Tag : constantin chiriac sibiu

pinaPina Bausch ar fi putut veni la Sibiu

Pina Bausch ar fi putut veni la Sibiu

Pina Bausch ar fi putut veni la Sibiu in 2006, la Festivalul International de Teatru de aici. faptul ca nu a ajuns e unul din marile regrete ale directorului festivalului, Constantin Chiriac, legat de participarile din cei 18 ani de existenta a evenimentului de la Sibiu.

Erau in negocieri de citiva ani, programele si planetele li se aliniasera si romanii ar fi putut sa fie martorii unei mega experiente.

dar, Sibiul cistigase titlul de Capitala Culturala Europeana pentru 2007 si banii cu care festivalul ar fi platit compania Pinei ar fi fost mai utili pentru realizarea a 3 productii cu care teatrul sa onoreze evenimentul. asa ca decizia a fost una de business, Constantin Chiriac gindindu-se ca trupa Pinei poate veni in anii viitori.

in 2008, trupa Pinei era angajata in multe contracte si nu a putut veni, in 2009 artista a murit.

*
l-am vazut ieri pe Constantin Chiriac explicind regretul asta, la o intilnire privata cu 6 bloggeri ( o intimplare de mare finete in contextul in care festivalul are tema Comunitati, directorul festivalului are un program extrem de aglomerat, dar a vrut sa se vada cu bloggerii. mi-nu-nat!).
pe cind vorbea de regretul ca n-a adus-o pe Pina, Chiriac se uita in jos, in dreapta la hirtiile de pe masa.
si-a ridicat privirea cind ne-a zis “mai sunt si alte trupe pe care nu le-am adus inca pentru ca nu ni s-au potrivit programele, dar pe astea stiu ca pot sa ma lupt sa le aduc in anii viitori. cu Pina nu mai am cum.”

*
despre intilnirea cu domnul chiriac a scris Oltea ( nebuloasa) pe larg aici

*
puteti vedea in aceste zile in cinematografele din bucuresti dancing dreams, un film despre un proiect realizat de compania Pinei Bausch.

3041
avalansa-2_304x215topurile mele 2010 – teatru

topurile mele 2010 – teatru

Am vazut putine spectacole de teatru anul acesta, nu stiu de ce mi-am pierdut bucuria de a merge la teatru. Sau am revenit la starea mea de acum vreo 3-4 ani, cind nu ma urneai la teatru nici cu promisiunea ca-mi oferi luna de pe cer.

Am avut sentimentul ca am vazut piesele deja, ca stiu ce vor face regizorii (pentru ca i-am mai vazut facind asta). Probabil ca am gindit superficial.

Ce mi-a placut foarte mult:

Strigate si Soapte (regia Andrei Serban, Teatrul Maghiar din Cluj). L-am vazut in Festivalul National de Teatru si-am fost lovita pe dinauntru, intim, de subiect. Mi s-a parut ca e cea mai personala dintre piesele pe care le-a montat Andrei Serban, am avut sentimentul ca stiu care sunt personajele din viata reala care seamana cu cele de pe scena (desi textul e inspirat de Ingmar Bergman). M-a chinuit emotional piesa, prin mesajul ei. Am fost atit de mult in poveste, incit am fost furioasa ca am vazut-o dupa piesa pe una dintre actrite, in civilie, vorbind la telefon intr-un colt de strada. “Trebuia sa stea in cabina pina ar fi plecat oricare spectator din zona teatrului”, mi-am zis suparata. Abia mai tirziu mi-am dat seama ca trecuse mai mult de o jumatate de ora de cind se terminase piesa si spectatorii ar fi trebuit sa fi fost departe.

Momentul de magie, irepetabil, de la lectura Marea Iubire a lui Mihail Sebastianl ( cu Marius Manole si Rodica Mandache) de pe terasa La Motoare. La 20 de m distanta era muzica rock, nimeni din public n-a auzit altceva decit replicile celor doi. Si vintul care le incurca paginile si parul.

Scenografia de la Avalansa facuta de Iuliana Vislan (regia Radu Afrim). Minunata in fiecare detaliu. Mi-as fi dorit sa locuiesc in casa aceea, sau sa o rog pe Iuliana sa vina acasa la mine.

Ce nu mi-a placut:

Warlikowski, tot in FNT. Poate ca nu-s suficient de pregatita pentru piese de genul acesta. Trebuie sa recunosc ca am iesit la jumatatea piesei, desi m-am dus cu mega asteptari, l-am si intilnit pe Warlikowski in cadru restrins ca sa-l “simt”. Dupa festival i-am citit cartea autobiografica. Mi-a placut mult.

UNITER a decis ca Festivalul national de teatru sa fie “administrat” cu unic selectioner pentru un an. Nu are importanta pe cine a numit drept selectioner, poate sa fie si Tutankamon, dar si mama Omida in locul selectionerului, daca are de facut treaba pentru un an NU VA CONSTRUI NIMIC. Trupele mari de afara au programele antamate cu cel putin un an inainte, nimeni nu poate face minuni in aceste conditii (fara bani, fara contacte, fara planning).

Daca festivaul de la Sibiu are succes este pentru ca s-a construit in timp; dl Constantin Chiriac a dezvoltat relatii personale cu multi directori de teatre din lume, cu regizori sau directori de companii de teatru importante si poate antama cu mult timp inainte productii importante.

Nu cred ca va fi posibil sa mai avem la Bucuresti piese care sa ne bucure, sa ne inspire, sau care sa ne provoace sa experimentam artistic.

Ce astept in 2011?

Ivanov cu Vlad Ivanov, Victor Rebengiuc, Mirela Oprisor, Marius Manole, in regia lui Andrei Serban. Textul e super  super ofertant, distributia e minunata si-i iubesc pe toti cei mentionati, asa ca va fi o experienta pe care n-o s-o ratez. Premiera undeva in februarie la teatrul Bulandra.

3588

FITS 2010 – very exclusive stuff – part 1

ceea ce urmeaza nu e la vedere in festivalul de teatru de la sibiu. si e cu atit mai valoros.

gratie Ruxandrei Predescu, PR-ul festivalului, aruncam o privire in cartea de onoare FITS: ce au scris vedetele care au fost pe aici. si cind zic vedete – spun oameni despre care stie o lume intreaga… o lume serioasa.

*

It is always a great pleasure to taste the food of a great chef… it always seems so much better than our own… so I delight in returning to Sibiu to sample the wonderful cuisine of my great friend & festival chef Constantin Chiriac. Such delicious delicacies.

Best wishes & admirations

Jonathan Mills

*Jonathan Mills este directorul festivalului de la Edinburgh, unul dintre cele mai mari festivaluri de teatru din lume. El- unul dintre cei mai faimosi oameni de cultura din lume☺

2227

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!