Tag : carti

Alexis Arnold carte“Carti cristalizate” – un omagiu adus cartilor in era digitalizata

“Carti cristalizate” – un omagiu adus cartilor in era digitalizata

text de Eliza Manolescu

O tanara din San Francisco s-a gandit sa aduca un omagiu simpatic cartilor, intr-o perioada in care cumparam din ce in ce mai putine carti tiparite si preferam sa citim totul online. Cu siguranta ai urmarit proiectul #OcartePeZi si te-a inspirat pentru viitoarea lectura. Daca nu, poti sa accesezi contul Cristinei de Instagram si sa alegi cartile potrivite dintre zecile de titluri prezentate.

Creatiile artistei Alexis Arnold par sa vina direct dintr-o epoca geologica neidentificata. Nascuta la Los Angeles si locuind in prezent in San Francisco, Alexis a fost inspirata de conceptul de vulnerabilitate a cartilor tiparite pentru a face lucrari evocatoare impregnate cu timpul, sarbatorind nostalgia.

Artista scufunda cartile intr-o solutie de borax care adauga cristale si face cartile sa devina necitibile, transformandu-le in obiecte pur estetice, parca inghetate in timp ce erau inca “vii”. Astfel, cartile raman cu paginile indoite si cuvintele scrise valoroase, pastrate pentru totdeauna in propriile lor forme.

Seria “Carti cristalizate” a artistei este de fapt un omagiu nu pentru povestirile spuse pe paginile cartilor, ci pentru istoria universala a cartilor si pentru magia unui timp care, mai devreme sau mai tarziu, se va pierde in digitalizare.

Salvandu-le de la distrugere, Arnold transforma volumele in sculpturi sclipitoare care nu se mai bazeaza pe valoarea autorilor lor, ci pe creativitatea persoanei care le-a facut nemuritoare.

omagiu carte alexis carte cristalizata alexis books alexis arnold carte Alexis Arnold carte alexis arnold book

930
shutterstock_cartiBookfest- 5 carti magice si un concurs cu vouchere de 100 ron

Bookfest- 5 carti magice si un concurs cu vouchere de 100 ron

Update: castigatoarele sunt Oana, Marta si Andreea D. Veti primi fiecare un mail cu detalii cum intrati in posesia voucherului. Multumesc tuturor pentru participare. A fost o bucurie sa va citesc comentariile si sa descopar carti pe care mi le voi cumpara de la targ zilele viitoare.

De joi incepe Bookfest si e din nou vremea sa petrecem muuulte ore printre carti, sa ne intalnim cu scriitorii nostri preferati si… sa cumparam compulsiv:)

Anul acesta va recomand cu drag cateva carti de care sunt legata emotional:

  • Anul gandirii magice – Joan Didion.

Asteptam de multa vreme traducerea acestei carti. Este o bijuterie de carte, o poveste despre cum te impaci cu tine si cu viata pe care ai trait-o alaturi de persoana care te stia cel mai bine si-a parasite aceasta lume, o poveste despre regasirea de sine cand esti in doliu. Un filigran al emotiilor descrise fara pic de emfaza, puse pe hartie cu gratie si … liniste.

E cartea mea preferata din toate timpurile, e cartea pe care am daruit-o in zeci de exemplare (in limba engleza), acum am sa o cumpar in romana sa o mai daruiesc o tura:). A aparut la editura Pandora M, in traducerea minunatei Virginia Costeschi care a reusit sa pastreze si in versiunea ei intreaga atmosfera fina si eleganta a scrierii lui Didion.

Va rog tare tare tare sa cumparati cartea aceasta, o sa fie un balsam pentru suflet pentru fiecare dintre voi.

 

  • Ion Ratiu –  Jurnal. Volumul 1. Inceputurile unui exil indelungat (1940–1954)

Fac parte dintre cei multi care regreta ca in urma cu 20 de ani nu am fost suficient de educata si inteligenta sa inteleg pe deplin vorbele domnului Ion Ratiu care se intorsese in tara noastra bantuita de sechelele comunismului. N-am stiut sa apreciem atunci prezenta domniei ale printre noi si regret teribil ca am ratat aceasta sansa, noi ca natiune, nu doar eu personal.

Am citit zilele acestea primul volum al Jurnalului pe care Ion Ratiu l-a tinut pe parcursul intregii sale vieti. E o lectie de istorie si e o radacina pentru a intelege de ce omul acesta si-a construit toata viata ca sa ajute tara lui, Romania. Chiar si dupa disparitia sa, Fundatia Ion Ratiu aflata la Turda continua o activitate de o tinuta exemplara in a sprijini democratia, cultura si recuperarea istoriei. Ca si viata domnului Ratiu, totul se face cu eleganta si smerenie pentru beneficiari. Despre fundatia Ion Ratiu puteti citi aici, cu volumul I al jurnalului dlui Ion Ratiu va intalniti la Editura Corint, cartea se va lansa sambata 27 mai si beneficiaza de prezenta fiului lui Ion Ratiu, Nicolae Ratiu.

 

  • Martha Bibescu si Vocile Europei (corespondenta si dosar CNSAS  1941 -1945)

Intr-o lume in care pierdem pas cu pas esenta a ceea ce inseamna aristocratie, intr-o vreme in care cei mai multi copiaza forma “elegantei de salon”, fara sa fi avut vreodata backgroundul cultural al ceea ce a insemnat “conversatia de salon”, memoriile printesei Bibescu sunt cu adevarat un eveniment si o lectie despre viata.

Nu am cultura istorica sa plasesc corect (din perspectiva obiectivizarii) in istorie faptele descrise dar cartea, in partea in care sunt transcrieri ale gandurilor Marthei Bibescu este o dantela de ironii si de descrieri savuroase ale membrilor din aturajul regilor Europei si marilor oameni de cultura europeni care si-au desfasurat activitatea intre 1941 -1945).

Toate aceste exprimari super delicate si rafinate, chiar si cand sunt descrieri ironice sunt puse fata in fata cu observatiile Securitatii asa cum apar ele in dosarul CNSAS. E inspaimantator sa constati ca femeia era urmarita si raportata la Securitate de cele mai bune prietene, cum la fel de inspaimantatoare sunt descrierile grosolane facute de cei care scriau notele nformative.

Intr-un fel, cartea aceasta este o metafora despre aristocratie si educatie pusa fata in fata cu ceea ce a facut comunismul din noi.

O gasiti la Editura Corint.

Mai am doua recomandari din categoria memorii si biografii.

N-am citit inca aceste carti, dar stiu ca o sa-mi placa si ca merita sa fie citite. (le achizitionez si eu de la Bookfest, sambata cand imi petrec toata ziua acolo): Driblingul meu. Autobiografia lui Johan Cruyff si Autobiografia Rod Laver.

*

Si acum un concurs simpatic:

Cu participarea exceptionala a organizatorilor Bookfest pun la bataie 3 vouchere de 100 de ron fiecare de cheltuit la standul unei edituri, la alegere, la targ.

Ce trebuie sa faceti?

Pana maine sa scrieti la comentarii care este carte ape care doriti cel mai mult sa o cumparati anul acesta de la Bookfest. (in felul acesta facem si o colectie de recomandari)

Joi dimineata la ora 10 anuntam castigatorii. 

Miercuri seara anuntam castigatorii, mai puteti comenta pana la ora 14.00

(cu scuzele de rigoare, dar maine nu voi fi in Bucuresti)

P.S. Am avut 5 vouchere cadou, dar 2 le-am daruit unor copilasi. Asta ca sa fie public totul:)

 

1902
tomjonesPR Stunt – sau cum au inceput femeile sa arunce cu lenjerie in Tom Jones

PR Stunt – sau cum au inceput femeile sa arunce cu lenjerie in Tom Jones

citesc biografia unuia dintre cei mai mari publicisti de la Hollywood, Jay Bernstein – Starmaker: Life as a Hollywood Publicist with Farrah, The Rat Pack, & 600 More Stars Who Fired Me  – un domn care a lucrat pentru Sinatra, Sammy Davis Jr si muuuuulti multi altii.

 Bernstein nu se fereste sa dea detalii din viata lui profesionala, sa explice strategii, sa arate cam cum gandea cand isi transforma clientii in vedete. (capitolul despre Farrah Fawcett si decizia de a-i promova … sfarcurile intr-un poster e mai mult decat un studiu de caz)

Cum a fost unul dintre cei mai influenti oameni de la Hollywwod (a murit in 2006) nu prea i-a apasat f tare de indiscretiile pe care le-a facut prin biografia lui, asa ca exista si intamplari care poate n-ar fi trebuit sa fie acolo, mai ales cele legate de viata lui amoroasa cu diverse actrite.

starmaker

Dincolo de asta, iata o poveste despre cum Jay Bernstein a stiut sa speculeze sex appealul lui Tom Jones si sa-l transforme dintr-un cantaret de hol de hotel intr-un sex simbol mondial.

Welsh singer Tom Jones was already a bona fide hit when I became his publicist in 1968.

In previous years he had been part of the swinging music scene, scoring hits with movie themes like “What’s New, Pussycat?”and James Bond’s “Thunderball.”

He was a powerful singer, masculine and roguish in appearance, with an onstage bare-chested presence that at least one nameless woman found extraordinarily sexy. Gordon Mills, Tom’s manager, hired me to launch the singer’s first American performance, at the famous Copacabana in New York City. The Copa was a supper club with an intimate atmosphere that allowed an entertainer to move about in the room as he performed. I had a front-and-center table with half a dozen guests in case Tom’s debut needed extra bodies. It didn’t. The place was packed on opening night.

During his performance a strange incident occurred. Tom was moving from table to table, stopping here and there, singing directly, as if personally, to some of his female fans. Suddenly a woman stood up, slipped off her panties and handed them to him. Gordon Mills told me later that Tom was startled; women had slipped him dinner napkins with their telephone numbers written on them, but never their underwear.

Later that year, Tom opened at the Flamingo Hotel in Las Vegas. After a few days Gordon called me. The crowds were small and lukewarm. Tom wanted to be more than a saloon singer who had to compete with the clink of cocktail glasses. “Think you can do something for us?”Gordon wanted to know.

I flew to Vegas and took in the Tom Jones show. It was sexy and dynamic, but I didn’t think it had the oomph to put him over the top as a long-term Vegas hit. It needed a push, a headline-making push. I talked to Tom and Gordon. They had old-fashioned concepts and came up with the same type of stuff rockers had been doing for years. I went to my suite to think about it. In the process I remembered the knickers incident at the Copa. I had an idea that might work.

By this time, through Sammy and other clients, I was well-known in Vegas by management. It wasn’t difficult to persuade the hotel to give me a couple dozen bogus keys with the Flamingo logo on them. I then went to a lingerie shop and bought several pairs of ladies’lacy silk underwear.

That night I stood at the entrance of the Flamingo showroom. When I saw a good-looking young woman without a date, I approached her. She was usually with another girl or one of a trio. I chose the ones who seemed extroverted and hungry for a laugh. I offered one of two deals. I would give twenty-five dollars if she would throw a room key on the stage while Tom was performing or fifty dollars if she would throw a pair of panties. I had no trouble getting girls; they were like actors at central casting.

Now I had to choreograph the show. I wanted one girl here, one there; I needed them spread throughout the room, planted in strategic spots. Furthermore, timing was everything. They needed to wait until Tom had supposedly worked them into a frenzy with his sex appeal. Tom was in the dark; he knew nothing about my gambit. The show began, and in his usual way Tom began working up to his most popular songs—“It’s Not Unusual,”“Delilah”and “Help Yourself.”

He had great presence, his own style (helped by his friend Elvis) and a sort of waterfront masculine appeal. He wore tight pants and his shirt open to his navel. He was belting away when the first girl threw a room key. Tom paused ever so briefly, swept up the key and looked at it in one quick gesture, and then continued singing. A couple of minutes later another girl tossed a pair of panties.

Tom picked up his pace. Another girl tossed a room key. It was like shots of electricity suddenly bolting through the room. Tom really began to sing and move, convinced that he was motivating the women by virtue of his sexuality.

The women responded in kind, and the more they did, the more magnetic Tom became. The room keys, the panties, Tom’s gyrations and his sensuous songs—they added up to an explosive performance, both onstage and off. I stayed in Vegas a week, repeating the same routine every night. Gordon and I purposely left Tom out of the loop.

By the time I went back to L.A., Tom thought he was the most magnetic man on the planet. During the second week, however, without panties and room keys, the show lost its magic. It was good, but it lacked that indefinable dynamic called sex appeal. Gordon gave me a call; I returned to Vegas. I got more keys and another bunch of panties.

This time, however, I invited members of the press to attend and gave them the Bernstein royal treatment before the show. The same thing happened: Tom began to jive and the women went nuts. Each night was wilder than the one before. The press coverage gave the campaign its needed kick. By week’s end, the hotel had enlarged the letters of Tom’s name on the marquee and women were lining up at the ticket window.

I went back to Los Angeles and kept up with the coverage in the papers. There were no more bogus keys and panties bought at wholesale. The real things were now landing on the stage. Tom was transformed into an authentic Vegas star. What began as a gimmick had become a phenomenon. Tom eventually moved to ever-larger showrooms—the Hilton International, Caesar’s Palace, and the last I heard he was packing the room at the MGM Grand.

I’ve always felt a sense of pride in that particular campaign. I was a ghost, an invisible man who motivated the audience in obscurity.

1971
bookjournalnecklaces9-900x900MUST HAVE- Jurnale cu coperți din piele și lemn

MUST HAVE- Jurnale cu coperți din piele și lemn

Text de Raluca Antuca

Aș spune că produsele unicat sunt cele care fac diferența între autentic și cool. Nu respectă trendurile, sunt atipice și mai ales sunt făcute cu multă pasiune. Acești creatori care își deschid afaceri locale au scopul de a produce ceva nou pe o piață saturată, nu de a se îmbogăți peste noapte.

Iar acest lucru ni-l demonstrează cuplul Margaux și Walter Kent din Philadelphia. Au început să confecționeze jurnale cu coperți din lemn și piele, iar mai apoi pandantive de forma unor cărți mici. Business-ul lor se numește Peg and Awl și a început fără niciun plan. Mai târziu și-au dat seama cei doi că, deși sunt diferiți, pot realiza lucruri împreună.

Lucrările lor sunt făcute din obiecte vechi… comori găsite sau neglijate, care capătă frumusețe pe măsură ce ei le transformă!

Iată câteva exemple!

bookjournalnecklaces1-900x448 bookjournalnecklaces2-900x895 bookjournalnecklaces3-900x802 bookjournalnecklaces4-900x897 bookjournalnecklaces5-900x894 bookjournalnecklaces6-900x906 bookjournalnecklaces7-900x905 bookjournalnecklaces8-900x900 bookjournalnecklaces9-900x900 bookjournalnecklaces10-900x900 bookjournalnecklaces11-900x900 bookjournalnecklaces12-900x900 bookjournalnecklaces13-900x900 bookjournalnecklaces14-900x900

787

Experiment amuzant cu cărți false la metrou

Text de Raluca Antuca

Într-o lume în care suntem prea absorbiți de problemele noastre pentru a acorda atenție celor din jur, un comediant își propune să ne aducă un zâmbet pe buze cu un mic experiment!

Scott Rogowsky a creat niște coperți false pentru cărțile pe care se prefăcea că le citește în metrou. Unele șocante și altele de-a dreptul amuzante, aceste coperți atrag imediat atenția celor din jur. Ei pufnesc în râs, fac ochii mari și se miră cum un om poate să citească “Mein Kampf! pentru copii” și “1.000 de locuri pe care trebuie să le vezi înainte să fii executat de ISIS”.

Dar mai bine vă las să vă uitați la video pentru a vedea și celelalte titluri!

funny-fake-book-covers-nyc-subway-prank-scott-rogowsky-1 funny-fake-book-covers-nyc-subway-prank-scott-rogowsky-1 funny-fake-book-covers-nyc-subway-prank-scott-rogowsky-2 funny-fake-book-covers-nyc-subway-prank-scott-rogowsky-3 funny-fake-book-covers-nyc-subway-prank-scott-rogowsky-6 funny-fake-book-covers-nyc-subway-prank-scott-rogowsky-8 funny-fake-book-covers-nyc-subway-prank-scott-rogowsky-10 funny-fake-book-covers-nyc-subway-prank-scott-rogowsky-17

1040
abridged-classics-books-shortened-comics-wrong-hands-john-atkinson-1Cele mai faimoase romane prezentate în câteva cuvinte

Cele mai faimoase romane prezentate în câteva cuvinte

Text de Raluca Antuca

În aceste timpuri în care nu mai avem răbdare să vedem lucrurile în esența lor și ne ghidăm numai după vizualuri interesante, cărțile au devenit un subiect tabu pentru foarte mulți oameni. Presimt că vor fi discutate numai în cercuri restrânse în care persoanele iubesc să-și dea cu părerea și să intre în polemici despre acțiuni imaginate și personaje controversate.

Iar atunci când vine vorba de literatura clasică, oamenii se împart în trei categorii- cei care citesc, cei care pretend că citesc și cei care spun că vor citi, dar nu o fac. Foarte multe romane care se află pe lista “cărților de citit într-o viață” sunt destul de lungi, iar unii oameni spun că le-au citit pentru a nu pica prost într-un anumit context. De exemplu, Don Quijote a lui Miguel de Cervantes are în jur de 1.000 de pagini, iar Război și Pace este considerat cel mai mare roman scris vreodată, cu aproximativ 1.400 de pagini.

Datorită ilustratorului John Atkinson, romanele celebre sunt reduse la câteva cuvinte care prezintă subiectul cărții. Cu ajutorul acestor ilustrații haioase, știi ce s-a întâmplat în cartea respectivă, fără să cauți pe Google și fără să fii stânjenit în cadrul unei discuții. Aceste propoziții sunt făcute într-un stil ironic, care denotă ce înțelege un om la prima lectură a cărții, fără prea multe comentarii și analize.

abridged-classics-books-shortened-comics-wrong-hands-john-atkinson-1 abridged-classics-books-shortened-comics-wrong-hands-john-atkinson-2

677
dan c mihailescu cartea de la ora 5Ce inseamna ca Dan C Mihailescu se muta in online cu Cartea de la ora 5

Ce inseamna ca Dan C Mihailescu se muta in online cu Cartea de la ora 5

In fiecare zi, de luni pana vineri, la ora 5 pe www.carteadelaora5.ro, dar si pe o pagina de FB si un canal dedicate, vor fi postate pastille de 5 minute cu cate o recomandare de carte a domnului Dan C Mihailescu.

Ce inseamna aceasta miscare pentru piata media?

 Banii care vin in productie continut online

La lansarea de aseara domnul Dan C Mihailescu a mentionat ca, dupa ce emisiunea de la ProTv s-a incheiat, a avut doua propuneri de la televiziuni, una de la un post de radio, dar ca a venit in online – un mediu despre care nu avea o parere buna dar incearca sa-si invinga o prejudecata.

De fapt, cred ca trecerea domniei sale la online – intr-un context care inseamna un site si un canal youtube dedicate, fara publicitate, desi e un proiect emag – inseamna un prim semnal ca marii investitori in online trec la nivelul urmator al dezvoltarii lor si incep sa produca continut costisitor.

Continut din care, la prima vedere, nu beneficiaza. Dar pentru cine stie impactul cronicilor lui Dan C Mihailescu, e clar ca efectul se va simti in vanzarile de carti care se gasesc si pe emag. (chiar daca site-ul emisiunii nu e legat direct de emag. Exista un logo, dar nu va avea link la site de cumparaturi online).

Sunt sigura ca ofertele financiare de la televiziuni si de la radio au fost decente spre generoase, cum sunt sigura ca investitia din online e mult mai mare. Proiectul include, de altfel, si un club de carte cu intalniri lunare.

E reconfortant sa vezi ca un produs de calitate isi gaseste finantare

Nu ma refer doar la emag care a fost castigatorul “licitatiei” asupra domnului Dan C Mihailescu. Ma refer la toti cei care l-au ofertat (televiziunile, radioul) si la valul de simpatie din online.

Imi imaginez ca si domnul Mihailescu a fost onorat sa vada un asemenea val de simpatie, mai ales cel din online unde – cum cu sinceritate marturisea aseara – punea foarte usor etichete “oameni care imprastie ura, care au de spus orice despre toate”.

Acum si-a nuantat parerea “sunt si oameni buni si educati” si si-a gasit un rol: sa se aplece catre cei care nu stiu ca sa le impartaseasca din ceea ce a acumulat.

Productiile de nisa isi gasesc canale de nisa

S-a spus de multe ori ca in Ro, cultura nu-si mai gaseste locul la tv (sau ca televiziunile nu investesc in cultura), dar la nivel international trendul a fost mereu: produse de nisa pe canale de nisa. Noi n-am avut un presedinte vizionar ca Francois Mitterrand care i-a unit pe francezi si pe germani intr-un canal dedicat educatiei culturale – ARTE, asa ca nu stim cum e sa ai produse culturale pe un canal dedicat.

Investitia aceasta deschide un drum. Si, pentru ca mediul online o permite, le da finantatorilor toate uneltele ca sa targeteze publicul pe care-l sa-l monetizeze, masoare, analizeze.

(Imi si imaginez cum cumparatorii de carti de la emag vor primi frumoase newsletter cu productiile domnului Dan C Mihailescu)

***

Dan C Mihailescu a tinut sa precizeze ca emag i-a dat libertatea sa vorbeasca despre orice care isi doreste si ca nu i-a conditionat emisiunea de vanzarea cartilor despre care vorbeste. A mentionat insa ca a fost rugat sa anunte in avans despre ce carti vorbeste pentru ca magazinul online sa aiba pe stoc acele carti.

Personal am un motiv de mare bucurie ca domnul Dan C Mihailescu continua cronicile de carti: e singurul critic care face accesibila si umana orice carte, oricat de grea ar fi, si stie sa explice intr-un limbaj spumos, sofisticat dar fara sa te incurce in neologisme, esenta unei carti. O face intr-un asemenea fel incat iti doresti sa cumperi cartea respectiva. (mie, personal, mi-a vandut prin emisiunea de la tv multe cartiJ )

Am si un motiv de invidie legat de emisiunea aceasta. Producator, editor si ajutor de continut este Daniela Petrescu, o tanara domnisoara foarte talentata si foarte atenta la detaliile gramaticii limbii romane. O invidiez teribil pentru experienta de a lucra zilnic cu domnul Mihailescu

…cu toate micile momente amuzante pe care le va avea de-a lungul timpului. Domnul Mihailescu deschide computerul o data pe zi, seara, raspunde la mailuri tot o data pe zi si are mai tot timpul telefonul inchis. Desigur, in acest timp citeste. A marturisit ieri ca parcurge aproape 400 de carti pe an.

De luni, de la ora 5, aici, Cartea de la Ora 5. Prima carte e Solenoid de Mircea Cartarescu. In episod apare si domnul Cartarescu si pisica domniei sale :)

1849
StoryPod1Capsula cu povești dintr-un orășel canadian

Capsula cu povești dintr-un orășel canadian

Text de Raluca Antuca

De fiecare data când descopăr locuri interesante și scriu despre ele, îmi doresc să mă teleportez în acele colțișoare ale lumii unde un artist a făcut magie.

De data asta, Canada este destinația. Studio-ul de arhitectură AKB fascinează locuitorii orășelului Newmarket cu un design cunoscut sub denumirea de Story Pod. Așa cum sugerează și numele, este vorba de o capsulă de povești, metaforic vorbind.

Construcția are drept scop schimbul de cărți. Fie că iei o carte sau lași alta în loc, Story Pod propune o sesiune de lectură în spațiul special amenajat.

Dincolo de acest motiv, există și o viziune artistică în spatele structurii cu șipci verticale.Cum veți observa în fotografii, atunci când șipcile sunt apropiate, arată ca un perete opac, iar când sunt îndepărate, dezvăluie rafturile din interior.

Un alt aspect interesant îl reprezintă felul în care se deschide și închide această capsulă. Pentru a invita cititorii în acest spațiu, ușile se deschid în același fel în care coperțile unei cărți ne dezvăluie ce se află înăuntru ei.Când se întunecă și ușile se închid, LED-urile luminoase, care sunt alimentate de panourile solare de pe acoperiș, fac ca această capsulă să arate ca o lanternă în întuneric.

Interesant, nu?

StoryPod2 StoryPod3 StoryPod4 StoryPod5 StoryPod7 StoryPod8 StoryPod9

791
vectorarchitects_architecture-011Biblioteca de la malul mării

Biblioteca de la malul mării

Text de Raluca Antuca

Imaginează-ți pentru o clipă următorul scenariu.

Te afli pe malul mării, briza adie ușor, iar tu te bucuri de lumina blândă a soarelui care apune. Ții în mână o carte care te-a captivat de la prima pagină și mai sorbi, din când în când, din limonada dulce pe care o ai lângă tine.

Parcă ar fi un scenariu de film, în care toate elementele sunt plasate armonios în cadru sau o ședință foto în care personajul este fericit într-un stil dolce far niente. Doar că acest lucru este posibil!

Pe coasta mării Bohai din China se află o bibliotecă situată cu fața la ocean și înconjurată de nisip. Un loc neobișnuit pentru un astfel de loc, ar spune unii. Doar că cei care vizitează această bibliotecă sunt foarte norocoși, pentru că se vor bucura de fereastra mare care oferă o priveliște panoramică a mării. Sau de zona de lectură în aer liber, gândită și ca un spațiu de meditare.

Arhitecții de la Vector Arhitects spun că ideea din spatele aceste clădiri este următoarea: nu judeca un lucru după aparențe. Exteriorul este gri și cu un aer trist, dând impresia unei pietre imense, pe când interiorul abundă de energie pozitivă și experiențe nenumărate, colecționate prin intermediul volumelor.

vectorarchitects_architecture-03i1 vectorarchitects_architecture-04i1 vectorarchitects_architecture-05i1 vectorarchitects_architecture-031 vectorarchitects_architecture-051 vectorarchitects_architecture-061 vectorarchitects_architecture-101 vectorarchitects_architecture-111

970
bookorigami0Cărțile transformate în sculpturi 3D

Cărțile transformate în sculpturi 3D

Text de Raluca Antuca

Printre primele proverbe pe care le-am auzit și mi-au rămas în minte, se afla unul care m-a intrigat în acea perioadă în care începeam să înțeleg lumea.

“Cine are carte, are parte.” Parte de ce? Mi se părea prea general. Deși rima era simpatică, mă întrebam cum pot fi eu sigură că o să am parte de un “ceva” incert. Era un fel de asigurare pe viață că atunci când vei avea o bibliotecă plină de cărți citite, te vei bucura de bogăție, fericire, prieteni?

Abia peste câțiva ani, mi-am dat seama că este vorba de o metaforă. Cartea reprezintă nivelul de cultură și învățăminte izvorâte dintr-o curiozitate favorabilă, iar acea parte face referire la fericirea și satisfacțiile unei vieți pline de cunoaștere. Depinde foarte mult pe ce pune preț fiecare. Proverbul se aplică tuturor, dar diferă de la caz la caz.

Poți să ai parte și de… artă! O artistă din Anglia, pe nume Nicola Nobo, preia acest proverb mot à mot și transformă cărți vechi în sculpturi complexe doar prin împăturirea meticuloasă a paginilor. Nicola se ocupă de fiecare pagină în parte, iar sutele de foi creează între coperțile groase un design tridimensional.

Nobo lucrează meticulous și se folosește de pliuri și contururi pentru ca literele, formele de animale și obiecte să fie ușor de recunoscut. Deși sculpturile sunt spectaculoase, ea nu vrea să le vândă.

În schimb își propune să-i învețe pe ceilalți cum să realizeze astfel de creații împăturite. A realizat Book Origami, un ghid practic step-by-step cu aproape 100 de modele din care poți alege și exersa.

Să ne minunăm așadar de ce poate realiza omul atunci când are talent și imaginație!

[gallery size="large" columns="2" ids="38854,38855,38856,38857,38858,38859,38860,38861,38862,38863,38864,38865,38866,38867,38868,38869,38870,38871,38872,38873"]
1354
shelf-1Cadoul perfect de casă nouă

Cadoul perfect de casă nouă

Text de Raluca Antuca

Știi cum e atunci când prieteni de-ai tăi se căsătoresc și se mută la casa lor sau pur și simplu se mută într-o altă locuință și tu vrei să le faci un cadou de casă nouă? Vrei ceva care să nu fie aruncat cât colo și care să atragă atenția vizitatorilor.

Am găsit cadoul perfect! Este vorba de rafturile de cărți realizate de Artori Design și care, cu siguranță, vor fi admirate de toți. Ce le face foarte cool și moderne este faptul că un erou le salvează și are grijă să țină într-o singură mână mormanul de cărți. Le puteți achiziționa de aici!

shelf-2 shelf-3 shelf-5

958
tiny-leg-bookmarks-olena-mysnyk-14Ajutor! Hobbitul vrea sa evadeze

Ajutor! Hobbitul vrea sa evadeze

Text de Raluca Antuca

Imaginează-ți cât de tare ar fi să citești cartea preferată și să observi în partea de jos cum picioarele personajului principal ies din carte, încercând să evadeze din lumea cuvintelor.

Acesta este efectul pe care Olena Mysnyk vrea să-l ofere cu aceste semne de carte super creative. Ele arată ca și cum cineva a fost capturat între paginile cărții și doar picioarele lor sunt la vedere.

Olena conduce un magazin Etsy, numit MyBookmark, de unde puteți face niște cadouri inedite prietenilor iubitori de carte. În România încă nu am văzut semne de carte în această idee, dar ai fi tare dacă le-am găsi la buticuri sau târguri de carte, că tot a început astăzi Bookfest.

580
shutterstock_carteBookfest de anul asta va fi mai BUN: Cartea in asteptare

Bookfest de anul asta va fi mai BUN: Cartea in asteptare

Stiu putine dintre aparitiile noi de la Bookfest de anul asta, dar stiu sigur ca editia aceasta a tirgului va fi mai buna.

In sensul ca va pune accentul macar la un stand pe bunatate, pe a te gindi si la celalalt si a sprijini lectura nu doar cu vorba ci si cu fapta.

Editura All are o campanie foarte foarte frumoasa pentru aceasta editie de Bookfest.

Nu toti cei care vor sa citeasca au bani de carti. De aceea, Grupul editorial ALL le ofera cititorilor darnici prilejul de a-i ajuta pe elevi si studenti sa descopere bucuria lecturii. Cei care viziteaza standul ALL de la Bookfest pot cumpara o carte care le place, platind doar jumatate din pret, cu conditia sa o lase la raftul special amenajat, in asteptarea cititorului potrivit.

Daruieste bucuria lecturii @Bookfest!

1. Alege o carte care iti place din standul ALL @Bookfest.

2. Plateste jumatate din pretul de stand la casa.

3. Las-o in raftul Cartea in asteptare special amenajat in standul ALL.

Elevii si studentii se vor bucura de cartile din acest raft.

La invitatia editurii ALL, am ales deja o carte pe care cineva o va descoperi in raftul Cartea in asteptare si va afla ca e de la mine pentru ca va gasi un biletel secret intre paginile ei, iar miercuri cind incepe tirgul ma duc si cumpar mai multe carti si le las in raft.

Sper sa faceti si voi asta pentru ca sunt sigura ca va fi o bucurie pentru copiii care vor sa citeasca dar nu au bani suficienti sa cumpere cartile pe care si le doresc.

Cea de-a X-a editie a Salonului International de Carte Bookfest va avea loc in perioada 20-24 mai 2015.

cover photo shutterstock

1613
screen-shot-2015-04-13-at-11-24-51Un japonez transforma cartile vechi in unele nou-noute

Un japonez transforma cartile vechi in unele nou-noute

Text de Raluca Antuca

Recunosc că sunt de modă veche. Atunci când vine vorba de haine, prefer să-mi stea bine decât să fiu îmbrăcată la fel ca modelul din revistă. Iar atunci când vreau să mă relaxez citind, vreau să țin în mână cartea, să dau pagină cu pagină în căutare de povești și să pun semnul de carte norocos acolo unde vreau să mă opresc.

Aș putea spune că o carte se aseamănă cu un vin. Cu cât este mai veche, cu atât este mai buna! A trecut prin atâtea mâini, atâția oameni au citit-o și au pătruns în aceeași lume pe care ai impresia că o descoperi doar tu pentru prima oară. Doar că de-a lungul timpului, acestea se deteriorează, căpătând o culoare gălbuie și chiar mici fragmente se rup, lăsând textul incomplet.

Gândește-te la cartea care ți-a demonstrat că cititul nu e pierdere de timp sau la aceea care ți-a făcut copilăria mai frumoasă. Chiar dacă ar fi veche și ciopârțită, nu ai arunca-o pentru că te simți cumva legat de perioada în care ai citit-o. Dar ți-ai dori să arate mai bine, pentru ca și alții să se bucure de ea.

În acest caz, să știi că există un meșteșugar care locuiește în Tokyo și care își dedică activitatea de zi cu zi cărților vechi. Cu multă muncă și răbdare, orice volum care ajunge în mâinile lui va arăta ca nouă.

Un show japonez faimos prezintă detaliat povestea lui Nubuo Okano, care transformă un dicționar englez- japonez de 1.000 de pagini, pe care clientul l-a primit în liceu și pe care l-a folosit toată viața. Chiar dacă sunt niște hârtii lipite și legate de o copertă, pentru acesta înseamnă tare mult și vrea să-l dăruiască fetei lui.

Deși este un proces plictisitor, Nubuo despăturește și pliază orice colțișor de pagină care a fost îndoit, cu o pensetă, după care le îndreaptă cu un fier de călcat special făcut pentru acest scop.

Nu putem apela la mașinăriile timpului pentru a le spune oamenilor să aibă grijă de cărți și să nu le măzgălească fără niciun motiv. Dar mă bucură tare mult faptul că există oameni ca Okano, care restaurează carțile și salvează amintirile transmise din generație în generație.

 

560
10308088_620702778020007_3542612743400102418_nProiectul stradal Carti fara pret din Sibiu

Proiectul stradal Carti fara pret din Sibiu

Text de Raluca Antuca

Dacă ajungi prin Sibiu și te plimbi prin frumosul centru, ai ocazia să vezi un stand cu multe cărți și un nene zâmbitor care te face curios cu privire la cărțile mai vechi și mai noi care stau frumos ordonate pe raft.

Este vorba de proiectul nonprofit derulat de Asociația HTR, Cărți fără preț, care se adresează iubitorilor de literatură. Promovează lectura, dar are și o componentă umanitară. Traseul este următorul: colectează cărți de la donatori, le sortează și o parte ajunge în circuitul public, prin intermediul standului stradal. Oamenii vin la stand, aleg maxim trei cărți și donează cât vor pentru ele. Astfel proiectul este finanțat, iar donațiile sunt folosite special pentru a ajuta 20 de copii dintr-un cartier foarte sărac sibian, Gușterița. O altă parte din cărți sunt donate bibliotecilor publice, la cerere. Acest proiect susține financiar câteva proiecte socio- educaționale destinate copiilor, persoanelor adulte cu nevoi speciale, dar și vârstnicilor, colaborând cu Asociația Arapamesu.

Proiectul a demarat în iunie 2013 și nu are niciun fel de finanțare publică, plătind chirie la Primărie chiar și pentru standul de pe stradă. Cu toate astea, Cărți fără preț s-a dezvoltat rapid, datorită iubitorilor de lectură și cererii mare de carte. Nu ar fi reușit să se materializeze dacă nu era o întreagă echipă de voluntari în spate, care au vrut să salveze cărțile.

Ce frumos ar fi ca acest proiect să fie preluat de mai multe orașe din România. :) Sunt sigură că ar stârni interesul pentru lectură, prin simpla idee că e un proiect independent, care nu urmărește interese politice sau de altă natură. Și cred că mulți tineri s-ar implica voluntar, pentru că promovează ideea de cultură și artă.

 

784
tumblr_mkycmddpby1r3ke0zo1_500Cum ar arata in realitate personajele tale preferate din carti

Cum ar arata in realitate personajele tale preferate din carti

Text de Raluca Antuca

Cred că partea cea mai faină când citești o carte de orice fel este să-ți imaginezi orice mic detaliu și să dai o identitate proprie, subiectivă personajelor. Acum ai șansa să faci o comparație între produsul imaginației tale și portretele robot ale personajelor literare preferate.

Brian Joseph Davis a avut ideea genială de a colabora cu specialiștii din poliție, pentru a realiza aceste portrete. Artistul a urmărit descrierile amănunțite din cărți și a realizat proiectul “The Composites“. În ideea de a construi o imagine nouă, Davis a folosit programul Faces ID, care oferă utilizatorilor în jur de 10.000 de caracteristici faciale individuale din care a putut face selecția. El a urmărit textele și a selectat trăsăturile feței care se potriveau cel mai bine. În cazul în care autorul nu menționa niște trăsături, Davis a făcut niște presupuneri, luând în considerare era în care a trait scriitorul și alte elemente de narațiune care indică într-un fel sau altul aspecte de caracter.

Așadar, este vorba de o combinație de critică literară și criminalistică, care s-a finalizat prin urmatoarele portrete-robot.

Daisy Buchanan – The Great Gatsby (F. Scott Fitzgerald)

Emma Bovary – Madame Bovary (Gustave Flaubert)

Lux Lisbon – The Virgin Suicides (Jeffrey Eugenides)

Marla Singer – Fight Club (Chuck Palahniuk)

 Woland – Maestrul și Margareta (Mihail Bulgakov)

Humbert Humbert – Lolita (Vladimir Nabokov)

Hannibal Lecter- Silence of the Lambs (Thomas Harris)

Frankenstein- Marry Wollstonecraft Shelley

Jack Rorrance- The Shining (Stephen King)

 

842
Logo_Basmania_Visez_deci_existValentin Nicolau – Raspintia Gindurilor

Valentin Nicolau – Raspintia Gindurilor

“Zilele si noptile basmane nu aveau aceeasi durata, dupa cum nu era musai sa se succeada. Puteau trece mai multe zile fara sa se lase nicio noapte. Lunile nu erau numarate, iar anotimpurile nu treceau,ci doar veneau dupa cum cerea povestea.

Anii se masurau in fapte, asa ca o intimplare se putea petrece in acelasi timp in locuri diferite. Asta pentru ca basmanii nu cheltuiau timp ca sa cistige spatiu, asa cum faceau oamenii, care ajunsesera sa nu mai aiba vreme mai deloc. Basmanii locuiau in timp asa cum oamenii locuiesc in spatiul casei, al tarii si al continentului.

Lumea basmelor era pina la un punct si cea a oamenilor, doar putin mai stranie. Veti vedea. Acolo traiesc deopotriva oameni, animale, pasari si insecte, fara mare deosebire de rang. (…)

Intocmai ca si pe Pamint, si acolo e multa framintare. Intocmai ca si pe Pamint, si acolo viata e fabuloasa, personajele sunt extraoordinare si se intimpla minuni la tot pasul.

Vi se pare ca ma contrazic?

E doar o senzatie.

Asadar nu uitati de toate astea nicio clipa, altfel veti judeca strimb, ori lumea in care traiti, ori pe cea a basmelor.”

 

Valentin Nicolau , La inceput a fost Basmul, din cartea Raspintia Gindurilor

*

fostul presedinte al TVR si director al editurii Nemira, dramaturgul Valentin Nicolau a incetat din viata ieri seara, ca urmare a unui stop cardiac.

la sfirsitul anului trecut Valentin Nicolau publicase Raspintia Gindurilor, un roman fantasy pentru copii, dar mai ales pentru adulti.

 

1498
sedarisDavid Sedaris – despre scris, romancele cu mult make-up si rabdare

David Sedaris – despre scris, romancele cu mult make-up si rabdare

David Sedaris, jurnalist american recunoscut pentru umorul sau extrem de acid si pentru cartile in care face haz de necaz despre intimplarile cu care l-a incercat viata, a venit saptamina trecuta in Romania la lansarea cartii sale ” In pielea goala” .

Vizita lui, cu vorbe pline de umor, dar cu detalii despre o pregatire minutioasa e o lectie despre profesionalism: cu doua saptamini inainte si-a facut fise cu cuvintele si expresiile uzuale din romana, a invatat citeva injuraturi (si-a creat chiar un moment in care a ironizat injuraturile foarte colorate din limba romana), a avut povesti pregatite pentru publicul roman si, la sesiunea de autografe, a vorbit cu fiecare – dar absolut fiecare -dintre cei carora le-a semnat cartile.

Iata trei dintre povestile lui din acea seara:

despre scris si a face cu pasiune ceva

Am mers la o scoala de arte si am inceput ca artist vizual. Eram ok cu ce faceam, dar cind am ajuns la scoala si-am vazut ca majoritatea colegilor traiau pentru meseria asta, mi-am dat seama ca eu nu sunt ca ei. Daca nu traiesti pentru ceea ce faci, daca nu faci cu pasiune, nu o sa reusesti.

Pe vremea aia am inceput sa scriu in jurnal, dar nu m-am gindit ca o sa public.

Am primit zilele trecute o scrisoare de la o tinara care mi-a zis: am un blog si oamenii care mi l-au citit mi-au zis sa-l transform intr-o carte. Si as vrea sa stiu ce crezi: trebuie sa scot o carte?” I-am scris inapoi: “Prietenii tai ti-au spus asa pentru ca de asta sunt prietenii tai- sa-ti spuna lucruri dragute, dar nu te apuci sa scrii si doua saptamini mai tirziu, te gindesti sa publici o carte.”

Eu am scris 15 ani, zi de zi, pina la aparitia primei mele carti.

Nu am vrut sa fiu rau. Cind eu am inceput sa scriu, sigur ca m-am gindit ca ar fi frumos sa scriu o carte intr-o zi, dar am stiut ca va fi foarte mult de munca. In primii 7 ani nu am aratat nimanui ceea ce am scris.

Astazi tinerii isi expun scrierile foarte repede, isi fac un blog, pun statusuri ca nuvelele pe facebook. Dar eu cred ca e bine sa pastrezi ceea ce ai scris – mai ales cidn esti la inceput – doar pentru tine pentru o perioada mai lunga si sa recitesti.

Pentru ca, de fapt, nimeni nu vrea sa citeasca ceea ce ai scris. Tinara despre care spuneam mai devreme folosise de 4 ori acelasi cuvint intr-o fraza, schimbase timpul verbului in propozitia urmatoare si la sfirsit avea trei puncte de exclamare.

“Deschide o carte si uita-te. Nu e chiar limbajul unui scriitor”

*

despre prima impresie in fata femeilor din RO

Am vazut astazi aici o multime de femei care aratau… ca si cum ar trebui sa se urce pe o scena si sa joace un rol, atit de mult make-up aveau. Ca si cum in urmatoarele 5 min ar juca personajul negativ in cea mai tare piesa: sprincene conturate cu creionul, foarte ascutite, ochii foarte machiati, buzele foarte rosii .

Nu fac fotografii, dar am incercat sa le fotografiez in minte ca sa pot scrie despre ele miine in jurnalul meu. Asa ceva nu am mai vazut nicaieri in lume. Si poate fi un subiect bun de articol.

Chiar de la poarta de imbarcare din Paris catre Bucuresti, puteai sa te uiti la femei si sa spui” e frantzuzoiaca?! Nuuu, are prea mult make-up e din Romania, arata ca un criminal dintr-o piesa de teatru”

*

despre umor si scrierile sale

Daca ai rabdare sa treaca timpul, pina la urma, totul devine amuzant. In orice intimplare , oricit de grea ar fi, o sa gasesti ceva amuzant. Nu scriu despre o intimplare pina cind nu am vazut si partea comica a ei.

*

David Sedaris e un domn care a avut in copilarie un comportament compulsiv obsesiv cu manifestari stranii (se lovea de mobilier, lingea intrerupatoarele, numara pasii, pupa ziarele) si n-a avut o viata foarte usoara in scoala. Mai tirziu a inteles ca e gay si s-a luptat o vreme si cu sexualitatea lui.

Astazi e unul dintre cei mai bine vinduti autori americani, a fost vedeta in emisiunea lui Jimmy Fallon, iar cartile lui – in care povesteste despre nimicurile din viata lui (dar care l-au definit ca om) cu atit de mult umor incit izbucnesti in ris la fiecare pagina – sunt traduse in toata lumea.

Cartea sa In pielea goala a aparut la Editura Publica si poate fi gasita deja in librarii.

 

1504
sedarisde ce sa-l intilniti pe David Sedaris miine la Bucuresti

de ce sa-l intilniti pe David Sedaris miine la Bucuresti

David Sedaris e un domn care a avut in copilarie un comportament compulsiv obsesiv cu manifestari stranii (se lovea in cap cu pantofii, lingea intrerupatoarele, numara pasii, pupa ziarele) si, va imaginati, n-a avut o viata foarte usoara in scoala.

Mai tirziu a inteles ca e gay si s-a luptat o vreme si cu sexualitatea lui.

Astazi e unul dintre cei mai bine vinduti autori americani, a fost vedeta in emisiunea lui Jimmy Fallon, iar cartile lui – in care povesteste despre nimicurile din viata lui (dar care l-au definit ca om) cu atit de mult umor incit izbucnesti in ris la fiecare pagina – sunt traduse in toata lumea.

Abia la sfirsitul cartii te gindesti “asa e el sau si-a creat o bariera ca sa se apere”?

David Sedaris vine miine in Bucuresti si il puteti vedea de aproape, ba chiar intreba lucruri, incepind cu ora 19 la libraria Bastilia din Piata Romana.

Eu am sa ma duc acolo ca sa ma uit cu atentie la el si sa-mi caut propriul raspuns pentru drumul lui in viata: si-a construit prin munca o bariera pe care a transformat-o intr-un zid atit de frumos incit lumea vine si se uita la el … sau asa e el si e cel mai ironic, amuzant, inteligent dintre oamenii mult incercati in viata.

Si cred ca ar trebui sa veniti sa-l intilniti pentru ca e un exemplu minunat despre cum sa-ti depasesti limitele si sa-ti gasesti drumul tau, oricit de multe greutati ai avea in viata. Nu e un autor de motivationale, e mai degraba un Seinfeld
al nimicurilor grele si dificil de purtat din vietile noastre, analizate si expuse cu mult mult umor.

David Sedaris vine in Ro la invitatia editurii Publica, gratie careia de miine gasiti cartea In pielea goala, eseuri personale ale lui Sedaris scrise cu super umor si autoironie.

aici Sedaris in dialog cu Fallon

1437

adevaratele structuri umane de calitate vs discretia si bunul simt rasadite peste noapte

Am o mare pasiune pentru domnul Sergiu Celibidache pentru ca rezonez foarte bine cu ceea ce spunea domnia sa despre muzica clasica. Inteleg din scrierile domniei sale mai usor decit de la oricine altcineva explicatiile despre teorie muzicala. Poate pentru ca era doctor in matematica si in filosofie.

In week end-ul asta am sa recitesc corespondenta sa catre Eugen Trancu – Iasi (am avut cartea, am dat-o cuiva si cind am revazut-o  la tirg, mi-am dorit sa o mai citesc o data, asa ca am cumparat-o din nou).

Pina sa o citesc, m-am reintors in aceasta dimineata la doamna Ioana Celibdache, sotia maestrului, cea mai rafinata femeie dintre toate cele despre care am citit sau le-am intilnit. Doamna Ioana Celibidache era pictorita si isi semna picturile doar cu numele de Ioana ca sa nu beneficieze artificial de expunere, fiind sotia Maestrului.

O femeie de o cultura, un rafinament si o discretie incredibile. Am scris de multe ori despre dinsa pe blog, iar unul dintre cele mai cautate si mai citite articole de aici este cel de la moartea domniei sale, in 15 ian 2012.

Daca aveti timp astazi, luati-va 8 minute de vazut filmul de mai sus. Doamna Celibidache vorbeste despre geniul sotului domniei sale, dar si vorbeste despre dinsa cu elegantasi fermitate, cu bun simt si multa discretie, reusind sa contureze un portret minunat al cuplului lor.

Zilele astea cind toata lumea flutura bunul simt si discretia ca valori publice (stiu e un oximoron in limbaj, si o absurdite in comportament) e bine sa stim adevaratele structuri umane de calitate.

*

Discretia si bunul simt se cultiva, dar trebuie sa fie in om, nu se capata peste noapte ca si cum ti-ai fi cumparat o rochie noua si iesi cu ea la bal. Eleganta umana, a caracterului inainte de cea a comportamentului, nu se copiaza, e continuta in esenta personala.  Caracterele oamenilor nu se schimba, doar nevoile lor. (“Curva – ca profesie sau caracter – ramine curva chiar si cind a dat de liniste pentru o vreme”, zicea un politician acum aproape 100 de ani)

“In urma unor idioate evenimente tragice multi prieteni de-ai mei, in chip de doliu si-au vopsit piesele albe de la sah in negru, si drept sa-ti spun ii inteleg“, Sergiu Celibidache intr-o scrisoare catre prietenul sau, Eugen Trancu- Iasi, in 28 noiembrie 1939.

In noiembrie 2014, in urma unor frumoase si fericite evenimente, tot mai multi oameni simt nevoia sa faca albe piesele negre. Pina la urma o sa crape vopseaua.

1016
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!