Tag : casa alba

cover fear#decitit – De la FEAR – Trump in the White House, cartea lui Bob Woodward, la Cartea presedintilor – Vladimir Tismaneanu –

#decitit – De la FEAR – Trump in the White House, cartea lui Bob Woodward, la Cartea presedintilor – Vladimir Tismaneanu –

Am citit/ascultat zilele acestea  cartea lui Bob Woodward, Fear – Trump in the White House, a cincea carte biografica despre un presedinte american scrisa de celebrul jurnalist american, castigator de Pulitzer, subiect de filme (un jurnalist la fel de celebru ca presedintii despre care a scris, sau a ajutat la demiterea lor ca urmare a anchetelor sale)

Sunt f f curioasa daca politicienii romani o vor citi, bine si ceva moderatori tv care se dau cunoscatori prin dezbateri. Cartea descrie intamplarile din spatele unor decizii importante de politica interna sau externa in administratia Trump si face analize minunate de context ca sa intelegi impactul deciziilor.

Sigur sunt si povesti stranii despre cum seful de cabinet ii sustrage lui Trump de pe birou hartiile pe care nu trebuie sa le semneze ca sa nu provoace dezastre mondiale, iar presedintele uita oricum ca a avut acele documente pe masa, sau cum – pentru ca are deficit de atentie – l-au dus pentru o sedinta importanta intr-o camera fara ferestre ca sa nu aiba unde sa se uite cand se plictisea. (sedinta era la Pentagon, o mini lectie despre importanta relatiilor de politica externa pentru ca Trump nu considera importanta diplomatia politica, pe sistemul “noi suntem cei mai mari, sa asculte ce zicem noi, nu negociem nimic”.

fear

E un moment in carte in care Trump explica de ce foloseste excesiv Twitter-ul. Actualul presedinte american are o disputa cu departamentul de comunicare de la Casa Alba dupa ce pune un status despre persoanele transgender din Armata spunand ca nu vor mai avea asigurari medicale.

Trump le spune subalternilor lui ca daca da un interviu la tv – oricare tv – aleg ce vor ei sa difuzeze din ce a spus si ii denatureaza vorbele, asa ca pe twitter scrie el ce vrea si il preia toate televiziunile cu poza textului lui.

Sigur ca oficialii din Armata spun ca un twitter nu are putere legala deci ei nu vor schimba regula, ca e impotriva constitutiei americane, iar Trump urla in continuare. (cateva luni mai tarziu Curtea Constitutionala declara aceasta decizie neconstitutionala).

Dincolo de aceasta anecdotica cartea are multe detalii din spatele unor decizii de politica externa care pot fi lectii pentru multi politicieni. Lectii si de “asa da”, dar si de “asa nu”.

*

Mi-ar placea foarte foarte mult sa citesc o carte despre Dragnea in vremea referendumului, o alta despre Iohannis sau despre Basescu. Scrise pe investigatie, narativ.

In Romania avem carti pe care si le-au scris presedintii despre ei si activitatea lor – usor egocentrite, nu neaparat biografii (adica transcrierea multor discursuri) -, dar nu avem carti care sa urmareasca documentat mandatele presedintilor.

Exista  Cartea Presedintilor – Cristian Patrasconiu in dialog cu Vladimir Tismaneanu (editura Humanitas)  despre mandatele presedintilor pana la Basescu inlusiv (cartea a aparut in 2013), unde se face o analiza a pressedintilor dar dintr-o perspectiva “din afara”, fara sa fi facut cineva munca de teren La Cotroceni sa intrebe staff-ul sau oamenii care au luat deciziile. Mai avem cartea Adrianei Saftoiu despre o parte din mandatul lui Traian Basescu – Cronica de Cotroceni.

Numai ca, daca vrem sa invatam ceva din istoria trecuta ar trebui sa o consemnam jurnalistic, dicolo de versiunea presedintilor in functie, si sa dezvoltam o cultura a cartilor despre mandatele presedintilor.

Imi doresc sa sustinem cu tot ce putem noi un Bob Woodward al Romaniei – domnul Catalin Tolontan are potential foarte mare pentru asta, si domnul Cristian Lupsa sau domnul Attila Biro – si sper sa apara cat mai curand asemenea gen literar in Romania pentru ca ne-ar ajuta sa progresam si sa luam decizii mai bune in alegerile noastre politice.

*

In Cartea presedintilor exista o discutie despre cartile presedintilor romani, iata opinia lui Vladimir Tismaneanu, prezenta in carte.

“Exista si aici o chestiune de har. Sa stii sa povestesti lucruri care intereseaza dincolo de propria-ti persoana. Sa ai idei, sa poti analiza cartile pe care le-ati citit (aici Emil Constantinescu, profesor veritabil, om de meserie, ii da lectii de departe amatorului propagandist Iliescu, chiar daca acesta a condus Editura Tehnica). Sa ai darul portretului: nu e destul sa spui ca ai luat masa cu Bill Clinton. Trebuie sa convingi ca ai avut ce vorbi cu Clinton. Apoi, e nevoie de franchete. Din nou, cred ca in privinta asta Traian Basescu va iesi castigator daca si cand isi va scrie memoriile. Stilul sau este direct, fara echivocuri. Vorbeste o limba romana fireasca, cand am facut cartea de dialoguri cu Ion Iliescu, am incercat sa-l conving sa creioneze cateva portrete (Corneliu Coposu, Laonte Rautu, Alexandru Barladeanu, Ion Ratiu, Nicolae Ceausescu, Ion Gheorghe Maurer, deci dincolo de diferentele biografice certe, oameni cu care s-a intersectat, cu care a lucrat, cu care s-a confruntat). N-am reusit. Iliescu intepeneste cand il aduci pe teritoriul subiectivitatii.”

cartea presedintilor

379
the residence(am citit) The Residence: Inside the Private World of the White House –

(am citit) The Residence: Inside the Private World of the White House –

Am citit zilele acestea o carte care m-a facut sa ma gandesc la lipsa noastra de modele si cum nu stim sa le cultivam pe modele pe care le-am putea pastra pentru generatii.

Cartea se numeste “The Residence: Inside the Private World of the White House, este scrisa de o doamna jurnalista Kate Andersen Brower si in ciuda titlului nu e despre scandaluri, barfe si cancanuri.

Oricare dintre informatii – chiar si cand ele sunt la limita – n-au character de canc can. Doamna Brower a intervievat zeci d eoameni care au lucrat sau mai lucreaza la Casa Alba, de la electricieni, menajere, floristi, majordomo, dar si cateva dintre primele doamne ca sa adune informatii despre viata civila a locatarilor – familia presedintelui – si cum au incercat acestia sa-si pastreze partea civila intr-o perioada a vietii lor in care capul familiei decidea soarta lumii.

Sunt fragmente care vorbesc despre cat de greu le-a fost copiilor presedintilor, mai ales cand erau adolescenti. Toti voiau sa faca petreceri sau sa mearga la petrecerile colegilor de scoala – ceea ce e normal pentru un tanar de 17 ani de exemplu – doar ca primele doamne fara exceptie preferau ca petrecerile copiilor sa fie in resedinta lor private pentru a fi in siguranta, de parte de ochii lumii.

Unul dintre majordomi povesteste cum fetele Bush au obtinut la sfarsitul unui an scolar terminat cu note foarte bune, dreptul de a face o petrecere. Presedintele si sotia au plecat la Camp David, o sala din resedinta privata a fost modificata, eliminindu-i-se mobila, cei de la bucatarie au pregatit gustari, iar fetele s-au ocupat de restul petrecerii.

Familia Bush a cerut ca usile dormitoarelor sa ramana inchise, au pregatit doua dintre camerele de oaspeti si copiii au putut ramane acolo peste noapte, iar dimineata au  avut un brunch pregatit de staff-ul Casei Albe.

*

Una dintre ingrijitoare povesteste care sunt regulile job-ului ei: daca face curat in resedinta si vin presedintele si prima doamna ii intreaba daca poate continua, daca primeste acordul isi continua munca fara sa asculte conversatiile lor. I s-a intamplat insa sa faca curatenie in baie, sa intre prima doamna Reagan in resedinta, pentru o disputa casnica cu presedintele Reagan si sa inchida usa la baie ca sa-si continue disputa in privat. Ingrijitoarea a stat in baie pana cand au plecat atat domnul, cat si doamna Reagan.

*

Tot doamna Nancy Reagan povesteste despre prietenia sotului sau, presedintele Regan cu majordomul. Amandoi aveau o pasiune comuna – pescuitul, iar cand Presedintele Reagan pleca la resedinta sa private, il invita mereu si pe majordom ca sa pescuiasca impreuna.

*

Cartea incepe un momentul emotionant si socant al asasinarii lui Kennedy si cum staff-ul incerca sa o sustina si sa o sprijine  pe Jackie Kennedy.  In ziua inmormantarii, cand Jackie a decis ca va merge pe jos prin multime pe bulevard in spatele sicriului, ea l-a chemat pe majordomul care avea grija de bagajele presedintelui, care ii pregatea intotdeauna lucrurile pentru orice deplasare si i-a daruit una dintre cele doua cravate pe care le avusese in bagaj in ultima lui deplasare.

Si tot la categoria gesturilor discrete, dar emotionante, in perioada scandalului Monica Lewinsky, bucatarul ii lasa discret pe masa doamnei Hillary Clinton prajitura cu ciocolata pe care o iubea cel mai mult, in semn de atentie speciala pentru o perioada grea.

*

the residence  Ce face cartea aceasta?

Umanizeaza presedintii americani, ii arata – fara sa-i barfeaca sau sa-i judece – in momente intime, vulnerabile, frumoase. Ii arata si in certuri domestice, dar si in perioade tensionante la nivel social sau politic.

E o carte prin care iti creste respectul si pentru cei care lucreaza la Casa Alba, dar si pentru cei care au locuit acolo. Vorbeste despre dedicatie, discretie, devotament si, uneori, indeplinirea unor sarcini care pareau imposibile.

E o carte scrisa foarte fin, foarte obiectiv, ca si cum ar fi o conversatie diplomatica si, desi ai acces la informatii intime, nimic nu pare a barfa.

Mi-ar placea foarte mult sa existe asemenea model de jurnalism si la noi. Sa existe o carte despre oamenii si povestile emotionante ale personalului administrativ de la Cotroceni. Am invata multe despre istoria noastra.

Cartea nu este tradusa la noi, a aparut in 2015 si poate fi cumparata de pe Amazon.

850
barack obama loves hot sauce 1Blogul cu retetele de la Casa Alba

Blogul cu retetele de la Casa Alba

Familia prezidentiala americana e mai tare la PR decit oricare alta familie

daca v-ati intrebat ce maninca presedintii si daca vreo prima doamna gateste, raspunsul in gasiti pe un blog suuuuper simpa cu retelele meniurilor de la Casa Alba: OBAMA FOODORAMA

(sigur ca avem si ceva educativ pe acolo – despre cum “coptul” si “fiertul” sunt noul “prajit” – si cite ceva despre legislatia in materie de alimentatie.

deliciul sunt insa retele. iata una:

The Obama Family Chili Recipe

Ingredients
1 large onion, chopped
1 green pepper, chopped
Several cloves of garlic, chopped
1 tablespoon olive oil
1 pound ground turkey or beef
1/4 teaspoon (each) of ground cumin, ground oregano, ground turmeric, and ground basil
1 tablespoon chili powder
3 tablespoons red wine vinegar
Several tomatoes, depending on size, chopped
1 can red kidney beans
Method
1. Sauté onions, green pepper and garlic in olive oil until soft.

2. Add ground meat and brown. Combine spices together into a mixture, then add to ground meat.

3. Add red wine vinegar. Add tomatoes and let simmer, until tomatoes cook down.

4. Add kidney beans and cook for a few more minutes.

Serve over white or brown rice. Garnish with grated cheddar cheese, onions and sour cream.

Blogul mi l-a trimis Mr P care mi-a atras atentia ca se afla acolo si reteta hamburgerului preferat al lui Obama, dar cum eu promovez mincarea sanatoasa (ha!) va recomand o alta reteta Orange Yogurt Cake With Baked Apples by Bill Yosses, Executive Pastry Chef, White House

572

Obama, again.

Daca noi am spune o rugaciune cu citeva zeci de mii de oameni alaturi, am fi patetici. Ei sunt emotionanti.

Daca noi am celebra un nou presedinte, ne-am balacari. Ei isi aduna toti presedintii in viata si –si string miinile diplomatic.

Daca noi ar trebui sa facem un spectacol ca sa celebram un presedinte, am comenta cu referiri la Cintarea Romaniei si la comunism. Ei cinta, spun poezii si au audienta maxima; in toata lumea.

*
Cind am vzt ceremonia de depunere a juramintului noului presedinte american, am avut un gind: uite de asta americanii fac filme care misca muntii din oameni, in timp ce noi (si europenii in general) transformam totul in teze filosofice.

*
in timp ce conduceau familia Bush catre elicopterul care-i muta din Casa Alba, Barack si Michelle Obama se tineau de mina, tinereste, sportiv chiar. Laura Bush isi tinea sotul de brat, strins, undeva cu mult deasupra cotului, locul unde stringerea ar fi fost naturala.
Mi-a plct detaliul asta care le definea, involuntar, personalitatile. Dar tot nu-mi place Obama: e mult prea vedeta si prea show off ca sa mai si para convingator si plin de substanta.

1741
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!