Imagineaza-ti ca desi iubesti pe cineva fara obligatii( iar dragostea e reciproca), nu-ti poti manifesta iubirea in public.
nu va puteti tine de mina in parc sau pe strada, nu ii poti mingiia obrazul; nu va puteti saruta.
Nu puteti face niciun gest tandru in public, iar iubirea voastra – in spatiul care teoretic va apartine si voua, pentru ca e public – nu trebuie sa existe.
*
in asemenea cazuri, iubirea care creste e ca un zid la care ai pus caramida peste caramida, dar nu ai adaugat mortar care sa le sustina; n-are emotiile de legatura care sa te certifice in ochii celuilalt in fata tuturor drept iubit.
Acum citiva ani, cind faceam un interviu, Tudor Kovacs (unul dintre putinii gay care, dup ace si-au facut publica orientarea sexuala, au continuat sa vorbeasca clar despre problemele comunitatii) mi-a explicat ca relatiile intre persoanele de acelasi sex sunt lipsite de o multime de confirmari-emotii publice care le-ar fi putut consolida relatia.
Mi s- aparut bizar in primul moment, dar apoi mi-am dat seama ca oricit de deschisa la minte ma cred eu, daca vad doi barbati care se tin de mina pe strada fac ochii mari.
Si cu siguranta ei simt asta. Si se gindesc ca sunt judecati, analizati etc.
*
de la discutia cu Tudor, mi-am dat seama ca avem nevoie ambele echipe de traininguri speciale: si ca ne ajuta sa vorbim in public despre ceea ce ni se intimpla, ca sa se creeze o familiaritate intre noi.
E motivul pentru care ma bucur foarte mult ca astazi se lanseaza inca o carte care vorbeste despre ce simt barbatii gay cind se indragostesc. Am sa fiu acolo, sa va vorbesc despre carte, despre prietenii mei care joaca in cealalta echipa si despre iubiri de toate felurile.
Ne vedem diseara la ora 18:00, in Art Jazz Club din Bucuresti (B-dul Nicolae Balcescu 23 A – subsolul Galeriilor Orizont), unde va avea loc lansarea volumului Armata Salvarii, de Abdellah Taïa.
