Tag : alpinism

dor geta popescuDor Geta Popescu si (pre)judecatile noastre –

Dor Geta Popescu si (pre)judecatile noastre –

Ar fi frumos sa incetam sa mai judecam oamenii.

Ar fi frumos sa ne gandim “cu ce ajuta parerea noastra evolutia acestui fapt, eveniment, sentiment?” Daca putem da o mana de ajutor, ok, hai sa ne spunem parerea. Daca nu, mai bine sa ne odihnim putin mintile si sufletele.

*
De ieri dupa amiaza toata lumea are o parere despre parintii lui Dor Geta Popescu, micuta alpinista de doar 14 ani care a murit intr-o avalansa din Retezat.

Nu o sa reproduc parerile. Cu tot respectul pentru fiecare dintre voi cei care cititi aceste randuri, cred ca parerile voastre/ ale noastre nu conteaza si nici nu ajuta. Ele vorbesc mai degraba despre frustraile noastre, despre nereusitele noastre.

Aseara, undeva in Retezat doua trupuri de copii – unul de 14 si altul de 12 ani – au ramas in noapte si in frig singure. In loc de priveghi.

Se spune ca priveghiul e o forma prin care apropiatii celui care pleaca ii sprijina sufletul ca sa-i fie mai usor drumul. Iar trupurile celor doui copii au ramas in noapte, in zapada, in frig. Singure.

Nu cred ca ne putem imagina durerea parintilor lor. Nu cred ca o poate descrie cineva in cuvinte.
Sa stii ca ti-a murit copilul si tu i-ai lasat trupul pe munte, fie si pentru o noapte, pentru ca asa era cel mai sigur pentru ceilalti din grup.

*
Astazi avem cu totii pareri. Dar in decembrie trecut, ca si in anii precedenti cand sora lui Dor – Coco – cucerea muntii, ne mandream cu copiii astia. Ne uitam la ei ca la niste super eroi.

Cum ne uitam astazi la ultra maratonistul Tibi Useriu, sau la Toma Coconea – supra omul care a iesit al doilea la Red Bull X –Alps traversind Alpii pe jos sau in zbor cu parapanta in 5 zile, si ne gandim la ei ca la niste eroi.

Vedem doar victoriile si chiar daca, in marturisirile lor de dupa competitii, intuim ca au fost si momente de cumpana – la pragul dintre viata si moarte -, le scoatem usor din minte. Ei sunt supereroi si noi ne traim victoriile prin ei, si ne dau si noua sperante ca putem fi mai mult decat suntem.

*
Ar fi frumos sa incetam sa mai judecam oamenii. Sa ii incurajam cu tot ce putem sa-si urmeze visurile, oricat de nebunesti ni se par noua ca ar fi. Si sa le transmitem – cu toata puterea pe care uneori nici nu stim ca o avem – gandurile noastre bune cand sunt in momente grele.

Cum sunt acum Coco Popescu si parintii ei. Dar si parintii baietelului care era cu Dor Geta, Erik Gulacsi – si el un campion alpinist.

scary-see-through-suspended-pod-hotel-peru-sacred-valley-1Garsonieră la înălțime în Peru

Garsonieră la înălțime în Peru

Text de Raluca Antuca

Valea Sacră este renumită pentru priveliștea de vis, drumurile care sfidează moartea și satele micuțe. Deasupra Văii Sacre a Incașilor din Peru sunt amplasate trei capsule de dormit, adică niște garsoniere de mici dimensiuni, unde turiștii se pot caza.

La 122 de metri înălțime, cei mai mari aventurieri pot sta în Skylodge, capsula de 24×8 m, realizată din policarbonat și aluminiu. Practic, dispui de tot confortul pe care îl poți avea într-o casă, dar ai parte de o priveliște genială! Doar că pentru a sta aici, trebuie sa urci mai multe trepte de oțel înfipte în stâncă, iar prețul efectiv al acestei garsoniere speciale este de 300 de dolari.

Ce spuneți? Merită încercat? Mai multe detalii aici!

scary-see-through-suspended-pod-hotel-peru-sacred-valley-4 scary-see-through-suspended-pod-hotel-peru-sacred-valley-9 scary-see-through-suspended-pod-hotel-peru-sacred-valley-21 scary-see-through-suspended-pod-hotel-peru-sacred-valley-81 scary-see-through-suspended-pod-hotel-peru-sacred-valley-82 scary-see-through-suspended-pod-hotel-peru-sacred-valley-811 scary-see-through-suspended-pod-hotel-peru-sacred-valley-GIF1

1599
pure-happiness-natalie-hollandfericirea in stare pura

fericirea in stare pura

Cum sarbatoriti cind ajungeti pe virful muntelui, dupa un efort de 2 luni?, a intrebat cineva la conferinta de presa cu alpinistul Horia Colibasanu, in urma cu citeva zile la sediul principalului lui sponsor, Koyos.ro

– Atunci? In niciun fel. Din cauza altitudinii, ai un usor endem cerebral – capul te stringe, miscarile si gindurile sunt foarte lente-, e frig si tot ce-ti doresti e sa pui steagul pe virf, sa inregistrezi mesajele si sa o iei cit mai repede inapoi catre tabara de baza. A doua zi, dupa ce ai dormit, in tabara, dimineata, sarbatoresti cu ceilalti alpinisti rememorindu-ti succesul; unii sunt din echipa ta, altii incearca in ziua aceea sa urce. Pentru sarbatoarea aia, de a doua zi dimineata, muncesti ani.

Cind l-am ascultat pe Horia Colibasanu descriindu-si fericirea – atingerea virfului Makalu (Himalaya)- m-am gindit ca in sport, ca si in viata, fericirea in stare pura nu o gindesti, doar o traiesti.

Te prinzi ca ceea ce ai trait e ceva special si-i dai numele de fericire, cind rememorezi intimplarea.

Si noi, ca fraierii, tot ce ne dorim e sa fim fericiti. De cite ori n-om fi fost noi fericiti – in cea mai pura forma – si n-am avut timp sa rememoram ca sa etichetam intimplarea?!

Pure Hapiness – pictura de Natalie Holland

1345
romaniacea mai mare pedeapsa pentru romani

cea mai mare pedeapsa pentru romani

Dragos Bucurenci a scris zilele trecute despre o fatza mai putin placuta a romanilor (cu care am rezonat foarte tare pentru ca m-am lovit recent de comentariile pe care le mentioneaza el), motiv pentru care m-am gindit sa adaug si eu o descriere legata de o parte mai putin placuta a Romaniei

*
Noi, romanii, suntem ca niste cocosi; cotcodacim mult si facem putin.
Ii consideram pe ceilalti niste gaini si facem tot ce e posibil sa-i “calcam”.

Ne pricepem la toate si vrem sa luam toate laudele. Celebram cu totii in dreptul lui Eliade, Brincusi, Hagi si cine o mai fi avut vreo victorie, nu din patriotism, ci pentru ca “nu ti-am spus eu ca o sa fim mai tari?”. Pentru ca noi avem intotdeauna dreptate.

Ba ne laudam si cu ce nu putem sa facem pentru ca e mai important sa stie altii ca putem, decit sa fim onesti cu noi si sa admitem ca nu suntem in stare.

Daca suntem prinsi ca furam/inselam/mintim, primul lucru pe care-l spunem e “da’ ce X n-a facut cutare lucru?!” si mutam atentia catre o fapta cel putin la fel de grava. Asta pentru ca sistemmul nostru de valori are o scala care se sprijina pe ceilalti, nu sta stabil infipta in pamint.

Daca ar fi sa ni se dea cea mai mare pedeapsa, noua, ca popor, aceea nu ar fi “sa traim in saracie toata viata”, nici “sa raminem prosti pina la adinci batrineti”, ci SA FIM UN POPOR “DE AMELIE” (sa fim obligati sa traim facind fapte bune anonime)

P.S. Marti, Coco Popescu, cea mai tinara alpinista care a cucerit traseul 7 vulcani, a venit in Romania si online-ul mioritic s-a frasuit cu trompete ca o va astepta la aeroport. S-au dat RT peste RT (uite mai jos o foto cu citi au dat RT doar la un singur post de blog si au fost multe de acest gen), s-au postat mesaje pe bloguri, toate pline de sustinere. Era asa un val de simpatie ca parea un tsunami, iar citiva oameni s-au gindit sa inchirieze un autocar de la RATB ca sa le faca viata mai usoara zecilor de oameni care pareau ca vor sa mearga sa o intimpine.
In autocar au fost, in cele din urma, 8 oameni!

Image_2011_01_11_8199473_41_crina_coco_popescuhai sa o intimpinam pe Coco

hai sa o intimpinam pe Coco


am vazut-o la tv si, via colegii mei, am scris/publicat despre ea in revista, dar n-am intilnit-o niciodata.
m-a uimit cu curajul ei si m-a inspaimintat in acelasi timp;

m-am intrrebat de multe ori daca eu mi-as fi lasat copilul – la 14 ani- sa urce singur pe munti, sa ramina in situatii de criza singur, doar el cu mintea lui, la mii de km altitudine, intr-un frig ingrozitor.

in prima faza am raspuns “NU, pentru ca e traumatizanta pentru un copil o asemenea experienta”.

dupa care m-am gindit ca pe un copil ca fata asta s-ar putea chiar sa o bucure cucerirea muntilor; ca s-ar putea sa fie construita pe dinauntru pentru asa ceva si, peste ani, sa schimbe ceva in lume cu alpinismul ei si, daca i-as fi parinte, ar trebui sa simt ce ii este ei mai bine.

*
Marti la 17:00 Crina Coco Popescu (alpinista de 16 ani ce-a incheiat circuitul ce cuprinde cei mai inalti 7 vulcani de pe cele 7 continente) aterizeaza pe Otopeni. un grup de prieteni si sustinatori (Webstyler si GMP, care au si ajutat-o ca sa-si duca visul la bun sfirsit) s-au gindit sa faca un grup pe facebook ca sa ne adunam sa mergem sa o intimpinam pe Coco la sosirea ei in tara.

cred ca ar fi frumos ca dupa ce a fost singura prin munti, la intoarcerea acasa, sa o intimpine necunoscuti care se bucura de succesul ei. asa ca… ne vedem marti la ora 17.00 la Otopeni.

1408
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!