intr-o perioada cu multa muzica clasica la noi, cu mult tennis la ei (americani), cu o finala intre super grei in seara asta, o fotografie poezie – un photoshop desigur realizat de unul dintre fanii tenisului.
Novak Djokovic, Roger Federer, Andy Murray si Rafael Nadal – grupul celor patru – un cvartet de instrumente cu corzi, altfel:)
*
desigur, exista si varianta pe muzica pop, cu o trimitere la Beatles
dar si versiuni care fac spoof dupa comediile din alte vremuri
Zilele acestea au fost rostite foarte des numele Zubin Mehta si Vladimir Jurowski in contextul vitoarelor editii ale festivalului Enescu. Cum directoratul domnului Ioan Holender (care detinea si functia de presedinte si pe cea de director artistic al festivalului) s-a incheiat, evident au inceput sa apara vorbe despre posibilii succesori.
Numele domnului Zubin Mehta a fost confirmat drept presedinte onorific al Festivalului Enescu 2017, iar numele lui Jurowski – actualul dirijor al Filarmonicii din Londra, clasat in primii 10 dirijori ai lumii de catre The Guardian – apare tot mai des in comentariile multora.
Organizatorii au mentionat ca dirijorul Zubin Mehta s-a consultat cu directorul artistic asupra programului din 2017 si ca au cazut de acord asupra invitatilor editiei viitoare a Festivalului Enescu.
Peste 90% din propunerile lor au fost deja antamate si confirmate si, imi face placere sa va anunt, la editia 2017 orchestra de la Scala din Milano va fi prezenta la Bucuresti, tot asa cum va fi prezent la Bucuresti si unul dntre cei mai renumiti pianisti ai momentului: Lang Lang.
Vestea aceasta, Scala din Milano + Lang Lang m-a facut sa ma gindesc ca Zubin Mehta impreuna cu Vladimir Jurowski ar putea fi ”the next level” pentru Festivalul Enescu.
*
Domnul Zubin Mehta, dirijind de pe scaun, la aceasta editie a festivalului, ca urmare a unei recente interventii chirurgicale la genunchi
Desigur sunt novice, desigur nu am toate nuantele lumii din spatele instrumentelor muzicale si, mai ales, din spatele repertoriilor strategice ale marior orchestre.
Dar din perspectiva unui spectator care a avut bucuria sa cunoasca citiva dintre marii muzicieni ai lumii, gratie Festivalului Enescu (pe unii chiar sa-i intervievez), un spectator nou ”activat” in ultimii ani printr-o comunicare mai dinamica, mai aproape de nevoile mele, lucrurile se vad asa.
Sigur ca domnul Zubin Mehta este unul dintre cei mai mari dirijori ai lumii, numit pe viata dirijor al Orchestrei Filarmonice din Israel, dar dincolo de performaantele sale minunate apreciate profund de cunoscatori, domnia sa e si cel care a avut puterea si influenta sa-i aduca pentru prima data pe scena pe cei mai mari trei tenori ai lumii – Luciano Pavarotti, Placido Domingo si Jose Carreras – intr-un concert care e cel mai bine vindut concert din toate timpurile (ceea ce inseamna ca a depasit cu mult granita publicului cunoscator).
Ginditi-va cita putere si diplomatie trebuie sa fii avut dl Zubin Mehta sa-i convinga pe cei trei tenori – fiecare cu orgoliile lui, fiecare cu perspectivele sale asupra interpretarii muzicii (foarte instinctuali in interpretare sau foarte tehnici si cerebrali). Si cam cit trebuie sa fii lasat de la sine ca sa -si duca la indeplinire obiectivul de a face muzica clasica cunoscuta si dincolo de granitele intre care traieste.
Zubin Mehta e unul dintre acei muzicieni care au relaxarea sa treaca granite ca sa incurajeze progresul si pentru Bucuresti, de care domnia sa e legat emotional, a fi un foarte mare cistig. ( E unul dintre dirijorii cu stea pe Walk Of Fame si un foarte bun prieten al marilor actori de la Hollywood – Kirk Douglas, fiind un apropiat al sau).
Relaxarea in spatiul unei inalte performante de la domnul Zubin Mehta pusa alaturi de perseverenta in rigoare si independenta obiectiva ( recunoscute international) ale dlui Jurowski ar putea fi cheia magica pentru un Festival Enescu si mai important si mai bine apreciat international si mai performant.
Un festival care si-ar atinge si mai mult unul dintre obiectivele majore: promovarea muzicii lui Enescu la nivel international.
Vladimir Jurowski, actualmente Principal Conductor and Artistic Advisor al London Philharmonic Orchestra, cotat in primii 10 dirijori ai lumii, este singurul dirijor international care, pina la aceasta ora, a dus in premiera la Londra Simfonia a III-a de George Enescu. (aici un frumos articol in The Guardian in care Enescu e numit “Mozart-ul pe care l-am ratat”). Cu dragostea sa pentru Enescu, dl Jurowski pregateste Oedipe pentru deschiderea Festivalului Enescu, in 2017 si, apoi, doreste sa prezinte lucrarea in cadrul BBC Proms. Este practic culmea pe care o poate atinge opera lui Enescu in acest moment: sa fie prezentata, in premiera, si pe scena BBC Proms, in fata unei audiente internationale.
Iata-l aici pe dl Jurowski cu partitura lui Enescula London Festival Hall la finalul interpretarii Simfoniei a III-a:)
(si din divizia curaj si independenta, un detaliu: In primavara lui 2015, Vladimir Jurowski a refuzat un post de conducere care i s-a propus la Novosibirsk Opera si a scris o splendida scrisoare deschisa despre cenzura in mediul artistic, impotriva lui Vladimir Putin, pe care o puteti citi aici)
Sunt sigura ca in citeva zile va fi anuntat acest cuplu – Mehta Jurowski – cu magia lui (care aminteste de cuplul Lord Menuhin – Lawrence Foster – presedinte, respectiv director artistic la editia 1998 ) ca director artistic si presedinte ai Festivalului Enescu 2017.
Si ma bucur ca am scris acum, in avans, putin despre domniile lor ca sa intelegeti eforturile pe care le fac organizatorii Festivalului Enescu pentru acest festival care e intre cele mai bune din lume.
Iar la editia 2017 ar putea fi cel mai bun din lume:) si am putea merge, din nou, #impreunalaconcert.
Miine seara, la Opera, pentru prima data la festivalul Enescu din acest an o sa ma simt ca acasa.
o sa fie un spectacol emotionant. nu e dans, desi acolo e incadrat in momentele festivalului si desi se danseaza foarte mult. nu as numi momentul nici teatru-dans, desi se vorbeste mult in timpul show-ului.
e un performance la intersectia dintre teatru si dans si muzica clasica.
Vortice Dance este compania care are spectacol miine seara, iar partea frumoasa, care pune multa presiune pe portughezii care au miscat putin din lumea dansului cu coregrafiile lor, este ca acest show este inspirat de legenda lui Dracula.
sa joci in tara lui Dracula un spectacol inspirat de o legenda in care publicul local nu prea crede mi se pare miza frumoasa. n-am emotii pentru ei pentru ca stiu ca mitul Dracula este foarte foarte sintetizat si metaforizat.
daca n-aveti bilete pentru miine seara la opera, mai aveti o sansa sa va bucurati de un spectacol exceptional.
il veti putea live pe site-ul festivalului si va rog tare tare tare sa va faceti timp o ora, incepind cu ora 19.00 si sa va asezati in fata calculatoarelor. poate n-o sa va placa (desi ma indoiesc , uitati-va la filmuletul de prezentare), dar si chiar daca nu va place si abandonati dupa 10-15 minute de vizionare, tot sunteti dublu cistigati: ati experimentat ceva ce inseamna inovatie in acest moment in dans si… v-au mai ramas 45 de minute libere sa faceti orice. doar pentru voi.
***
spectacolul face parte din programul Intilnirile JTI pentru care eu iubesc aceasta companie (prin ei a venit in Ro Sylvie Guillem, una dintre cele mai mari balerine din toate timpurile) desi urasc tigarile:)
acum citeva luni, un prieten mi-a recomandat sa ascult concertul pentru pian nr 3 , as spune nu compus, ci creat de Rachmaninoff.
stiam sa spun multe despre concertul ala, unde si de ce a fost scris, cit de dificil e de cintat, stiam chiar si – sau “mai ales si” – detalii despre viata amoroasa a lui Rachmaninoff, dar cu muzica in sine nu eram prietena.
ca sa ascult concertul, ca sa fiu 100% atenta pe toata durata lui, mi-am imaginat o balerina care danseaza in racord cu muzica pe care o aud.
a fost felul meu in care am tradus muzica intr-un limbaj – mai aproape de vizual, de corporalitate – pe care-l inteleg.
atunci m-am gindit serios de ce nu mi se intimpla la fel cu muzica de film, de ce sunt gata sa merg citeva mii de km ca sa vad un concert al unui compozitor care a scris muzica de film si sa ma bucur in fiecare secunda de concert.
***
in mai putin de 2 saptamini incepe festivalul Enescu, cea mai prestigioasa adunare de muzici si de spirite clasice pe cmp de scena bucuresteana. voi merge la citeva dintre spectacole – sunt 2 spectacole de dans minunate ale trupei Vortice (detalii aici) – dar voi merge si la citeva spectacole cu muzica aflata la granita intre ce inteleg si ce nu… si-o sa ma bazez pe simtire si pe decodarea proprie a intimplarii:)
anul acesta in mod exceptional, in premiera absoluta, puteti vedea o selectie importanta de concerte si in sala de cinematograf, la Grand Cinema Digiplex.
am mai vorbit despre genul asta de experienta – o sa iubiti sunetul impecabil si detaliile prim planului pe care nu le-ati fi vazut in sala mare de concerte.
ca sa va arat ca am dreptate scot la bataie 10 invitatii (duble) la unul dintre concertele care stiu sigur ca vor fi minunate si cu care eu fac racord emotional intrucit unul dintre compozitori, philip glass, e cel pt care m-am dus pina la londra ca sa-l vad live.
e vorba despre un concert la care veti putea asculta
G. Enescu – Suita nr. 1 in Do Major op. 9
Philip Glass – Concertul nr. 1 pentru vioara si orchestra (1987)M. Ravel – Tzigane, rapsodie pentru vioara si orchestra op.76 (1924)
I. Stravinski – Suita pentru orchestra “Ritualul primaverii”
toate in interpretarea Orchestra Sinfonica Nazionale della Rai. puteti vedea spectacolul in GrandCinema Digiplex, marti 9 septembrie de a ora 19.30.
ce trebuie sa faceti ca sa obtineti o invitatie?
Sa spuneti o secventa dintr-un film in care apare muzica lui Philip Glass. 🙂
deadline: vineri, 30 august, ora 12.00
***
cind a aflat cum ascult eu muzica clasica pe care nu sunt antrenata sa o inteleg, un alt prieten mi-a spus: “indrazneste sa incerci sa nu mai fii cuminte. gindeste-te ca balerina are o boala grava si, daca se opreste din dans, moare”.
indrazniti sa experimentati. cu concert de muzica clasica vizionat in sala de cinematograf.
Uneori, la cine stie ce spectacol, mi se pare ca ii stiu pe toti oamenii din sala.
Pe unii ii cunosc personal, pe altii ii stiu pentru ca le-am vazut spectacolele, iar despre ceilalti am sentimentul ca – si daca nu-i cunosc – sigur sunt prieteni ai unor oameni pe care-i stiu.
E o gasca mica de oameni care merge la spectacolele de teatru, dans, muzica, la expozitii. S-a mai marit in ultimul an, dar tot a ramas la citeva mii de oameni.
Dar de fiecare data cind plec de la intilnirea in care am stat printre oamenii astia, nu-mi mai vine sa deschid televizorul, radioul; sa am orice contact cu lumea “de afara” – aia cu stirile mizerabile si cu apocalipsa anticipata in fiecare seara.
Si pe drumul catre casa imi spun mereu “teoretic, matematic, daca in fiecare oras ar exista o multime de oameni ca astia de la spectacol, o multime care creste, cindva multimile se vor intersecta si vom fi victoriosi in a vedea lumea mai bine si a face lucruri mai frumoase”.
Ceea ce-mi doresc si-n seara asta, dupa spectacolul dlui Caciuleanu.
mergeti in sala de spectacol: Noche Bach se joaca si la Sibiu pe 7 sept, Cluj 9 sept si Timisoara 11 sept.
tocmai ce scriam putin mai devreme despre spectacolele de la Festivalul Enescu la care daruiesc bilete, toate in seria Mari Orchestre ale Lumii.
acum as vrea sa scriu despre spectacolele la care va rog foarte foarte tare sa va duceti.
pe 4 si pe 5 septembrie, El Ballet Nacional Cilleno – NOCHE BACH (Consiertos / Cantico)
e un spectacol in coregrafia domnului Gigi Caciuleanu si sunt absolut convinsa ca e mi-nu-nat. pe domnul Caciuleanu l-am intilnit in urma cu 3 ani si de atunci sunt indragostita totalmente de dinsul. e acolo o combinatie ucigatoare: pasiunea pentru matematica si pentru dans. l-am si intervievat la vremea respectiva.
mai aveti de vazut la obligatorii (sper din suflet sa mai gasiti bilete, pentru ca aud ca e o nebunie, s-au vindut cu mult timp inainte)
“MAGIFIQUE” – 17.09.2011, ora 19:00 la TNB
Coproducţie :
Opéra Théâtre de Saint-Etienne
Teatro Victoria Eugenia de San Sebastian
Grand Théâtre de Reims
Centre Chorégraphique National d’Aquitaine en Pyrénées – Atlantiques
Malandain Ballet Biarritz
Muzica : P.I.Ceaikovski
Coregrafia : Thierry Malandain
“ROMEO SI JULIETA” – 20.09.2011, ora 19:00 la TNB
Coproducţie :
Grand Théâtre de Luxembourg
Festival le Temps d’Aimer de Biarritz
Théâtre Victoria Eugenia de San-Sebastian
Grand Théâtre de Reims
Auditorio de Sant Cugat
Centre Chorégraphique National d’Aquitaine en Pyrénées-Atlantiques
Malandain Ballet Biarritz
Festival d’Ekaterinbourg
toate trei spectacolele sunt aduse in festival cu participarea si suportul Fundatiei Art Management (cei care organizeaza in fiecare an galele JTI de suuper dans)