Tag : euro mini storage

time giulianiamintirile mele din Euro Mini Storage – ep 1

amintirile mele din Euro Mini Storage – ep 1

Anul trecut cind m-am mutat din casa in care am locuit 10 ani am constatat ca adunasem o multime de lucruri cu valoare emotionala care nu-mi mai erau utile, dar de care nu ma puteam desparti.

De la casete cu primele mele emisiuni la radio, mai tirziu mini discuri si CD-uri, pina la articolele si editorialele pe care le-am scris pentru presa de specialitate – de aici sau de afara – sau… revistele Tabu.

Am depozitat toate acestea intr-un loc foarte special si cochet, euro mini storage, intr-o boxa atit de curata ca as fi putut dormi acolo, asta dupa ce un domn simpatic de la euro mini storage a venit acasa si mi-a adus cutii de impachetat.
Luna asta euro ministorage face un an de cind e pe piata din Romania si, pentru ca imi gazduiesc cu grija lucrurile, m-am gindit sa le dedic un serial special pe blogul meu.

Amintirile mele din Euro Mini Storage va fi un serial care va pleca de la lucrurile pe care le am depozitate acolo, pentru a spune o poveste despre prietenii mei, munca mea, lucrurile care m-au format.


Episodul 1 – revista Time.

In depozitul de la euromini storage se afla 3 cutii mari cu colectia mea de reviste TIME. Nu as arunca-o pentru nimik in lume, chiar daca astazi pot sa o accesez pe net.

Prima mea intilnire profunda cu revista Time s- a intimplat intr-un tren care plecase de la Viena si mergea catre Salzburg. Era in iarna lui 2001, cind Austria trecea la euro si eu imi faceam sarbatorile in mare parte la viena, dar si prin imprejurimi.

Din gara din Viena am cumparat Time-ul cu Rudy Giuliani pe coperta (il desemnasera omul anului, dupa evenimentele de la 11 septembrie), iar in tren m-am apucat sa citesc.

Timp de 2 ore n-am miscat in front, din cind in cind, imi mai stergeam lacrimile pentru ca ma impresiona foarte tare ceea ce citeam – sau mai spuneam cu voce tare ce citeam ca sa impart cu prietenii mei.
Cind m-am dat jos din tren o doamna la 60 si ceva de ani, care statuse in lateral, dincolo de culoar, m-a intrebat ce citisem. i-am spus ca Time si ca au o poveste minunata despre Rudi Giuliani. Mi-a spus ca o sa se duca si ea sa o caute.

Pina in decembrie 2001 citisem aleatoriu Time, dar de atunci in fiecare saptamina mi-am cumparat revista.
Abia mai tirziu mi-am dat seama ca intimplarea asta vorbeste despre fidelizarea cititorilor si mi-a servit o lectie in care cred in continuare cu tarie: fa cit mai aproape de perfectiune orice lucru, scrie orice articol ca si cum ar fi ultimul pe care ai dreptul sa-l mai scrii in toata viata (cu pasiune, rigoare, good reporting) pentru ca nu ai cum sa stii daca tocmai acel articol nu va fi cel care va fideliza pe viata un cititor.

*
cind rudy giuliani a venit in romania, m-am dat peste cap sa avem la Tabu un interviu cu el. 10 minute a durat intilnirea anei onisei cu giuliani, dar bucuria mea de a-l avea in revista a fost nepretuita. ca si bucuria ei de a scrie acest portret rezultat din marturisirile unuia dintre oamenii care au fost pe coperta TIME.

2385

aventurile unei mutari din Dorobanti in Batistei- ultima parte

Stau pe balcon pentru ca e singurul loc in care nu sunt bagaje, aud niste baieti prea veseli pentru joi seara si vad Intercontinentalul la 500 m distanta. E prima mea seara in casa noua si-o celebrez cu un pahar de vin roshu si o felie de tort cu ciocolata.

Dupa 10 ani de stat intr-o casa, prima seara in alta parte – fara sa fie excursie, concediu etc – e ca o iubire noua. Cauti puncte pozitive la ce ai, dar mai gasesti si dezavantaje fata de ce ai avut. (da domnilor, ca si voi, si noi facem comparatii)

*
Mutarea asta a fost un exercitiu de vointa. Am decis ca ma mut in 20 de cutii si ce nu incape in astea, e dat cadou, reciclat sau aruncat. Mi-a fost greu sa respect intelegerea cu mine, dar la final am iesit in 18 cutii mari, 3 cutii mici si 3 saci. Plus cutiile de pantofi. Astea nu intrau la socoteala:).

*
Mutarea asta m-a facut sa intilnesc oameni foarte misto, dar si sa invat lucruri
Despre Sorin domnul care mi-a paluxat parchetul – am povestit. Acum e rindul altor personaje speciale.

Cristi – baiatul care arata ca un halterofil si lucra la firma care mi-a carat bagajele. A fost rugbist, acum lucreaza la circ, cind nu cara bagaje/ mobile etc. M-am speriat cind a ridicat dintr-o miscare rapida doua cutii mari pline cu carti si albume de arta. A zis ca pentru el e simplu. La circ e parte din piramida umana, pe rindul de jos sau maxim pe rindul 2 si tine multa greutate pe umeri. Cu circul a vazut toata lumea, iar luna asta pleaca in Turcia cu un contract pentru 6 luni.

George & Raluca – jumatate din echipa de la Euro Mini Storage. Super calzi, super atenti. Aveau grija de cutiile mele de parca ar fi fost cel mai pretios lucru pentru ei.
Iar depozitul Euro Mini Storage e un fel de Gattaca fucsia. ( sper ca stiti filmul cu Ethan Hawke, dintr-o lume perfecta din viitor). Super tehnologie, foarte foarte curat si, in acelasi timp, foarte vesel & friendly; un loc in care poti sa si dormi linistit, nu doar sa-ti lasi lucrurile. Nu are nimik de-a face cu ceea ce iti imaginezi despre un depozit (aka praf, tristete, soareci etc). Aveau inclusiv hainute pentru bagaje ( de la folie din aia cu bumbi pina la cutii de toate dimensiunile. plus – la cerere- rafturi ca sa-ti stea bine amintirile)
Niciunul dintre prietenii mei nu stia ca exista in Romania depozit pentru bunurile personale pe termen lung. Pentru cind vrei sa-ti faci loc in casa si sa depozitezi undeva lucrurile pe care le folosesti sezonier, sau sa pui la loc sigur lucrurile cu valoare emotionala, dar fara utilitate imediata ( eu am pus acolo colectia time, colectia newsweek, toate articolele scrise despre/ de mine vreodata, CD-uri, DVDuri, tablouri). Euro mini storage e exact un astfel de loc, cu cele mai inalte standarde de calitate ( lucreaza doar 4 oameni acolo pentru ca totul este MEEEGA computerizat). Cel mai tare m-au distrat usile care se inchideau automat la 45 de secunde dupa ce treceai. Super tare, am si foto, le postez curind. (multzam Bobby Voicu; la el am citit de depozit si mi-am pus amintirile la loc frumu).
Aaa, si-am si vecini celebri de boxe, dar va pove in week end pt ca e f f funny:))

Dna Adriana – doamna cu florile. M-a oprit pe strada uitindu-se la orhideea pe care o caram catre taxi-ul care m-a deplasat pt ultima oara din Dorobanti.
“Stii sa ai grija de ea?”
Cum singurul raspuns pe care l-a primit a fost un zimbet a continuat.
“Se uda o data la doua saptamini, iei un vas si…” au urmat povesti despre orhidee, despre nepoata ei care a murit acum 2 luni si careia ii placeau orhideele, despre florile pe care ar trebui sa mi le pun pe balcon in casa noua si-a incheiat:
“Trebuie sa-ti dau o floare, neaparat. Nepoatei mele ii placeau florile, am de la ea xxx(nume de planta pe care nu l-am retinut), am sa-ti dau una. E o floare rara si scumpa.”
“Stiti eu nu prea am grija de flori”, am spus eu timid.
A zimbit si a spus rar “Ai- sa- ai.”

Am numarul ei, o sun simbata sa iau floarea.

Aseara in casa mea veche a fost pelerinaj de vecine. Erau necajite ca plec. Eu ma gindeam ca le pare rau ca nu le mai ajut cind au nevoie de diverse lucruri, dar ele regretau ca nu mai are cine sa impodobeasca noaptea pe nestiute, bradul din curte, de Craciun.

*
De astazi, incepe o noua viata intr-o noua casa.
De pe Batistei 35 beau un vin rosu si va urez noroc.

2182

aventurile unei mutari din Dorobanti in Batistei – ziua 3

Astazi a fost ziua nostalgiei.

Dimineata a fost ultimul retus pentru parchet. Dl Sorin Vintia a mai aplicat un strat de lac si parchetul meu arata de pot sa-mi rimelez genele in oglinda lui.

Ma rog, intre timp am descoperit ca blocul are bulina roshie cu grad 1, dar nu ma prind cit de grav este. Ce mai conteaza: poate sa se prabuseasca toata casa, eu am un parchet minunat.

*
La capitolul impachetari am ajuns la fotografii si chestii marunte de prin sertare, plus cursuri de pe la scolile pe care le-am prestat.

A fost emotionant sa descopar caracterizarea profului meu de la scoala BBC

(She does not suffer fools gladly…more than once I witnessed an unfortunate colleague reeling from cobra-like lash of her tongue. The only consolation is than when Cristina strikes, at least you can be sure you deserve it)

Mai scrie in caracterizare ca sunt desteapta, fara sa fiu aroganta sau pretentioasa; ca am fct cel mai tare documentar pe care l-a intilnit in cariera lui de prof si ca daca ar putea mi-ar da un Oscar:)
Dar mie imi place mult partea de descriere pe care am pus-o mai sus pentru ca e f f mult parte din personalitatea mea, care uite ca nu s-a schimbat in 14 ani.

A fost la fel de emotionant sa ma uit pe primele proiecte legate de lansarea europa fm, ori pe prezentarile pe care le faceam pentru reteaua lagarderre international.

M-am distrat tare uitindu-ma la fotografiile de peste ani ( noi astia mai batriorii mai avem si fotografii pe hirtie) si m-am redescoperit cu parul verde, roshu, mov, galben. Pe rind, nu simultan. Si, mai ales, din perioada Radio 21. Dupa aia am devenit o doamna:)

Dincolo de asta am remarcat ca, din instinct, am stiut ce sa citesc in anii de inceput ai meseriei mele. Un melanj smart de carti motivationale, carti de business & literatura misto.

*
Am aruncat majoritatea hirtiilor/ revistelor cu citeva mici exceptii:
– dosarul si prima campanie europa fm din 2000
– toate actele si lucrurile legate de deplasarea mea la Oscar in 2001
– cv-ul de la 19 ani si cel de la 24 de ani (n-am mai gasit altele ca as fi pastrat)
– fotografiile de peste ani, inclusiv filmele lor
– citeva inregistrari cu emisiunile de la radio + faimosul meu documentar cu Dating agency, multi premiat (pe un minidisk il am nici nu stiu daca mai exista scula de ascultat care sa I se potriveasca).

Toate aceste lucruri pleaca in niste cutii mari si frumoase, albe, catre Euro Mini Storage. (super inventie despre care o sa mai povestesc)

Ma gindeam, cind le impachetam, ca e posibil ca peste ani sa mearga cineva sa le deschida si sa zimbeasca; va avea o imagine a radiourilor anilor 2000, cu cifre & strategii, ceva muzici din anii aia, ceva emisiuni radio de pe atunci, reviste din ultimii 10 ani, filme pe casete video & DVD.
Ar putea fi ca o excursie in alta lume, a trecutului.
Oare sa pun un biletel in cutii? Pentru “cititorule din viitor care te uiti la 10 ani din viata mea”:)

*
Seara, cind nostalgia era deja mare, a venit Ana si m-a ajutat la carat saci cu lucruri la care renunt.
Distractia serii a fost un articol care a aparut in Star acum citiva ani in care eram declarata pe o pagina intreaga iubita unui prezentator de televiziune, pe care – intre noi fie vorba – la acel moment nici macar nu-l cunosteam personal.
Scria in text ca m-a ales nu doar pentru frumusetea mea, ci si pentru inteligenta; ca “nu e de colea o absolventa de matematica”:))
Am ris mult si acum, ca si atunci, si-am pus revista intre amintirile din cutiile albe:)

Altfel sunt in brief: 5 cutii de carat pina acum cu mine in casa noua. Sper sa nu depasesc 20:)

1788
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!