Tag : calatorii

Galeries LaFayette1O lectie de stil: 8 dintre cele mai mari magazine din lume cu produse de lux –

O lectie de stil: 8 dintre cele mai mari magazine din lume cu produse de lux –

Luxul e ceva ostentativ doar pentru cei care au dobandit pe repede-inainte resursele cu care si-l pot cumpara.

De ce mai avem nevoie de cateva zeci de ani – spre suta – ca sa intelegem luxul?! N-avem o cultura a semnificatiei lui, nu avem educatia pentru a purta, a detine elemente de lux.

E diferenta dintre cineva care se naste intr-o casa in care este mobilier de lux cu vechime de sute de ani, si isi traieste viata intr-un asemenea context, si cineva care si-a cumparat o canapea si un scaun pe care a dat foarte multi bani si vrea ca toti musafirii sa stie ca are cateva elemente de décor importante si valoroase in casa.

Pentru putin context despre educatie, iata cateva detalii despre cele mai luxoase magazine din lume si anii in care ele au aparut.

Ganditi-va ca daca unele dintre aceste magazine au 100 sau mai multi de ani inseamna nu doar o traditie a luxului, ci si consumatori pe o perioada atat de lunga…

E un exercitiu frumos sa vizitezi aceste magazine; dincolo de istoria lor, e o lectie despre bun gust si educatia cumparaturilor de lux. Ceea ce va doresc si dvs 🙂

Bendel, New York

Mai putin cunoscut decat fratii sai mai tineri Barneys si Bergdorf, Bendel este un magazin creat in 1895 si care a fost destinat la inceput modei pentru femei. Din 1990, americanii s-au gandit sa-l valorizeze mai bine si l-au pus pe harta magazinelor iconice. Aveau si de ce, pentru ca dincolo de istoria pe care o reprezinta, magazinul – cladirea – este un monument al elegantei: cu ferestre din sticla Lalique, cu scari de marmura… Astazi in Bendel se vand bijuterii, accesorii, parfumuri si o linie proprie de genti.

Henri Bendel

Barneys, New York

Barneys a fost creat in 1923 ca un magazin pentru costume barbatesti de lux, a crescut si in vanzari si in dimensiuni si astazi este un lant cu 24 de magazine de lux in toata America, dar si cu 12 licente in Japonia. In Barneys – New York- se afla si Freds – un  restaurant iconic, frecventat de-a lungul timpului de cele mai importante celebritati.

barneys ny 2 barneys ny

Bergdorf, New York

Bergdorf este recunoscut drept simbol al elegantei, al serviciilor impecabile si al luxului rafinat si sofisticat. Magazinul are o selectie de branduri mari de lux, de traditiei, dar si designeri contemporani. In aceeasi cladire si sub acelasi nume se mai afla, un restaurant, o cafenea, cateva baruri si celebrul salon de coafura John Barrett. Acest magazin este atat de faimos in toata lumea si reprezinta o parte foarte importanta din istoria modei, asa ca in 2013 a fost realizat un documentar – Scatter My Ashes In Bergdorf.

Bergdorf 2 Bergdorf

Daslu, Sao Paulo

Daslu este un magazin care a fost creat ceva mai tarziu, in 1958, decat fratii sai americani. Magazinul este creatia unei doamne antreprenor din Brazilia, Lucia Tranchesi, care si-a dorit sa aduca la Sao Paulo brandurile marilor designeri de moda. A inceput prin a aduce haine si a le vinde invitandu-si prietenii interesati acasa la ea. Astazi magazinul este in grija fiicei doamnei Tranchesi, Eliana, si este unul dintre cele mai reprezentative magazine de moda din America de Sud. Magazinul detine chiar si un helipad – o pista de aterizare pentru elicoptere – pentru a facilita sosirea unor clienti din tarile vecine.

daslu 1 daslu 2 daslu_loja-amb2_pi

Galeriile LaFayette, Paris

Cand se spune ca in Europa e casa educatiei pentru lux si moda, se ia in calcul istoria. Galeriile LaFayette din Paris au fost create in 1895 si este considerat cel mai spectaculos magazine din lume. In interiorul domului din sticla se gasesc nu doar produsele celor mai importante branduri de haine ci si saloane de coafura sau spa, patiserii, mici piete cu produse alimentare.

Galeries LaFayette1 Galeries_Lafayette_Paris_02 galeries-lafayette-hero

Harrods, Londra

Fratele mai mare pentru Galeriile LaFayette este Magazinul Harrods din Londra care a fost creat in 1834 de catre Charles Henry Harrod. Din 2010 este detinut de Qatar Holdings. Magazinul are 90.000 metri patrati de mici buticuri de la marile branduri de haine pana la cele mai rafinate produse alimentare.

Harrods 2 harrods Harrods1

KaDeWe – Berlin

Kaufhaus des Westens  s-a deschis in 1907 (cam cand alergam noi cu furcile in celebra rascoala), este cel mai mare magazin multi brand din Europe centrala. Peste 645.000 de metri patrati sunt disponibili pentru expunerea produselor de lux. KaDeWe are si una dintre cele mai mari piete din Europa, cu peste 35.000 de produse, 30 de restaurant gourmet si… peste 150 de chef-i. Cand ajungeti in Viena, sa-i faceti o vizita, dar inarmati-va cu rabdare pentru ca statisticile spun ca acest magazin e vizitat de peste 180.000 de cumparatori, zilnic!

Kaufhaus des Westens 1 Kaufhaus des Westens

La Rinascente, Milano

La Rinascente a aparut pentru prima data in Milano in 1917. 6 etaje de produse ale designerilor italieni, mixate cu cele mai mari branduri internationale. A fost creat de senatorul Giuseppe Cesare Borletti care facea parte dintr-o importanta familie de antreprenori si, dincolo de activitatea sa politica, detinea si un titlu nobiliar – era conte. Astazi compania are 11 magazine in mai multe orase italiene inclusiv Roma sau Florenta, iar in Milano si-a pastrat terasa restaurant unde clienti au senzatia ca isi beau cafeaua pe acoperisul Domului.

La Rinascente 1

 

In vacantele voastre prin Europa sau in America, dincolo de cumparaturi, intrati in aceste magazine si pentru o mica lectie de istorie si de educatie vizuala.

Daca ne asumam ca noi nu am pastrat nimic din partea noastra de istorie a luxului, vom putea construi pentru educatia noastra pe o baza mai solida uitandu-ne cu atentie la altii.

E o intrebare serioasa despre noi ca natiune de ce nu am pastrat niciun brand dintre cele interbelice si de ce nu am dezvoltat magazinele din acea perioada. Galeriile Victoria sunt singurele care au ramas, dar selectia produselor de acolo e mai mult decat departe de ideea de moda.

 

 

4442
06_domus-aurea-reconstructed(foto) Reconstructia in 3D a interioarelor din 7 ruine celebre –

(foto) Reconstructia in 3D a interioarelor din 7 ruine celebre –

Anul trecut va aratam un proiect de promovare a turismului in care mai multe obiective turistice erau refacute pe computer . Parte pentru a trezi curiozitatea viitorilor trecatori, parte pentru educatie, proiectul a facut valva mare in online.

Studioul care a muncit atunci la refacerea pe computer in 3D (Neoman Studios) se intoarce acum cu reconstructia pe computer a altor 7 ruine din lumea intreaga, a unor interioare de data aceasta.

Acum, proiectul e centrat pe stilul de viata din vremurile in care au fost construite aceste cladiri pentru ca renovandu-le (in 3D, pe computer) interioarele putem avea detalii despre modul in care erau folosite aceste cladiri, scopul pentru care au fost construite.

Mie imi plac foarte mult aceste proiecte, mi se par cat o lectie de istorie si sper ca profesorii sa le arate copiilor asemenea reconstructii in 3D si sa discute pe seama detaliilor pe care le vad in fiecare fotografie pentru ca, sunt sigura, vor reiesi lucruri minunate din curiozitatea naturala a copiilor.

altfel, chiar daca nu mai sunteti la scoala, bucurati-va putin de o calatorie in timp.

Iata imaginile in versiunea – cum arata ruinele acum si cum aratau cu multi ani in urma, din ce au putut reconstitui specialistii pe computer.

detalii despre intregul proiect pot fi gasite aici

Baile Romane (Anglia)

1_Roman-Baths_Bath_England

Pantheon-ul din Atena (Grecia)
2_Parthenon_Athens_Greece

Domus Aurea – Roma (Italia) – curtea interioara, o constructie de pe vremea Imparatului Nero
3_Domus-Aurea-Octagonal-Court_Rome_Italy

Masada-Masada (Israel) – terasa resedintei lui Herodot
4_Lower-Terrace-Masada_Masada_Israel

Great Kiva- ruine Aztec (New Mexico, SUA) – a fost reconstruita in 3D o camera pentru a da o imagine cum traia aceasta civilizatie
5_Great-Kiva-Aztec-Ruins_New-Mexico_USA

Basilica Maxentius – Forurile Romane, Roma (Italia) – cea mai mare cladire din Forurile Romane, era un loc de intalnire, un loc al opulentei si al luxului…
6_Basilica-of-Maxentius_Rome_Italy

Angkor Wat (Cambogia) – un templu Buddist construit in secolul al 12-lea.
7_Angkor-Wat_Siem-Reap_Cambodia

5480
batmanO cutie postala -o fapta buna de duminica dupa amiaza, cand ploua

O cutie postala -o fapta buna de duminica dupa amiaza, cand ploua

E duminica dupa amiaza, ploua, e destul de frig pentru aceasta perioada a anului si ni se pare complicat ca TREBUIE sa stam in casa sau optiunile de distractie sunt in spatii inchise – restaurante, teatru, cinema – cand e primavara si am vrea in parc.

Suntem adulti si, desi intelegem ca asta e natura, tot oftam usor si nu prea avem nervi sa spunem ca in povestirea lui Eric Emmanuel Schmitt – ” e o frumoasa zi cu ploaie”.

Dar undeva in Bucuresti, sunt cateva zeci de copii care stau cu lunile in spatii inchise din motive de sanatate. Care ar iesi si pe ploaie si pe vant putin afara pentru ca n-au mai facut asta de foarte multa vreme.

Cum nici nu mai stiu cum e sa fii in vacanta plecat pe undeva. Bine, nici n-au apucat sa plece pe undeva in vacante pentru ca boala a venit prea repede pentru ei.

Pentru copilasii de la Institutul Oncologic Bucuresti, asociatia Spitale Curate vrea sa faca o actiune unica si super emotionanta. Vor instala 30 de cutii postale pe sectie, iar oamenii vor fi incurajati sa le trimita carti postale copilasilor din vacante pentru ca ei sa simta ca au suportul mai multor oameni. Si pentru ca micutii sa aiba din cand in cand motive de bucurie.

Imi si imaginez cum vor vorbi ei despre locurile pe care le vad in ilustrate, pe ce meridian se afla, ce ora e acolo si alte povesti magice de pe taramuri inca neumblate de ei.

Cum ii putem ajuta…

Alexandra Raureanu de la Asociatia Spitale Curate a vazut la Dedeman cutii postale, albe, simple, pe care copiii si le vor decora. O cutie costa 73 ron. Daca donati niste banuti in contul asociatiei, facem sa se mai intample o magie.

Contul este RO46RZBR0000060016949927 lei, deschis la Raiffeisen Bank, beneficiarul fiind Asociatia Spitale Curate.

Sigur va aduceti aminte de Asociatia Spitale Curate, ei sunt cei care de Halloween i-au ajutat pe micutii din sectiile de oncologie sa se transforme in super eroi, cu costume de super personaje pentru care am strans si noi bani (unii dintre dvs ati donat atunci si va mai multumesc inca o data pentru asta)

De fiecare data in asemenea actiuni eu ma bazez pe darnicia si bunatatea celor care ma citesc si care stiu ca un gest mic al fiecaruia se transforma intr-o magie cand e alaturat unei multimi de gesturi similare.

Dar daca stie cineva fie pe directorul de marketing de la Dedeman, fie agentia care face campanie pentru Dedeman va rog aratati-le aceasta postare. Sunt sigura ca vor dori sa ajute, iar eu promit – in numele Alexandrei, caci stiu ca va fi de acord – ca din banii care se vor strange de la oamenii darnici vom cumpara carti cu povesti de calatorie pentru copii si  atlase geografice ca sa descopere lumea chiar si de pe un pat de spital.

Multumesc ca ii ajutati.

 

2700
sign15Montmartre – Mestesugarii si vitrinele buticurilor lor

Montmartre – Mestesugarii si vitrinele buticurilor lor

Text de Bianca Ion

Frumusetea Parisului trece de minunatele muzee si monumente pentru ca familii de vechi mestesugari, tineri designeri, iubitori de mancare ori de muzica isi arata dragostea pentru viata prin vitrinele atelierelor si buticurilor care spun o poveste diferita a orasului.

Fotograful german Sebastian Erras, cunoscut pentru proiectele sale fotografice arhitecturale, a incercat sa surprinda aceste povesti printr-un proiect in care prezinta din relatia proprietar de atelier/butic cu vitrine magazinului lui, cu focus pe cartierul Montmartre.

Erras a produs alaturi de compania de print pixartprinting seria de fotografii Paris Re-Tale. Proiectul continuă studiul pixartprinting al magazinelor – anterior, brand-ul de imprimare online a ieșit pe străzile din Milano, si alaturi de fotograful Valmarana Marco au realizat relocarea orasului italian.

sign04 sign06 sign09 sign11 sign12 sign14 sign15 sign16 sign17 sign18 sign20 sign21 sign22 sign23 sign25 sign28 sign29 sign30 sign31

 

2535
fantasticstructureschron1Fantastic Structure, cartea de colorat pentru adulți

Fantastic Structure, cartea de colorat pentru adulți

Text de Raluca Antuca

Steve McDonald este un ilustrator pasionat de călătorii, care oferă șansa oricărui om să călătorească prin cărțile lui de colorat.

Nu numai copiii colorează sau cel puțin acesta este mesajul pe care vrea să-l transmită Steve. Acum ceva vreme a realizat cărticica Fantastic Cities, în care peisaje urbane din toată lumea așteptau să fie colorate.

Cea mai recentă carte de colorat este Fantastic Structures, care se axează mai mult pe arhitectura orașelor și pe acele clădiri care uimesc prin structurile lor. Unele dintre ele ar fi Chrysler Building din New York, Fuji Television Building din Tokyo și St. Basil’s Cathedral din Moscova.

Desenele sunt realizate cu foarte multă atenție la detalii, dar și realiste. Prin minutele de colorare, descoperi practic orașul și frumusețea lui unică, dar în același timp te și relaxezi.

Poate fi achiziționată de aici la prețul de 10$!

fantasticstructures1 fantasticstructures2 fantasticstructureschron1 fantasticstructureschron2 fantasticstructureschron3 fantasticstructureschron4 fantasticstructureschron5 fantasticstructureschron6 fantasticstructureschron7

2775
3cambodia_miguntemple_scottlairdFOTO- Cele mai spectaculoase locuri din lume văzute de finaliștii unui concurs de fotografie

FOTO- Cele mai spectaculoase locuri din lume văzute de finaliștii unui concurs de fotografie

Text de Raluca Antuca

Dacă o singură fotografie face cât o mie de cuvinte, atunci această colecție incredibilă de imagini poate încărca o bibliotecă întreagă.

Cu tematica călătoriilor, concursul anual găzduit de Intrepid Travel adună fotografii realizate de profesioniști, dar și amatori. În fiecare lună, iubitorii de drumeții din toată lumea au fost invitați să posteze cele mai bune imagini într-un album spectaculos.

Cultura și autenticitatea locurilor se reflectă perfect prin culorile puternice și expresiile oamenilor. Unele sunt dinamice, iar altele ne arată dintr-un unghi diferit acele obiective turistice pe care le știm atât de bine din imaginile clasice de tip carte poștală.

Iată câteva dintre cele mai expresive fotografii.

Sujan Sarkar—Cooch Behar, India

1india_coochbehar_SujanSarkar

Bull Racing by Chee Keong Lim—Padang, Indonesia

1indonesia_padang_CheeKeongLim

Cold Little Monkey by Michael Haikal—Jigokudani, Japan

2japan_jigokudani_MichaelHaikal

Temple through Hot Air Balloon by Xiuzhi Pham—Bagan, Myanmar

4myanmar_bagan_templethroughhotairballoon

The Taj Mahal by Matt Sims—Agra, India

5India_agra_MattSims

Photo by Genevieve Schneider—Bachalpsee Lake, Switzerland

6April_switzerland_grindelwa_GenevieveSchneider

Photo by Larissa Grieves—Venice, Italy

7italy_venice_LarissaGrieves

Brazilian Woman by Ana Caroline de Lima—Lima, Peru

8blogjuneAnaCaro9linedeLima_BrazilianWoman

Cow Herd at Sunrise by Pradeep Raja—Bagan, Myanmar

9burma_bagan_PradeepRaja

Barred Door by Richard Misquitta—Angkor, Cambodia

10cambodia_angkor_RichardMisquitta

Prayers in the Mosque by Alister Munro—Abu Dhabi, United Arab Emirates

11uae_abudhabi_AlisterMunro

Land Diving by Sam Creek—Pentecost Island, Vanuatu

12vanuatu_pentecost_SamCreek

Child Monks in the Morning by Scott Laird—Bagan, Myanmar

13burma_bagan_ScottLaird

2688
gallery-1429540048-hbz-bangkok-vertigoMUST TRY- Restaurantele la înălțime

MUST TRY- Restaurantele la înălțime

Text de Raluca Antuca

Astăzi m-am trezit cu o poftă nebună de călătorit.

De explorat locuri noi, de încercat alte feluri de mâncare, de umblat pe străzi pietruite și de făcut fotografii la clădiri deosebite arhitectural. Poate pentru că a fost duminică și m-am răsfățat cu un somn  mai lung decât de obicei sau poate pentru că sunt unul dintre acele suflete care tânjesc după schimbări și care orice urmă de banal le usucă de energie.

M-am resemnat după ce mi-am dat seama că mâine e luni și începe o altă săptămână plină de activități, dar m-am delectat cu fotografii din locuri pe care aș vrea să le vizitez ASAP!! Dar nu orice fel de imagini și asta veți vedea mai jos!

Am selectat restaurantele cu o vedere minunată a orașului, dar care au și o atmosferă boemă, numai bună pentru vizitatorii care vor să simtă pulsul orașului. De la Viena la Bangkok, cele opt restaurante vă așteaptă cu mâncăruri selecte și cocktailuri celebre.

AROMA, ROMA

gallery-1429539874-hbz-aroma-romeLE LOFT, VIENA

2154-14
SIXTY-FIVE, NEW YORK

gallery-1429539946-hbz-rbr-sixtyfive-interior-05-credit-paul-warchol

SUSHI SAMBA, LONDON

landscape-1429539262-hbz-rooftop-index

VERTIGO AND MOON BAR, BANGKOK

gallery-1429540048-hbz-bangkok-vertigo

LE JULES VERNE, PARIS

gallery-1429540098-hbz-jules-vern

SPAGO, ISTANBUL

gallery-1429540169-hbz-spago-restaurant-by-wolfgang-puck-at-the-st-regis-istanbul

WHITE RABBIT, MOSCOW

FqhuNF3

 

2240
hotel plutitorDesign: hotel plutitor

Design: hotel plutitor

Sunt dintre cei care viseaza sa -si petreaca o vacanta intr-un far, linga o mare, la marginea lumii.

E in plan asta pentru ca la vecinii nostri croati sunt multe faruri transformate in hoteluri.

Pentru cei care vor ceva mai mult lux/ urban, dar tot apa si liniste, vecinii sirbi au inventat hotelul plutitor: au facut niste mici apartamente din catamarane , cu dormitor, living si baie – o versiune plutitoare, daca vreti, a casuselor din Green Village de la Sf Gheorghe.

Ma rog, in cazul creatiei gindite de firma de arhitectura Salt & Water sunt si niste ferestre cit tot peretele ceea ce asigura super lumina in apartament.

Vestea buna e ca sunt de vinzare si pot fi mutate oriunde. Detalii aici

Iata cum arata.

hotel plutitor 2 hotel plutitor Floating-catamaran-2-yacht-design Floating-hotel-design

3116
castle hotel daniel colageCum am descoperit România. La Castle Hotel Daniel

Cum am descoperit România. La Castle Hotel Daniel

text de Ana-Maria Onisei

“Locul meu preferat e-acum un fel de cămară. E camera în care-am stat cât am renovat, mai bine de cinci ani. O cameră mică, fără fereastră, undeva la etaj. Pentru mine, e cea mai frumoasă cameră din lume”, zâmbește Attila Rácz și se sprijină parcă mai bine de spătarul din lemn al scaunului, obrajii rotunzi, ochii căprui și ageri. În mișcare se-amestecă mândrie cu nostalgie.

Suntem într-unul dintre puținele castele hotel din România – Castle Hotel Daniel –, în Tălișoara, un sat din Covasna, la o oră de mers cu mașina de Brașov.

De toate, sunt opt camere. Toate luxuriante. Și, deși are-acum un întreg castel – un patefon în dreapta, în sala de mese îndulcește pereții înalți, albi, care, pe alocuri, lasă la vedere picturile originale din secolul al XVII-lea –, lui Attila tot camera mică-n care-a stat cu soția lui, Lilla, îi place cel mai tare.

“Unii au o mașină scumpă, noi avem un castel”, se-amuză când povestește. N-a fost nici nebunie, nici extravaganță. A fost soartă când l-au cumpărat. Țăranii cărora familia de nobili le lăsaseră în grijă castelul la război încă mai locuiesc în sat.

Attila și Lilla Rácz

Datând din secolul XVII-lea, castelul e monument de gradul I. Asta înseamnă că familia Rácz l-a renovat respectând la milimetru valorile inițiale. Porțiuni din camere încă dezvăluie frescele cu scene din Constantinopol –, iar pe peretele de-afară, e stema originală. Poarta de intrare în castel, cea pe unde treceau caii e-acum o fereastră înaltă, pietruită elegant, iar curtea interioară a devenit o cameră pentru cazare.

Castle Hotel Daniel – vedere exterioară

De fapt, ăsta e și farmecul de-a fi turist într-un fost castel. Încă îi simți respirația veche. Imaginația poate să se joace cât vrea cu ochii la grinzile din lemnul masiv, păstrate așa cum erau și pe vremuri. Asta-n timp ce ai și tot confortul de-acum.

Și mai e ceva.

Un ceva pe care-l simți că-i autentic.

Tocmai pentru că, pentru familia Rácz, Castle Hotel Daniel nu e doar o afacere. E noua lor casă și punctul în care, cu curaj, și-au schimbat, aproape de la zero, viața.

Dincolo de vinurile alese pe sprânceană, de bucătăria tradițională reinterpretată de un fost jurnalist, care s-a lăsat de asta ca să-și urmeze pasiunea și-a studiat bucătăria la Londra cu Gordon Ramseay, dincolo de grija cu care sunt păstrate și integrate arhitectonic elementele construcției originale, Castle Hotel Daniel e locul unde, datorită unei inițiative private, o bucată din România se păstrează. Și se-arată.

Attila și Lilla au negociat direct și cu localnicii autentici din Tălișoara să-i includă într-un circuit turistic. Și nu toți s-au lăsat ușor.

E poate cel mai bun motiv pentru care merită să mergeți să descoperiți locul ăsta. Fiindcă oamenii duc poveștile mai departe.

Ce trebuie să-ncercați neapărat

Un tur ghidat, pe care-l faceți alături de cei de la Castle Hotel Daniel. Vara, e pe bicilete. Așa o să descoperiți următoarele:

Fierarul din Tălișoara, care încă lucrează manual. Cea mai grea lucrare a lui a fost un candelabru filigranat pentru o școala din apropiere. I-a luat doi ani. Participă și la târguri internaționale din Germania. Dacă e-n toane bune, o să vă facă și gustarea tradițională: slănină pusă-n focul din atelier, într-un clește, apoi întinsă, cu tot cu sucul din ea, pe un pat de ceapă roșie măruntă și pâine.

Moara de apă de la 1.800 la care-a fost și Prințul Charles. Proprietara, o doamnă temperamentală la vreo 70 și de ani e, ea însăși o lecție de viață. Când a venit Prințul în vizită i-a gătit o prăjitură. Și s-a simțit jignită tare când bodiguarzii i-au cerut să guste ea mai întâi.

Cel mai complet schelet de mastodont (strămoș al elefantului) din lume se află în România. La Muzeul Depresiunii Baraolt. Are 2 milioane de ani. Și a fost descoperit între niște zăcăminte de cărbune, în 2008. Vă imaginați cum ar fi dac-ar avea suficient spațiu să fie expus întreg, ca la British Museum? Și oamenii de la muzeu sunt tare faini. O să aflați că au venit mulți să le vândă scheletul și nu l-au dat. Ba mai mult, au făcut niște planșe cu desene special pentru copiii din zonă, ca să-nțeleagă mai bine cum arăta și-n realitate.

 Castelul Contelui Kalnoky. Aici a filmat Fanny Ardant. Unele decoruri încă mai sunt păstrate în subsolul cu arcade din piatră rece. Iar zecile de castani bătrâni de pe domeniu își împletesc ramurile deasupra unei alei care duce spre poartă. E și ceva noir în tot peisajul și asta o să vă placă.

Ce să mâncați

E obligatoriu să experimentați o cină renascentistă la Daniel Castle Hotel. E divină combinația de legume și fructe la cuptor cu arpacaș sărat și linte trasă în unt, lângă rață umplută.

Dacă tot sunteți aici, vinurile sunt senzaționale, și românești și ungurești, de la seci și super aromate, la vinuri dulci, de desert, le au cam pe toate.

La o plimbare ghidată prin zonă, puteți bea și apă minerală direct de la izvor. E cea pe care o găsiți îmbuteliată sub marca Biborțeni. La izvor e ușor gălbuie, mai puțin pișcătoare și-i simți bine de tot gustul mineral.

Favoritele mele

Băile de la Daniel Castle Hotel sunt o experiență-n sine, cu căzi cu piciorușe și robineți grei, din alamă.

Seara, să-ți petreci câteva minute printre stâlpii de la intrare – în fața ta, doar cerul bleumarin și iarba. Te simți ca în Winter sleep, filmul lui Nury Belange Ceylan.

Un ceai de ora cinci la unul dintre castelurile din zonă. E totul exact ca-n filmele englezești. Iar restaurantul e într-o pivniță în care-abia bate lumina. Și unde e și-o pianină într-un colț.

Detalii:

Zonei i se spune și Ținutul conacelor. Iar cei de la Centrul de Cultură al Județului Covasna chiar se-ngrijesc de asta.

Website , Facebook: https://www.facebook.com/DanielCastleHotel?fref=ts

Prețurile la Castel Hotel Daniel variază între 80 și 110 euro pentru camere.

 

4218
lisabona colajsexul oraselor: Lisabona

sexul oraselor: Lisabona

am un joc: de fiecare data cind merg intr-un oras nou ma gindesc “ce-ar fi orasul asta daca ar fi om? femeie sau barbat? si care ar fi caracteristicile lui?”

ei bine, pentru mine, Lisabona e o femeie complicata. genul de femeie care stii ca te iubeste dar care n-o sa -ti spuna direct asta niciodata din zeci de motive care sunt doar in mintea ei. genul de femeie care pare simpla, dar care iti complica viata si dupa care ofteaza multi poeti. femeie mai plinutza (la ce mincaruri grase sunt traditionale) si care n-are cel mai bun gust la haine (dupa cum arata oamenii de pe strada). o femeie care nu-si da seama ca nu-si gaseste locul; nu e nici batrina, nici tinara, e si moderna, dar si foarte demodata.

 

dupa ce-am vazut terasele mari cu vedete la apa, dar si podurile minunate cu spatiile linistite de linga, dupa ce-am petrecut o jumatate de zi in castelul Belem, mi s-a parut ca am inteles de ce poetii si scriitorii portughezi sunt atit de melancolici. acum, la 2 saptamini distanta, nu mai sunt la fel de sigura de concluzia mea:)

*

Intre viata si mine se afla un geam subtire. Cu cat mai limpede vad si inteleg viata, cu atat mai putin o pot atinge.

Viata e ceea ce facem noi din ea. Calatoria e calatorul. Ceea ce vedem nu e decit ceea ce suntem.

Fernando Pessoa, Cartea nelinistirii.

 

mai multe articole din categoria “sexul oraselor” puteti citi aici

2286
Santíssima-Trindade-FátimaSantíssima Trindade (Fátima)- o biserica asa cum n-am mai vazut

Santíssima Trindade (Fátima)- o biserica asa cum n-am mai vazut

in vizita mea in Portugalia, saptamina trecuta am ajuns si la Fatima; locul incarcat de legenda a trei copii care, in fiecare zi de 13 a lunii, timp de 6 luni au vazut chipul Maicii Domnului pe un cimp acum devenit un mare sanctuar.

dincolo de legenda, locul e magic si e incarcat si de gindurile bune ale oamenilor care vin si se roaga, dar si de problemele lor pe care si le pun in rugaciuni, asa ca daca stai linistit si te uiti in jur (la tinere care parcurg zimbind un ritual chinuitor – merg in genunchi aproape un km cu o luminare aprinsa rostind rugaciuni, la batrini care-si plimba amintirile brat la brat, la copii care tac uimiti de linistea din jur etc), daca-i privesti pe toti cu inima deschisa simti tensiunea locului.

o tensiune in sens pozitiv, care te inconjoara si pare ca te protejeaza.

*
desi turistii – crediciosi practicanti sau nu – isi centreaza atentia pe altarul construit in locul in care se spune ca a aparut imaginea sfinta, sau pe biserica veche, care aminteste de Vatican, pe mine m-a impresionat foarte tare o biserica noua construita in 2009, in partea diametral opusa bisericii vechi: Santissima Trindade.

Arhitectul acestei biserici se numeste Alexandros Tombazis, e grec , are 75 de ani si este unul dintre cei mai premiati arhitecti din lume.

De afara cladirea arata a orice numai a biserica nu, inauntru totul e atit de minimalist si dus pina la esenta incit mesajul e incredibil de puternic: credinta, simbolurile crestine sunt deja in noi, integrate asimilate, e doar o chestiune de acceptare si de perceptie ca sa realizam asta.

iata cum arata icoanele de pe peretii de la intrare

 

magia vine insa din utilizarea incredibila a luminii…

iata cum e utilizata lumina in interiorul bisericii (vorbim de o incapere cu o capacitate de 10.000 de oameni. asta mi-a adus aminte de biserica mare din Florenta, Dom-ul, care a fost creata cu brieful “sa incapa toata Florenta in ea pentru ca, in caz de incendii, cutremure sau alte calamitati, oamenii sa se simta protejati de BISERICA”)

dar mai ales uitati-va cu atentie la iesire.

(usa pe care iesi – aceeasi pe care si intri doar ca ai perspectiva inversa – iti da deschidere catre biserica veche, iar modul in care arhitectul a ales sa foloseasca spatiul si lumina, sa creeze o cruce din lumina, iar fiecare om care iese din biserica sa fie acoperit de lumina ca intr-un cerc magic e absolut incredibil. pentru mine a fost cea mai emotionanta dintre perceptiile de acolo. aceasta iesire si simbolurile pe care le poarta cu ea, intr-o forma minimalista, discreta, inteligenta, rafinata)

*

nu sunt o persoana religioasa, nu ma rog (rugaciunea asa cum este ea perceputa si folosita la nivel popular mi se pare o cersetorie egoista “da-mi ceva…”, “iarta-ma pt ..”), dar multumesc.

de multe ori pe zi pentru multe lucruri mici sau mari care mi se intimpla. unor oameni (cu stiinta lor – adica le spun direct-, sau fara stiinta lor, in gind pentru lucrurile pe care le invat) sau fara adresant direct: multumesc pur si simplu.

azi am citit mult despre arhitectul care a facut biserica asta speciala, Alexandros Tombazis, si i-am multumit si-n gind. si-o fac si aici.

cind eram in biserica mi-am adus aminte de arhitectul roman, si el foarte premiat, Atilla Kim si de o conversatie:

Anul trecut in iulie am fost rugat sa ma gindesc la un proiect pentru o biserica, iar de atunci ma confrunt cu intrebarea asta.

Ce mi se pare important, si de ce mi se pare ca cineva s-ar simti implinit intr-o biserica, e sa simta un anumit tip de suport care vine din credinta sau vine din comunitatea care e din jurul tau. Cred ca e mai mult din comunitate, pentru ca altfel – daca exista credinta – biserica nu este necesara. E o traire atit de personala si intima, incit iti cistigi echilibrul singur.

Cind mergi la biserica conteaza sentimentul pe care-l creeaza comunitatea, iar cind vine vorba despre arhitectura unei biserici acest lucru ar trebui sa-l puna pe primul plan: cum sa procedezi ca un grup de oameni sa observe ca nu sunt singuri… sa-i faci sa inteleaga ca pot sa se sprijine si in viata pe care o traiesc, nu doar in filosofia religioasa.

intreaga conversatie aici

(cb)

2353
calatoriapregatindu-ma pt Lisabona: Night train to Lisbon

pregatindu-ma pt Lisabona: Night train to Lisbon

Peste citeva saptamini plec la Lisabona ( cu putina treaba, dar mult timp liber pe care-l voi consuma la malul marii) iar prietenii mei – iubitori ai culturii portugheze sau mai putin – au inceput sa ma pregateasca emotional pentru prima mea vizita in Portugalia.

Asa se face ca in acest week end am vazut un film simpatic, inspirat de o carte care are acelasi titlu – Night train to Lisbon, cu Jeremy Irons in rol principal. Filmul e despre rezistenta portugheza si despre un scriitor (pe urmele caruia pleaca Irons) care are o perspectiva diferita asupra vietii.

Dintre gindurile scriitorului:

Lasam ceva din noi in fiecare loc in care am locuit. Raminem acolo chiar si cind am plecat. Asa se face ca, doar cind revizitam acele locuri, redescoperim anumite lucruri despre propria persoana. De fapt, calatorim in noi insine cind vizitam orice loc.

*
Daca e adevarat ca traim doar o mica parte din viata care ne defineste, ce se intimpla cu restul?!

*

Calatorind prin noi insine trebuie sa ne confruntam singuratatile. Si tot ceea ce facem are legatura cu frica noastra de singuratate, nu-i asa? Nu de asta renuntam la toate lucrurile la care, la sfirsitul vietii, ajungem sa regretam ca am renuntat?!

*

Momentele decisive din viata, cind directia destinului se schimba pentru totdeauna, nu sunt marcate de intimplari dramatice. De fapt, evenimentele dramatice ale vietii sunt determinate de experiente care se dovedesc, in cele din urma, neinsemnate. Cind se intimpla schimbarea adevarata, cea generata de perspectiva data de lumina noua, totul se intimpla discret, in tacere. Si tocmai tacerea aceasta minunata da nobletea vietii.

Pare ca intilnirea mea cu portughezii va fi memorabila:)

2629
spanish riding school3 lucruri de stiut pentru o calatorie de neuitat; #vienaaltfel

3 lucruri de stiut pentru o calatorie de neuitat; #vienaaltfel

Sunt genul de persoana “calator”.

Nu stau mult intr-un loc, e greu sa-mi tii atentia captata pe termen foarte lung asupra unui loc/proiect/grup. Genul de persoana care prinde radacini cu greu si doar daca sunt abili “gradinarii”.

Prin natura meseriei calatoresc mult. Am fost de la Hong Kong pina in Caraibe, de la Paris pina la Florenta (my lov , Firenze:) ), din Grecia pina in Danemarca. Si lista e lunga si plina de amintiri frumoase.

In excursiile astea am invatat trei lucruri, cred, importante:

1. nu luxul conteaza, ci povestea pe care ti-o spune locul.

as putea dormi oricind intr-o camera care are doar un pat si dus si-as minca salata din frunze din copac, daca locul in care ma aflu imi spune o poveste pe care altfel nu am cum sa o simt si sa o traiesc.

de exemplu, m-a incurcat teribil luxul opulent al unuia dintre cele mai exclusiviste hoteluri din lume – Langham – ( genul de hotel in care ai valeti care merg in spate tau la orice miscare faci) pentru ca nu descoperisem povestea din spatele acestei traditii si n-o vazusem inca pe Sarah, Ducesa de York, cum se amuza de incercarile valetilor de a o urma peste tot. ma rog, dupa aia am aflat ca acolo ia micul dejun in fiecare duminica Robbie Williams, dar era prea tirziu sa mai stau o zi (deja prelungisem calatoria pentru o lansare de carte … a lui Zadie Smith, o super autoare britanica)

2. cele mai tari povesti si locuri nu apar in ghidurile turistice

un ghid local,  informatii de la cineva care traieste sau a locuit in zona pe care o vizitezi sunt intotdeauna o cale mult mai buna decit ghidurile scrise la kilogram de jurnalisti platiti sa promoveze anumite locuri. si, neaparat, dar neaparat , e important sa vezi o nunta si o inmormintare in tara , cultura noua in care mergi. sau cimitirul. iti da o imagine corecta despre relatia pe care oamenii o au cu familia si cu respectul, de toate felurile.

3. experienta adevarata o traiesti daca esti corect informat si daca ramii cu mintea si sufletul deschise la tot ce e in jur.

in roma de exemplu, sau in viena, londra sau in copenhaga – unde am fost de multe ori imi place sa ma ratacesc pe strazi. stiu ca nu am cum sa ma pierd pe stradutele din centru pentru ca voi gasi ceva pina la urma care imi e familiar.

dar parisul – pe care-l asociez cu job-ul – nu-mi place. si oricite trucuri de locuri simpatice stiu, tot nu ma cucereste.

***

Ce vreau sa spun cu toate astea? In epoca in care internetul ne ofera un aparent acces la controlul calatoriilor noastre, ratam multe experiente pentru ca nu mai apelam la specialisti. Ni se pare mai ieftin ca nu platim un comision unei agentii si nu ne gindim ca, prin sfatul unui specialist, am putea avea mai multa siguranta (mai ales in cazul in care sunt anulate zboruri) , dar si in cazurile in care vrem sa beneficiem de experiente care sunt mai putin accesibile (bilete in ultimul moment la spectacole sold out, acces in restaurante sofisticate la care rezervarea se face cu mult timp inainte etc )

***

Dupa valurile de oameni care au plecat low cost prin capitale europene, bucurosi ca pot vedea frumusetile lumii cu bani putini, vine linistea celor care calatoresc pentru experienta: ca sa stea intr-un hotel cu poveste (nu neaparat luxos), ca sa manince in restaurante care-ti ofera experiente spectaculoase, ca sa aiba acces – pe drumul scurt si privilegiat – in locuri in care arta e o poveste.

Pentru categoria aceasta agentia Perfect Tour a creat o categorie de servicii sub numele Travel Boutique  in care clientii beneficiaza de propuneri personalizate pentru locurile pe care le viziteaza, de acces in locurile exclusiviste si de tips-uri smart de calatorie. In plus, clientul poate verifica in timp real oferte din mai multe surse pentru a-si alege optiunea de calatorie in functie de bugetul sau.

In urma cu doua saptamini am fost cu Perfect Tour la Viena, un loc unde – intr-o alta viata – am petrecut foarte mult timp si pe care-l stiu foarte bine. Credeam ca nu ma mai poate surprinde nimic, ca vom merge in locurile pe care le-am parcurs de multe ori si ma pregateam sa le spun eu colegilor mei de calatorie despre cafenele in care au fost inspirati Mozart, Beethoven, Klimt si multi altii, sau despre boutique -urile designerilor austrieci.

Numai ca… surpriza. Pentru ca vorbim de oameni care sunt specializati sa ofere calatorilor o experienta noua, iata-ma intr-un restaurant cu o stea Michelin pe care nu-l stiam si traind o experienta culinara super super rafinata (va recomand cu drag o seara in Viena in Restaurantul Konstantin Filippou)  si… iata-ma la un curs de gatit pe limba austriecilor, cu un alt chef cu stea Michelin.

Pina si experienta de la Spanish Riding School pe care am mai avut-o, a fost diferita de data asta: pentru ca am ajuns acolo dupa o excursie prin centrul Vienei cu trasura trasa de cai,  am avut acces in apartamentele VIP si m-am intilnit cu o sampanie foarte buna inainte de show.

Pentru mine a fost o lectie frumoasa despre cum e bine sa te lasi pe  mina specialistilor cind e vorba de confortul tau, fizic si psihic. Zic sa vizitati inainte de orice alt plan pentru “departe”, sediul nou al Perfect Tour, de pe bulevardul Calea Victoriei 100, langa Hotelul Athenee Palace Hilton si vizavi de Hotelul Radisson Blu, care are acest proiect destinat calatorilor rafinati: Perfect Tour – Travel Boutique.  Cred ca o sa va atraga atentia inca de la intrare atmosfera  si designul care inspira la calatorii si iti arata clar o pozitionare rafinata, de cunoscator.

 

 

 

 

 

2216
mastercard-loungeMasterCard Lounge – un detaliu nepretuit

MasterCard Lounge – un detaliu nepretuit

stiu ca a trecut Pastele, dar eu acum m-am intors acasa din strainataturi si vreau sa va arat ceva tres tres s!mpa din a doua zi de Paste din aeroportul Otopeni.

cred ca stiti ca in Otopeni, lounge-ul business este realizat in parteneriat cu MasterCard. cei care calatoresc la business pot merge in acest lounge, unde nu mai e forfota, ai cafea si racoritoare la discretie, poti servi un mic dejun gustos, totul in baza cardului de imbarcare.

sau in baza unul MasterCard premium pe care-l arati la intrare.

ei bine, in a doua zi de Paste, in lounge-ul MasterCard din aeroportul Otopeni la micul dejun puteati servi… oua de Pasti. era si cozonac si evident erau si urarile traditionale.

mi-a placut foarte foarte mult detaliul asta pentru ca, brusc – pentru cei ca mine care plecau in calatorie imediat dupa Paste, despartindu-se de familie -, locul in care te aflai in aeroport devenise acasa.

m-am gindit de cit de putin ai nevoie sa transformi pentru cineva un loc de tranzit in ceva familiar. gesturile astea , gindurile care duc la gesturile astea, mi se par nepretuite.

*

Sunt multe locuri magice in bucuresti si in tara unde, daca esti posesor de MasterCard Premium bplatesti cu un MasterCard premium, ai cu siguranta o experienta calda si frumoasa, nepretuita, ba chiar primesti si discounturi. Lista intreaga de locatii din proiectul MasterCard Elite o puteti gasi aici.

Cum eu m-am dus la invitatia AIR FRANCE Disneyland sa-i cunosc pe oamenii magici care fac lucruri incredibile din parcul acela de distractie, as fi beneficiat de lounge-ul MasterCard si fara sa fiu posesoarea unui gold. Partea simpatica a fost ca la Disneyland am descoperit ca unul dintre partenerii oficiali era… MasterCard. cine altcineva putea sa aiba grija de amintirile nepretuite ale copiiilor cind se intilnesc cu personajele lor preferate?!:)

3372
Traveoropa-concurs-Traveo-cu-city-breakcistiga un Citybreak in cel mai frumos oras din Europa

cistiga un Citybreak in cel mai frumos oras din Europa

Amsterdam, Barcelona, Berlin, Brugge, Bruxelles, Copenhaga, Dubrovnik, Florenta, Istanbul, Lisabona, Londra, Madrid, Monte Carlo, Paris, Praga, Roma, Stockholm, Talinn, Venetia, Viena

care e pentru tine cel mai frumos oras din Europa? E pe lista asta scurta? Sau e altul?

eu cred ca orasele sunt ca oamenii (oricum dupa ce le vizitez, le acord arbitrar si subiectiv cite o personalitate, decid daca e femeie sau barbat, daca e tinar sau batrin si ce stil de viata are).

orasul frumos e ca omul frumos – are povesti pe chip, e bun, intelept si atent. si, desigur, are simtul umorului.
dupa ce il cunosti, stii ca o sa fiti prieteni. mai mergi in “vizita” la el.
*

sunt intr-o echipa speciala, de comando, alaturi de Imperator Travel si Manafu ( adica  Triple C – Cristian, Cezar si Cristina) care a pus la cale cu ajutorul Traveo cel mai simpatic concurs Traveoropa: impreuna cu voi alegem cel mai frumos oras din Europa.

il puteti vota chiar voi si apoi il vizitati, aveti dreptul la 5 optiuni.

orasul care iese cistigator va fi vizitat de unul dintre cei care voteaza – un Citybreak oferit de Traveo , operatiune simpatica pe care o vom face si noi, cei trei C.

*

nu ca as vrea sa va influentez, dar eu scriu aceste rinduri de la Paris, un oras minunat pe care l-am vizitat de multe ori, deci …

si m-as intoarce oricind la Roma, stiu niste mega ponturi de vizitat orasul foarte fellinian, sau m-as muta si miine la Londra, undeva linga un teatru (in iunie mai sunt  o tura acolo). sau as putea sa fiu o gazda super simpatica intr-o vizita la Viena, stiu povesti despre cafenelele cele mai chic si pot sa povestesc foarte mult despre Beethoven si locurile lui preferate din Viena. cred ca in acest moment Berlinul e cel mai cosmopolit oras  al Europei si daca e de mers undeva unde sa stii cum se misca arta in acest moment, Berlinul e acea destinatie.

si mai pot povesti despre alte destinatii de aici 🙂

pe lista personala pentru anul asta se afla deja o excursie la Florenta (pe urmele lui Michelangelo) pentru care documentarea si stabilirea contactelor (oamenii pe care sa-i intilnesc, locurile in care trebuie sa cer acces) a inceput de ceva vreme.

ma rog, se mai afla in plan si o excursie la Brugges. a, si n-am fost niciodata la Lisabona, deci si orasul asta e in plan.

dar cum ziceam nu va luati dupa mine, ginditi-va la cel mai frumos oras din Europa pentru voi, si votati-l aici.

puteti fi in joc pina pe 19 mai.

succes.

 

2527
1CD_0120romani care lucreaza la Disneyland

romani care lucreaza la Disneyland

saptamina viitoare, la invitatia Air France ma voi muta pentru citeva zile in Disneyland Paris.
la propriu, adica voi locui acolo.

gratie colaborarii dintre Air France si Disneyland Paris, voi avea acces la informatii despre cum a fost conceput noul show de primavara – Swing into spring – din celebrul parc de distractii, ii voi cunoaste pe cei care au conceput aceste costume minunate si pe cei care au transformat gradinile in personaje vii.

 

dincolo de toate aceste intilniri minunate pe care le voi descrie desigur pe blog, as vrea sa scriu ceva si despre romanii care lucreaza la Disneyland si nu ma refer aici la cei din functii de conducere cum e domnul Vasile Sirli (cel care compune coloana sonora pentru toate paradele Disneyland Paris), ci la oameni care au job-uri mai mici – de la vinzatori la chioscuri la animatori in spatele unui costum magic.

daca stiti pe cineva care lucreaza la Disneyland Paris, va rog tare tare tare, anuntati-ma. (cristina.bazavan la gmail.com)

multumesc frumos

2316
florentatraveo.ro – pe unde voi calatori eu anul asta

traveo.ro – pe unde voi calatori eu anul asta

nu mai departe de acum 2 saptamini fiind consemnata in casa dupa un incident cu cazatura pe gheata, am avut timp sa calatoresc cu gindul prin locurile in care as dori sa ajung anul asta.

asa am ajuns la doua destinatii in care n-am fost: Lisabona si Florenta (in Florenta am fost o jumatate de zi, dar nu se pune pentru ca e de mers mult dupa Michelangelo pe acolo:) )

la citeva zile, Cristina Foarfa m-a anuntat ca tocmai ce se lanseaza un portal de calatorii care e mai special decit toate cele pe care le avem pina acum pentru ca ii poti da bugetul pe care vrei sa-l cheltuiesti, zonele pe unde vrei sa ajungi sau cam ce activitati vrei sa ai pe acolo si un motoras de cautare face treaba pentru tine.

site-ul se numeste traveo.ro si m-am jucat putin cu el, asa ca destinatiile mele mult dorite sunt aproape bookuite. am o problema cu Florenta pentru ca nu e zbor direct si pauzele de escala sunt mari, asa ca inca mai cercetez daca nu ar fi util sa iau un tren de la Roma spre Florenta, dar aceste doua destinatii vor fi pe lista mea de lucruri bifate la sfirsitul anului.

*
am mai scris despre jocul pe care eu il numesc SEXUL ORASELOR – cind dau chip de om si personalitate corespunzatoare fiecarui oras pe care-l vizitez. pentru mine, in jumatatea aceea de zi in care am vizitat Florenta, orasul era un domn.

tatal dinstinsului din fotografie🙂

3161
austriaAustria: Cand vrei ca timpul sa stea in loc

Austria: Cand vrei ca timpul sa stea in loc

text de Elena Prodan

***

Ti-ai tinut vreodata respiratia…incercand sa pacalesti timpul sa stea in loc? In Oetz, in inima muntilor, la apus, pe lacul Piburg  pe un ponton, o orchestra simfonica cu traditie din 1826 a cantat Strauss pentru noi. Si timpul s-a oprit. Si cuvintele noastre.

O doamna in varsta, de langa mine, cu pigment specific austriac, blonda, cu pielea alba si cu ochii albastri, imbracata intr-o haina neagra, statea sprijinita in umbrela cu spatele perfect drept. Era singura. Isi clatina trunchiul in ritmul undelor marunte de pe lac, in ritmul muzicii lui Strauss si pe toata durata concertului pe fata ei a fost un zambet discret si lacrimi in coltul ochilor. Si noi am fost la fel.

Astfel am schimbat registrul dupa senzatiile extreme de la Aria 47. La concert am ajuns dupa ce am mers pe o poteca intunecoasa prin padure. In mod normal ar fi durat 10 minute plimbarea. Noua ne-a trebuit mult mai mult pentru ca era imposibil sa nu te opresti sa faci poze. Natura era din nou din povesti.

Ne-am incheiat ziua pe marginea lacului ghemuiti unii in altii fara sa ne pese prea mult de frigul noptii. Cumva ne obisnuisem cu frigul. De dimineata fusesem la ghetar la Solden la nu mai putin de 2675 m. Ningea si oriunde te uitai, imprejur in departare…era zapada si noi fantasme. Si tuturor ne-a venit in minte gandul ca in tara trebuie sa fi fost peste 30 de grade…Copii din noi nu au rezistat si ne-am bulgarit serios. Si cand zic serios, vorbesc serios.

Am plecat de la ghetar si cuminti l-am urmat pe ghid care ne-a oprit intr-o parcare in mijlocul lui nicaieri. Am pornit pe o poteca in sir indian. Ma repet deja, stiu. Dar trebuie sa spun. Din nou natura hipnotizanta. Am ajuns la o cabana veche de 300 de ani in Gampe, unde proprietarii ne asteptau cu masa plina de bucate traditionale. Varza, galuste, cartofi, carnati, oua, apine de casa. Pare o combinatie nastrusnica, dar cat de delicioasa! L-am cunoscut pe Jakob care mi-a adus aminte de Nicolai Tand, la fel cald, cu zambet larg. A gatit cu noi si ne-a invatat sa facem Kaiserschmarren- un desert traditional austriac, cumva imparatul deserturilor ni s-a explicat (Kaiser inseamna imparat). De abia astept sa-mi adun prietenii acasa si sa prepar acest desert.

Solden a mai insemnat pentru noi din nou spa, masaj, rasfat. Si surprize. La Bergland Hotel ne-am intalnit cu Iulia care a avut grija de noi. Iulia este din Medias si a plecat de aproape 20 de ani din tara. Vorbeste cu accent ardelenesc si i s-a luminat ochii cand ne-a vazut. Ne-a povestit despre toate produsele folosite la SPA, produse care se gasesc doar pe o raza de 40 de km in zona. Totul natural, totul avand la baza materie prima autohtona. Mi-a placut tare fericirea ei.

Duminica a fost ultima zi in Austria. Stiu deja ca o sa vreau sa ma reintorc aici vara. Inca nu imi pare rau ca plec pentru ca mai avem de facut o oprire pe care mi-am dorit-o din tot sufletul. Cum nu am fost niciodata la Viena, si pentru ca eu cred ca atunci cand iti doresti ceva …se va intampla, am reusit sa ii instig pe prietenii mei cu care calatoresc intr-una dintre masinile Dacia dedicate acestei tabere sa plecam la o ora indecenta (5 dimineata. De obicei nici inima nu-mi bate la ora aia) si sa petrecem cateva ore la Viena. I love u so much Cristina, Cosmin, Mariciu pentru ca imi faceti aceasta bucurie. Si da, stiu deja ca o sa imi doresc sa ma reintorc si la Viena.

A ramas concluzia ca niciunul dintre noi nu mai putem spune ca Austria este frumoasa doar iarna. Va veti convinge de acest lucru daca urmariti pe Instagram si pe Facebook hashtagurile #TFB5 #occupyTyrol

Tabăra de Fotografie pentru Bloggeri, ediția a cincea, este un eveniment organizat de Foto Union și Austria.info cu sprijinul Dacia Group și Hotel Continental Forum Oradea.

fotografiile sunt realizate de Cristian Sutu

2051
area 41 -2Austria – Aria 47 – Cand lucrurile extreme sunt cele mai sigure

Austria – Aria 47 – Cand lucrurile extreme sunt cele mai sigure

text de Elena Prodan

Dupa ce ai intrat in Aria 47 primul lucru pe care il auzi este susurul unui rau. Apoi vezi o minunatie de munti cu varfurile pline de zapada pravalindu-se parca peste tine. Totul este natural, iar filosofia locului este back to basics. Ne-am cazat in cabane si conceptul de tabara de fotografie a devenit  tare firesc in locatia data. Am stat in cabana 15. Doua camere in care gaseai doar cate doua paturi, un sifonier mare si o noptiera. Nimic pe jos. Totul simplu. Spatiul utilizat la maxim. In fata aveam rau, iar in spate o limba de padure unde am gasit fragute. Si totul era ca in povesti.

Ne-am trezit la prima ora :”mancam repede si apoi ne aruncam in cap, da?”, am convenit toti cumva. Am plecat spre locul de intalnire spre cei care aveau sa ne pregateasca pentru flying fox. Tradus inseamna tiroliana. Din 12 plecat-am 10 la razboi, 6 ne-am pus hamurile, in final 4 s-au dat cu tiroliana si 2 au continuat. Eu am fost convinsa ca voi sari. M-am mai jucat in trecut cu genul acesta de activitati si mi-a placut senzatia.

Ni s-a facut instructajul si apoi, cand am fost gata, aratam pregatiti ca pentru a intra in mina: casti de protectie, un dispozitiv cu 2 role pentru tiroliana extrem de greu si hamuri. Am mers pe o carare pana la un pod. Podul il observasem deunazi cand ne-am cazat. Din cand in cand de pe el mai sareau oameni cu un strigat ca a lui Tarzan: aaaaaaaaaaaaaaaa. Si apoi din nou linistea muntilor. Parea usor.

Cand am ajuns la pod, Cristina s-a oprit. A stiut ca nu mai vrea. Cosmin si Mariciu au urcat si eu i-am urmat. In spatele meu Papen si Toma. Nu au vrut sa ma lase ultima. Asa ca au avut grija sa  fiu in vizorul lor. Totul bine. Mi-am legat clipsurile de funie. Totul bine. Am facut cativa pasi. Nu mai era asa bine. Mergeam pe un pod facut din funii si calcam pe scanduri de lungimea antebratului meu, late cat doua palme de-ale mele. Si credeti-ma nici antebratul si nici palmele mele nu sunt foarte mari. Nu prea mai vorbeam intre noi si senzatia era ca jucam in filmul Indiana Jones.

Si au inceput sa se clatine scandurile si funiile si m-am uitat in jos si am vazut un hau. Cu tiroliana te dai de la 27 m….Insa, pana sa ajungi la tiroliana trebuia sa treci de incercarea acestui pod si apoi sa mergi pe scanduri nu mai late decat talpa unui barbat, lipit de un zid pana la postamentul de unde efectiv iti dai drumul pe tiroliana.”Pas. Eu cobor”. Toata lumea s-a oprit. “Esti sigura?” Instructorul care ne insotea astepta sa ma decid. Insa, pana sa termine de intrebat Cosmin eu deja trecusem pe langa Papen  si eram la doi pasi distanta de scari. “ii vedem de jos pe baieti, ok?”, mi-a spus Cristina. Aaaaaaa am auzit de la fiecare domn, dar le-a placut tare. Doar doi domni au incercat si Mega swing, adica un fel de coarda elastica care te zgaltaie serios pret de cateva minute.

In timp ce coboram de pe pod ma uitam la cei cinci domni. Nu aveau cum sa renunte. Poate le era frica, poate nu. Dar cum ar fi putut renunta? Pentru ca esti femeie toate aceste lucruri inseamna cumva sensibilitate, feminitate, fragilitate. S-au asigurat ca eu sunt ok si m-am simtit din nou protejata si rasfatata si au mers mai departe. Stiu sigur ca unora le-au tremurat genunchii (puteti citi la Papen un text foarte dragut despre frica), dar au mers pana la capat.

Dupa acest start cu o doza de adrenalina faina ne-am bucurat toti ca niste copii de tot ce oferea Aria 47. Si credeti-ma este vis: motocross, blobbing…sfidezi gravitatia efectiv. Vedeti aici despre ce este vorba. Daca v-ati tinut respiratia, ei bine, aveti si de ce.

Un alt cuvant cheie pentru Aria 47 este fun. Aici s-a facut un Harlem shake care este in top  world wide. Pe langa multe sporturi extreme poti participa si la multe petreceri fun fun fun.

Unde ne-am intalnit cu totii a fost la rafting. Sa faci rafting cand afara sunt mai putin de 15 grade intr-o apa cam de 5 grade poate fi …interesant. Costumele de neopren  ne-au ajutat mult, iar dupa ce am inteles toate regulile explicate in timpul instructajului am vaslit toti cot la cot si: nu ne-am rasturnat, am ras cu lacrimi, am functionat ca o echipa, ne-au batut inimile tare, tare, tare.

Concluzia a fost ca niciunul dintre noi nu mai putem spune ca Austria este frumoasa doar iarna. Va veti convinge de acest lucru daca urmariti pe Instagram si pe Facebook hashtagurile #TFB5 #occupyTyrol

Tabăra de Fotografie pentru Bloggeri, ediția a cincea, este un eveniment organizat de Foto Union și Austria.info cu sprijinul Dacia Group și Hotel Continental Forum Oradea.

(fotografiile sunt realizate de Cristian Sutu)

2396
noemi san franciscoStereotipuri de vacanta

Stereotipuri de vacanta

text de Noemi Revnic

Pentru ca este ziua mea in care scriu pe blogul tau, draga Cristina, si pentru ca se intampla ca amandoua sa ne aflam in acelasi loc – Skiathos, Grecia – intr-o mini vacanta frumoasa, m-am gandit sa scriu astazi despre acele lucruri pe care obisnuim sa le facem cu totii (ma rog, voi face astazi o medie a stereotipurilor).

Savurarea unei cafele si telefoanele de la revedere adresate parintilor, prietenilor sau colegilor, din aeroport, inainte de decolare + cumpararea de reviste, desigur (pentru avion si plaja). Euforia aceea care ne cuprinde pe toti, starea de vacanta (chiar daca plecam si pentru doua-trei zile).

De vreo cateva luni (si aici recunosc ca ma aflu si eu in acest grup) s-a lansat moda “Instagram Geographic”, cum ii spun eu, care mentioneaza locatia in care te afli, asa ca risti sa ajungi inapoi acasa fara carti postale souvenir cumparate, pentru ca, nu-i asha, ai facut tu deja vreo 50 de insta postal cards si le-ai impartit cu toti “followersii” tai din prezent si din viitor.

Dar dintre toate, fotografia cea mai, cea mai “populara” este cea facuta la malul marii, sau al Oceanului, pe nisip, in cel mai bun caz in picioare, cu fata aceea de vacanta, da, am uitat sa mentionez acest aspect: daca va uitati mai atent la fotografiile de concediu, parca suntem cu totii mai tineri cu cel putin trei ani.

In incheiere, draga mea Cristina, care te afli acum la un metru distanta de mine, iti trimit pe calea netului o fotografie draga mie din vacanta americana de anul trecut, de pe plaja din San Francisco. Bonus, o fotografie cu un surfer care astepta un val bun. (fotografia asta a fost facuta special pentru Marina Moldovan de la 109 si o va primi inramata de ziua ei, chiar peste vreo doua luni).
Si va doresc, tie si cititorilor nostri, cat mai multe vacante frumoase, in care sa va simtiti bine si din care sa aveti de unde alege momente bune, de neuitat!

Ne revedem la Bucuresti, cu evenimentele lui iunie cultural si senzational.

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1567

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!