Tag : colectiv

victoria cocias tedy neculaPovestea unei fotografii cat doua filme… sau cat o viata

Povestea unei fotografii cat doua filme… sau cat o viata

 

In fotografia de mai sus e o poveste cat o viata.

Tanarul care e in dreapta, Tedy Necula, este regizorul filmului in care joaca doamna din stanga – Victoria Cocias. E primul lui lung metraj, Coboram la prima, o poveste despre vietile mai multor calatori care raman blocati intr-un vagon de metrou, in dimineata de dupa incendiul Colectiv.

 

Tedy are 28 de ani si in 2002 juca in filmul Noro, povestea unui baietel cu probleme locomotorii de la nastere care se afla intre lupta mamei (Victoria Cocias) pentru a-l integra si dorinta tatalui (Dorel Visan) pentru a-l proteja de greutatile lumii care nu e pregatita sa-l accepte asa cum s-a nascut el.

Acolo, in 2002, cand avea 13 ani – sub bagheta magica a regizorului Radu Gabrea – Tedy (care e asemeni personajului Noro, cu tetrapareza de la nastere)  a inteles ca si el poate sa faca bine daca se exprima prin film. Cand a terminat scoala (parintii nu s-au lasat invinsi de sistem si l-au dat la o scoala normala, de stat), a inceput sa lucreze voluntar pentru ONG-uri ca sa –i  ajute cu productia video si mesajele lor sa fie cat mai vizibile.

In acesti 15 ani Tedy a devenit speaker motivational, a facut documentare depre persoanele cu dizabilitati, a lucrat in televiziune si si-a castigat respectul a mii de oameni.

 

Saptamna trecuta am fost la filmarile primului lui lung metraj, “Coboram la prima”, un film care ii are in distributie pe Emanuel Oprea, Constantin Cotimanis si multi multi altii.

Tedy reuseste in acest film sa scrie putin din istoria cinematografiei moderne pentru ca i-a convins pe Adrian Paduraru si Teodora Mares sa fie un cuplu din nou pe ecrane, la 32 de ani de la Declaratie de Dragoste. (in toti acesti ani, doamna Mares a refuzat sa mai joace alaturi de dl Paduraru, considerand ca acel cuplu a fost f puternic in memoria colectiva si nu are sens sa reincalzeasca supa. Ei bine, acum in filmul a carui actiune are loc a doua zi dupa incendiul de la Colectiv, cei doi actori joaca rolurile unui cuplu… care se desparte:) )

M-am dus cu treaba pe set ( Tedy avea invitati jurnalisti, iar eu am incercat sa fiu o gazda buna pentru ei) si, acolo pe platou, avandu-i fata in fata pe Tedy si Doamna Cocias am realizat puterea acestei (re)intalniri: mama din filmul care l-a adus pe Tedy aproape de cinematografie e in continuare alaturi de el la primul lui lung metraj.

Si cred ca domnul Radu Gabrea ar fi foarte fericit sa-I vada ca lucreaza din nou impreuna, pentru ca i-a urmarit indeaproape activitatea lui Tedy.

De fiecare data cand merg pe platourile de filmare ale peliculelor romanesti, ma gandesc ca aceasta industrie rezista si creste din prietenie, pentru ca multi actori muncesc pe bani f f putini, multi regizori fac filme cu bani de acasa, dar ce ii aduna e prietenia.

 

1692
angela-gheorghiu-photo-01#Colectiv – Inca o lectie grea invatata via Angela Gheorghiu

#Colectiv – Inca o lectie grea invatata via Angela Gheorghiu

Speta suna asa: Angela Gheorghiu, profund marcata de nenorocirea de la Colectiv, a decis in decembrie 2015 sa faca prima ei gala caritabila in Romania si prima gala pe care a organizat-o vreodata de la cap la coada, ca sa stranga fonduri pentru victimele de la Colectiv.

Imaginati-va o soprana – poate cea mai mare soprana a lumii in acest moment – care se apuca sa dea telefoane sa-si faca echipa ca sa organizeze gala umanitara (de obicei, artistii de calibrul domniei sale sunt invitati la gale si nu au treaba cu organizarea lor) si tot efortul pe care-l implica acest drum pe care nu esti obisnuit sa mergi.

Pentru ca am prieteni apropiati care s-au aflat la capatul celalalt al telefonului cind doamna Angela Gheorghiu i-a rugat sa se implice – probono – in organizarea acestei gale, stiu foarte bine cum au stat lucrurile.

A fost un efort imens – logistic si uman, toti cei implicati (orchestra, cor, dirijor, echipe de top in stringere de fonduri, in organizare de evenimente, in comunicarea lor) au fost cooptati probono si evenimentul a avut 3 directii:

– stringere de fonduri pentru victimele colectiv si un mesaj de incurajare si sustinere pentru familiile lor

– un mesaj cu putere de exemplu pentru ca si alti artisti de calibrul Angelei Gheorghiu sa faca actiuni similare, dar si o forma de educatie sociala prin cultura

– un concert rar de care bucurestenii sa se poata bucura, intrucit programul Angelei Gheorghiu nu e foarte darnic cu vizitele si concertele la Bucuresti

In colaborare cu fundatia Pretuieste Viata a Andreei Marin (cooptata pentru ca avea experienta foarte mare in stringere de fonduri) , cu donatii externe dar si cu sumele incasate din bilete s-au strins 430.000 RON.

Numai ca banii incasati din bilete – adica  231.525 RON  – care ar fi trebuit sa fie achitati de operatorul S.C. Project Expoziție Games & Sports S.R.L (biletoo.ro) catre Fundatia Pretuieste Viata nu au fost nici pana acum livrati.

Si-acum situatia arata asa:

Angela Gheorghiu si Andreea Marin (prin Pretuieste Viata) si-au dorit si isi doresc sa faca totul intr-un cadru foarte organizat si au stabilit ca vor da banii mai departe catre Fundatia Estuar care are in evidenta 150 de familii afectate de incendiul de la Colectiv.

Victimele de la Colectiv au tot mai multa nevoie de bani pentru ca au iesit din spitale, au de facut recuperari, au de mancat si platit facturi, iar ei nu pot munci pentru ca sunt inca – multi – incorsetati in bandaje mai ales la maini.

– pentru ca Gala Caritabila a fost un eveniment ultra mediatizat (mediatizarea a ajutat la strangerea banilor), victimele incep sa solicite bani de la Fundatia Pretuieste Viata si, sub imperiul frustrarilor (de la oboseala, stres, boala) sa se revolte ca nu primesc bani in clipa in care-i cer.

Banii sunt inca in aer pentru ca baiatul care a incasat biletele nu i-a livrat. (ceilalti bani din donatiile directe au plecat catre Estuar).

ce am invatat eu din asta?

Ca in Romania e foarte greu sa faci bine. Si de multe ori cind vrei sa faci bine si sa si educi prin actiunea ta, te lovesti de ziduri grele si ramai cu rani rele.

Cred ca Angelei Gheorghiu ii era mult mult mai simplu sa faca o donatie directa catre citeva familii ale victimelor de la Colectiv cu banii pe care i-a strins din donatii directe. Doar ca n-a vrut sa faca o “susha” si a incercat sa lucreze asa cum se face peste tot in lume, sa aiba o gala umanitara prin care sa stringa bani, dar sa si miste suflete ca sa se declanseze un alt sir de donatii.

Intre timp, pentru ca e in Romania, a inghitit-o sistemul.

Personal ma bucur ca am avut intelepciunea sa realizez in acele momente de criza ca e mult mai eficient sa donez direct in conturile prietenilor care au fost afectati la Colectiv. Am gindit pragmatic stiind ca au cheltuieli urgente si ca, prin orice fundatie, dureaza pina ajung banii la ei.

Am donat in primele zile dupa accident mai multor victime aflate in situatii de criza, am donat si in saptaminile urmatoare si, mi-am promis, am sa donez constant o perioada mai lunga pentru ca oamenii respectivi nu pot munci si trebuie sa-si plateasca medicamente si facturi. (chiar si asa, am facut si donatii pentru Crucea Rosie si Mereu Aproape via sms)

Dar lectia asta trista, despre cum apare o rotita din mecanism care se impotmoleste si strica ceasul atunci cind ai mai mare nevoie de el, e ceva ce ar trebui sa invatam sa schimbam. Pentru ca nu e eficienta calea individualismului – donez si tac -, ci cea  in care ne unim eforturile si emotiile si miscam muntii.

9986
angela gheorghiu umanitar colectivconcertul umanitar ANGELA GHEORGHIU – o rugaciune COLECTIVa

concertul umanitar ANGELA GHEORGHIU – o rugaciune COLECTIVa

Am fost aseara la gala umanitara exceptionala organizata de Angela Gheorghiu in sprijinul victimelor de la Colectiv si tot ce am in minte, dincolo de emotia puternica, sunt super energia cu care am plecat din sala și gandul ca acest concert n-a fost despre a canta.

Prin lucrarile alese, Ateneul s-a transformat intr-o biserica in care spectatorii si-au spus rugaciunile. Angela Gheorghiu a si cantat ”Tatal nostru” o lucrare compusa de Anton Pann si, pentru ca stateam foarte aproape de scena – in primul rand -, i-am vazut pe muzicienii din Filarmonica George Enescu cum murmurau cuvintele din Biblie, dar si pe spectatorii din jurul meu cum se emotionasera profund.

In sala se aflau iubitori de muzica clasica, veniti special pentru a o asculta pe Angela Gheorghiu (care canta foarte rar in Romania); erau – in mare majoritate – departe de cei care ar fi mers in cluburi precum Colectiv, iar faptul ca, prin achizitionarea biletelor, au donat pentru familiile victimelor de la Colectiv mi se pare o foarte frumoasa intalnire intre lumi si muzici.

De asta cred ca acest concert n-a fost despre a canta ci despre a uni lumi si spirite: Corul si Orchestra Filarmonicii George Enescu au sustinut  pentru a treia oara in toata istoria lor un concert fara a primi un fee, unul dintre cei mai prestigiosi dirijori romani – Tiberiu Soare – si-a gasit timp pentru repetitii, iar Angela Gheorghiu, dincolo de efortul domniei sale de a-i reuni pe toti – a dat telefoane pentru donatii speciale la prieteni din strainatate si – departe de ochii lumii – a fost in spital sa se intalneasca cu ranitii de la Colectiv si sa-i bucure.

Am vazut o Angela Gheorghiu foarte emotionata si foarte foarte concentrata in prima parte a concertului –  piesele cu influenta religioasa – si-o Angela Gheorghiu cu un zambet cald si cu speranta in a doua parte cand i-a bucurat pe spectatori cu doua fragmente din lucrari de Puccini, aflate in repertoriul sau (Tosca – Vissi D’arte si Gianni Schicchi – O mio babbino caro).

Si-o Angela Gheorghiu care – pe zambet – a facut instructie cu noi, spectatorii: ne-a ridicat in picioare si-am cantat impreuna imnul national.

Mi-a adus aminte de tonul ei dojenitor din timpul unui interviu pe care l-am facut in urma cu cativa ani, cand i-am spus ca mentioneaza mereu in gale si interviuri ca e din Romania.

„De ce puneţi voi, jurnaliştii, mereu problema aşa? Cum să nu spun, dacă aşa este. Îi pun să scrie că sunt din Adjud din România, nu doar ţara. Dacă m-aş fi născut într-un sătuc dinAmerica, n-as fi avut acelaşi respect?”, a ripostat strângând pumnul drept şi aducându-şi mâna pe lângă corp.

Aceeasi incrancenare a pumnului drept am vazut-o si aseara cand canta Imnul National.

puteti dona pentru #colectiv in aceste conturi
RON RO25BRDE445SV33742074450
EUR RO13BRDE445SV33742314450

 

angela gheorghiu umanitar colectiv 2

1361
angela gheorghiu colectiv#Colectiv Angela Gheorghiu Concert caritabil

#Colectiv Angela Gheorghiu Concert caritabil

Sunt momente in care n-ai nevoie sa-ti spuna altii despre un om ca e bun – din aluatul bun – pentru ca faptele vorbesc de la sine.

Faptele arata asa, Angela Gheorghiu  – al carei program  in acets moment este foarte foarte incarcat  – a aflat de intimplarea trista de la Colectiv din urma cu citeva saptamini. La momentul respectiv a donat bani, dupa care si-a spus ca e prea putin si impreuna cu minunatul dirijor Tiberiu Soare si participarea Corului si a Orchestrei Filarmonice “George Enescu”, dar si cu asociatia “Pretuieste viata” au pus la cale de un concert caritabil ale carui incasari merg catre victimele de la Colectiv.

Angela Gheorghiu a participat la unele dintre cele mai mari gale caritabile din lume dar este pentru prima data cind initiaza si sustine integral un concert umanitar la Ateneul Roman, in beneficiul unei cauze care a produs si produce, la nivelul intregii societati, valuri de compasiune, solidaritate si dorinta de schimbare in mai bine.

“Nu pot sa nu ma gandesc nu numai la victime, dar si la rudele si prietenii acestora afectati, la randul lor, de tragedia de la Clubul Colectiv. Ei toti au nevoie de acum incolo de sustinerea intregii societati romanesti, de promisiunea ca asemenea dezastre nu se vor mai repeta. Fiecare dintre noi, de la mic la mare, e dator sa fie profesionist si responsabil, orice ar face, orice rol ar juca, nu numai pentru sine, dar si pentru cei din jur. Este timpul sa trecem la fapte nobile, e timpul sa fim solidari, e timpul sa fim mai buni, mai implicati, mai omenosi.”

Omenesc este ca, in asemenea momente, sa se implice toti oamenii de cultura din Romania, sa daruiasca fiecare ce are mai bun semenilor sai, pentru a fi bune si importante exemple de urmat. Noi, muzicienii, nu trebuie sa uitam niciodata ca muzica estel imbajul international pentru suflete, ca uneste spirite si culturi diferite si ca poate si trebuie sa fie parte din vindecare – nu numai a indivizilor, ci si a societatilor.”Angela Gheorghiu

Biletele au pret unic 315 ron si pot fi achizitionate de la retelele BILETOO.ROsi BILET.RO, darsi din Librariile Librarium si Eminescu, magazinele Flanco, Palatul National al Copiilor si magazinul BiletFan – Statia de metrouUnirii 1.

Puteti sustine Campania si donind direct in conturile deschise special de Fundatia “Pretuieste Viata” pentru acest eveniment.

RON      RO25BRDE445SV33742074450

EUR       RO13BRDE445SV33742314450

 

985
shutterstock_toamnaM-am intors pe blog. Viata merge mai departe.

M-am intors pe blog. Viata merge mai departe.

In ultimele doua saptamani nu am putut scrie nimic. Mi s-a parut mai util, mai uman, mai eficient sa fac ce pot ca sa-i ajut pe cei pe care-i cunosteam si au fost la Colectiv. Sau pe cei pe care nu-i cunosteam, dar ii puteam ajuta.

De la donatii la a pune lumea in contact ca sa se ajute intre ei. Orice.

N-am avut puterea sa scriu despre ceva pentru ca orice vorba mi s-a parut inutila, era mai important sa ajut cu fapta acolo unde putea.

N-am avut puterea sa scriu despre ei si am sa ma intorc la evenimentele de acolo ca sa pot scrie cind rana nu va mai fi singeranda. Pentru ca stiu ca si aici, in acest colt de internet, trebuie sa ramina o marturie a existentei lor.

*

Cred ca zilele astea suntem intr-un doliu colectiv. Toti. Am acumulat emotii, frustrari, dureri si trebuie sa ne dam timp ca sa se mai disipeze. Pentru ca, intr-o forma sau alta, am pierdut ceva.

Unii aleg sa-si verse frustrarile in spatiu public, sa-i certe pe altii, sa caute vinovati pentru frustrarile lor si tot ce reusesc este sa creasca si mai mult valul de ura si de frustrare care e deja la nivelul unui Tzunami.

Dar in aceste vremuri de doliu cred ca e mai important sa ne concentram pe ceea ce e frumos. Eu am ales sa incep sa invat lucruri noi, sa citesc lucruri despre care nu auzisem inca, sa asimilez informatii frumoase.

Asa ca m-am dus la TEDx si la Google Pulse ca sa descopar oameni care au facut, prin proiectele lor, sa se miste lumea. Am inceput sa citesc despre trauma colectiva de la 9/11 ca sa inteleg care-s pasii pe care-i vom parcurge pana ne vom reveni si ca sa nu mai mai supar cand unii sau altii isi vro varsa frustrarile pe mine. Ci sa am intelepciunea sa-i las sa se descarce de ura ca sa se poata incarca mai tirziu cu ceva frumos.

Pentru ca viata merge mai departe si depinde de mine cum aleg sa o traiesc in continuare, iar daca altii au reusit sa treaca prin lucruri grele si s-au ridicat, e doar o chestiune de perseverenta si putere interioara ca sa reusim si noi.

*

Ma intorc la scris de astazi, dupa mai bine de doua saptamani si sper sa pot sa va arat in continuare lucruri frumoase, intamplari care sa va deschida orizonturi, care sa va arate oameni de la care avem ce invata, care sa ne transforme in oameni mai sanatosi (mental si emotional)

Voi continua sa donez lunar o suma de bani catre victimele de la Colectiv.

 

 

 

1609
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!