Tag : dumbo

dumbo(JOC) Detectorul de imaginar – sau cum lumea mea nu seamana cu lumea ta

(JOC) Detectorul de imaginar – sau cum lumea mea nu seamana cu lumea ta

Zilele trecute, inainte de debutul festivalului de teatru de la Alexandria Ideo Ideis in bula mea de internet erau cateva marturisiri emotionante in care se aflau raspunsuri la intrebarea “pe tine cine te-a mintit?”

Era parte din Campania de promovare a festivalului si, urmarind povestile in care erau implicati si Marius Manole sau Dorina Chiriac, m-am gandit ca nuantele lui “am fost mintit” sunt multe, dincolo de perceptia adevarului. Exista un proverb japonez in care se spune: Exista adevarul Meu, adevarul Tau si Adevarul” si de fiecare data cand ma enerveaza ceea ce mie mi se pare a fi o minciuna, ma gandesc la proverbul acesta pentru ca imi aduce echilibrul sa stau frumos in banca mea cand mi-as dori sa reactionez vehement.

Dar cand mergem intr-o zona care pare “neutra” – in filme, picturi, povesti – lucrurile nu ni se mai par la fel de rele.

Povestea mea preferata din copilarie, am mai scris despre asta, este Dumbo, istoria unui elefantel nascut intr-o companie de circ care, pentru ca are urechile mult mai mari decat oricare alt elefant, e bataia de joc a tuturor animalelor. Dumbo ajunge un erou cand, cu sustinerea morala a prietenului sau – soricelul – reuseste sa-si foloseasca urechile uriase ca sa zboare…

Aceasta poveste despre a-ti gasi resurse sa reusesti si cand nu te incadrezi in tiparele normale e o minciuna dupa standardele corecte cu care apreciem Adevarul. Nu e ca si cum un elefant ar vorbi, s-ar putea imprieteni cu un soricel si s-ar lupta pentru visul sau de a zbura, dar povestea – ca multe alte desene animate sau povesti ilustrate – a inspirat si inspira mii de copii in fiecare zi.

Ii mint parintii pe copii cand le spun povesti? Orice parinte incepe prin a-l invata pe copil sa respecte adevarul, sa nu-l minta si incepe sa-i faca distinctie intre ce e adevarat si ce e fals.

Dar nu stiu daca exista parinti care le spun copiilor: “ok, dincolo de adevar si fals, mai exista si imaginar”, iar acolo – in imaginar – e lumea in care-si vor gasi de multe ori in viata sustinerea si motivatia.

Am prieteni care au copii cu prieteni imaginari pe care-i hranesc, ii duc la scoala, calatoresc cu ei – imaginar – prin lume.

Am prieteni artisti care in copilarie – introverti fiind – si-au petrecut mult timp in lumi imaginare unde si-au asezat in detalii incredibil de exacte momente pe care s-au straduit sa le si traiasca in viata, mai tarziu.

Pentru mine, zona imaginarului – cu filme, teatru, carti, dans – e o oaza in care-mi linistec mintea si imi caut resurse motivationale, dar si inspiratia. Sigur ca stiu ca unele povesti nu sunt adevarate , ca in arta nu sunt doar experiente non fiction sau autobiografii, ba din contra cand se depasesc granitele imaginarului, cand apar noi forme de exprimari artistice dincolo de eticheta fals sau adevarat, poti sa progresezi, poti sa vezi lumea din alta perspectiva. Si uneori te poti folosi de asemenea experiente artistice ca de niste trepte pe care urci pentru evolutia ta spirituala si emotionala.

De asta m-am bucurat foarte tare ca BRD a dat o replica foarte foarte simpatica la Campania “pe tine cine te-a mintit” realizand o aplicatie-joc care se numeste Detectorul de imaginar prin care poti sa vezi din alta perspectiva impactul teatrului asupra ta.

Ce trebuie sa faci? Joci jocul pe care-l gasesti aici si in functie de cate raspunsuri corecte ai , s-ar putea sa fii unul dintre norocosii care merg la cele mai tari spectacole din Festivalul National de Teatru 2017.

Dar dincolo de castigarea unor bilete la teatru, o sa primesti intr-o forma foarte frumoasa o lectie despre inainte de a te gandi ca un om minte, vezi daca nu e  vorba despre o perspectiva diferita asupra unui lucru, perspectiva generata de educatia si caracterul fiecaruia.

Aaa, si bonus, dincolo de acest joc care e despre adevar-fals imaginar, dar e si despre intelepciunea de a nu-i judeca pe oameni, ai parte si de o lecte indirecta de teatru.

Nu-ti face griji daca nu stii sa raspunzi la intrebarile despre piesele de teatru din joc. Daca nu bifezi raspunsul corect, apare un synopsis unde sunt toate informatiile.

Have fun cu jocul, il gasiti aici.

1176
dumbo1despre talent, perfectionism, smerenie si… restul lumii

despre talent, perfectionism, smerenie si… restul lumii

niciodata n-am avut senzatia de “restul lumii” mai prezenta ca zilele trecute in vizita mea in culisele Disneyland (am sa scriu curind un articol amplu despre ce nu se vede si cum se face magia la Disneyland).

obisnuiesc sa pun calificativul “rar spre niciodata” pentru lucrurile si oamenii care sunt aproape de perfectiune. sau ce imi imaginez eu ca inseamna perfectiunea.

in cazul oamenilor n-are legatura cu frumusetea fizica, ci cu capacitatea lor de a inova, de a fi creativi, de a misca muntii cu activitatea lor, a lasa urme in viata, toate astea combinate cu smerenie, har si o dorinta teribila de a se depasi pe sine.

saptamina asta am intilnit in Disneyland citiva oameni din acestia rari; incredibil de talentati, incredibil de perfectionisti (fiecare copil care vine trebuie sa vada show-ul in cea mai buna forma, cu personajele din parade aratind impecabil, cu zimbete cristal si bucuria ca si cum ai face pt prima data asta, desi o faci 365 de zile pe an, uneori de mai multe ori pe zi). oameni cu o pasiune incredibila pentru meseria lor (ca era gradinarit, inovatie tehnica sau creare de costume), oameni cu o atentie la detalii care te socheaza prin profunzimea ei, oameni care au schimbat lumea.

si cu toate astea, oameni de o modestie si un bun simt incredibile.

stiu ca oamenii (si copiii) cind pleaca de la Disneyland regreta pentru ca mai voiau sa stea acolo ca sa fie in lumea viselor si a povestilor, eu intru intr-o alta categorie.

m-am intristat gindindu-ma ca ma intorc in lumea mea (si-a voastra) unde intilnesc zilnic oameni care n-au facut nimic important in viata lor, dar se cred Dumnezei si stiu sa-ti spuna cum sa iubesti/traiesti;
oameni plini de ego si de aroganta care vor sa decida si pentru tine, nu doar pentru ei;
oameni care bat din picior ca sa li se indeplineasca dorintele si nu pentru ca ar fi vorba de cine stie ce joc al lui Marry Poppins, ci pentru ca e multa vanitate la mijloc.

sau oameni care critica si demoleaza orice pentru ca e mai usor sa strici si sa rupi aripile celor care vor sa zboare, decit sa-i ajuti sa faca asta.

mie nu mi-a parut rau ca m-am despartit de lumea de poveste, ci de oamenii aia frumosi. si m-am gindit cu tristete ca iar o sa fie grea adaptarea la ego-ul si neputintele din mintea oamenilor, la frinele pe care si le pun singuri, sau le pun altora.

oameni ca pasarile astea doua obraznice din Dumbo personajul preferat al copilariei mele. (Elefantelul care in ciuda a ceea ce credea lumea despre el a ales sa foloseasca faptul ca era diferit ca sa zboare. ajutat de prietenul lui, un soricel, care l-a incurajat)

multumesc frumos Air France pentru invitatia in culisele Disneyland si pentru ca am putut zbura putin in lumea in care ma simt bine.

998
dumboTimothy – prietenul lui Dumbo

Timothy – prietenul lui Dumbo

Cind eram mica, una dintre povestile mele preferate era cea a elefantelului Dumbo care i-a uimit pe toti pentru ca a invatat sa se foloseasca de faptul ca e diferit (avea urechile mult mult mai mari decit toti elefantii de la circ) ca sa experimenteze lucruri pe care ceilalti nu puteau sa le faca: sa zboare. Eu n-am avut prieten imaginar, l-am avut pe Dumbo. Imi imaginam in fiecare seara, inainte sa adorm, cam ce aventuri a mai trait peste zi elefantelul.

A fost nevoie de vreo 20 de ani si de o seara in care am facut babysitting pentru copilul unor prieteni, ca sa vad povestea lui Dumbo diferit. Si sa-l remarc pe Timothy.

Timothy este prietenul lui Dumbo, un soricel simpatic care e gata sa mute muntii cu entuziasmul lui, un soricel de un optimism molipsitor. El este cel care-l convinge pe Dumbo ca nu e nicio problema daca esti diferit, ii aduce o pana, ii spune ca e magica si-l invata sa zboare.

Timothy e de fapt eroul. El face toata treaba in povestea asta, dar Dumbo ia toata admiratia.

*
In seara cind faceam babysitting m-am gindit ca povestea lui Dumbo e de fapt o metafora pentru PR si ca Timothy e PR-ul perfect: identifica diferentierea, gaseste unealta prin care sa –l puna in evidenta pe Dumbo, il convinge ca poate sa performeze la standard si-l priveste cum cistiga aplauzele publicului.
*

In lumea asta mare, cu multi PRi, fiecare il are pe Timothy al lui. Iar eu stiu un loc plin de “timothy” simpatici. Un loc in care toti “dumbo” – cei diferiti – isi gasesc indrumatorul lor pentru zbor.

Pentru mine “timothy” e Sorina Daescu Topceanu care m-a ajutat in proiectul nebunesc cu Povestile de Craciun, fiind mai convinsa decit mine ca vom face carticica pina in dimineata de Ajun. Si convingind si Prestigio ca putem face asta.
De atunci incoace, Sorina mi-a spus de multe ori ca pot sa zbor.

Cred ca pentru Bobby Voicu, un fel de “timothy” e Mirel Dediu – cel care a convins Mercedes sa-l sprijine in proiectul cu cetatile.

Cum pentru Ideo Ideis ( Andreea si Alexandru), “timothy” e Nicoleta Gavrila care munceste an de an voluntar pentru festivalul de teatru de la Alexandria.
*
Cred ca mai sunt alti “timothy” acolo unde lucreaza Sorina, Mirel si Nicoleta, dar sa ma ierte – nu-i stiu pe toti “dumbo” de prin jur si de aia nu stiu despre lectiile lor de zbor.

Astazi agentia in care lucreaza gasca asta de “timothy” – Bortun Olteanu – implineste un an.
Asa ca le spun “la multi ani”, le doresc sa aiba rabdare cu toti “dumbo” care le ies in cale si le multumesc oferindu-le clipul asta.

719

dumbo -prietenul meu

pe vremea copilariei mele, dumbo mi-a fost un foarte bun prieten.
si atunci (ca si acum) dormeam putin si, cum nu aveam voie sa citesc sau sa ma joc in miez de noapte, stateam in pat si-mi imaginam ce ar face Dumbo.

am creat zeci de povesti despre Dumbo, elefantelul cu urechi asa de mari ca putea sa zboare ajutat de ele.
as fi putut sa le adun intr-o carte:)

ieri Adevarul a scos cartea Dumbo in cadrul colectiilor Disney. am primit-o aseara de la Ana si, intr-un restaurant de pe Lipscani, printre oameni care vorbeau franceza, engleza sau turca, eu mingiiam coperta cu Dumbo.

n-are sens sa va spun ca am citit povestea de vreo 5 ori deja:)
am revazut si cite ceva din film.

291
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!