Tag : artisti

typography-portraits-phil-vance-6(arta) Portrete ale unor mari artisti din… vorbele lor

(arta) Portrete ale unor mari artisti din… vorbele lor

Suntem ceea ce vorbim, gandim, iubim… spunem tot mai des asta, iar un artist s-a gandit sa transforme vorbele unor mari artisti in portretele acestora.

A desenat mai intai in creion, apoi a optat pentru acrilic si au rezultat picturi pointiliste cu un mesaj foarte puternic,  toate formate din scrierile lor, declaratiile lor din interviuri sau… versurile cantecelor lor.

Phil Vance se numeste artistul, e din California, deseneaza de foarte mic si primele lucrari le-a expus in libraria parintilor sai.

Iata cateva desene din seria ”In their own words”

typography-portraits-phil-vance-1

typography-portraits-phil-vance-15

typography-portraits-phil-vance-16

typography-portraits-phil-vance-2 typography-portraits-phil-vance-3 typography-portraits-phil-vance-4 typography-portraits-phil-vance-5 typography-portraits-phil-vance-6 typography-portraits-phil-vance-7 typography-portraits-phil-vance-8

827
Kohei-Nawa_Art_2Ceva de vis- Instalația de norișori

Ceva de vis- Instalația de norișori

Text de Raluca Antuca

Îl cheamă Kohei Nawa și este unul dintre cei mai buni artiști din Japonia, datorită sculpturilor meticuloase și instalațiilor neobișnuite. Face parte din noua generație de artiști care vor să contureze o imagine a artei și culturii japoneze în toată lumea. Ei vor ca oamenii să nu menționeze doar anime-urile și Hello Kitty, atunci când aud de Japonia.

Ultima lucrare a lui Kohei este o instalație imensă, care îți dă impresia că te plimbi printre nori mari și pufoși. Norișorii sunt realizați din spumă care plutește și formează o structură diafană în camera întunecoasă.

Atât de feeric că nu-mi vine să cred că cine a făcut asta pe bune și nu este doar o editare în Photoshop.

Kohei-Nawa_Art_ Kohei-Nawa_Art_0 Kohei-Nawa_Art_3 Kohei-Nawa_Art_4 Kohei-Nawa_Art_5 Kohei-Nawa_Art_6

1088
XX-Powerful-Street-Art-Pieces-That-Tell-The-Uncomfortable-Thruth23__880Adevarul despre planeta noastra vazut prin GRAFFITI

Adevarul despre planeta noastra vazut prin GRAFFITI

Text de Raluca Antuca

Pe lângă faptul că oferă o perspectivă aparte asupra lucrurilor și că transmite anumite stări și sentimente, arta își propune să inspire acțiuni politice și sociale. Din aceste motive, mesaje importante cu privire la încălzirea globală, protejarea naturii și ecologizare au fost transpuse pe străzile spațiilor urbane din lume.

Astfel, zidurile au devenit pânza unde artiștii au realizat graffiti colorate pentru ca mesajul să ajungă la cât mai mulți oameni. Arta neconvențională folosește sloganuri și desene ostentative pentru a comunica idei care au însemnătate în moduri ușor de reținut. Artiștii vor ca arta lor să inspire oamenii să acționeze sau cel puțin să le reamintească probleme ale planetei care s-au lăsat uitate în rutina vieții de zi cu zi.

 

705
Principesa-Margareta webTineri artisti va puteti inscrie la bursele 2015 ale Fundatiei Principesa Margareta a Romaniei

Tineri artisti va puteti inscrie la bursele 2015 ale Fundatiei Principesa Margareta a Romaniei

Daca stiti tineri artisti pina in 24 de ani, din familii cu nevoi materiale modeste, da rog dati-le mai departe aceasta informatie: Fundatia Principesa Margareta a Romaniei lanseaza un nou program de selectie pentru bursele Tinere Talente. Bursele se acorda pentru un an calendaristic, sunt destinate cumpararii de materiale si instrumente, dar si participarii la concursuri, concerte, expozitii si cursuri de specialitate.

Tinerii care intra anual in program, beneficiaza prin Fundatia Principesa Margareta a României de o tabara de creatie la Tescani si o serie de diferite workshop-uri de mentorat artistic. De-a lungul anului de bursa, tinerii sunt promovati publicului prin concerte, expozitii si evenimente publice (miine seara, luni 24 nov, va avea loc gala beneficiarilor Tinere Talente 2014 – un spectacol cu multi invitati si cu participarea Altetei Sale Regale, Principesa Margareta a Romaniei.

Mai jos las pe larg toate detaliile si va rog sa le dati mai departe, i-am cunoscut pe unii dintre bursierii din anii trecuti si stiu cit de mult a insemnat pentru ei  bursa Fundatiei Principesa Margareta a Romaniei.

 

Criterii de admitere in programul Tinere Talente, editia 2015

Candidatii trebuie sa aiba varste cuprinse intre 14 si 24 de ani.

Candidatii trebuie sa studieze la liceele sau universitatile de arte plastice si muzica din Bucuresti si din tara.

Candidatii trebuie sa provina din familii cu posibilitati materiale reduse (venitul pe membru de familie sub 1000 RON)  si sa poata dovedi ca nu dispun de mijloace financiare pentru a- si perfectiona talentul

Cum se aplica in programul Tinere Talente, editia 2015

Trimitand prin e-mail sau prin posta, pana la data de 16 decembrie 2014, dosarul de candidatura ce va include:

1.Scrisoare de intentie.

Aceasta va contine informatii legate de:

1.1 Descrierea situatiei sociale si materiale a candidatului (venitul pe membru de familie, situatii speciale in familie: familii monoparentale, probleme de sanatate, cheltuieli mari cu medicamente etc.)

* Scrisoarea de intentie va fi insotita de documente justificative pentru situatia socio-materiala prezentata de aplicant (adeverinta de venit de la locul de munca al parintilor/ copie fluturas de salariu / copie talon de pensie sau dupa caz adeverinta lipsa venituri de la administratia fiscala).

1.2 Tipul de sprijin dorit (materiale de lucru, instrumente, concursuri, cursuri, etc.) si suma solicitata, tinand cont de suma maxima prevazuta in programul Tinere Talente.

2. Curriculum vitae. In CV-ul aplicantului vor fi mentionate studiile, concursurile la care a participat, diplome si premii obtinute, date de contact (e-mail si telefon).

3. O scrisoare de recomandare din partea unui profesor de specialitate – va face referire la calitatile artistice si cele umane ale candidatului (de exemplu: perseverenta, dedicatie, punctualitate, respect fata de ceilalti, etc.). Persoanele care fac recomandarea vor confirma faptul ca sprijinul solicitat de tanar va contribui in mod efectiv la evolutia lui.

4. Adeverinta de elev/ student 

5. Copie act de identitate (buletin/carte de identitate sau certificat de nastere).

Etapele procesului de selectie

Trimiterea dosarului de candidatura – pana la data de 16 decembrie 2014.

Preselectia: analiza dosarelor, realizata de echipa proiectului.

Selectia (auditie sau prezentarea portofoliului, in functie de domeniu) – realizata de catre un juriu de specialitate – data si alte detalii vor fi comunicate celor care au trecut de etapa preselectiei pe adresa de email specificata in CV-ul aplicantului.

Dosarul complet se trimite:

In atentia doamnei Gabriela Iordache, coordonator program Tinere Talente 

printr-un e-mail la adresa gabriela.iordache@principesa.ro  – documentele originale se trimit scanate  sau

prin posta, pe adresa Fundatiei Principesa Margareta a Romaniei, CP 12 – 327, sector 1, Bucuresti, pana la data de 16  decembrie  2014 (data postei). Nu se trimit copii dupa diplome , actele trimise pentru aplicatie nu se inapoiaza candidatilor.

Pe site-ul Fundatiei www.fpmr.ro sunt publicate criteriile de admitere, etapele de selectie, continutul dosarului de aplicatie si stiri despre selectie.

1312
shutterstock_celebritate7 lucruri despre artisti pe care e bine sa le stiti

7 lucruri despre artisti pe care e bine sa le stiti

In contextul sinuciderii minunatului om Robin Williams, m-am gindit sa scriu citeva lucruri pe care le-am aflat in acesti multi ani de trait, lucrat, imprietenit cu/printre artisti. Poate ne ajuta sa –i pretuim mai mult – la vedere – cit sunt in viata si sa intelegem ca intre alb/ veseli/buni si  negru/tristi/ rai, cum ne imaginam ca sunt, se afla de fapt infinite nuante de gri.

1.       Artistul e un om diferit de majoritate.

Daca ar fi ca toata lumea, ar face lucruri ca toata lumea si n-ar mai fi artist. Oamenii altfel fac lucrurile altfel. Si cu “altfel de lucruri” inainteaza lumea.

Sa nu-I mai judecam deci pe artisti dupa chipul si asemanarea noastra; cu siguranta e o diferenta in empatie, sensibilitate, transpunerea si sinteza unor emotii intre ce simt si fac  ei,  si ce simtim /facem noi; chiar daca, aparent, aratam la fel.

2.       Emotiile unui artist ating limite incredibile si-arata vulnerabilitati, fragilitati imense.

Mi s-a intimplat sa trebuiasca sa urc pe o scena alaturi de un mare actor al Romaniei, iar el tremura de doua ori mai tare de emotie decit mine. Cind l-am intrebat de ce, pentru ca mi se parea ca are mult mai mult antrenament decit mine la expunerea la public, a marcat o diferenta: “Cind ma sui pe scena in mod curent, vin dupa luni de repetitii ale unui text si stiu orice miscare pe care trebuie sa o fac. Si atunci am emotii imense, dar acum e mult  mai mult.”

Am vazut cum patruleaza ca un leu un cusca un muzician in culise inaintea unui concert si, cind ii simteam concentrarea pusa la un loc cu emotiile, cu presiunea salii care deja urla in asteptare, mi-am promis ca nu voi mai sta niciodata in culise sa vad asa ceva: ma durea, la propriu, stomacul.

Am vazut o actrita de notorietate mondiala, care a participat la toate premiile mari ale industriei ei si-a facut filme cu milioane de spectatori si care, in timpul unui banal interviu, si-a framintat miinile de emotie fara sa fie constienta de forta pe care o imprima: isi inrosise palmele.

M-am gindit de multe ori ca multi dintre artisti recepteaza emotiile mult mai intens decit majoritatea oamenilor, poate ca asta e explicatia creatiei lor unice: aduna un bagaj emotional mai greu decit al nostru pentru care au instrumentele naturale – harul- sa-l transpuna apoi in arta.

 3.       Nevoile lor emotionale sunt, de multe ori, diferite de majoritate. (pentru ca… punctul 1)

Au nevoie de mai multe validari, au nevoie de mai multe confirmari; e atit de subiectiva munca lor si stiu ca oricind o pot lua de la zero, fara sa mai aiba nimic, incit pare ca viata intreaga li se sprijina intr-un fir de ata. In fiecare an, in fiecare luna, uneori in fiecare zi (dupa drumuri lungi, in turnee) au un nou performance in care sunt supusi presiunii, tensiunii si , la sfirsitul careia, asteapta o validare.

In plus, actul creatiei e diferit intre artisti – unul are nevoie de mult spatiu, de timp pentru “internalizarea”/sinteza  emotiilor, altul are nevoie de preteni aproape, altul are nevoie de vin sau muzica etc etc.  Pe noi, spectatorii, ar trebui sa ne intereseze doar rezultatul muncii lor, forma in care a ajuns emotia catre noi. Fara nicio alta “judecata”, “eticheta” lipita pe personalitatea lor.

4.       Perfectionismul lor e greu de dus pentru cei din jur.

 Acelasi text e rostit de doi actori total diferit sau transformat in doua spectacole/filme diferite de doi regizori; cu aceleasi note muzicale, doi compozitori fac muzici diferite. Artistii stiu cel mai bine asta si stiu ca detaliile fac diferenta, asa ca uneori tin cu dintii la detaliile lumii pe care si-o imagineaza.

Am intilnit un mare muzician al planetei – o doamna – care viziteaza in avans fiecare studio in care are de facut un interviu live; vrea sa stie culoarea fotoliilor pe care urmeaza sa stea, daca are trepte de urcat/coborit, cit de inalte sunt – ca sa aleaga tocurile si culorile cele mai potrivite pentru hainele pe care urmeaza sa le poarte. Desi are un program infernal, verifica personal de fiecare data pentru ca “vreau sa simt eu locul, ca sa stiu sa aleg ce e cel mai bine pentru seara respectiva.”

Numai ca dorinta aceasta de a face lucrurile in detaliile lumii lor, cind ajunge in contradictie cu fapte minore ale staff-ului sau familiei, naste dispute in care cineva trebuie sa cedeze. Si nu artistul  e cel care cedeaza cel mai des.

Iar, pe termen lung, asta erodeaza relatiile.

5.       Cu cit e mai celebru si mai de succes un artist, cu atit e mai singur.

Nu pentru ca n-ar avea prieteni sau familie, ci pentru ca momentele lui de succes (daca vorbim de adevarati artisti, nu de cartoane colorate) sunt in lupta cu sine – cel mai adesea pentru a transmite o emotie mai bine, mai puternic, indiferent de calea (film, teatru, muzica, literatura, pictura etc) prin care se exprima.  Si nimeni nu primeste aplauze la scena deschisa pentru ca a depasit o bariera interioara, oricit de dureros ar fi fost procesul si de mare victoria. Pentru ca asta nu se petrece la vedere.

In plus, o mare parte din artisti  – prin natura meseriei – se afla departe de “ai lor” in momentele cheie (cind au luat super premii, cind au fost evenimente in familie). Cum succesul nu vine peste noapte, ratarile momentelor “de familie” se aduna si erodeaza pe termen lung si relatiile, si prieteniile, iar erodarea e  mai puternica decit la restul oamenilor pentru ca vine din ambele capete.

Ii invidiem pentru lumea plina de glamour pe care o afiseaza, dar… de ex, Grace Kelly dupa ce a cistigat Oscarul in 1953, a ramas singura in camera ei de hotel. Tot staff-ul era obosit, parintii se aflau acasa in Philadelphia, viitorul sot – Printul Rainier – era la Monaco; in biografia ei mentioneaza ca, in seara in care a avut cel mai mare succes profesional, a fost de fapt cea mai singura.

6.       Ceea ce stim/credem despre ei e mai degraba proiectia emotiilor noastre pe niste roluri publice, decit adevarul despre ei

Ii vedem in fotografii perfect retusate, cu un stiling perfect si, pentru ca au echipe de imagine bune, pentru ca fac parte dintr-un sistem, intotdeauna imaginile “controlate” sunt mai multe decit cele “paparazzi”, iluzia realului. De fapt, de cele mai multe ori, si fotografiile paparazzi sunt aranjate sau controlate, pentru ca artistul stie ca nu poate iesi in spatiu public decit in “personajul” pe care-l comunica.

Uneori ii judecam dupa reactiile din viata lor privata – iubiri sau scandaluri, cel mai adesea. Dar cind ne punem intrebarea “de ce naiba sunt astia doi impreuna?” nu luam in calcul ca o parte din cupluri sunt aranjate pentru un efect media mai puternic, iar alta parte e “pe bune”, doar ca imaginea curata creata de oamenii de specialitate ascunde un om nu foarte rafinat, dupa cum ii sunt si iubirile/nevoile pe care le are.

Imaginea publica pe care o are artistul – cu cit e mai celebru si are o echipa mai profesionista de comunicare – prelucreaza ceva din personalitatea lui pina cind obtine o calitate care acopera o nevoie a publicului tinta. Cind nu exista, o fabrica. Pentru ca managementul unui artist stie ca publicul va incalca intotdeauna punctul 3 si … va pune etichete.

7.       Cea mai importanta apreciere e cea a publicului. Singura validare care hraneste e cea a publicului. Cel mai mult timp – fizic sau cu mintea – e petrecut, nu cu familia, nu cu staff-ul, ci  cu si pentru public.

Cit proiectul e in lucru, parerea staff-ului (manager, regizor, alti membri ai echipei, familia) e importanta , dar cind prestatia artistica (oricare ar fi fost forma ei) a iesit in spatiul public, poate sa spuna zeci de laude oricare membru al staff-ului, vorbele nu au acelasi impact ca un simplu “multumesc” sau “felicitari” venite de la un spectator, de la cineva din public.

Am vazut multi artisti cum asteapta cu nerabdare dimineata de dupa un spectacol ca sa vada reactiile publicului (in ziare, pe net etc) si cum, de fapt, abia atunci incep sa se bucure de munca lor si sa se motiveze pentru un nou spectacol.

Avem deci un om mai sensibil, poate chiar mai introvert decit majoritatea, mai vulnerabil si cu o capacitate mai mare de a recepta emotii (implicit de a fi afectat de ele), cu un perfectionism – fixism care-l chinuie, dar ii chinuie si pe cei din jur generind tensiuni, care cunoaste momente de crunta singuratate, in balans cu bucurii uriase, care traieste presiunea unei vieti usor schizoide – intre ceea ce e in spatiu public si ceea ce e acasa – si care persevereaza zilnic in meseria lui cu un singur scop: sa placa publicului.

Stiind toate acestea, spun mereu si mai scriu si aici: cel mai bun si mai frumos lucru pe care putem sa-l facem in raport cu arta, noi – muritorii de rind mai putin talentati –  e ca atunci cind ne place munca unui artist sa i-o spunem. In timp real, cu sinceritate si simplitate. Cu un mesaj oriunde stim ca ar putea ajunge la el/ea.

O sa conteze enorm, o sa-i dea aripi pentru inca o zi grea de munca (cea mai grea munca e cea cu mintea si trupul tau), o sa-i aduca o confirmare ca merita toate framintarile pentru “de ce sunt altfel?” si… pentru momente ca acelea prin care a trecut Robin Willliams , s-ar putea sa faca putin, un milimetru, o miime de milimetru, diferenta.

Si sa salveze o viata.

5342
Philip-Seymour-Hoffman_lactorii/artistii si dragostea pe care le-o arati

actorii/artistii si dragostea pe care le-o arati

– imi pare tare rau de Phillip Seymour Hoffman. era talentat, genial si felul in care a murit o sa puna in umbra multe dintre rolurile sale.

– o sa se uite cum a murit, oamenii se vor uita la filmele lui si vor simti ce e de simtit.

– stii ce-mi pare rau? ca nu o sa stie niciodata valul de simpatie si de regret care a fost ieri in toata lumea. vuia facebook-ul si asta arata cit de mult l-a apreciat lumea. ma gindesc ca daca ar fi stiut asta s-ar fi incarcat din aprecierea oamenilor si i-ar fi fost mai bine.

– era un om altfel, a avut un destin altfel. sunt oamenii care nu pot reda emotiile grele pina n-au fost in fundul iadului ca sa le cunoasca si sunt altii care, la rece, se folosesc de tehnica. nu poti sa stii cum era, nu poti sa stii care-i erau demonii. mintea actorului ajunge uneori in locuri atit de intunecate incit nu poti, din afara, sa judeci nimic.

– dar nu crezi ca l-ar fi ajutat sa stie ca e atit de multa lume care-l iubeste si-l apreciaza? trecea printr-o perioada tulbure, am citit ca tocmai ce se despartise de mama celor 3 copii ai lui.

– poate ca da. sau poate ca ar fi pus si mai multa presiune pe el. dar cred ca i-ar fi facut bine sa stie mai des si mai mult ca e iubit. tuturor ne face bine asta.

– bine, de astazi am sa am grija sa le spun tuturor actorilor/ artistilor pe care-i iubesc pentru munca lor cit de mult ii apreciez.

– (rizind) si cam cum o sa faci asta?

– in epoca internetului poti sa trimiti mesaje oricui, oricind. de cite ori ma vor bucura cu ceva o sa le scriu si o sa le zic, chiar daca nu-i cunosc si nu ma cunosc.

– ok, o sa ai mult de treaba de acum incolo

*
(ceea ce va doresc si dvs)

*
o conversatie la telefon cu un prieten, actor celebru.

*

1333
braince ar trebuie sa stie artistii despre anxietate :)

ce ar trebuie sa stie artistii despre anxietate :)

fac research pentru un articol si am ajuns la aceste lucruri, care-s utile de stiut nu doar pentru artisti timizi (n-am vazut artist mare care sa nu aiba emotii chiar si dupa ani buni de meserie), ci si pentru noi, muritorii de rind, care intram in panica din prea mult ego/ mindrie :)

adrenalina, anxietate si performance-ul live

Unfortunately human pride can be so strong that fear of public humiliation or disgrace often produces the same degree of emotional panic as meeting a tiger. The general name given for this kind of physical state is arousal. Long-term arousal can affect our physical health. It is called stress and is one of the most studied areas of psychology because it affects so many different people in so very different ways. Long-term stress suppresses the body’s immune system, makes us very jumpy and alert to potential threats. It also interferes with judgement so that we are less likely to make sensible, rational decisions or to appraise what is going on realistically. So what is anxiety or performance anxiety? How do we cope with it as performers and how can we help avoid anxiety? These are questions I will endeavour to answer in the course of this essay.

(…)

what is performance Anxiety? There are three qualities that a successful performer must have: a) a technical control of their instrument, b) good taste in using this technique musically and artistically and c) the courage to do this in front of an audience. There are few activities that can produce tension and anxiety as quickly and as thoroughly as performing in public.

Most performers have experienced performance anxiety in some form and to various degrees. This fear may be experienced while preparing for a performance, for days or even weeks before hand, and not just while performing. It can be experienced in the present (stage fright) as apprehension (fear of what could happen) and arousal (anticipation). Performance anxiety is no different from general anxiety. Feelings of fear and apprehension are accompanied by increased and prolonged physiological arousal. Severe anxiety is where the arousal is too high for optimal performance. This arousal may be normal and temporary, or abnormal and long lasting and symptoms can be cognitive, behavioural and physiological.

(…)
Cognitive symptoms of anxiety include fear of making mistakes and feelings of inadequacy and worrying about things happening. Behavioural symptoms are not being able to do things, which normally happen naturally.

de aici.

***

altfel, vorba poetului “privitor ca la teatru/ tu in lume sa te-nchipui/ joace unul si pe patru/ tu mereu ghici-vei chipu-i” :)

767
CristinaOtero_051top 10 artisti 2012 by MET

top 10 artisti 2012 by MET

ca in fiecare an blogul Muzeului Metropolitan din New York face un clasament al artistilor care au lasat lumea cu gura cascata in 2012.

iata trei dintre ei (cei care mi-au placut si mie, pentru ca nu imi plac toti din clasamentul lor)

Cristina Otero si portretele ei cu fructe

ron schmidt si fotografiile lui amuzante

si, preferatul meu absolut, pentru minimalism, nebunie si perseverenta Simon Beck (ceea ce vedeti mai jos e rezultat din pasi pe zapada si munceste cam o zi pentru fiecare fotografie)

intregul clasament aici

884

am plins la…

Lena, la teatru, urmărind nemişcată spectacolul, atunci cînd îi plăcea, şi dregîndu-şi discret glasul în cîte un moment emoţionant sau apucînd repede batista, ca să-şi tamponeze, chipurile, fruntea; Lena, ascultînd muzică clasică, ceasuri întregi; Lena, întorcînd repede capul, la istorisirile atroce despre animale chinuite, ea, care… “pe mine să mă lăsaţi în pace cu cîinii şi pisicile voastre că nu mă interesează!”; Lena, ducîndu-se în zori să se plimbe singură pe malul mării, ea, care… “ce-i prostia asta cu natura sălbatică? mie îmi trebuie trotuare asfaltate!”. Ba, chiar, Lena, vorbind despre lucruri ultrarezonabile şi lăsînd să-i scape că, pe cînd “zapa”, în toiul insomniei, canalele televizorului, s-a oprit la… “e o telenovelă braziliană ceva mai decentă decît aiurelile alelalte”…

Pentru că, fireşte, atunci cînd eşti o femeie superinteligentă, nu ai voie să fii, nici măcar pentru prietenii apropiaţi, în primul rînd femeie. Iar cînd eşti un cronicar exigent, tăios şi – ce să mai vorbim? – al dracului, nu trebuie să-i laşi, nici măcar pe artiştii cu care stai din cînd în cînd la un pahar de vodcă şi foarte des la stacane de vorbă, nu trebuie să-i laşi, zic, să vadă că iubeşti teatrul cu pasiune, cu un fel de disperare alimentată deopotrivă de puţinele capodopere şi de nenumăratele prostii la care ei, artiştii, te cheamă tot timpul, fiindcă, deşi eşti un cronicar al dracului, ei, artiştii, simt cumva, nedefinit şi inexprimabil, cît de tare iubeşti teatrul şi cît de mult ţii la ei, chiar şi după ce te fac albie de porci în “scrisori deschise” şi în conclavuri închise. Şi pentru că, fireşte, o femeie superinteligentă nu are voie să arate că se îndoieşte, uneori, de sine şi de judecata ei şi că suferă dacă, într-un fel sau altul, a nedreptăţit pe cineva. O femeie superinteligentă trebuie să fie bărbată.

alice georgescu in dilema despre magdalena boiangiu. textul integral

911
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!