Tag : bertolucci

lewisfilmele si femeile lui Scorsese

filmele si femeile lui Scorsese

in W magazine de septembrie, e un pictorial genial cu actrite cu care Martin Scorsese a lucrat: Jodie Foster, Juliette Lewis, Winona Ryder, Sharon Stone si Jessica Lange. fotografiile sunt realizate de  Steven Klein

 

Jessica Lange

Sharon Stone

 

Winona Ryder

 

Jodie Foster

 

in indiewire, e o lista cu 39 de filme despre care Scorsese zice ca tre sa le vezi intr-o viata

1. Nosferatu (1922) – F.W. Murnau
2. Metropolis (1927)- Fritz Lang
3. Dr. Mabuse, The Gambler (1922) – Fritz Lang
4. Napoleon (1927) – Abel Gance
5. Grand Illusion (1937)– Jean Renoir
6. Rules Of The Game (1939) – Jean Renoir
7. Children Of Paradise (1945) – Marcel Carné
8. Rome, Open City (1945) – Roberto Rossellini
9. Paisà (Paisan) (1946) – Roberto Rossellini
10. La Terra Trema (1948) – Luchino Visconti
11. The Bicycle Thief (1948) – Vittorio De Sica
12. Umberto D. (1952) – Vittorio De Sica
13. Beauty & The Beast (1946) – Jean Cocteau
14. Tokyo Story (1953) – Yasujirō Ozu
15. Ikiru (1952) – Akira Kurosawa
16. Seven Samurai (1954) – Akira Kurosawa
17. Ugetsu (1953) – Kenji Mizoguchi
18. Sansho The Bailiff (1954) – Kenji Mizoguchi
19. High and Low (1963) – Akira Kurosawa
20. Big Deal On Madonna Street (1958) – Mario Monicelli
21. Rocco and His Brothers (1960) – Luchino Visconti
22. The 400 Blows (1959) – François Truffaut
23. Shoot the Piano Player (1960) – François Truffaut
24. Breathless (1960) – Jean-Luc Godard
25. Band of Outsiders (1964) – Jean-Luc Godard
26. Il Sorpasso (1962) – Dino Risi
27. L’avventura (1960) – Michelangelo Antonioni
28. Blow Up (1966) – Michelangelo Antonioni
29. Before the Revolution (1964) – Bernardo Bertolucci
30. Le boucher (1970) – Claude Chabrol
31. Weekend – (1967) Jean-Luc Godard
32. Death by Hanging (1968) – Nagisa Ôshima
33. The Merchant of Four Seasons (1971) – Rainer Werner Fassbinder
34. Ali: Fear Eats The Soul (1974) – Rainer Werner Fassbinder
35. The Marriage of Maria Braun (1979) – Rainer Werner Fassbinder
36. Kings of the Road (1976) – Wim Wenders
37. The American Friend (1970) – Wim Wenders
38. The Enigma of Kaspar Hauser (1974) –Werner Herzog
39. Aguirre, the Wrath of God (1972) –Werner Herzog

 

cred ca e un om misto Martin Scorsese, ii putem accepta si aiurelea de Wolf Of Wall Street:)

 

 

 

1180
audrey-hepburn-rome-styleRoma lui Audrey

Roma lui Audrey

prima data cind am fost la Roma am fost pt Michelangelo.

pe vremea aia il iubeam pe Michelangelo, inca il mai iubesc si -l consider un alien (niciun om nu poate face astazi cit a facut el acum citeva sute de ani, cu o tehnica mult mai putin dezvoltata din toate punctele de vedere)

am luat pas cu pas toate cladirile in care era un semn al lui – o sculptura, o pictura sau ceva din matematica speciala a arhitecturii lui. imi amintesc ca, intr-o seara pe linga Spanish Steps, am ascultat poeziile pe care i le-a scris lui Tomasso, iubirea lui cea mare, iar ca sa-mi inving oboseala si sa merg sa vad o biserica al carei nume nu-l mai stiu, dar care s-a dovedit a fi cea mai frumoasa prin austeritatea si minimalismul ei, mi s-a spus ca sub o anume piatra linga ea Michelangelo isi lasa scrisorile de dragoste catre singura doamna din viata lui, Vittoria Colona. am prins aripi si -am primit si scrisorile lor, in italiana, cind am ajuns la fata locului:)

**

a doua oara am fost la Roma cu treaba. interviuri, n-am avut timp de multe, dar mai stiu ca intr-o noapte am luat-o aiurea pe strazi ca sa simt putin orasul.

***

a treia oara am fost pentru Fellini. s-a intimplat sa fac un interviu cu Gilbert Adair (domnul care a scris The Dreamers, dupa care a facut Bertolucci filmul) si sa fie frumoasa conversatia intre noi. cum a scris si o biografie a lui Fellini, am aflat o multime de ponturi pe unde l-as putea cauta/ simti altfel geniul lui Frederico Fellini.

aproape o saptamina am intilnit oameni care l-au cunoscut, am fost in casa in care a locuit si mi-am petrecut timp in cafenelele lui preferate.

***

am mai fost de atunci de citeva ori la Roma, m-am plimbat si m-am ratacit pe strazi si, teoretic, n-am ratat niciunul dintre obiectivele turistice importante.

cel mai recent, anul trecut am fost pentru trei zile ca sa-l vad pe Akram Khan dansind, cind am avut parte si de una dintre cele mai magice intimplari plecata de la o intrebare nevinovata de jurnalist (daca nu stiti povestea, va rog, va rog, cititi despre Ingerii lui Akram Khan)

astazi de dimineata, citind Vanity Fair care o are pe Audrey Hepburn pe coperta mi-am dat seama ca desi iubesc filmul Vacanta la Roma, la niciuna din vizitele mele acolo, n-am fost pe urmele lui Audrey.

o parte din story-ul din VF o puteti gasi aici, nu e insa si textul pe care fiul ei, Luca Dotti, l-a scris pentru aceasta editie VF.

el incepe asa

A short time ago, while letting me off by my doorstep in Rome, a taxi driver said to me “I know this place. years ago I used to bring a beautiful woman here”. That woman was my mother, Audrey Hepburn.

partea simpatica este ca din descriere si stiu unde e strada, stiu si zona unde e restaurantul care e mentionat drept preferatul ei.

de dimineata am realizat ca de cele mai multe ori am fost la Roma dupa barbati:) si-am hotarit ca ma voi reintoarce curind, pe urmele lui Audrey.

 

 

1577
amantfilme erotice de facut cadou

filme erotice de facut cadou

in fiecare an, in apropierea Sarbatorilor ma suna prietenii si ma intreaba ce filme/carti sa aleaga pentru cadouri.
urmeaza un dialog despre cum e destinatarul cadoului, ce activitati are, ce-i place in general in viata si-apoi fac recomandarea specializata

(stiti ca eu asociez fiecare om pe care-l cunosc cu un film, am mai scris despre asta aici, cind v-am identificat pe fiecare dintre voi, cei pe care-i cunosc si si-au dorit asta, cu un film:) )

in dimineata asta m-a sunat un prieten care isi doreste sa-i dea drept cadou prietenei lui un film erotic (“dar sa nu fie pornoshag, din ala care pare arta”) si dupa ce i-am facut citeva recomandari, m-am gindit sa trec trei filme si aici.

nu se stie niciodata la ce va folosesc:)

Amatul lui Jean Jeacques Annaud

In the Mood for love, regia Wong Kar Wai (la asta domnii probabil ar protesta ca nu e erotic, dar… cel mai puternic organ sexual al omului e propria imaginatie:) )

Pillow book al lui Peter Greenaway

acum imi dau seama ca toate trei au o nota asiatica, dar in materie de rafinament sexual-vizual, asiaticii ii bat la fund pe europeni.

ce alte filme ati mai trece pe lista asta?

later edit: m-am intors ca sa mentionez si o capodopera ne-asiatica:)

Last tango in Paris al minunatului domn Bernardo Bertolucci, de cind nici nu ne nascusem inca, un film cu preaminunatul Marlon Brando pe care l-as fi luat oricind acasa (asa nebun cum era)

un nou trend: vanity media?

dupa site-uri personalizate, bloguri, facebook si twitter cu celebritati la sursa directa (btw, si john cusack si-a fct twitter saptamina asta http://twitter.com/shockozulu), acum au aparut si radiourile celebritatilor.
on line desigur, cu numele lor si regulile personale de program.

domnul talking heads, cistigator al Oscarului pentru coloana sonora a filmului lui Bertolucci Ultimul imparat, david byrne: radio david byrne

vanity media sau informatie la prima mina?:)

928

rochia ioana nisip printre degete

“M-am gandit la Rochia Eu cu drag si recunosc, ca mi-a fost tare greu sa ma decid ce “panza de paianjen” m-acopera, mai ales, dupa ce Karin a facut referire le dremears-ii lui Bertolucci. Insa, pana la urma, dupa multe ore de meditare am ales. E Celine, din Before Sunrise-ul lui Linklater. Iata si motivele:

O Celine m-am visat dintotdeauna, asa cum dintotdeauna am ales sa astern pe mine negru. Pentru a fi luata in serios, raspundeam.

Iar aceasta splendida Celine purta un sarafan lung, negru, avand menirea certa de a-i ilustra felul de a fi, caci Celine e un personaj atipic datorita inteligentei sale, a exuberantei, a idealurilor, a lucrurilor minunate si nenumarate despre care vorbeste cu incantare. Purtand orice alta culoare, ar fi fost o prezenta ireala. (non)Culoarea contrasteaza cu trasaturile ei aristocratice, o intrupeaza din obisnuit. Rochia ca si Celine de altfel, e contradictorie: atat de romantica, de feminina prin croiul ei, lunga, acoperind-o, dar, in acelasi, si atat de conservatoare pentru ca trupul ii este ascuns de materialul negru.

In simplitatea ei clasica, cu unduirile romantioase, plimbata pe strazile Vienei alaturi de Converse-ii lui Jesse, rochia e asemenea unei poezii postmoderniste. Si cred, ca ma visez si poezie, uneori.”

*

si pe ioana o stiu de pe y360. ne-am si intilnit, tres simpa, mi-a amintit de eva green la care se refera karin in alegerea ei.

o puteti citi aici

*

daca ai putea sa te transformi intr-o rochie, ce ai vrea sa fii?

trimite rochia eu la cristina.bazavan@tabu.ro

702
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!