Tag : almodovar

Soccer - Football and Ballet Shoedaca semifinalistele CM de fotbal s-ar intilni in … dans

daca semifinalistele CM de fotbal s-ar intilni in … dans

din divizia “si eu pot sa scriu despre CM”, iata o mica demonstratie despre cum ar fi fost daca Campionatul Mondial nu ar fi fost la fotbal ci …

DANS

in seminfinala Brazilia – Germania lucrurile ar fi fost foarte complicate.

Brazilienii sunt inventatorii Capoeira – o arta martiala care imbina dansul, miscarile acrobatice si muzica. Capoeira a depasit de foarte multa vreme granitele tarii de origine si a devenit atit de faimoasa incit a influentat street dance-ul american, dupa ce a aparut in filme precum Karate Kid sau Indiana Jones.

Nemtii au in dans contributii importante la cultura mondiala. Una dintre cele mai cunoscute coregrafe in lume este Pina Bausch, o coregrafa, dansatoare si director de companie de origine germana care a avut ideea de a uni dansul cu teatru in ceea ce ea a numit Tanztheater.

Si stilul ei a depasit cu mult granitele tarii; in cultura pop/urbana poate fi gasit in filme precum E la nave va ( Frederico Fellini) sau Hable con Ella (Almodovar), iar David Bowie i-a dedicat un turneu mondial ( Glass Spider, la sfirsitul anilor 80)

(am ales un fragment din filmul pe care Wim Wenders i l-a dedicat doamnei Bausch tocmai pentru ca miscarile de acolo seamana putin cu Capoeira. Lillies of the valley e o poveste despre libertatea in dragoste.)

***

in cealalta semifinala – Argentina – Olanda lucrurile ar fi fost si mai complicate.

Argentinienii au inventat tango-ul. Muncitorii si imigrantii se distrau la terase, dupa munca, dansind acest gen de dans care avea sa devina celebru in toata lumea. A aparut la sfirsitul secolului 19 si e de foarte multa vreme in cultura urbana, cu participarea exceptionala a lui Carlos Gardel un compozitor, actor si cintaret argentinian care a inregistrat cite 3 min – momente de tango in anii 1917-1920; asta se intimpla nu doar in filme (da, stiu Parfum de femeie este primul gind al oricui, dar nici reinterpretarea de la Roxanne a lui Sting pentru Moulin Rouge-ul lui Baz Luhrmann nu e de ignorat), ci si in emisiuni de televiziune sau in videoclipurile care reinterpreteaza muzica spre cultura pop (gotan project).

Olandezii, ei bine olandezii, au una dintre cele mai mari companii de dans din lume, unii dintre cei mai spectaculosi dansatori ai momentului, Nederland Dans Theater, o companie creata la sfirsitul anilor 50 care a beneficiat de lucrul cu unii dintre cei mai mari coregrafi ai lumii Jiri Kylian, Ohad Naharin, Mats Ek.

mai jos citeva scurte, f scurte, secvente din cel mai recent show al lor creat de Paul Lightfood (si el un foarte mare dansator) pe muzica lui Philip Glass. (si o reverenta adinca inspre JTI, poate vin vreodata si in Romania)

ma gindesc ca ar fi fost foarte tare ca in pauzele meciului sa se prezinte pe scurt putin din cultura tarilor care se confrunta pe terenul de fotbal.

oricum, sa trecem mai departe. cine credeti ca ar cistiga competitia daca s-ar intilni in… film?

1303
CANIBAL_2013_2Olimpia Melinte – in cel mai tare film spaniol al momentului, Canibal

Olimpia Melinte – in cel mai tare film spaniol al momentului, Canibal

pe Olimpia Melinte o stiti din filmele lui Dan Chisu. e o fata frumoasa si ambitioasa. si talentata.

va fi curind un nume despre care se va vorbi mult si la noi si afara pentru ca e in categoria de actori romani care ies in afara granitelor cu talentul lor.

si-mi place foarte mult sa scriu despre ei ca sa inteleaga toti ceilalti actori/artisti ca e nevoie de multa munca, multa perseverenta si sa stii sa te vinzi, sa bati la usi ca sa reusesti.  nu vine nimeni la tine acasa sa te invite sa faci un film sau sa joci intr-o piesa doar pentru ca tu cind te trezesti dimineata si te uiti in oglinda, iti spui ca esti talentat.

*

Olimpia Melinte e pe ecranele din Spania (va fi curind si la noi) intr-un film in care face un rol foarte greu. joaca doua personaje, doua surori gemene care ajung intr-o relatie de iubire, in perioade diferite ale vietii lor, cu un domn care ar putea fi incarnarea diavolului – intrucit e canibal.

e o poveste despre limitele iubirii, iar caracterul personajului masculin e o metafora pe care o regasiti adesea si in cuplurile de dinafara ecranului.

ce face Olimpia Melinte insa in filmul asta, si ce a facut ca sa-si duca la capat rolurile si sa intre perfect in personaje, demonstreaza vointa si disciplina ei. pentru ca una dintre surori trebuia sa fie mai cu forme, s-a ingrasat cu 10 kg in 2 saptamini, apoi a slabit 7 Kg dupa ce a terminat filmarile.

*

sa vedeti filmul cind vine la noi pe ecrane, dincolo de mindria ca avem o romanca in distributie alaturi de Antonio de la Torrepe (pe care l-ati mai vazut in Volver si I’m So Excited in regia lui Pedro Almodovar), e un film care pune niste intrebari frumoase despre limitele iubirii, despre cum te schimba dragostea, despre tabu-urile societatii in care traim.

1389
Hable Con Ellahable con ella – cit de ciudata e mintea omului

hable con ella – cit de ciudata e mintea omului

m-am trezit cu melodia Rachel a lui Bau (pe care o stim din Hable con Ella, filmul lui Pedro Almodovar) in gind

inca ma mai gindesc de la ce mi-a venit in minte melodia asta. cert e ca imi aduceam aminte si cam ce scrisesem despre film la momentul respectiv; primele fraze.

am cautat acum textul: are fix 10 ani vechime. (surprinzator, sta in picioare si acum si, culmea! pentru spiritul critic cu care-mi citesc textele, i-am dat o nota de trecere maricica)

Într-un film al cărui titlu e un îndemn la conversaţie, povestea este de fapt un monolog, iar cele mai spectaculoase secvenţe sunt “fără vorbe”: o balerină dansează cu ochii închişi iar un bărbat îndepărtează obstacolele de care s-ar putea lovi – mese, scaune – nu poate îndepărta însă un perete de care femeia se loveşte repetat (e un simbol al efortului bărbaţilor din povestea care abia începe pe ecran), o secvenţă de film mut – “Amantul pitic” – cu o metaforă despre devotamentul absolut al bărbatului întru satisfacerea sexuală a femeii şi momentul final al filmului când un el şi o ea îşi zâmbesc în timpul unui spectacol de balet (EL stă cu două rânduri mai în faţă şi priveşte uşor peste umăr – căci într-un fel EA e parte din trecut, EA zâmbeşte încrezătoare uitându-se în faţă – căci EL ar putea fi viitorul, iar pe rândul care-i desparte, scaunul din dreptul lor e singurul rămas gol – dar e ocupat de spectatori căci ei ştiu povestea care-i uneşte pe cei doi, dar îi şi ţine la distanţă.)

tot textul e aici. daca n-ati vazut filmul s-ar putea sa va convinga sa-l cautati.

***
ce ma uimeste insa e cum functioneaza mintea omului: de ce mi-am adus aminte atit de exact ce am scris intr-un text de acum 10 ani si  ce m-a facut sa ma trezesc cu melodia asta in cap.
si ma mai streseaza gindul ca daca textul asta de acum 10 ani e asa scris (si sta in picioare, cum ziceam), in anii astia n-am invatat prea multe pentru ca tot cam pe acolo scriu, ca tehnica.

ma rog, vorba titlului filmului, am de vorbit… cu mine.

1217
andreifotografii din telefon

fotografii din telefon

saptamina trecuta, asa cum a ramas in telefonul meu…

1969 Parfum de Revolte by Histoires de Parfums. ieri am petrecut 2 ore la Createurs d’Emotions (pe strada Doamnei, linga BNR) in raiul parfumurilor rare, invatind sa ma obisnuiesc cu mirosuri nestiute de mine. cind sa plec, Alexandra Paven (proprietara magazinului) m-a intrebat cu ce vreau sa ma parfumeze… ceva care sa experimentez sau ceva care sa ramina pe mine si sa fiu confortabila cu imbracamintea formata de aer… am ales ceva care sa ramina si, la mai bine de 24 de ore si 2 dusuri, inca mai miros a decadenta:) 1969.


asta micu se afla in petshop-ul Doggy Style din Dorobanti. cind s-a trezit isi intindea gitul pe la gratii ca sa fie mingiiat. i-ar cam trebui un stapin care sa-l tina in brate cit mai des.

*

ea e Urma si era invitata speciala la premiera celui mai recent Almodovar, The skin I live in. asta era vineri, simbata juca in viitorul film al lui Adrian Sitaru.
pentru alte rezervari si autografe, o puteti contacta pe mama ei, Anca Romanescu.

*

un tablou din atelierul Rhea Costa, unde am fost pentru o rochie necesara unei sedinte foto de vineri. tabloul e facut de Arthur pe care-l gasiti in atelier, gata oricind sa va dea un sfat despre ce e cel mai bine pentru voi in materie de rochite dragutze…

simbata la X factor, Andreea una dintre colegele de facultate ale lui Andrei Leonte purta acest tricou simpa.

*

duminica seara, dupa show, pe scena X Factor doi copii dintre rudele Antoniei se jucau pe scena… aveau dansurile lor si stiau sigur ce vor sa se faca cind vor fi mari. s-au fotografiat la masa juriului ca sa-si aduca aminte. vor fi staruri:)

1974
katherine-hamnett-isback-01O plimbare prin oras, cateva peiorative in cifre, locul in care ma simt in Europa si ultima colectie de palarii Kristina Dragomir

O plimbare prin oras, cateva peiorative in cifre, locul in care ma simt in Europa si ultima colectie de palarii Kristina Dragomir

O plimbare prin oras, cateva peiorative in cifre, locul in care ma simt in Europa si ultima colectie de palarii Kristina Dragomir

Intr-o saptamana se intampla multe lucruri. Iar eu va voi prezenta pe scurt cum a fost saptamana mea prin Bucuresti.

*

De luni, 17 octombrie si pana astazi am numarat cu rabdare de cate ori am auzit acele cuvinte care ne deranjeaza si despre care se vorbeste mult in campanii care mai de care mai convingatoare: de 8 ori ,,tigan’’, de 6 ori ,,jidan’’, de vreo 2 ori ,,cioara’’ si de vreo 15 ori ,,poponar’’. De cele mai multe ori s-a intamplat in taxi sau pe strada, in zonele centrale.

Aseara ma intorceam de la un frumos event Beautik organizat de prietenii de la www.fashionandbeauty.ro si am venit pe jos spre casa. Traseul? Piata Charles de Gaulle – Calea Dorobantilor. Intuneric, un grup de pusti de 18-19 ani care m-au urmarit pana aproape de televiziune, purtand o discutie pe care nu are rost sa o reproduc aici, dar va asigur ca nu vorbeau despre ultimul film al lui Almodovar. De altfel numai ei au mentionat de 5 ori cuvantul ,,poponar’’. Cred ca mi s-au parut cele mai lungi minute din viata mea, iar abia cand am ajuns in fata buticului Moschino, cu vitrinele luminate, m-am simtit in siguranta.

Mi-am amintit ca un bun prieten mi-a povestit odata ca o doamna simpatica si-a invins teama ( de condus) purtand o palarie si m-am gandit ca daca as fi purtat una dintre palariile Kristinei Dragomir ( ultima colectie este absolut fermecatoare, pe www.kristinadragomir.com ) m-as fi simtit mai confortabil in galopul meu de seara.

Si iata-ma acasa, recitind materialul primit de la agentia Draft FCB despre campania foarte desteapta ( si care imi place mult) a lui JTI pentru scaderea contrabandei. Am primit de la prietenii din agentie, pe langa cartile postale cu locuri si evenimente din Romania in care ma pot simti in Europa,  si un sticker, pe care sa il lipesc in locul preferat. Ei bine, stickerul se odihneste acum pe laptopul meu. Aici ma simt cu adevarat in Europa, atunci cand pot descoperi ( google-ind) numai stiri si informatii care imi fac bine, care ma ajuta sa ies din nou pe strada maine si sa incep o noua zi fara frustrarea ca nu pot sa fac o minune ca toata lumea sa fie mai buna, mai vesela, mai putin incrancenata si deloc rasista. O sa fie bine. De fapt, deja e mai bine. Si maine cred ca imi cumpar si o palarie de la KristinaJ

Pe curand si mergeti la MNAC si la Craiova, la expozitiile / filmele despre care v-am spus, o sa va simtiti in Europa acolo.

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania

Papapapapapapapa!

1014
live-fleshalmodovar in foto

almodovar in foto

astazi e ultima zi in care puteti vedea la studio (de la ora 18.00) the skin i live in – cel mai recent film al lui almodovar.

e o proiectie in cadrul festivalului Les Films de Cannes a Bucharest.

ocazie cu care m-am gindit sa va reamintesc “niste” almodovar-i, prin foto

volver

*

talk to her

*

Bad Education

*

broken embraces

*

all about my mother

*

high heels

*

live flesh

1084
les_films_de_cannes_a_bucarest_03efc8fde astazi, Les Films de Cannes a Bucharest

de astazi, Les Films de Cannes a Bucharest

de astazi aveti treaba in cinematografele Studio si MTR; puteti vedea filmele de la Cannes, dar si revedea filmele romanesti care au facut istoria “noului val de cinema” cu bonus track – scurt metrajele de studentie ale regizorilor.

incepe Les Films de Cannes a Bucharest,festivalul creat de Cristian Mungiu si echipa lui, asa ca un semn de multumire pentru publicul roman care mai merge la film: daca tot merge, sa si primeasca ce-i mai bun.

nu stiu ce program aveti daaaaaaaaaaaar, neaparat, dar chiar neaparat trebuie sa vedeti Arirang al lui Kim ki Duk si La piel que habito al lui Pedro Almodovar . primul e miine de la 20.30 la studio, al doilea duminica la aceeasi ora, acelasi cinematograf.

ne vedem acolo, pentru ca nici eu nu le-am vazut si le astept cu foarte mare nerabdare.

mai jos tot programul festivalului, ca sa stiti ce si cum, dar mai ales unde:)

Program Les Films de Cannes à Bucarest

Vineri, 14 octombrie

Cinema Studio

13.00 –  „Înainte de micul dejun” (1995, 15’)

„Marfa şi banii”, regia Cristi Puiu (2001)

15.00 – Calup de scurtmetraje româneşti premiate la Cannes

18.00 – „Hors Satan”, regia Bruno Dumont (2011)

20.30 – „Habemus Papam”, regia Nanni Moretti

NCRR

14.00 – „Flandres”, de Bruno Dumont (2006)

16.00 – „L’Humanité”, regia Bruno Dumont (1999)

19.00 – „Ea” (1994, 7’)

„Marţi după Crăciun”, regia Radu Muntean (2010)

23.00 – petrecere cu Nea Vasile& Taraful de la Mârşa, Clubul Ţăranului

Sâmbătă, 15 octombrie

Cinema Studio

11.00 – „Ea” (1994, 7’)

„Marţi după Crăciun”, regia Radu Muntean (2010)

13.00 – „The Tree of Life”, regia Terrence Malick (2011)

15.00 – dezbatere „The Tree of Life”

16.00 – „La vie de Jésus”, regia Bruno Dumont (1997)

18.00 – „Michael”, regia Markus Schleinzer (2011)

20.30 – „Arirang”, regia Kim Ki-duk (2011)

NCRR

11.00 – „Drive”, regia Nicolas Winding Refn (2011)

13.00 – „The Red Thin Line”, regia Terrence Malick (1998)

16.30„Hors Satan”, regia Bruno Dumont (2011)

19.00„2Pasolini” (2000, 12’)

„Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu”, regia Andrei Ujică (2010)

23.00 – petrecere cu Nightlosers & Elvis Romano, la Clubul Ţăranului

Duminică, 16 octombrie

Cinema Studio

10.30 –  „17 minute întârziere” (2002, 10’)

„Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii”, regia Cătălin Mitulescu (2006)

13.00 – „Arirang”, regia Kim Ki-duk (2011)

15.00 – „Melancholia”, regia Lars von Trier (2011)

17.30 – Proiecţie-eveniment „Taxi Driver”, de Martin Scorsese, versiunea restaurată

20.30 – „La piel que habito”, regia Pedro Almodovar (2011)

NCRR

12.30 – „Dogville”, regia Lars von Trier (2003)

16.00 – „Habemus Papam”, regia Nanni Moretti (2011)

18.00 – „Antichrist”, regia Lars von Trier (2009)

20.00 – „Pe aripile vinului” (10’)

„A fost sau n-a fost”, regia Corneliu Porumboiu (2006)

23.00 – petrecere cu Mambo Siria, la Clubul Ţăranului

Luni, 17 octombrie

Cinema Studio

12.30 –  „Poveste de la scara C” (14’)

„California Dreamin’ (nesfârşit)”, regia Cristian Nemescu (2007)

16.00 – „Flandres”, de Bruno Dumont (2006)

18.00 – „Midnight in Paris”, regia Woody Allen (2011)

20.00 – „Play”, regia Ruben Ostlund (2011)

23.00 – „The Tree of Life”, regia Terrence Malick (2011)

NCRR

15.00 – „Vicky Cristina Barcelona”, regia Woody Allen (2008)

17.00 – „Cassandra’s Dream”, regia Woody Allen (2007)

19.00 – „Mâna lui Paulişta” (1999, 15’)

„4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, regia Cristian Mungiu (2007)

Marţi, 18 octombrie

Cinema Studio

11.00 – „2Pasolini” (2000, 12’)

„Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu”, regia Andrei Ujică (2010)

15.00 – „L’Humanité”, regia Bruno Dumont (1999)

18.00 – „La piel que habito”, regia Pedro Almodovar (2011)

20.30 – „Elena”, regia Andrei Zviaghinţev (2011)

NCRR

14.30 „Melancholia”, regia Lars von Trier (2011)

17.00 – „Michael”, regia Markus Schleinzer (2011)

19.00 – „Poveste de la scara C” (14’)

„California Dreamin’ (nesfârşit)”, regia Cristian Nemescu (2007)

Miercuri, 19 octombrie

Cinema Studio

13.30 – „Pe aripile vinului” (10’)

A fost sau n-a fost”, regia Corneliu Porumboiu (2006)

15.30 – „Taxi Driver”, de Martin Scorsese, versiunea restaurată

18.00 – „Elena”, regia Andrei Zviaghinţev (2011)

20.30 – „Le Havre”, regia Aki Kaurismaki (2011)

NCRR

15.00 – „Cassandra’s Dream”, regia Woody Allen (2007)

17.30 – „Midnight in Paris”, regia Woody Allen (2011)

19.00 – „17 minute întârziere” (2002, 10’)

„Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii”, regia Cătălin Mitulescu (2006)

Joi, 20 octombrie

Cinema Studio

13.30„Mâna lui Paulişta” (1999, 15’)

„4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, regia Cristian Mungiu (2007)

16.00 – „La vie de Jésus”, regia Bruno Dumont (1997)

18.00 – „Le Havre”, regia Aki Kaurismaki (2011)

20.30 – „Route Irish”, regia Ken Loach (2010)

NCRR

14.30 – „Route Irish”, regia Ken Loach (2010)

17.00 – „Play”, regia Ruben Ostlund (2011)

19.30 – „Înainte de micul dejun” (1995, 15’)

„Marfa şi banii”, regia Cristi Puiu (2001)

1501
IMG420lectura de dimineata: The Institute

lectura de dimineata: The Institute

am descoperit in aceasta dimineata o revista noua: The Institute. (gratie Alexandrei Rusu care mi-a pus-o intr-o sacosa de pinza, alaturi de doua carti simpa: “eu zic sa o citesti ca s-ar putea sa-ti placa”)

*
era cit pe ce sa nu o citesc pentru ca mi-am propus, ca pentru o vreme, sa nu ma mai intilnesc cu reviste de la noi ca sa ma curat de tot ce mi-au adus rau niste ani in industria revistelor noastre.

dar The Institute s-a vrut singura a fi citita. in dimineata aceasta la cafea. si-am constatat cu bucurie ca e o revista scrisa cu bun simt, arata minunat si poti gasi in ea de la cele mai interesante campanii de publicitate pina la oameni care au curajul sa faca lucruri diferite (sau sa traiasca diferit). ca e o revista din care afli lucruri noi (caz rar in presa noastra) si pe care am citit-o cu pixul in mina (si cu agenda alaturi) nu pentru ca as fi avut reflex de a edita textele redactate gresit (stiu, e ingrozitor obiceiul asta si un pic “patronizing” ), ci pentru ca mi-am luat notite despre niste oameni misto.

si eu, asemeni lui domn Sorin Tranca (Friends Advertising), “cred in puterea cuvintelor de a schimba lumea”.

si mi-a mai placut mix-ul elegant si inteligent de informatii pentru femei vs barbati. e o revista unisex.

acesta e articolul meu preferat; nu neaparat pentru informatia de baza – colectia de tricouri PRAF a Laurei Vargalui – ci pentru textele si fotografiile din paginile dedicate lui.

dar am citit-o dintr-o coperta in alta si mi-au mai placut multe: f fina selectia de la obiectele de design, f fain ca au convins-o pe Maria Apostol (PR-ul mare de la Media Pro) “sa dea din casa”, f simpatic articolul despre Almodovar si solutia gasita de a scrie despre un film pe care nu l-ai vazut.

dar cel mai mult si mai mult mi-a placut spiritul revistei; e o relaxare care se simte – o non-incrincenare -, o dorinta de a fi cu breasla ta alaturi fara orgolii si fara invidii absurde (e vorba de industria publicitatii, dar ar fi valabil pentru oricare alt domeniu).

nu scrie nicaieri direct despre non-incrincenarea asta dar – ca la textele bune care nu-ti spun ci iti arata lucruri, lasindu-te pe tine sa tragi concluzii – o simti prin toate paginile.

*
the institute a ajuns la numarul 3. nu m-am prins cit costa revista si nici unde se distribuie. am sa aflu si am sa revin.

1617

cannes – penelope cruz, almodovar, inselaciuni

cind o vezi linga tine, Penelope Cruz te uimeste cit e de mica si de fragila. Pe covorul rosu nu e atit de impunatoare ca pe ecran, nu pare sa aiba la fel de multa forta si prestanta. “ Poate ca a obosit sa fie diva”, a comentat Razvan Ciobanu la premiera de la Cannes a filmului Los Abrazos Rotos unde, dra Cruz a parcurs covorul roshu zimbind extrem de putin, incurcat-incruntata.
Cum sta in acelasi hotel cu noi, am vazut-o cum a iesit pe usa din spate, pe linga barulet, ca sa mearga la premiera. cu Pedro Almodovar de mina, urmata de intreaga echipa a filmului a plecat cam 45 de minute inainte de inceputul filmului. In fata hotelului erau zeci de fani si de paparazzi care au flancat intrarile toata ziua, in speranta unui autograf sau a unei fotografii inedite cu Eva Longoria, Eric Cantona sau Penelope.
desi a plecat cu mult inaintea majoritatii din hotel, echipa lui almodovar a intrat ultima pe covorul roshu. asa o cere ritualul, dar pentru ca am vazut miscarile din spate n-am putut sa nu remarc ca nu e deloc happy sa fii vedeta si sa stai o jumatate de ora in masina, asteptind sa parcurga toti invitatii covorul roshu pentru ca tu trebuie sa fii ultimul care le zimbeste fotografilor.

*
filmul lui almodovar are si bune si rele. are citeva trimiteri geniale, multe lucruri care i-au scapat din mina. scriu o cronica pentru cotidianul , o sa fie un schimb de linkuri pe aici si veti afla mai multe. l-as descrie pe scurt un omagiu adus muzelor. ale lui si ale altora, cel mai adesea, amante.

*
cum se fura in Cannes? daca esti femeie si ai prezenta de spirit, poti intra in camerele boutique din hotel. acolo sunt stilisti, make-up artisti, hainutze si accesorii pentru vedetele care merg pe covorul roshu si nu au avut timp de shopping. sau au in rogram o noua aparitie publica si e nevoie de o noua tinuta.
azi dupa amiaza in salonul chivas a intrat o tinara domnita care a spus ca are nevoie repede de o rochie si niste pantofi pt ca merge sa prezinte o emisiune tv. s-a recomandat wine designer. stilistei i s-a parut ceva dubios abia dupa a 5-a rochie probata si a refuzat elegant sa o mai ajute. cind am ajuns eu la make-up, doamnele de acolo erau inca sub efectul vizitei duduii care vroia sa insele.
s-a mai intimplat asa ceva?
da, in fiecare mai apare cite o fata din asta care reuseste cumva sa treaca de paza si sa intre in hotel

988
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!