Tag : berlin

26508320045_c87cdb63c8_bJan Vormann “peticește” clădirile vechi cu bucăți colorate LEGO

Jan Vormann “peticește” clădirile vechi cu bucăți colorate LEGO

Text de Raluca Antuca

Există nenumărate feluri în care poți aranja jucăriile LEGO.

Și sunt convinsă că acesta este motivul pentru care sunt atât de îndrăgite în toată lumea. Îți permit să îți construiești un univers propriu, care funcționează după gusturile tale, dar și după regulile pe care le-ai setat sau nu.

De-a lungul timpului, artiștii au folosit aceste bucăți colorate pentru a crea obiecte funcționale, nu pentru a se juca. Astfel ne demonstrează că jucăriile pot fi și pentru oamenii mari, care nu au uitat să fie creative și jucăuși în gândire.

Un artist din Berlin, pe nume Jan Vormann, a luat jucăriile LEGO din casele copiilor și le-a mutat în stradă. Practic, el „peticește” clădirile dărâmate sau abandonate cu cărămizi colorate LEGO. Unele persoane numesc acest proiect Lego Bombing, dar el preferă să-i spună patchwork.

Pare a fi foarte distractive, dar lucrările lui au un mesaj în spate. Jan caută acele clădiri care au o importanță istorică sau politică, pentru a aduce un contrast de culoare și energie. Unul dintre aceste locuri este în spatele peronului de tren Berlin- Grunewald, acolo unde evreii erau deportați înainte să se termine Al Doilea Război Mondial.

Artistul și-a dorit de la bun început să lucreze cu obiecte cărora lumea le-a dat deja o etichetă, tocmai pentru a le demonstra versatilitatea lor. Și se pare că i-a reușit acest lucru, pentru că publicul a fost foarte receptiv la această „joacă” cu LEGO.

25903414044_d6e263c916_b 25905477443_11d65494bf_o 26442226301_c73e6981b8_b 26442227221_2e3495caca_b 26442227561_a9f69e1bfe_b 26482373336_60f43ee748_b

1273
BikiniBerlin_06-768x512Grădina suspendată dintr-un mall din Berlin

Grădina suspendată dintr-un mall din Berlin

Text de Raluca Antuca

Dacă locuiți în Germania sau plănuiți să vizitați Berlin-ul până pe 1 mai, vă sfătuiesc să mergeți la centrul comercial Bikini Berlin.

Nu pentru a face un shopping spree, ci pentru a admira o grădină suspendată în interiorul mall-ului. Sună ciudat acest concept în condițiile în care centrele comerciale sunt destul de modern create și nu implică elemente naturale.

Însă aceste aranjamente florale prinse de tavan aduc un aer primăvăratic și imaginați-vă parfumul pe care îl răspândesc în jur!

Această grădină suspendată este denumită simplu Garten, cuvântul german pentru “grădină”, și a fost realizată de artista din Londra, Rebecca Louise Law. Ea a prins cu sârmă de cupru 30.000 de flori, iar rezultatul este de poveste!

În acest caz, nu sunt suficiente doar fotografiile pentru a ne bucura de frumusețea acestei lucrări!

BikiniBerlin_01-768x511 BikiniBerlin_02-768x511 BikiniBerlin_03-768x511 BikiniBerlin_04-768x511 BikiniBerlin_05-768x512 BikiniBerlin_06-768x512 BikiniBerlin_07-768x512 BikiniBerlin_08-768x512

1574
baumhaus_5301-970x647Hotelul care dispune de căsuțe în copac pentru iubitorii de natură

Hotelul care dispune de căsuțe în copac pentru iubitorii de natură

Text de Raluca Antuca

Am să vă povestesc despre un tânăr antreprenor din Germania, pe nume Peter Becker, cu care s-ar putea să rezoneze mulți dintre voi.

De câțiva ani, deținea un bar micuț în Berlin, până când și-a dat seama că viața agitată a orașului îl obosește și că are nevoie de puțină libertate. Și-a dat seama că o poate obține doar atunci când se detașează de rutina job-ului și de urbanul obositor. A decis să facă o drumeție de lungă durată în natură cu dorința de a se redescoperi, dar și de a plănui un nou business- hotelul care dispune de căsuțe în copac.

Inspirat de povestea lui Robin Hood, Peter a pus bazele unui refugiu de vacanță unic în Germania. Robin’s Nest Treehouse Hotel este înconjurat de natura din Hesse și este locul perfect pentru a evada din lumea reală, iar aceste căsuțe în copac sunt visul realizat al lui Peter, care le construiește de vreo șase luni.

Hotelul este unul atipic, pentru că dispune de șapte cabine, dintre care trei sunt construite în copaci. Doar o căsuță este de forma unei cabine rotunde, pe când celalte două sunt legate între ele cu ajutorul unui pod. Construite în întregime din materiale naturale, ele includ mobilă din lemn, sisteme de încălzire și electricitate.

Becker vrea să extindă acest tip de hotel și să pună bazele unui sat de căsuțe în copac. Ba chiar se gândește și la un spa cu piscină. Wi-Fi nu există momentan, pentru că el vrea ca oamenii să se destindă fără telefoane mobile și stresul de la job. Mi se pare genial cum a reușit să materializeze un vis și o nevoie pe care sunt sigură că o resimt foarte mulți dintre cei sătui de stres și de agitație.

Imaginile vorbesc de la sine!

baumhaus_669-970x647 baumhaus_688-970x647 baumhaus_696-970x647 baumhaus_1951-970x647 baumhaus_2191-970x647 baumhaus_3721-970x647 baumhaus_3781-970x647 baumhaus_4161-970x647 baumhaus_4811-970x647 baumhaus_4931-970x647 baumhaus_5001-970x647 baumhaus_5141-970x647 baumhaus_5151-970x647 baumhaus_5431-970x647 baumhaus_6121-970x647 baumhaus_6471-970x647

1373
romanii din orchestra filarmonicii din berlinromanii de la Filarmonica din Berlin #EnescuFestival

romanii de la Filarmonica din Berlin #EnescuFestival

Joi, 3 septembrie 2015, Festivalul Enescu a inregistrat o premiera istorica: Orchestra Filarmonicii din Berlin a cintat pentru prima data la Bucuresti, dupa negocieri care au durat mai bine de 15 ani.
Orchestra Filarmonicii din Berlin bate multe recorduri – e cea mai scumpa orchestra din lume (fee-ul ei este de 300.000 euro), la Bucuresti a adus cea mai mare ”greutate” de instrumente – dar dincolo de cifrele acestea, e orchestra care are cea mai mare densitate de mari muzicieni pe centimetru patrat.
Cum spunea la conferinta de presa din cadrul festivalului Laurentiu Dinca (unul dintre violonistii din aceasta orchestra) ”Specific la aceasta Filarmonia este faptul ca, pe 5 -10 metri, sunt cei mai buni muzicieni intr-un singur loc. Nicaieri nu o sa vezi atât de multi muzicieni intr-un loc.”

laurentiu dincaLaurentiu Dinca este singurul roman care se afla acum in cea mai faimoasa orchestra din lume. S-a nascut in 1953, a studiat la Conservatorul Ciprian Porumbescu din Bucuresti si, la inceputul anilor 80, a plecat cu o bursa in Republica Federala Germania (pe atunci), a participat la multe concursuri internationale luind premii prestigioase si, din 1995, este violonist in Orchestra Filarmonica din Berlin.
”E o mare bucurie sa ma intorc dupa atitia ani si sa cint impreuna cu Orchestra Filarmonica din Berlin pentru publicul din Romania”, a spus in conferinta de presa Laurentiu Dinca si, sunt sigura, intre aceste cuvinte pe care le mai rostesc multi dintre muzicienii care vin la Festivalul Enescu (si cred din inima in ele) se afla multe povesti nespuse. Cum sunt sigura ca in sala au fost citiva spectatori speciali care au venit sa-si vada prietenul (sau ruda) cintind dupa multa vreme la Bucuresti.

Dar domnul Dinca nu e singurul roman care a participat la succesul Orchestrei Filarmonicii din Berlin. Imprejurari tragice (moartea dirijorului Leo Borchard, ucis de niste santinele in timpul unei plimbari) au facut ca romanul Sergiu Celibidache sa ajunga sa dirijeze pentru un concert cea mai prestigioasa orchestra din lume in luna septembrie a anului 1945.
Reprezentatia a primit atit de multe elogii incit a fost numit foarte curind dirijor titular, iar in primul sezon cu domnia sa la conducere, Orchestra Filarmonica din Berlin sustine peste 100 de concerte. Numirea sa ca dirijor titular la Orchestra Filarmonica din Berlin a dus la una dintre cele mai mari si mai dramatice dispute ale epocii. Citeva detalii ale acelei dispute putin mai jos.

*

sergiu celibidache Ziarul berlinez Tagesspiegel din 1947 scria despre Celibidache ”A fost atit de minunat incit timp de o ora si jumatate am uitat ca e fiul unui alt popor, succesul sau depasind pe cel al lui Furtwangler” (n. mea. dirijor al Orchestrei Filarmonice din Berlin in timpul celui de-a doilea razboi mondial. Citatul este din cartea ”Celibidache – scrisori catre Eugen Trancu Iasi” aparuta la editura Vremea)

In cartea ”Celibidache – intilniri cu un om de exceptie” scrisa de Stephane Muller si Patrick Lang (aparuta la editura Spandugino) este mentionat ca ”de indata ce este numit pe noul sau post, Celibidache incearca din rasputeri sa ii recistige lui Furtwangler vechiul post de la pupitrul Orchestrei pe care acesta il ocupase din 1921 pina la sfirsitul razboiului”.

Wilhelm Furtwangler pierduse postul pentru ca fusese etichetat drept ”nazist”. In epoca s-a discutat mult despre inlocuirea celui mai celebru dirijor german cu Sergiu Celibidache (care avea 33 de ani la acel moment si era doctor in matematica si filosofie, dar si absolvent al Academiei ”Hochschule fur Musik”) si, pina la aparitia corespondentei dintre ei, precum si a memoriilor lui Celibidache au fost multe soapte care spuneau ca romanul nu-l sustinuse pe neamt.

In cartea Celibidache si Furtwangler scrisa de Klaus Lang (tradusa si in ro la Humanitas) sunt publicate scrisorile lui Furtwangler catre Celibidache, iar istoria disputei dintre ei a fost lamurita pentru totdeauna.
Cei doi, Celibidache si Furtwangler, au condus impreuna orchestra pina in 1952, iar dirijorul roman – in ciuda unor neintelegeri cu muzicienii veterani – a reusit sa modernizeze repertoriul si a fost foarte iubit de muzicienii tineri ai Orchestrei Filarmonice din Berlin.
Intr-o scrisoare catre prietenul lui Trancu Iasi, in 1961, Celibidache scrie ”…am mari satisfactii. Filarmonica din Berlin ma recheama ca dirijor pe viata, nu ma duc. Filarmonica din New York la fel. Eu insa imi pastrez libertatea si independenta”.

*
constantin silvestri  Cel de-al treilea roman din orchestra Filarmonicii din Berlin a fost dirijorul Constantin Silvestri care a avut colaborari cu aceasta filarmonica in epoca post Celibidache. 
Intre cele doua razboaie mondiale, Silvestri a fost dirijorul Operei Romane si a condus Orchestra Filarmonicii din Bucuresti, iar dupa emigrarea sa in Vest a dirijat orchestre faimoase din lume – la Paris, Londra, Chicago. Inca din vremea succesului sau bucurestean, in 1957 (cind inca nu emigrase) a dirijat, la Albert Hall, orchestra Filarmonicii din Londra

*

radu lupu Pe lista muzicienilor romani care au colaborat cu celebra Filarmonica din Berlin se mai afla si pianistul Radu Lupu care a concertat alaturi de muzicienii Berlinezi de-a lungul anilor, incepind cu 1979.

Radu Lupu, care a fost prezent la festivalul Enescu in 2013 intr-un spectaculos si emotionant „duel” cu Daniel Barenboim, este unul dintre cei mai apreciati pianisti contemporani, concertind alaturi de cele mai importante orchestre ale lumii.

*
Concertul de la Sala Palatului de pe 3 septembrie al Orchestrei Filarmonicii din Berlin, aflata sub conducerea dirijorului Sir Simon Rattle, a fost ca un concert rock; sala a fost neincapatoare pentru numarul mare de doritori de a-i vedea live pe marii muzicieni asa ca s-a stat si pe jos, pe culoarele dintre scaune, sau pe scarile care duceau la balcon.
In avans, la conferinta de presa, muzicienii ii multumisera domnului Mihai Constantinescu – directorul Artexim, cel care organizeaza festivalul din 1991 – pentru ca a reusit sa faca spectacolul lor cit mai vizibil prin transmisiunea tv dar si pe internet, stiind ca programul lor nu le va permite sa revina foarte curind la Bucuresti si dorind sa bucure citi mai multi iubitori de muzica clasica.

Si, de fapt, in cuvintele de multumire ale romanului care cinta acum in orchestra Filarmonicii de la Berlin, Laurentiu Dinca, care l-a mentionat special pe Mihai Constantinescu se mai ascunde existenta unui roman in preajma orchestrei.

Imaginati-va perseverenta unui om intinsa pe mai bine de 15 ani, zecile de mailuri, confruntari de programe, permutari de bugete, din nou insistenta pentru a-i convinge sa cinte la Bucuresti, de altfel unul dintre putinele orase in care nu au concertat.

Laurentiu Dinca a spus in conferinta de presa ca, inclusiv prin domnia sa, s-a facut lobby insistent ca orchestra Filarmonicii din Berlin sa concerteze la Festivalul Enescu. Si in lumea elegant discreta a muzicii clasice asta inseamna ca un roman inimos si perseverent s-a folosit de toate armele – materiale si emotionale – ca sa faca o bucurie altor romani.

 mihai constatinescu artexim Asa ca domnul Mihai Constantinescu e unul dintre romanii care au stat cel mai mult timp in preajma Orchestrei Filarmonice de la Berlin.

P.S. Pe 4 septembrie, a doua zi dupa primul concert al lor la Bucuresti, multumind publicului pentru generozitatea cu care au fost primiti, reprezentatii orchestrei Filarmonicii din Berlin au anuntat ca vor reveni la editia  Festivalului Enescu din 2019. Pe 5 septembrie, o zi mai tirziu, Laurentiu Dinca a celebrat 31 de ani de la primul sau concert alaturi de Orchestra Filarmonica din Berlin.

filarmonica berlin fest enescu simon rattle filarmonica berlin vlad eftenie

 

Anul acesta o parte din magia Festivalului Enescu este  oferita si cu sprijinul Raiffeisen Bank care s-a alaturat ca partener principal al unuia dintre cele mai mari evenimente culturale din lume, raminind astfel constant cu sustinerea marilor evenimente culturale din Romania.

Pe linga citeva spectacole mari care au putut veni la Bucuresti cu sprijinul financiar Raiffeisen Bank, fiecare dintre concerte are o aroma aparte pentru instrumentisti: florile minunate pe care le primesc la sfirsitul concertului ca semn de apreciere pentru talentul domnilor lor, aceste flori sunt oferite – pentru toate concertele din festival – de Raiffeisen Banck.

 

1553
Madam-CHäN-Tattoo-Red-and-Blue-French-Bulldog1Madame Chän si tatuajele ei bizare

Madame Chän si tatuajele ei bizare

Text de Raluca Antuca

Nu de puține ori, tatuajele sunt văzute ca niște accesorii, care definesc personalitatea celor care le poartă sau sunt menite să impresioneze. Persoanele tatuate au curajul să se afirme și vor să fie diferite printr-un ceva al lor. Problema apare atunci când majoritatea poartă același tip de tatuaje, fie semnul infinitului, fie un fluturaș, o inimioară și așa mai departe. Adică vrei să te diferențiezi, dar ai același fluturaș desenat pe umăr ca vedeta ta preferată.

Pentru cei care caută ceva unic, există o artistă în Berlin, cu pseudonimul Madame Chän, care folosește o tehnică neobișnuită prin care formele sunt desenate astfel încât să dea impresia de mișcare. Aceasta are o abilitate naturală de a face tatuaje animate. Plasează și suprapune formele pentru a da un senzație de dinamism.

Tehnica depășește stilul tradițional, prin contrastul de culori- roșu și albastru sau negru și roșu- care ghidează atenția privitorului în animație. Stilul ei unic vă garantează niște tatuaje cool, dar și bizare în același timp. Iată câteva exemple!

1059
Berlinconcurs: vino sa vizitezi Berlinul, asa cum nu l-ai vazut niciodata

concurs: vino sa vizitezi Berlinul, asa cum nu l-ai vazut niciodata

acum 7 ani am fost prima data la Berlin. am stat 2 saptamini si in prima saptamina m-am plimbat prin cartiere, am vizitat ca turistul obisnuit obiectivele foarte cunoscute.

 in saptamina a doua m-am mutat de la prietenii la care stateam, intr-un hotel din cartierul artistilor si mi-am inceput fiecare dimineata cu un brunch la restaurantul care era in coltul strazii. Frida. fix dupa numele Fridei Khalo.

in ultima zi acolo, patronul cu care ne salutam deja dupa 2 zile si care ne trimitea la masa tot felul de bunatati din partea casei, a venit si mi-a facut un cadou: un magnet cu numele Frida. il pastrez si acum pentru ca a fost primul semn ca nemtii nu sunt asa cum ii credeam eu: reci si, ma iertati, nesuferiti.

am mai fost de citeva ori bune la Berlin de atunci. sunt asa de obisnuita acum cu locurile incit n-am nevoie de harta, stiu circiumi din centru vechi si – odata – am luat-o pe jos seara dintr-un cartier in altul fara niciun ajutor. stiam aproximativ directia si mi-era clar ca n-o sa ma ratacesc.

am insa o amintire despre Berlin care nu seamana cu nimic din ce va puteti imagina despre orasul care a fost impartit in doua de un zid urias. eram intr-o deplasare de presa, la celebrul lor tirg IFA, am ajuns seara la hotel si, chiar daca ploua, mi-am zis ca nu strica o mica plimbare.

am luat-o aiurea pe strazi pe linga poarta Brandenburg. dupa citeva minute am auzit de undeva ritm de tango si m-am indreptat catre acolo.

in mijlocul strazii, o tinara cu o rochie neagra, pina la genunchi, si un domn imbracat la costum dansau tango. in ploaie. pastrez foarte foarte clar in minte cum o mineca de la rochia ei mulata, era ridicata deasupra cotului, iar cealalta ii atingea incheietura. si cum de la ploaie, din piele parea ca ies aburi.

se adunase lume in jurul lor. era un festival de dans in strada.

asta e Berlinul pe care trebuie sa-l vizitati. probabil cel mai eclectic oras european al momentului. cel mai cool cind vine vorba de lifestyle, de moda, de arta. si-o puteti face daca participati la urmatorul concurs.

(promit sa-i trimit cistigatorului citeva dintre recomandarile mele despre un Berlin care nu seamana cu nimic din ce gasiti ghiduri.)

*

raspunde pina pe 31 decembrie la intrebarile concursului organizat de  Organizația Germana pentru Turism  si airberlin si poti cistiga un City Break de 3 zile (doua nopti) la Berlin, pentru  doua persoane, cu transportul si cazarea asigurate.

Ce trebuie sa faceti?

1. Accesati pagina de concurs: www.germany.travel/concurs

2. Raspundeti corect la cele 5 intrebari din formular. Daca se intampla sa nu cunoasteti raspunsul, butonul rosu cu “Daca nu stii raspunsul, click aici si vei afla”, o sa va ajute.

3. Completati-va corect datele la final

*

Organizația Germana pentru Turism este o institutie de stat care promoveaza Germania ca  destinatie turistica si are peste 30 de reprezentante in diferite tari. Reprezentanta din Serbia se ocupa de promovarea Germaniei in 6 tari, inclusiv Romania.

958
adaPozitia Producatorului – Ursul de Aur la Berlin

Pozitia Producatorului – Ursul de Aur la Berlin

 

In februarie 2012 am fost la filmarile pentru Pozitia Copilului in regia lui Calin Peter Netzer.

In sala Atelier a teatrului Odeon se filma o secventa cu Leontina Vaduva, Natasa Raab si Luminita Gheorghiu; momentul care urma sa rastoarne actiunea filmului: mama – Gheorghiu – era anuntata de cumnata – Raab- ca fiul ei a facut un accident de masina si a omorit un baiat.

In hol producatoarea Ada Solomon supraveghea discret desfasurarea evenimentelor si-i privea de la distanta pe jurnalistii care fusesera invitati la filmare. In prima pauza tehnica (se schimbau luminile si se reasezau camerele de filmat pentru o noua secventa), Ada a devenit gazda pentru jurnalisti si mama pentru echipa ei: a incurajat-o pe Natasa Raab sa raspunda la intrebari, a protejat-o pe Luminita Gheorghiu care nu trebuia sa apara in cadrele televiziunilor pentru ca transformarea ei sa fie o surpriza pentru spectatori in cinematografe.

Am vorbit citeva minute. Era preocupata sa gaseasca finantare pentru filmul lui Vali Hotea, Roxanne, pe care planuia sa-l produca in toamna.

Simbata seara, ascultind-o in minunatul discurs de multumire cind a ridicat Ursul de aur pentru filmul Pozitia copilului, mi-am adus aminte de cele citeva minute din holul teatrului Odeon. Era pe platoul de filmare, in priza, atenta la orice detaliu, orice ar fi afectat confortul echipei ei – de la regizor pina la actori-, dar se gindea si la ceea ce urma. La proiectul pentru care avea de muncit citeva luni bune pina sa stringa o suma decenta ca sa poata sa prinda viata.

Si cuvintele ei de pe scena festivalului de la Berlin – “sunt mai obisnuita sa fiu luptatoare decit cistigatoare” – au capatat intelesuri mai profunde.
***

Ada Solomon are 43 de ani, este inginer de profesie (a absolvit facultatea de instalatii) si conduce doua companii importante din industria filmului romanesc.

Una dintre ele e HiFilm, o companie care a produs filme romanesti cu multe premii internationale (Din dragoste cu cele mai bune intentii, Toata lumea din familia noastra, Medalia de onoare, Cea mai fericita fata din lume, Razboi pe calea undelor, Kapitalism – reteta noastra secreta etc), dar a fost si partener pentru coproductii germane sau italiene (MarNero, Tom Sawyer).
Cel de-a doua, Parada Film, e o companie de distributie creata impreuna cu 3 prieteni (unul dintre ei, sotul din dotare – regizorul Alexandru Solomon) care face magie in lumea filmelor de arta – prin campanii neconventionale reuseste sa aduca in sala spectatori in numar impresionant (filmul despre coregrafa Pina Bausch e cel mai bun exemplu).

Ada Solomom si echipa ei se afla si in spatele a doua festivaluri importante de film: OneWorld – un festival dedicat filmului documentar, si NexT , un festival de scurt metraje care are o sectiune speciala in memoria regretatului regizor Cristian Nemescu.

Acasa, in familia pe care a construit-o cu Alexandru Solomon, are doi copii – Filip, proaspat elev in clasa I si Marc, licean cinefil cu sute de filme vazute pe an, in ultimii multi ani. O “activitate” consumatoare de mult timp, dupa cum pot depune marturie toate mamele din lume.

Si cu toate acestea (adica, problemele pe care le aduc imposibilele finantari ale filmelor romanesti, lobby-ul in festivaluri internationale, zilele lungi de filmare, dedicatia pentru familie), Ada Solomon este un spectator fidel de teatru. Merge des sa-i vada pe regizorii tineri, sa descopere talente si sa se bucure.

***

In industria cinematografica romaneasca sunt citiva producatori femei cu succese notabile la nivel international. Oana Giurgiu (Libra Film), Anca Puiu (Mandragora) si Ada Solomon (HiFilm). Pe toate le leaga un detaliu: sunt sotii de regizor si au ajuns in industrie pentru ca noul val al filmului romanesc s-a dezvoltat antreprenorial, ca breslele mestesugarilor.

Dar au ramas in industrie si au avut succes, nu pentru ca au fost sotiile barbatilor lor, ci pentru ca intr-un fel aproape magic au gasit resurse nesfirsite sa impace nonconformismul si indirjirea regizorilor de a face film de arta, cu perseverenta diplomatica – asemeni unei picaturi chinezesti – de a aplica pentru fonduri la toate institutiile nationale si internationale, dar si puterea de a ramine tot timpul calme in orice situatie extrema de pe platourile de filmare. Si pentru ca au flerul sa stie ce scenariu poate fi un film bun si rabdarea exersata pe copiii de acasa, sa uneasca echipele chiar si cind membri lor au idei disjuncte.

In plus, e acolo o prietenie care e dincolo de concurenta distribuirii unor filme sau a obtinerii unui buget mai mare din mica visterie a CNC-ului. Familia Solomon merge in vacanta cu familia Giurgiu, iar Stefan – baiatul Oanei si al lui Tudor Giurgiu – e unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Filip, baiatul cel mic al familiei Solomon.

***

Simbata seara, romanii au vazut-o pe Ada Solomon la pupitrul premiantilor in ceremonia finala a festivalului de film de la Berlin. Vorbea rar, asezat, marcind cele mai importante momente din cariera ei, dar si din industrie: au inceput sa fie recunoscute femeile intr-o meserie a barbatilor, oamenii care n-au crezut in ea au ambitionat-o, distribuitorii filmelor de arta sunt tot mai rari si trebuie pretuiti.

Avea emotii; o tradau degetele mari care jucau o hora in causul palmelor asezate pe pupitru.
In dreapta ei era Peter Calin Netzer, regizorul filmului premiat, citiva pasi in spate erau Bogdan Dumitrache, unul dintre actorii principali ai filmului si Wong Kar Wai, presedintele juriului.

Era o metafora frumoasa acolo, una din rarele ocazii in care regizorul unor capodopere – In the mood for love, 2046 sau Chungking Express – era pus in umbra de romani.

“E din ce in ce mai greu si, probabil, daca ar fi trebuit sa facem filmul acesta acum in Romania, nu ar mai fi fost la acelasi nivel pentru ca nu mai avem suport. Cred ca politicienii romani ar trebui sa acorde mai multa atentie cinematografiei pentru ca este un ambasador real al tarii”, a  spus Ada Solomon si publicul a izbucnit in urale.

In aplauzele acelea, din inima, carnoase, era confirmarea ca, mai ales pentru o tara ca a noastra, reusita unui film sta in pozitia producatorului, in verticalitatea si in ambitia lui de a transforma o idee pusa pe hirtie intr-un film pentru ca apoi sa continue sa se lupte dramatic ca el sa ajunga la spectatori.

Intre ceea ce vedem la festivitatile de premiere cind filmele romanesti iau trofee si momentul in care un scenariu bun ajunge pe masa unui producator care spune “as vrea sa fac filmul asta” e un drum care n-are nicio legatura cu covorul rosu. Un drum care seamana mai degraba cu Golgota, locul unde te rogi pentru fiecare secunda de viata a personajelor- un cent in plus pentru filmul tau, locul in care cauti solutii inimaginabile ca sa ai actorii / muzica / decorurile pe care le vrea regizorul.

Stiu ca ne e mai usor sa promovam regizorul si actorii dintr-un film, dar in Romania se fac filme mai ales pentru ca producatorii sunt nebun de perseverenti si ca regizorii sunt pe jumatate producatori.

*

Acum trei ani am fost pentru o zi la filmarile de la “Principii de viata”, un alt film produs de Ada Solomon. Ma aflam acolo pentru ca ma documentam pentru un profil pe care urma sa-l fac actorului din rolul principal, Vlad Ivanov.

Dupa a doua dubla, directorul de imagine, Liviu Marghidan i-a spus Adei ca au o problema cu una din camerele de filmare. Ea a scos telefonul si a inceput sa sune la case de productie sau studiouri de film in cautarea unui nou aparat.

Vorbea – din nou – calm, asezat. Ii zimbea directorului de imagine dupa fiecare telefon, ca si cum nu era nimic imposibil sa rezolve problema, desi tocmai primise un refuz: nu puteau sa le imprumute o noua camera. Actorii repetau in locatie, era o secventa lunga care necesita multe sincronizari si coordonari. Habar nu aveau de tensiunea care era in incaperea alaturata.

Dupa o jumatate de ora Ada a gasit rezolvarea si, in urmatoarea clipa dupa ce l-a anuntat pe Marghidan ca va avea in doua ore o camera noua, s-a intors catre mine si-a inceput sa-mi dea informatiile de care aveam nevoie pentru articol. Ca si cind n-ar fi fost o situatie de criza.

Imi pare foarte rau ca nu imi aduc aminte gesturile pe care le exprimau miinile ei atunci.

P.S. un pic din Ada Solomon de acasa, intr-o minunata poveste pe care a scris-o pentru un ebook cu povesti de Craciun pe care l-am publicat in 2011. Pentru ca, intr-un mod surprinzator pentru unii, un om atit de ocupat si care realmente a schimbat ceva in industria in care munceste isi gaseste timp si pentru lucruri si intimplari cu suflet.

3354
War-Witch-posterWar Witch  la Grand Cinema Digiplex

War Witch la Grand Cinema Digiplex

daca as fi in locul vostru, miine – miercuri, 20 feb – as fi la Grand Cinema Digiplex, de la ora 20.00.

va avea loc prima dintre cele doua proiectii ale filmului War Witch nominalizat la Oscar 2013 pentru film strain. filmul nu va ajunge in cinematografele noastre, este o proiectie speciala in cadrul Saptaminii filmelor de Oscar care are loc la Grand Cinema Digiplex pina duminica.

fata care are rolul principal a cistigat premiul de interpretare anul trecut la Berlin, iar filmul este foarte puternic si foarte, foarte emotionant. uitati-va la trailer, dupa ce ajungeti la “am invatat ca lacrimile sa curga in interiorul ochilor pentru cind nu aveam voie sa pling”, sigur o sa vreti sa vedeti filmul.

a doua vizionare a filmului are loc vineri de la ora 22.45.

ne vedem miine la film.

870
Ana-Maria Branza - Sustine Romania la Berlinala2sportivii in Pozitia Copilului

sportivii in Pozitia Copilului

nu stiu daca ati vazut campania simpatica pentru sustinera filmului Pozitia Copilului  care se afla in competitie la Festivalul de film de la Berlin: unii dintre cei mai mari sportivi ai Romaniei – care stiu cit de mult inseamna sustinerea publicului de acasa cind e vorba de o competitie importanta – isi declara sustinerea pentru filmul romanesc.

 

intr-o lume in care ne cautam modele si ne speriem ca nu le gasim, sportivii romani dau inca o data dovada de fairplay si de suflet mare.

iata-o pe Ana-Maria Brânză – o tinara care are toate titlurile pe care le poate obtine un sportiv – acum in campaniaSusține România la Berlinală!

 

au mai fost in campanie Cristian Țopescu, Ivan PatzaichinLaura Badea și Alin Moldoveanuiar lista va continua.

Pozitia copilului intra in competie, luni la Berlin.

946
paulnewmanthe lost album – dennis hopper

the lost album – dennis hopper

din revista Air France am aflat ca la Berlin s-a deschis de citeva zile o expozitie senzationala: the lost album – dennis hopper.

peste 400 de fotografii ale unor artisti disparuti realizate de fotograful – actor Dennis Hopper

 

iata citeva dintre ele

ike si tina turner

paul newman

 

jane fonda si roger vadim in ziua nuntii lor

 

iata-l si pe denis hopper alaturi de echipa sa in timp ce pregatea vernisajul unei expozitii in texas in 1970

 

aici este site-ul expozitiei, daca ajungeti prin Berlin, vizitati-o.

970
lunettesEaster Week end around the world, 13

Easter Week end around the world, 13

daca tot astati acasa in acest week end, ceva ponturi pentru calatorii viitoare (si o calatorie virtuala, acum), nu va strica.

iata locuri affordable & chic descoperite in calatoriile mele in Europa.

***

Berlinul este capitala hipsterilor si daca vreti haine vintage sau lucruri arty foarte speciale gasiti in multele magazinase. eu vreau sa va povestesc despre un magazin care pare foarte targetat, dar data fiind moda actuala poate sa fie mass market.

Lunnettes Brillenagentur – e un magazinas cu ochelari no name din 1920 incoace, de la ochelari de vedere pina la cei de soare.

o oprire aici e ca si cum ati face o excursie cu masina timpului.

preturile sunt accesibile, plus ca – daca va hotariti sa va luati ochelari – chiar nu va mai avea nimeni ca voi.

am cautat acum adresa magazinului (Marienburger Str. 11, Prenzlauer Berg) pentru ca nu imi mai aduceam aminte unde e si am descoperit ca au si magazin online. enjoy it:)

alte ponturi despre locuri chic & affordable din seria easter week end around the world pot fi citite aici.

775
baletSuper Slow Motion Balet

Super Slow Motion Balet

iata un experiement genial: doi fotografi, Simon Iannelli & Johannes Berger, au surprins salturile a doi dintre balerii vedeta de la Baletul de stat din Berlin, Marina Kanno si Giacomo Bevilaqua, in slow motion, la 1000 de frame-uri pe secunda.

e o demonstratie despre cit de mult trag balerinii acestia de corpurile lor, iar noua ni se pare ca plutesc natural.

si ca zimbesc

1149
Opapa, Omama si un prieten, Calea Victoriei, 1938Street style anii ’30 si un blog despre Eroii Romaniei Chic

Street style anii ’30 si un blog despre Eroii Romaniei Chic

In aceasta vara am fost la Berlin pentru cateva zile si am avut putin timp la dispozitie ca sa ma plimb pe strazile acestui oras cool, in care imi doream sa ajung de ceva vreme. Bunica si bunicul meu din partea mamei, evrei askenazi, au fost crescuti in spiritul culturii germane iar Omama ( bunica) spunea ca nu exista limba mai frumoasa decat germana:)

In ultima zi berlineza am gasit intr-o librarie o carte postala cu Marlene Dietrich, fotografiata in Gara Centrala din Berlin, aflata in compania a doi prieteni. Ma uitam la vedere si mi-am amintit ca mama are in album o fotografie cu bunicii mei, impreuna cu un bun prieten, surprinsi pe Calea Victoriei. Cum am ajuns la Bucuresti am rugat-o pe mama sa-mi scaneze fotografia si sa mi-o trimita. Uitandu-ma la cele doua imagini ( ambele dateaza din acelasi an, 1938) am sesizat acelasi aer glam al perioadei interbelice.
Era cu un an inainte de inceperea celui de-al Doilea Razboi Mondial, existau semne ca vor veni vremuri grele si totusi optimismul era o stare care ii tinea pe toti ,,vii’’, senini, eleganti, cu un aer de bonvivanti fermecatori.

Opapa, Omama si un prieten, Calea Victoriei 1938

Marlene Dietrich in Berlin

***
Acum aproape o luna, prietenele mele de la Antz, care sunt experte in cool hunting au lansat proiectul www.eroiiromanieichic.ro, un site al nostalgiilor noastre & ale parintilor & bunicilor nostri, model pentru generatiile urmatoare. Aici gasiti o adevarata ,,Romanopedia chic’’, cu eroi romani cunoscuti si mai putin cunoscuti si povestile lor fantastice.

Aseara i-am povestit mamei ca voi scrie despre fotografia lui Omama si Opapa pe blogul Cristinei si am stat de vorba cu ea despre familia noastra peste o ora la telefon ( mama nu locuieste in Romania); asa am aflat si cum m-am nascut eu, dar aceasta este o poveste separata, pe care o voi scrie pe 8 martie 2012.

Pana atunci ne reintalnim aici, ca in fiecare joi. Un weekend plin de amintiri frumoase va doresc!

Noemi

*
Noemi Revnic este specialist in comunicare si colaborator Harper’s Bazaar Romania

newcomers! David Kross, Dev Patel

Doi pusti de 18 ani, cu super roluri in filmele momentului, The Reader, respectiv Slumdog Millionaire.

*

Kross e incredibil in The Reader. Secventa mea preferata e la masa cu parintii, dupa prima lui experienta sexuala. Complicitatea din ochii lui, masculinitatea care creste pas cu pas. Mmmmm
Iar Stephen Daldry, regizorul, face ceva incredibil cu el; reuseste sa-l transforme cu fiecare noua confruntare sexuala din pusti in barbat. Ca look, ca gesturi, ca prezenta.
Asta micu’, neamt de origine, e la Berlin in sectiunea de tineri actori pe care sunt cu toti producatorii cu ochii. Vor cam fi contracte pt el.

*


Patel e f f talentat. Dupa ce-l vezi ai un mare regret. Cu o fatza ca a lui, cinematograful international nu-i va putea oferi decit roluri de teroristi, naufragiati acidentati, bad guys.
E fara indoiala un fel de discriminare. Sper sa se bucure suficient la Oscar, cit e personajul bun:)

976
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!