Tag : dupa noi

bazavan simpaCum m-am trezit cu un parc pe un perete la birou…(Si pe aceeasi pagina cu Simona Halep:) ) –

Cum m-am trezit cu un parc pe un perete la birou…(Si pe aceeasi pagina cu Simona Halep:) ) –

Dorna a facut public ieri un film cu o surpriza pe care mi-a facut-o impreuna cu Bogdan Nicolai: un mini parc pe un perete la birou. Viu. Real! Nu o carpeta sau o fotografie:)

Sa va spun si ce nu se vede dincolo de acest film.

Stiam ca va fi o surpriza, dar nu stiam CU CE e surpriza.

Pe holul biroului era un deranj si o agitatie mare mare , dar Bogdan ma tinea de vorba pe canapea intr-un mini interviu (cum e el obisnuit:) ) – mai intrebam eu ceva, mai povestea el ceva.

Aveam operatorii alaturi, ne filmau in timp ce vorbeam.

Ce discutam dincolo de ce se vede in film era despre nevoia noastra de a petrece cat mai mult timp in natura, si a mea si a lui.

Nu stiu daca stiti ca Bogdan Nicolai alearga. Muuuulti kilometri. A facut un semi maraton si se pregateste de un maraton. Imi povestea ca de cand alearga a inceput sa vada prin parc detalii care arata cat de frumoasa e natura. Are o teorie a lui despre cum ii functioneaza creierul la alergare, dar il las pe el sa scrie pe blogul lui, cand va dori, despre asta.

Eu ii povesteam despre cum m-am mutat in prima mea casa inchiriata luand decizia dupa… copacul din fata blocului. O minunatie de Paulownia, iar eu aveam balconul fix intre flori.

Si despre cum scriu cel mai mult in parcuri, pentru ca pot sta singura la racoare, intr-o atmosfera care n-are legatura cu betoanele urbane. Intre care – betoane adica – n-am incotro si imi desfasor intalnirile pentru ca, oricat mi-as dori, nu pot sa-mi fixez intalniri de lucru la o terasa in parc:)

Ma rog, am mai discutat si despre proiectele noastre separate, despre ce am vrea sa mai facem in lunile urmatoare… si pentru ca ne-am mutat in casa noua, eu si colegii mei – nu m-am mutat cu Bogdan:)  -, am ajuns sa-i arat si biroul meu cel simplu si simpa.

*

Acum e mult mai S!mpa, practic e totul simpa pentru ca pe un perete intreg e o instalatie dintr-un muschi care are numele blogului meu, muschi care traieste fara sa fie udat. Adica se hraneste cu umiditatea din camera (ceea ce pe zilele astea de canicula cu umiditate mare, e un rai).

Supriza asta mi-a fost facuta, cum spuneam, de simpaticii de la Dorna care au o campanie foarte frumoasa #NaturaUndeNuTeAstepti si le creeaza oaze de verde in urbanul gri prietenilor lor sau celor care isi inscriu prietenii in campanie.

Eu banuiesc ca m-au ales pentru o asa surpriza, dincolo de dorinta mea organica de a petrece cat mai mult timp in natura (locuiesc in dumbrava minunata, va amintiti, da?) si pentru faptul ca ma incadrez la categoria prieteni: am fost in Tara Dornelor, am vazul locul de unde Izvoraste Dorna si parcursul apei pana la imbuteliere. Am scris (alaturi de alti trei domni respectabili) povestile oamenilor din Tara Dornelor intr-o carte care face parte dintr-un proiect pe care –l iubesc tare “Dupa Noi”, un proiect care ne ajuta sa constientizam ca e foarte important ce lasam dupa noi copiilor si generatiilor viitoare.

Suntem, deci, prieteni.

Dar stiti ce ma bucura imens si imi hraneste un pic ego-ul (o sa-l pun la punct imediat dupa ce ma laud putin, stati fara grija)?

Era singura mea sansa sa fiu alaturi de minunata Simona Halep in acelasi spatiu virtual.

Acum suntem amandoua pe pagina Dorna si o sa-mi fac print screen sa pastrez pentru “generatiile care vin dupa noi”:) Simona e imaginea campaniei prin care Dorna strange bani ca sa doneze incubatoare pentru maternitatile din Ro.

Acestea fiind spuse, va doresc o zi racoroasa. Poate aveti noroc si va inscrie cineva in Campania Dorna #NaturaUndeNuTeAstepti si apare peste noapte un parculet in sufragerie. Pana atunci insa, beti muuuuuulta apa, ajuta pe canicula asta.

2645
City Break during eventCoca-Cola si povestea mea Dupa noi – sau cum am scris in sfarsit si eu  (la) o carte si n-am ajuns la lansare

Coca-Cola si povestea mea Dupa noi – sau cum am scris in sfarsit si eu (la) o carte si n-am ajuns la lansare

Am mai povestit despre relatia mea speciala cu brandul Coca-Cola si magia care a reprezentat-o in copilaria mea.

Pe vremea aceea, pentru o copila dintr-o familie modesta din Alexandria, gandul ca as putea avea vreodata o legatura cu Coca-Cola, alta decat cea de consumatoare constanta era o mare mare fantezie. (bine, atunci nici gandul consumarii constante nu parea aproape de realitate)

De-a lungul timpului am participat la mai multe campanii Coca-Cola, iar simpaticele doamne de la McCann PR – agentia care are in grija Coca-Cola pe partea de PR – mi-au facut chiar placerea de a ma lua in caravana, intr-o iarna, ca sa vad cum se bucura copilasii de la sate de sosirea in localitatea lor a camionului mare cu luminite, ca-n povesti, si de Mos Craciun ala mare, adevarat, din reclamele Coca-Cola.

Nu m-as fi gandit insa niciodata ca prima mea experienta de a scrie o carte va fi tot legata de Coca-Cola.

*
In vara trecuta am fost impreuna cu 3 domni jurnalisti foarte talentati (Andrei Craciun, Cristian Delcea si Horia Ghibutiu) in Tara Dornelor ca sa aflam povestile localnicilor si traditiile pe care incearca sa le lase celor care vin dupa noi.
Povestile descoperite de noi au insotit fotografiile unora dintre cei mai mari fotografi din Romania intr-o carte care e foarte aproape de un obiect de arta, o carte care vorbeste despre responsabilitate fata vietile celor din jur, fata de natura, fata de cei care vin dupa noi.

Cartea “Dupa noi” e doar o picatura intr-un ocean mare care pleaca de la o platforma de continut “Dupa Noi” initiata de Coca-Cola HBC si creata pentru a promova Tara Dornelor (izvorul de unde vine apa Dorna e chiar acolo), precum si incurajarea unui stil de viata responsabil, prietenos cu mediul inconjurator. Tara Dornelor este doar primul popas, in viitor platforma urmand a include si alte episoade “Dupa Noi”.
*
cand te gandesti la “Dupa Noi”, la ceea ce lasi in urma ta, ce-ti vine cel mai repede in minte?
cum zice si manifestul acestei miscari de responsabilitate sociala, noi nu suntem doar ceea ce mancam , suntem si ceea ce lasam celorlalti de dupa noi sa manance. nu suntem copacii pe care-i taiem, ci cei pe care-i plantam.
suntem casele pe care le construim, cum suntem si casele pe care le ingrijim

*

Povestile culese pana in prezent din Tara Dornelor pot fi gasite pe website-ul Dupa Noi, la sectiunile http://dupanoi.ro/comunitate/si http://dupanoi.ro/mediu/.
*
N-am ajuns la lansarea cartii pentru ca eram in tara la o serie de conferinte, dar cum am cartea in brate, ii fac o fotografie si va mai povestesc putin despre ea.

1243
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!