Tag : alfonso cuaron

Absolut_Vodka_BTS_106Cum a convins Absolut Vodka un director de imagine cu record de Oscaruri sa devina regizor?

Cum a convins Absolut Vodka un director de imagine cu record de Oscaruri sa devina regizor?

Acum cateva saptamani Absolut a anuntat noua sa campanie de imagine A Better Tomorrow – un mesaj manifest dedicata incurajarii artistilor tineri care, prin munca lor, pot schimba lumea in mai bine.

Am scris si eu la momentul acestei lansari despre campanie si despre ceva ce mie mi s-a parut surprinzator, cooptarea lui Emmanuel Lubezki in aceasta campanie in calitate de regizor.

Intre timp am mai cercetat putin si … iata-ma cu cateva informatii destinate mai ales celor care iubesc filmele.

Lubezki este unul dintre cei mai respectati DOP din toate timpurile, are 8 nominalizari la Oscar si trei statuete castigate in ani consecutivi, un record neegalat de nimeni din domeniul sau.

Dar, desi a lucrat pentru filme ca Birman, Revenant, Gravity (cele 3 Oscaruri ale sale sunt pentru aceste titluri) si desi e DOP-ul pe care-l prefera regizori ca Mike Nichols, Tim Burton, Michael Mann, Joel si Ethan Coen si e un frecvent colaborator al legendarilor Terrence Malick, Alfonso Cuarón si Alejandro González Iñárritu, Emmanuel Libezki nu e chiar genul de persoana care isi doreste atentie.

Locuieste la Los Angeles cu sotia si cele doua fiice ale sale, are 53 de ani si e dintre oamenii din spatele camerelor pe care-l opreste lumea pe strada sa acorde autografe.

Alfonso Cuaron radea acum 2 ani de el spunand ca, odata cu cel de-al 3-lea Oscar al lui, traieste si cel mai mare cosmar: e in atentia lumii la nivel global.

Dupa al treilea Oscar, in camera verde, imediat dupa ce a primit statueta, un reporter l-a intrebat daca se va duce vreodata spre regie. A spus atunci ”Poate. Dar numai daca sunt sigur ca pot face lucrurile intr-un fel pe care nimeni altcineva nu le face”

Pentru ca ceea ce stiu americanii, dar mai putin noi (care nu avem cultura de a vorbi mult despre oamenii care se ocupa de partea tehnica in cinematografie), este ca Emmanuel Lubezki nu face decat proiectele in care crede 100%. Daca accepta el un film, inseamna ca poate sa faca ceva unic si mai inseamna o carte de vizita foarte buna pentru viitorii investitori in film. (s-a implicat de-a lungul timpului in productii independente pentru care s-a strans ban cu ban, dar si in productii uriase ca Revenant, criteriile fiind unele artistice. De la care de altfel n-a facut rabat, l-a tinut ore in sir in frig pe DiCaprio pentru cele mai bune cadre).

Deci de ce e Emmanuel Lubezki parte din proiectul Absolut – A Better Tomorrow?

Pentru ca e un proiect care seamana cu el, un proiect care vorbeste despre o lume in  care oamenii sunt liberi sa iubeasca pe cine vor, toti oamenii si sexele sunt egale, oamenii sunt liberi sa se exprime, iar companiile sunt oneste si transparente.

In plus cred ca e foarte frumoasa extensia campaniei care pune lumina pe ideea ca toti oamenii au dreptul sa se exprime liber, creativ, indraznet si ne provoaca pe fiecare dintre noi cei care avem spatiul si locul potrivite sa dam o voce creativilor care nu sunt suficient reprezentati in mediul public.

De aceea, va prezint aici trei artisti pe care va recomand din inima sa-i urmariti.

Vanda Stefanescu, balerina si coregrafa, care a inceput sa dezvolte programe educative pentru copii, dar si pentru adulti, intru o mai buna intelegere a lumii dansului.  A dansat pentru companii celebre din Germania sau Spania, dar si pentru importanti coregrafi romani. Acum creeaza pentru a-si spune povestile in felul ei si o face magic.

Lilian Caraus, coregraf din Moldova de dincolo de Prut a carui activitate e cunoscuta in mediile de specialitate in Romania si in multe alte tari europene. Acum cativa ani, Lilian a creat un dans in care imbina proiectiile multi media cu coregrafiile live, un proiect care a aparut pe piata cu mult inaintea altora la nivel international. Are o trupa de dansatori magici, sunt profesionisti si super disciplinati si sigur veti auzi din ce in ce mai mult de ei.

Corina Gramosteanu, scenograf si creator de costume cu lucrari in teatrul, opera si dansul romanesc (Alexandru Tocilescu, Alexandru Dabija, Gigi Caciuleanu, Andrei Serban) dar si pe marile scene de opera din lume alaturi de Silviu Purcarete si Helmut Stürmer. Cu putin noroc, in curand veti putea vedea la Bucuresti o parte din spectaculoasele costume pe care le-a creat pentru spectacole de opera din strainatate.

Promit sa scriu mai pe larg saptamanile viitoare despre fiecare dintre ei.

Pana atunci, iata cateva fotografii rare cu Emmanuel Lubezki din timpul filmarilor noul spot de imagine Absolut, dar si spotul propriu zis.

Absolut_Vodka_BTS_060Absolut_Vodka_BTS_140 Absolut_Vodka_BTS_515

1153
blue1muzica filmelor mele

muzica filmelor mele

mi-a dat leapsa Carmen Gheorghitza (cu tz ca esti rock star, da?) cu muzica din filmele preferate. am scris despre asta acum citiva ani si, pt ca am mult de scris pt revista astazi, trisez si pun aici textul de atunci. ca sa si muncesc putin insotesc textul cu cintecelele de pe youtube.

DO

O copilă se află în curtea unei şcoli şi plantează o floare. E un copil care a plătit un asasin ca să-l caute pe cel care i-a omorît familia. S-a împrietenit cu asasinul şi el i-a lăsat amintire lucrul la care el ţinea cel mai mult: o plantă într-un ghiveci. “Sunt ca planta asta”, i-a spus asasinul fetiţei care-l învăţase să joace mima, ea imitînd-o pe Marilyn Monroe şi el pe John Wayne. “Nu voi prinde niciodată rădăcini, mă mut dintr-o casă în alta, dintr-un loc în altul. Sunt ca planta asta” i-a spus asasinul care se numeşte LEON. În curtea şcolii, fata sădeşte planta ei dragă ca să prindă rădăcini, căci prietenul ei a murit… şi muzica pe care o auzi e Shape of My Heart a lui Sting (tema a fost reluată recent într-un duet cu Graig Davis sub numele de Rise & Fall)

I know that the spades are the swords of a soldier / I know that the clubs are weapons of war / I know that diamonds mean money for this art / But that’s not the shape of my heart

RE

O femeie frumoasă, cu coapse aţîţătoare şi glezne ca ale unui cal de rasă – într-o rochie a cărei simplitate scoate in evidenţă tot ce e mai frumos şi mai elegant -, coboară o scară semiluminată. Şoldurile i se leagănă senzual, umbra ei dansează pe perete. Se duce să-şi ia mîncare de la un restaurant pentru că soţul e plecat cîteva zile. Urcă apoi scara cu aceeaşi graţie (cred că doar asiaticele pot merge atît de graţios) şi întîlneşte un domn care coboară către acelaşi restaurant. Nu ştie că el va fi cel care îi va trezi sentimente de mult uitate, cum nu ştie că soţul o înşeală cu nevasta lui. Nu ştie că va trăi curînd O IUBIRE IMPOSIBILĂ (In the mood for love), dar va continua să urce şi să coboare scara aceea, unduindu-se, zi de zi, către restaurant pe muzica extraordinară a lui Umebayashi Shigeru (cîntecul se numeşte Yumeji’s Theme). Undeva, către final, când nu mai e nimic de spus între ei doi, curge genericul şi e Nat King Cole cu Quizas, Quizas, Quizas.

Quizas, Quizas, Quizas / Y asi pasan los dias / y yo desesperado,y Tu,Tu contestando / Quizas,Quizas,Quizas

MI

Doi copii dansează. Ea e blondă, are o rochiţă verde şi ştie să se mişte cu graţie, el e înalt, brunet şi, acolo de unde vine, nu a învăţat să danseze. E plătit însă să amuze o bătrînă miliardară care-şi doreşte să-l vadă dansînd cu nepoata ei, aşa că se conformează şi se mişcă stîngaci alături de copila blondă. Dansează după un cîntec trist de dragoste: Besame Mucho, şoptit de o doamnă cu o voce guturală, Cesaria Evora. Vor trece anii, hainele lor vor deveni din vernil, verde închis şi cei doi copii vor continua să danseze. El va alerga prin ploaie şi o va scoate din restaurantul acela snob unde ea va lua masa cu viitorul soţ. O va duce afară şi vor dansa printre stropii mari de ploaie, vor alerga şi vor cînta după muzica inimilor lor. Se vor despărţi, se vor regăsi şi vor trăi fericiţi pînă la adînci bătrîneţi. Marile speranţe (Great Expectation, regia Alfonson Cuaron) are pe genericul de final un cîntec extraordinar, interpretat de o trupă care se numeşte Mono: Life in mono.

The stranger sang a theme / From someone else’s dream / The leaves began to fall / And no one spoke at all / But I can’t seem to recall / When you came along / Ingenue

FA

O pungă se mişcă în bataia vîntului pe un trotuar. E albă, transparentă, pare un rest aruncat de cineva pe stradă. Dar vîntul o mişcă în stînga şi-n dreapta, înainte şi-napoi şi o transformă într-o pasăre mică sau într-o balerină. E multă graţie acolo şi multă frumuseţe. “Uneori e atît de multă frumuseţe în lume încît nu o pot privi pe toată, sufletul meu nu poate primi atîta frumuseţe” spune un tînăr care-i arată iubitei lui înregistrarea video cu punga aceasta care se mişcă liberă pe stradă. El e fiul unui militar homosexual şi al unei femei dezechilibrată mintal, ea e fiica unei familii “perfecte” în care soţii nu se mai iubesc şi nici nu-şi mai vorbesc. Frumuseţea aceasta e ilustrată de muzica lui Thomas Newman şi e ceva şi liniştitor, dar şi obsedant ca temă. American Beauty are la început şi un cîntec al celor de la Beatles, cîntec care se numeşte Because.

Love is all, love is new / Love is all, love is you / Because the sky is blue, it makes me cry / Because the sky is blue

SOL

Doi tineri într-o maşină plină de copii. Merg pe o autostradă americană prin deşert. Copiii sunt gălăgioşi, se ceartă între ei pe bancheta din spate; mama, care stă în faţă, se întoarce şi încearcă să-i împace. E o secvenţă tipică a unei familii obişnuite. Doar că mama şi tata nu sunt părinţi obişnuiţi sunt unii dintre cei mai celebri criminali americani. Sunt Mickey şi Mallory Knox prezentaţi de televiziuni drept “cei mai temuţi criminali de la Manson încoace” şi transformaţi în staruri. Sunt NĂSCUŢI ASASINI (Natural born killers), iar coloana sonoră a filmului în care le sunt prezentate crimele dar şi isteria televiziunii care vrea să ştie tot despre ei, îi include pe Peter Gabriel, Bob Dylan şi Giacomo Puccini. În secvenţa aceea de final, în care foştii criminali au acum o familie în toată regula, cîntă Leonard Cohen – Waiting for a miracle.

When you’ve fallen on the highway / and you’re lying in the rain, / and they ask you how you’re doing / of course you’ll say you can’t complain — If you’re squeezed for information, / that’s when you’ve got to play it dumb: / You just say you’re out there waiting / for the miracle, for the miracle to come.

LA

Secolul 18. O noapte ploioasă. Un tînăr îndrăgostit merge cu trăsura prin pădure grăbit să ajungă la un han unde o va întîlni pe o frumoasă contesa maghiară (Isabella Rossellini). O iubeşte şi vrea să-i mărturisească dragostea lui. I-a trimis un bilet şi a rugat-o să-l aştepte. Dar natura îi joacă feste, furtuna îl opreşte (d)in drum, iar roata trăsurii se împotmoleşte în noroi. Tînărul e Beethoven (Gary Oldman) şi cu disperarea îndrăgostitului care nu-şi poate vedea iubita, compune o muzică divină. O ştiţi sub numele Sonata lunii (Piano Sonata No. 14 (quasi una fantasia) in C-sharp minor, Op. 27, No. 2), dar după ce veţi fi văzut filmul IMMORTAL BELOVED, acordurile ei vor căpăta în mintea voastră o cu totul altă semnificaţie, plină de dramatism.

SI

Perechi de dansatori intră pe scenă. Mai întîi piciorul drept un pas în lateral, apoi o mişcare unduitoare din şolduri şi apoi piciorul stîng lîngă cel drept. Din nou dreptul un pas lateral, mişcarea din şolduri, stîngul lîngă cel drept. Perechi-perechi dansatorii intră din stînga către mijocul scenei. E un fragment dintr-un spectacol care are în public doi tineri ale căror destine sunt unite într-un mod aparte. Ea crede că-l ştie de undeva , dar nu-şi aminteşte şi nici n-are cum, pentru că a fost în comă multă vreme. El o ştie bine, dar nu poate să-i spună că a fost alături de ea în spital, pentru că i-ar dezvălui un secret sfîşietor. Sunt în aceeaşi sală de spectacol, pe rînduri diferite, şi îi desparte un scaun. Care e gol, dar într-un fel e ocupat … de spectatorii filmului HABLE CON ELLA. Melodia pe care perechile de balerini intră în scenă, către finalul filmului, se numeşte Raquel şi e cîntată de Bau.

Do – o tînără descoperă că poate să-şi umple viaţa aducînd mici bucurii unor oameni care nu o cunosc – Amelie

Re – un orb dansează tango cu o femeie care l-a atras cu parfumul ei – Parfum de femeie

Mi – două femei îşi încrucişează picioarele intr-un tango fierbinte după ce una dintre ele a cîştigat-o pe cealaltă la un concurs de “cine bea cel mai mult” – Frida

Fa – o divă ciudată ca o caracatiţă cîntă o oda a bucuriei şi a dragostei sincronizîndu-se cu o tînără care se luptă pentru viitorul planetei – Al cincilea element

Sol – un bolnav e scos pe targă afară în ploaie pentru un dans al bucuriei vieţii – Pacientul englez

La -“Love me, love me” cîntă Cardigans în timp ce o tînără îşi descoperă iubirea, privind printre peşti, un puşti ce se află dincolo de un acvariu uriaş – Romeo+Juliet

Si – “Choose life. Choose a job. Choose a career. Choose a family. Chose a fucking big television”… sau alege orice altceva te face sa te simţi bine şi să ai Just a perfect day – Trainspotting

(asta e nou, nu era in textul initial)
Do – dovada ca oricit te-ai stradui sa traiesti singur, n-ai cum sa nu depinzi emotional de ceilalti, n-ai cum sa nu “te atirni de lucruri si de intimplari” (cum zicea Noica despre libertate). e o iluzie sa crezi ca esti liber, cum e un alint sa-ti imaginezi ca esti singur. Bleu – theme finale by Zbigniew Preisner

leapsa merge mai departe…. (sa ma gindesc cine ma va injura acum:) ) la… alex negrea. mi-ajunge o injuratura. gata.:)

785
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!