Tag : delta

psad logo#decitit Comoara din Delta – carte emotionanta cu povestile copiilor din Delta Dunarii –

#decitit Comoara din Delta – carte emotionanta cu povestile copiilor din Delta Dunarii –

Astazi la Gaudeamus se lanseaza o carte foarte emotionanta ”Comoara din Delta” care contine “relatări ale copiilor din Delta Dunării despre lumea lor”.

Cartea este coordonata de Cristian Teodorescu si are poveștile si aspiratiile unor copii din Delta, cu varste cuprinse între 10 și 14 ani. Lucrarea este completata cu proză scurta semnata de Lavinia Braniște, Andrei Crăciun, Florin Iaru, Aurora Liiceanu, Bogdan Răileanu, Cristian Teodorescu, autori consacrați care iubesc Delta si care au acceptat, cu generozitate, sa contribuie la această opera colectiva, ce urmează a fi lansata la Gaudeamus, împreuna cu editura Vellant.

Iata un fragment din prefata cartii scrise de Ivan Patzaichin

Fiecare copil pe lumea asta are dreptul și poate! să ajungă campion cînd se face mare. Trebuie doar să găsească sportul sau meșteșugul pentru care are talent, și, cu puțin sprijin și ceva imaginație, să-l transforme în vis.

A fi campion nu e doar despre medalii și podium, ci înseamnă, în primul rînd, să te bucuri de ceea ce faci și mai ales să știi că ai dat tot ce se poate ca să fii cel mai bun. Și apoi vine și recunoașterea, medalia, fie că e în sport sau în altă vocație. Uneori, porți medalia pe dinăuntru; este făcută nu din aur, ci din însuși sentimentul că ai făcut cel mai bun lucru pe care îl puteai face într-un anume moment.

[…]

Eu cînd eram mic voiam să mă fac pilot (sau poate chiar avion?! nu-mi amintesc precis…), pentru că singurele mijloace de transport pe care le văzusem pînă atunci erau barca și avionul – cînd leneveam în lotca bunicului cu ochii pe cer. Așa a început visul meu de a fi campion. În toate întîlnirile pe care le am cu copiii, le spun să-și caute și apoi să-și urmeze visul. Nu este doar un clișeu. Este ceea ce eu am făcut și, chiar dacă fiecare reușită pe care am avut-o a debutat cu un eșec (de multe ori răsunător), este singura cale pe care o știu.

Copii, urmați-vă visul!

coperta Comoara din Delta Comoara din Delta e o carte care i-a pus pe copiii din satele dintre ape fata in fata cu gandurile despre vocatia lor, despre ce le-ar placea sa faca in viata, dar ne pune si pe fiecare dintre noi in fata unei realitati la care nu avem acces  si care ar putea sa ne dea de gandit intru ajutorarea copiilor pe care-i intalnim cand mergem in vacanta in Delta..

Astazi la Gaudeamus vin copiii din Delta sa-si prezinte cartea si sa dea autografe. Unii n-au mai fost niciodata in capitala si, cu siguranta, niciunul n-a fost vedeta unei lansari de carte unde stau langa nume importante intr-un targ cu zeci de mii de carti.

Va dati seama cat de mult inseamna asta pentru increderea lor? Si ce energie primesc ca sa lupte sa-si implineasca visurile?

Mi-a povestit candva dl Patzaichin ca atunci cand a venit in Bucuresti din Delta, a venit sa se faca campion. Mintea lui a fost setata de la inceput sa fie campion ca exemplele de medaliati olimpici din satul lui. Si tot ce facea era gandit ca sa devina campion, nu-l deranja efortul, munca stia ca asta trebuie sa faca pentru a fi campion.

Gastiti cartea Comoara din Delta la Editura Vellant, e o carte pe care ati putea sa o cititi impreuna cu copiii vostri

pagina de gardă Comoara din Delta

1845
LAUREATI - SPORTUL ROMANESC DIN 2006LUCRURI BUNE IN ROMANIA: 6 sportivi si o idee minunata

LUCRURI BUNE IN ROMANIA: 6 sportivi si o idee minunata

Cind locuiesti intr-o zona izolata, pe virf de munte sau la citeva ore distanta de Tulcea pe canalele Dunarii, supravietuirea e principala ta tinta, hrana si sanatatea  sunt lucrurile pe care le cauta parintii tai si despre care inveti ca sunt cele mai importante pe lume.

Daca ai noroc ai televizor si electricitate, iar veniturile familiei tale sunt putin mai mari decit suma alocatiilor copiilor.

Scoala e ceva care iti aduce greutati: trebuie sa mergi multe ore pina la clasa, n-ai haine si incaltaminte. N-ai timp sa inveti (pentru ca obtinerea hranei e, am stabilit, lucrul de baza asa ca estii fie cu vitele pe munte, fie cu barca la pescuit) si deci recompensa de la scoala – nota cu care esti evaluat – nu e atit de mare incit sa te motiveze sa te mai duci.

Stiti cercul asta vicios care poate fi rupt doar cu puterea exemplului.

Ivan Patzaichin povestea acum ceva vreme ca el a renuntat la scoala pentru ca in zona la 16-17 ani toti baietii deveneau pescari. Dar, pentru ca avea in zona multi campioni olimpici si mondiali, a plecat la Bucuresti sa se faca campion.

Cum altii se fac medici, profesori, ingineri el s-a dus la Bucuresti hotarit sa se faca campion. Nu si-a pus nicio clipa problema ca nu o sa ajunga campion, el s-a dus sa faca tot posibilul sa FIE campion.

Si–a scris istorie in Romania si in lume.

*

Acum intoarce inca o parte din experienta sa de viata catre comunitatea din care provine cu o campanie menita sa arate importanta educatiei in comunitati si sa previna abandonul scolar.

De astazi timp de o saptamina, Asociatia Ivan Patzaichin- Mila 23 impreuna cu inspectoratele scolare din Tulcea si Brasov, dar si cu DC Communication incep un program care ar putea fi un pilot pe care sistemul de invatamint sa se sprijine.

6 dintre cei mai mari sportivi ai Romaniei merg si le povestesc copiilor din zone izolate cu sanse mari de abandon scolar despre greutatile prin care si ei au trecut, despre momentele in care au ratat si s-au ridicat, dar si despre momentele in care parea ca nu mai e nicio sansa de a iesi la mal si, prin munca si determinare, a aparut victoria.

Ivan Patzaichin, Toma Simionov, Vasile Dâba vor fi in Delta la Sulina, la Mila 23 si in satele cu 2-3 locuitori din zona,  Laura Badea, Mihai Covaliu, Alex Găvan vor fi in comunitatile retrase din judetul Brasov . Fiecare cu povestea lui in care a fost pus fata in fata cu un obstacol care l-a obligat sa-si depaseasca limitele, fiecare cu emotiile unor esecuri, dar si cu bucuriile unor mari, imense, succese.

Cum vor afla copiii povestile sportivilor?

Prin benzi desenate facute de Pisica Patrata, benzi desenate care explica in citeva cadre problema – cumpana – in care s-a aflat sportivul, lasindu-l pe copil sa deseneze ultimele cadre cu rezolvarea asa cum si-o imagineaza el. (momentul lui Ivan Patzaichin din poveste va fi cel cind, la Olimpiada, a concurat cu pagaia rupta)

E un program care ii invata pe cei mici ca nu doar nota e importanta, sau – daca vreti – ca nota e cea mai putin importanta in procesul de invatamint. Ca sunt importante dorinta de a invata, de a progresa si, mai ales, intelegerea ca din esecuri invata, ca nereusitele sunt doar niste trepte catre reusita pe care si-o doresc si pe care o vor atinge cu perseverenta, ajutati, sprijiniti de cei din comunitatea lor.

Campania Crestem in comunitate mai are si o componenta sociala – de a gasi povesti de succes, modele locale, si a le spune celorlalti despre ele, de a crea comunitati in jurul carora copiii sa creasca frumos, dar despre aceasta parte va povestesc zilele viitoare.

Sper sa am si eu o implicare cu rost in aceasta parte si imi doresc mult sa ma uit impreuna cu copii frumosi si talentati la povestile dintr-un loc minunat din Delta.

aici mai multe detalii despre proiect

crestem in comunitate

 

1849
hotel plutitorDesign: hotel plutitor

Design: hotel plutitor

Sunt dintre cei care viseaza sa -si petreaca o vacanta intr-un far, linga o mare, la marginea lumii.

E in plan asta pentru ca la vecinii nostri croati sunt multe faruri transformate in hoteluri.

Pentru cei care vor ceva mai mult lux/ urban, dar tot apa si liniste, vecinii sirbi au inventat hotelul plutitor: au facut niste mici apartamente din catamarane , cu dormitor, living si baie – o versiune plutitoare, daca vreti, a casuselor din Green Village de la Sf Gheorghe.

Ma rog, in cazul creatiei gindite de firma de arhitectura Salt & Water sunt si niste ferestre cit tot peretele ceea ce asigura super lumina in apartament.

Vestea buna e ca sunt de vinzare si pot fi mutate oriunde. Detalii aici

Iata cum arata.

hotel plutitor 2 hotel plutitor Floating-catamaran-2-yacht-design Floating-hotel-design

1848
mihaela marin2014, bine ai venit. astept 2015:)

2014, bine ai venit. astept 2015:)

in delta, cind barcile/salupele se intilnesc pe canale isi reduc viteza. unda de energie pe care o transmite apa, valul care se face de la viteza cu care trece o barca, poate rasturna cealalta barca, asa ca incetinirea e un semn de protectie si de respect. si pentru ca incetinesc, oamenii din barci au timp sa se salute. mai ales ca se vad rar.

*
2013 e primul an in care nu am facut un bilant detaliat, pe luni, cu amanunte de culise, pe blog de la ce a fost.

a fost un an bun.
am luat premii pentru munca mea, am facut parte din juriile unora dintre cele mai importante competitii din tara si-am schimbat putin (in bine, sper) viata unor scriitori, actori, studenti, jurnalisti cu deciziile privind premiantii.
am fost implicata in organizarea (in partea de comunicare) a unora dintre cele mai importante evenimente culturale ale anului (fest international de teatru de la sibiu, fest anonimul, campania UNITER artisti pentru artisti), am trainuit – la TIFF- actori cum sa comunice mai bine.
una dintre cele mai frumoase amintiri ale mele din 2013 e faptul ca, impreuna cu Tiberiu Mercurian, am schimbat ceva in Sibiu pentru totdeauna. si-mi place mult pentru ca iubesc Sibiul, dar si pentru ca oamenii nu vor afla cum de s-a schimbat un anume loc care o sa-i bucure multi ani de acum incolo.:)
am lucrat pentru si cu VUNK in proiecte minunate si gasca de nebuni simpatici de la Sublime (compania care manageriaza trupa VUNK) m-a facut de multe ori sa fiu foarte mindra ca-i cunosc si lucrez pentru ei.
am vorbit in conferinte si-am incercat sa spun, pe limba mea, despre lucrurile in care cred, sperind ca asta ii va ajuta si pe altii sa mearga pe drumul lor cu hotarire si rabdare.

doar ca in reportofon sunt interviurile de la cel putin 8 povesti care asteapta sa fie transcrise de luni de zile. in draft sunt alte citeva articole neterminate. iar pe drum sunt niste prieteni cu care n-am vorbit la fel de des ca in anii trecuti si niste lucruri-situatii-intimplari -povesti-amintiri aminate sau abandonate.

iar 2014 va fi probabil unul dintre cei mai aglomerati ani cu care m-am confruntat pina acum.
stiu ca o sa fac proiecte frumoase care o sa ma bucure si de care o sa fiu mindra, ca o sa-mi implinesc cel putin unul dintre visurile mele mari.
dar la fel de bine stiu ca o sa traiesc in viteza, cu disciplina si cu un timing perfect calculat al fiecarei zile pentru ca altfel n-am sa pot sa duc la bun sfirsit multele puncte de pe to do list.

astazi vreau doar sa le multumesc celor care au incetinit barca lor ca sa ma lase (si) pe mine sa trec. pentru ca reducindu-si viteza cu care au mers pe linga mine, am avut timp sa-i salut si sa-i mai vad din cind in cind. si pentru ca, incetinind, nu ne-am scufundat.

sa va fie bine si sa ne auzim fericiti si linistiti pe 1 ianuarie 2015

*
fotografie de Mihaela Marin (poate cel mai linistitor si mai emotionant loc din Delta, acolo unde Dunarea se varsa in Marea Neagra)

1643
chiraAnonimul secventa 4

Anonimul secventa 4

Ziua 4 de la Anonimul a fost cea in care am incercat sa vad un film si n-am putut sa deschid usa salii de cinema: erau prea multi oameni inauntru.

Era J’AIME REGARDER LES FILLES, filmul francezului Frédéric Louf, cu un premiu Cezar pentru tinara speranta.

***

Joia la Anonimul se dubleaza populatia; vin atit de multi turisti incit cresc semnificativ cozile la porumb fiert, in campus gasesti cu greu loc, te programezi la o masa in sat pregatita de o bucatareasa casnica ca si cum ti-ai rezerva loc la un restaurant select, reteaua de net e la un pas de supralicitare (Vodafone ofera wi-fi gratis pentru toata lumea) si, daca nu te-ai organizat bine sa vezi un film, poti sa patesti ca mine – sa nu mai ai loc, la propriu, sa intri in sala…

Dublarea populatiei de festival aduce cu ea si conversatii simpatice. Aseara in campus am vorbit mai bine de o jumatate de ora despre filmele din festival cu o tinara al carei nume nici macar nu il stiu; cind am aflat insa ca si ei i-a placut scurt metrajul austriac, Taxat, dar si The Door cu Helen Mirren, am avut impresia ca ne stim de-o viata.

Cum in partea a doua a festivalului vin si mai multi dintre protagonistii filmelor, la cina de aseara se triplase si numarul vedetelor prezente si-a fost amuzant, dar frumos, sa vezi o masa plina de producatori si actori care dezbat amintiri despre Olimpiade – cea care e pe cale sa se incheie, dar si cele care au insemnat mult in copilaria fiecaruia.

***

Ce am povestit cu Dan Chisu si cum a fost filmul lui Si caii sunt verzi pe pereti, plus doua recomandari de filme pe care va rog tare tare sa nu le ratati cind vin la MTR, aflat din cronicile din aplicatia Cinefili in Delta, creata special de Vodafone pentru festivalul Anonimul.

Irina Margareta Nistor povesteste tot acolo despre cum a descoperit un nou posibil protagonist al filmului Aviatorul al lui Martin Scorsese.

*

ieri am fost in Aventuraaaaa si am vazut pui de Chira

dar despre asta va povestesc putin mai tirziu

1286
picsay-1344334627bucuriile mele

bucuriile mele

foarte rar ma intreaba lumea care-s pasiunile mele. fie ca ne intilnim fata in fata, fie ca ma roaga sa raspund la intrebari pentru cite un articol. ma gindesc ca pasiunile mele sunt la vedere, in fiecare zi scriu despre lucrurile care-mi plac.

simona florea de la autentici.ro s-a gindit insa sa ma intrebe asta pentru un interviu si, fata in fata, cu intrebarea venita pe mail a trebuit sa ma gindesc foarte serios la un raspuns.

Pasiunile mele tin de liniste… sa citesc, sa vad filme, sa merg la teatru. Nimic special. Imi place, de exemplu, sa merg dimineata in Cismigiu, e o terasa linga debarcader, pe lac si sa stau acolo sa citesc.

In ultimii ani am devenit foarte pasionata de studierea structurilor narative, am facut chiar si un curs de scenaristica, tocmai pt a invata ce fac scenaristii in plus fata de jurnalisti, asa ca citesc multe cursuri despre scrieri:)

asta e raspunsul pe care l-am dat (toate intrebarile si raspunsurile sunt aici)

*

de dimineata – sunt la festivalul anonimul, in raiul numit Delta – ma gindeam ca lucrul care ma bucura cel mai mult e linistea.

pe la 6 si un sfert dimineata toata lumea din green village dormea , era asa de liniste incit auzeam o albina care era pe mini -lacul din fata mea, unde sunt citiva nuferi.

oamenii isi doresc intotdeauna ce nu au:) eu imi doresc sa existe zile in care sa nu aud niciun glas, sa nu vorbesc nimic, sa ne intelegem cu totii prin a simti si a intui, nu prin a vorbi.

*

sa nu ma intelegeti gresit, imi face foarte mare placere sa vorbesc cu oamenii, sa descopar povesti si locuri noi si sa le spun mai departe. dar ceea ce ma bucura cu adevarat e linistea, totala, afara si pe dinauntru.

1419
224582_10150275294457710_690752709_7438038_1791646_nEconomisesti cumparind cu cardul

Economisesti cumparind cu cardul

experimentul meu Economisesti cumparind cu cardul se apropie de sfirsit.

Ieri in linistea din Delta ( sunt la festivalul de film Anonimul ), mi-am facut calculele sa vad ce si cum mai am de cheltuit

si de-abia acum am constientizat puterea cumparaturilor online… culmea e ca nu are legatura cu bugetul (citi bani mi-am stabilit ca am sa cheltui), ci cu ceva… la care nu ma asteptam…

eram exact in locul din fotografia de mai sus. in mijlocul deltei, intr-o liniste minunata in care si adierea usoara a vintului se auzea ca si cum ar fi fost un suier… paream ca sunt in rai, la capatul lumii si eram conectata prin internet la outlet-ul unuia dintre cele mai mari branduri din lume…

asta mi se pare cu adevarat minunat si diferit de orice alta experienta, pentru ca – in linistea apartamentului meu – cumparatea unor lucruri via internet parea oarecum obisnuita. dar aici – unde nici masini nu sunt, pentru ca nu ai ce sa faci cu ele – sa cumperi ceva dintr-un magazin luxos al lumii e un pic SF:)

marea dilema a zilei a fost “mai am 15 euro.. ii cheltuiesc cu riscul de a depasi un pic bugetul ( pentru ca implica costuri de transport). raspunsul il aflati in 2 zile cind va arat cum mi-am administrat bugetul:)

*
altfel, daca sunteti la Sfintu Gheorghe si veniti sa ma trageti de mineca (eventual sa-mi povestiti daca v-ati cumparat vreodata ceva de pe internet ), va dau un tricou simpa pe care scrie “Everything on me is bought on the internet”. Astazi port si eu unul la fel…

1646
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!