Tag : alan alda

judi denchOscarul din perspectiva cistigatorului

Oscarul din perspectiva cistigatorului

pentru special Oscar S!MPA si citeva recomandari de carti.

mai intii un fragment dintr-o carte minunata Judi Dench and furthermore, ca sa simtiti putin din cum se vad Oscarurile pe dinauntru; cind esti cistigator.

“Robin Williams was presenting the award, and when he looked down to read the name, Michael squeezed my arm and said, ‘jude, you’ve got it’ just before we heard him say, ‘There is nothing like a Dame.’ he said he could tell by the look on Robin’s face. All I can remember after that is looking at Michael, standing up and kissing him, but I don’t remember walking up all those steps.
The only other thing I remember is Robin Williams curtseying; I don’t remember the speech, nor anything about how I got off the stage.
I Remember crying in a lift, completely overcome, and then meeting the immensely tall James Coburn, who had won Best Supporting Actor for Affliction, and having my picture taken with him, and then with Gwyneth, who won best actress.
(…) All the world’s press asking, ‘Why aren’t you waering diamonds?’ I said, “I’m not a diamond girl, I’m afraid.’

(…)
The next day Michael and Finty (nota mea , sotul si fiica) went home, but I had to fly to New York, where Amy’s View was due to open on Broadway. I was wandering about the airport at Los Angeles, and suddenly on air hostess came up to me and said,”whould you like to get on the plane early?’ So I said , would be very nice, anad she aid ‘well, you might find it tricky otherwise’
(…)
They put me in a first class seat, right at the front of the plane. The only thing that we had not thought of was that every single person had to file past me as they came on board. So there was a lot of shaking hands and taking photographs, until I felt I had met the whole of the plane.
I went to sleep on the floght, and when I woke up there were a lot of tick-on notes on the rug over me.”

*
cartea Judi Dench & furthermore nu a fost tradusa la noi, dar o puteti cumpara pe Kindle sau audio book de aici.

dintre cartile biografice ale actorilor care au primit un Oscar recomand din suflet

Al Pacino, in dialog cu Lawrence Grobel ( un minunat portret al actorului facut doar din tehnica interviului, cu interviuri realizate de-a lungul multor ani, dar si un manual despre tehnica interviului pentru cei care vor sa invete jurnalism)
Alan Alda – Sensul vietii intr-un pahar cu apa – despre actorie si lupta cu tine ca sa fii mai bun in meseria ta, scrise si spuse cu garda jos.

1318
picsay-1341820936Prima fraza – un sfat pt bloggeri

Prima fraza – un sfat pt bloggeri

Prima fraza/propozitie e unul dintre cele mai importante lucruri intr-un text. Iata citeva exemple din carti alese la intimplare

“Am fost asa de bucuros ca nu am murit in ziua aceea, incit am facut din ea noua mea zi de nastere.” Alan Alda, Sensul vietii intr-un pahar cu apa (humanitas)

“M-am nascut si am crescut intr-un apartament micut, cu tavanul scund, aflat la parter”. Amos Oz, Poveste despre dragoste si intuneric (humanitas)

“Astfel isi incepu intr-o seara, pe chei, batrinul povestitor Cecco povestirea:” Hermann Hesse, Pe urmele visului  (rao)

“Dupa ce zgomotul repetitiei generale se stinse cu totul, cei din trupa Laurel Players ramasera fara altceva de facut decit sa stea acolo, tacuti si neajutorati, clipind catre reflectoarele aulei goale.” Richard yates, The revolutionary Road (Vellant)

“Draga Dumnezeu,

Pe mine ma cheama Oscar, am zece ani, am dat foc pisicii, ciinelui si casei (cred ca s-au prajit chiar si pestisorii rosii din borcan), iar asta e prima scrisoare pe care ti-o trimit, fiiindca pina acum n-am avut timp din pricina scolii.” Eric Emmanuel Schmitt, Oscar si tanti Roz (Humanitas).

“Iata ce s-a intimplat. Intr-o noapte calma si intunecata din iunie 1941, sergentul pilot Thomas prosser iesise la braconaj deasupra nordului Frantei.” Julian Barnes, Privind in soare (Nemira)

***

nu-i asa ca doriti sa stiti care e povestea de mai departe, in fiecare dintre aceste cazuri?

prima propozitie / fraza a unui text te baga-n poveste, te face curios, iti da ritmul a ceea ce urmeaza si te face sa te decizi “citesc sau nu mai departe?”

***

de ce consumati paragrafe intregi la inceputurile textelor voastre povestind cit de mult v-ati chinuit sa scrieti ceea ce va urma, cit de mult va doreati sa scrieti ceea ce vom citi, cite pahare de apa ati baut cit ati scris ceea ce citim ?

sigur, scriitorii petrec zile in sir gindindu-se care va fi prima fraza a romanului lor, dar noi cu un pic de atentie putem salva mult din timpul celor care ne citesc. cu un simplu delete al paragrafelor introductive, alea in care noi nu ne hotarisem inca despre ce sa scriem asa ca descriam aiureli.

timpul celui care ne citeste e cel mai valoros lucru pe care noi il exploatam. dupa aceea intervin emotiile /curiozitatea. folositi cum trebuie prima fraza/propozitie.

3493
sensul_vietii_alan-alda_bo poveste despre umor

o poveste despre umor

Alan Alda (actorul pe care l-ati vazut in MASH, dar si in Aviatorul sau serialul tv The West Wing) a fost cindva invitat la o cina cu Simon Wiesenthal, un evreu devenit celebru pentru ca dupa ce a supravietuit Holocaustului, a inceput sa-i urmareasca pe toti nazistii care mai erau in viata si sa-i aduca in fata tribunalelor.

La masa, Wiesenthal – mare iubitor de bancuri – a inceput sa-i spuna lui Alda o gluma recent descoperita. Iata ce povesteste Alan Alda.

“Ii placea sa-l spuna. Chiar si preliminariile ii faceau ochii sa straluceasca de placere. Spusese cam doua treimi din anecdota cind am observat amindoi ca cineva astepta sa vorbeasca cu el. Wiesenthal s-a intors sa-l salute. Barbatul era scund si plapind, la vreo 70 de ani, cu pielea fetei afectata de intemperii. Zimbea, dar avea un zimbet amar.

– Ma mai tii minte? a intrebat.
Wiesenthal l-a privit o clipa apoi ochii i s-au umplut de lacrimi.
– Da.

Se cunoscusera intr-unul din lagarele de concentrare si nu se vazusera de atunci. Si-au spus doar citeva vorbe. Un schimb de cuvinte surprinzator de scurt, avind in vedere puterea pe care ele o aveau asupra lor. Barbatul si-a spus numele si cite ceva despre ocupatia lui actuala, iar Wiesenthal a dat din cap.
– Voiam doar sa te salut.

Barbatul s-a dus inapoi la masa lui. Wiesenthal s-a intors spre mine. Lacrimile ii siroiau pe obraji, dar n-a vorbit despre intilnirea cu barbatul din lagar. A continuat de unde ramasese si, printre lacrimi, a terminat de spus bancul.
Intimplarea mi se parea ca lamureste nu doar interiorul lui Wiesenthal, ci, intr-un fel, sufletul intregului popor evreu. Indiferent de ce le facea lumea, gaseau printre lacrimi resurse sa rida.

Aproape ca nu exista durere care sa nu fie alinata prin umor.”

***
din cartea Sensul vietii intr-un pahar cu apa – Alan Alda, Humanitas 2012

1552
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!