindeți la Gerald Schoenfeld Theatre până în februarie. Dacă luați biletele acum. Sau, mai sigur, acum două luni. Pacino reia rolul interpretat de Jack Lemon în adaptarea cinematografică a piesei lui David Mamet din 1983. Și, din octombrie, de când au avut loc primele reprezentații, face valuri în rândul publicului și al presei. După cum era de așteptat.

Dacă la Londra, la Viena sau la Paris ajungem cu toții mai repede și mai ușor atunci când ne dorim cu tot dinadinsul să vedem un monstru sacru pe scenă, pentru mine cel puțin, trebuie să se întâmple ceva cu totul ieșit din comun ca să trec Oceanul. Al Pacino pe scenă se califică în categoria “cu totul ieșit din comun”.

O să vă povestesc că am aflat despre piesă la începutul verii și că, de atunci, am mărit semnificativ traficul pe site-ul Gerald Schoenfeld Theatre, în așteptarea datei la care biletele se puneau în vânzare. În fond, și asta ține de experiența generală – faptul că trăiești bucurându-te anticipat de un spectacol senzațional, cu luni de zile înainte ca el să aibă loc.

Pe măsură ce data spectacolului se apropia, emoțiile creșteau – ok, am așteptat atât, am comentat atât în avans ce urmează să se întâmple, dacă n-o să-mi placă? De altfel, la întoarcere, așa au fost și întrebările din partea prietenilor – cum a fost Pacino? Așa cum ne așteptăm sau…?

Dar, chiar înainte de ridicarea cortinei, am trecut printr-o altă experiență dintr-o altă dimensiune, la care nu mă așteptam câtuși de puțin. Ajunși punctuali la fața locului, într-o sală de teatru cochetă și micuță, am rămas mută să o văd așezându-se în fața mea, la două rânduri, pe Glenn Close. Iar, câteva minute mai târziu, lângă ea, pe Rose Byrne. Apoi, în altă zonă a sălii – Ellen Burstyn, dar deja depășisem șocul. Și, în rândul al doilea (o fi fost, n-o fi fost el, nu voi ști niciodată cu siguranță), cred că l-am zărit pe Steven Spielberg.

Comparativ cu el însuși, Pacino a fost minunat – dacă ați ridicat din sprâncene la ultimele lui filme (mai puțin “The Merchant of Venice”), vă dau dreptate, dar pe scenă, în rolul lui Shelly Levene, maestrul și-a dozat perfect discursul și a dominat partitura fără efort. Și, culmea, n-a fost deloc teatral – dacă vreți, mi-a amintit de zilele bune, când ieșea cu Johnny Depp pe stradă în “Donnie Brasco”.

Comparativ cu ecranizarea, deși Mamet nu e Shakespeare, cast-ul de la Gerald Schoenfeld a reușit, cu Pacino în frunte, să dea o altă lectură piesei. Dacă Lemon era un ratat foarte emoțional și empatic, Pacino e un cabotin perfect, ceva de genul – “ți-e milă, ți-am luat banii”. Dacă Ricky Roma din film (Alec Baldwin într-o anticipare caustică a rolului din “30Rock”) era agresiv și virulent până la dezumanizare, cel din piesă (Bobby Cannavale) înlocuiește spiritul belicos irlandez cu cel Italian (tot belicos, dar mai gregar și, parcă, mai uman). Nu mă acuzați, vă rog, de ethnic profiling, că suntem acasă, nu suntem la New York.

L-am aplaudat, subiectivă, foarte tare, pe Richard Schiff (Toby din “West Wing”), într-un rol umil, pe care dacă-l dramatizezi prea tare riști să-l gafezi. Și m-a ținut în scaun toată zbaterea unor oameni care, într-o situație la fel de împuțită ca asta pe care o parcurgem acum, nu reușesc decât să se îmbete cu apă rece și să se afunde și mai tare fiecare în abisul lui, cu toate că, la nivel declarativ, toți par să știe exact ce au de făcut ca să “se scoată”.

Energia scenei e magnetică, deși e o energie a deznădejdii, care te face să te cutremuri și să-i mulțumești sorții că ai cu ce plăti ipoteca. Abia la final, când aplauzele și ovațiile răsplătesc, 30 de secunde, efortul actorilor, constați că Pacino e cel mai scund din toată distribuția. “Larger than life” e o expresie care s-a inventat și pentru el.

Mergeți să-l vedeți până în februarie. Amintirea unei asemenea seri de teatru rămâne cu voi tot restul vieții.


*
Sorana Savu este specialist in comunicare, senior partner Premium Communication

1894
7bisericisexul oraselor: Bologna

sexul oraselor: Bologna

fiecare oras pe care-l vizitez primeste o infatisare, o virsta… devine femeie sau barbat…uneori orasul e adrogin, alteori e gay…

vreti sa stiti care e sexul oraselor pe care le-am vizitat?

*
dupa o zi petrecuta in Bolognia pot sa spun ca…

Bologna e o doamna la 50 si ceva de ani, care vorbeste mult si te cearta daca indraznesti sa ceri spaghette “la milano spaghete, aici tagliatele”; e o doamna care gateste bine…

in bologna la circiumioara pe nume La Traviata am mincat astazi cele mai bune paste ever: cu ricotta, fistic si sunca…

Bologna e o doamna bisericoasa; are o biserica asemeni unui ou kinder – 7 biserici, intr-una; un labirint de incaperi care contin alte lacase de rugaciune… plus o curte interioara mi-nu-na-ta.

daca stai citeva clipe in gradina asta, stii ca Bologna e o doamna buna si calda… linistita, chiar daca a vazut multe la viata ei si-a suferit pe masura…

Bologna e o doamna careia ii place sa fie curtata… altfel cum ne-am explica intimplarea de astazi?!

pentru ca i-a iesit o pianina in cale, Gorian Lalchevski (Country Manager Philips Romania, de origine macedonean) ne-a cintat tangoul din Parfum de femeie, iar cind italiencele, care l-au aplaudat incintate, ne-au intrebat de unde suntem, el a raspuns mindru: Romania!

miine mergem intr-un orasel pe nume Gaggio Montano, unde e fabrica pentru espresoarele Philips Saeco si ne vom parfuma in cafea. apoi mergem la Florenta si-abia astept sa vad daca, pentru mine, Florenta e o doamna…sau un domn.

*
ce inovatii pentru o ceasca de cafea am descoperit in fabrica Philips Saeco poti citi aici

1806
Kevin_Spaceygenial: Kevin Spacey imitind mari actori

genial: Kevin Spacey imitind mari actori

in fata studentilor de la Actors Studio, Kevin Spacey imita unii dintre cei mai mari actori ai lumii: al pacino, marlon brando, christopher walken, clint eastwood, jack lemmon.
uitati-va cum trece cu usurinta de la o stare la alta, de la un limbaj al trupului la altul.

(ma pregatesc pentru intilnirea mea cu Kevin Spacey pe 31 august la londra in Richard III-lea.)

2117
golden-globes-2011-winners-listCistigatorii Globurilor de aur 2011

Cistigatorii Globurilor de aur 2011

n-am vazut nimik din ceremonie pentru ca nu m-am prins pe ce canal se transmite si desi am chinuit telecomanda televizorului din hotelul in care ma aflu, n-am reusit sa-i dau de cap.

ma bucur insa pentru Colin Firth, minunata Natalie Portman si pentru toate premiile pe care le-a luat The Kids Are All Right, un film pe care-l vom promova si noi foarte mult la revista.

si-mi pare rau ca nu a luat Concertul ui Radu Mihaileanu, dar chiar si faptul de a fi fost acolo, e o mare performanta.

iata toti cistigatorii

Best Motion Picture, Drama
The Social Network

Best Actor in a Motion Picture, Drama
Colin Firth The King’s Speech

Best Motion Picture, Comedy or Musical
The Kids Are All Right

Best Actress in a Motion Picture, Drama
Natalie Portman Black Swan

Best Actor in a Motion Picture, Comedy
Paul Giamatti Barney’s Version

Best Televison Series, Comedy or Musical
Glee

Best Director – Motion Picture
David Fincher The Social Network

Best Supporting Actress in a Motion Picture
Melissa Leo The Fighter

Best Actor in a Television Series, Comedy or Musical
Jim Parsons Big Bang Theory

Best Actress in a Television Series, Comedy or Musical
Laura Linney The Big C

Best Foreign Language Film
In a Better World

Best Supporting Actress in a Series, Miniseries or Motion Picture Made for Television
Jane Lynch Glee

Best Screenplay – Motion Picture
The Social Network

Best Actress in a Miniseries or Motion Picture Made for Television
Claire Danes Temple Grandin

Best Actor in a Miniseries or Motion Picture Made for Television
Al Pacino You Don’t Know Jack

Best Actress in a Motion Picture, Comedy
Annette Bening The Kids Are All Right

Best Animated Feature Film
Toy Story 3

Best Original Score – Motion Picture
Trent Reznor, “Atticus Ross” The Social Network

Best Original Song – Motion Picture
“You Haven’t Seen the Last of Me” Burlesque

Best Television Series, Drama
Boardwalk Empire

Best Actor in a Television Series, Drama
Steve Buscemi Boardwalk Empire

Best Supporting Actor in a Series, Miniseries or Motion Picture Made for Television
Chris Colfer Glee

Best Miniseries or Motion Picture Made for Television
Carlos

Best Actress in a Television Series, Drama
Katey Sagal Sons of Anarchy

Best Supporting Actor in a Motion Picture
Christian Bale The Fighter

1078
pacinoTopurile mele 2010 – carte

Topurile mele 2010 – carte

La capitolul lecturi am stat mult mai bine decit la teatru anul acesta. Am citit multe carti noi si bune gratie ebook readerului, iar mai catre sfirsitul anului, gratie Galaxy Tab-ului (pot sa le citesc oricind oriunde)

Ce mi-a placut cel mai mult:

Al Pacino, o biografie prin interviurile lui Lawrence Grobel. A fost o dubla revelatie cartea aceasta (Multumesc frumos doamnei Rodica Mandache care m-a pus sa o citesc, pe genul ” nu, nu, o citesti acum”)

Mai intii am citit-o pentru poveste si-am recunoscut in temerile, gesturile, intrebarile si faptele lui Pacino ginduri-temeri-intrebari ale unor oameni pe care i-am intervievat si pe care-i iubesc. Actori sau regizori. Artisti.

Mai apoi am citit-o pentru tehnica interviului (e genial Grobel).

Intre timp mi-am cumparat un ebook cu cursul de tehnica interviului al lui Grobel.

Iubiri 13 – o carticica cu 13 povesti de dragoste scrisa de 13 autori romani, coordonata de Marius Chivu. Fina. Usor de citit, dar greu de iesit din ea. Cred ca asta e viitorul pentru lectura tinerilor, acest format de culegeri de proze scurte. Acum ma gindesc ca din credinta asta a aparut, instinctual, cartea cu Povesti de Craciun.

Emotionantul proiect multimedia facut de un fotograf american despre tatal lui: Phillip Toledano – Days with My Father

Ce nu mi-a placut:

Cum au primit-o intelectualii romani pe Herta Muller. Orgoliul lor de a arata ca sunt egali cu ea, ba chiar mai sus, pt ca ea n-a ramas aici sa sufere ori “sa manince salam cu soia”.

Nu era vorba despre asta in revenirea Hertei Muller cu o lectura publica la Ateneu. Ar fi trebuit sa o celebram si sa ne bucuram de succesul ei, dar nu – noi ne-am aratat muschii. Fie ei si muschi intelectuali. De fapt, ne-am evidentiat invidiile si frustrarile.

Jonathan Franzen – Freedom – ii iubesc primul roman, Corectii. Eseul despre moartea tatalui lui m-a facut sa pling cu suspine, dar Freedom – noua carte pentru care a scris 7 ani – nu m-a prins. Si-am regretat teribil, pentru ca aveam mega asteptari. Mi-a placut insa foarte mult cover story-ul din Time. Inca ma mai urmareste imaginea cu laptopul lui lipit cu banda adeziva in dreptul conexiunii la internet, ca sa evite orice tentativa care l-ar indeparta de la munca. Mi-as dori sa am aceasta vointa si disciplina.

Ce astept pentru 2011

Sa-mi reiau disciplina de a citi o carte pe saptamina. Carti nerecomandate de cineva, luate la intimplare de pe net sau din librarii. Carti care sa ma surprinda.

Sa traduca cineva biografia lui Raymond Carver si pentru romani, promit sa o promovez intensiv si agresiv. E o carte din care au de invatat toti cei pasionati de tehnicile de scris.

Sa citesc biografia lui Robert Altman iesita acum 2 saptamini pe piata, dar si The New Yorker Stories, o colectie de 48 de povesti scrise de Ann Beattie in 30 de ani de jurnalism.

1703

smile: Al Pacino’ Oscar Story

via Mircea Radu pe Facebook.

s-au mai alaturat proiectului smile (da un motiv de zimbet celor care te citesc):

-hopsieu care a postat pe blog un filmuletz delicios despre un pusti care descopera cum e cu fetele. 10 min de vizionare si mai multe zimbete garantate.

– ioana care face dovada ca daca zimbesti, lumea zimbeste cu tine o ajuta si Louis Armstrong
*
daca te-ai saturat de vestile proaste si mutrele incruntate din jurul tau, da cuiva un motiv de zimbet. pune pe blog ceva simpa care stii ca ar putea genera zimbete, trimite-mi apoi link-ul sa arat si eu drumul tau pentru un zimbet din inima.

1061

thriller

De câteva zile, agenţiile de presă au anunţat că filmul “Road to Perdition” nu mai există, fiind considerat nerealizat vreodată şi retrăgându-i-se dreptul de difuzare pe orice canal sau suport. Munca lui Paul Newman şi a lui Tom Hanks, nominalizările la Oscar, ba chiar şi statueta câştigată de directorul de imagine Conrad L. Hall au fost anulate, iar premiul i se va retrage câştigătorului.

( din Jurnalul National, de saptamina trecuta. mi-am reamintit de asta intr-o discutie lunga la ceai cu razvan)

1344
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!