Tag : fifi and the city

leszek paradowskiFIFI & The City: cind cineva iti face rau….

FIFI & The City: cind cineva iti face rau….

Text de Cristina Popa

Sa nu faci rau niciodata nimanui! O aud pe mama mereu spunindu-mi asta. Eram prea mica sa inteleg de ce imi tot repeta. Aveam sa aflu mai tarziu ca sunt oameni care fac rau pur si simplu. Asa sunt ei construiti. Isi iau bucuria din raul altora.

Aveam un prieten pe care il indrageam foarte tare. Eram apropiati. Era un om deştept şi cultivat. Problema e că nu îi ieşeau treburile, era mereu nefericit.  In timp mi-am dat seama ca e ceva in neregula pentru ca spunea tot felul de rautati despre prietenii si amicii comuni. Nu ierta pe nimeni. Nu supoerta fericirea altora si pur si simplu avea o satisfactie enormă cînd spunea sau tot făcea răutăţi. Nimeni nu era fără defect şi am ajuns să mă întreb oare ce spune de mine?

Şi-am aflat mai apoi că omul căruia eu îi pusesem sufletul pe masă şi pe care îl ajutasem enorm când era la pământ, arunca pur si simplu cu noroi. M-am blocat. M-a durut tare şi n-am ştiut cum să reacţionez. N-am ripostat. M-am indepartat si incet l-am scos din viata mea de tot. I-am transmis prin altii ca stiu ce face. A incercat sa imi explice dar nu mai aveam urechi pentru el. Durerea mi-a trecut in timp dar cicatricea a ramas.

După el, au mai fost şi alţii care m-au lovit. Fără milă. Am încercat de fiecare dată să nu judec şi să iert fără să ripostez. E greu, dar nu imposibil. Cea mai mare pedeapsă pentru cei care mi-au făcut rău este TĂCEREA.

Mi-am intrebat prietenii:  “Ti-a facut cineva rau si tie ti s-a parut ca nu aveai nicio vina? Cum ai reactionat?

Am primit foarte multe raspunsurile. Părerile sunt mai împărţite ca niciodată. Unii tac, unii uită dar sunt muţi care cu sinceritate spun: mă răzbun!

Cand eram mai tanara, ma consumam foarte mult, ceream explicatiu, incercam sa inteleg ca poate totusi am facut eu ceva. si chiar daca nu era vina mea, incercam sa gasesc o solutie. acum, nu mai reactionez daca stiu ca nu am nici o vina. ma retrag din acea situatie, iar daca este vorba de o relatie de amicitie sau colegialitate, prefer sa nu mai am de a face cu oamenii respectivi. legea compensatiei functioneaza aproape intotdeauna. nu sunt de acord nici cu sintagma intoarce si celalalt obraz, dar nici raspunde la rau cu rau.

Chiar daca razbunara este in sangele meu si este o arta pt mine necesita timp, daca nu am acel timp …nu actionez, lipa de timp este data de importanta faptei celuilalt…daca fapta e imp..gasesc timpRazbunarea e in sangele tau? Pai…Eu nu cred in nerazbunare..cred in balanta intre timpul consumat si semnificatia faptei. Tu stii pe careva care nu s-ar razbuna?

mai multe raspunsuri si intimplari intelepte despre ”cine si de ce iti face rau”, pe blogul lui Fifi, aici.

(cover foto Leszek Paradowski)

*

FIFI & THE CITY prezinta experientele de viata ale Cristinei Popa, producator tv, intimplarile din viata unei femei care e mama si sotie, care are un job care ii solicita mult timp si care invata in fiecare zi ca viata e asa cum ti-o faci, si daca vrei sa pui ceva distractie in ea, atunci o sa gasesti timp si pentru asta.

o puteti citi si pe blogul ei fifiFIFI STIE

cover photo shutterstock

 

1500
mascaFifi & The City: despre cind poti sa faci totul intr-o relatie

Fifi & The City: despre cind poti sa faci totul intr-o relatie

text de Cristina Popa

La 30 de ani, primul meu soţ s-a îndrăgostit de o altă femeie. Divortul a fost un şoc pe care l-am depăşit greu. În disperarea momentului aveam senzatia ca viata mea s-a sfarsit. Nu-mi mai aduc prea multe aminte dar ceva mi-a ramas fixat in memorie: „ Stai linistita, tu o sa te descurci. Tu nu ai nevoie de mine. In 5 ani nu mi-ai cerut ajutorul niciodata. Tu poti sa faci totul. Singura. “

Mi-am dat seama in momentul ala ca are dreptate. Am vrut sa il contrazic, sa ii dau un exemplu si n-am gasit niciunul. Am realizat ca l-am castrat pe el ca barbat pentru ca, in mintea mea, era cool modelul nevestei care nu atarna de pantalonii lui pentru a trai.

“ Stai liniştit, mă ocup eu. Rezolv eu, nu îţi bate capul. Nu n-am de ajutor, pot şi singură, n-am 2 ani. “

Vă sună cunoscut, desigur. Femeia care vrea, ştie şi poate să rezolve orice. Singură. Modelul şefei absolute, stăpână în orice situaţie.

*

Unde crede Fifi ca a gresit si ce a invatat din aceasta experienta, aflati aici.

FIFI & THE CITY prezinta experientele de viata ale Cristinei Popa, producator tv, intimplarile din viata unei femei care e mama si sotie, care are un job care ii solicita mult timp si care invata in fiecare zi ca viata e asa cum ti-o faci, si daca vrei sa pui ceva distractie in ea, atunci o sa gasesti timp si pentru asta.

 

o puteti citi si pe blogul ei FIFI STIE

1354
shutterstock_mos craciunFifi & The City: de ce Mos Craciun e gras

Fifi & The City: de ce Mos Craciun e gras

text de Cristina Popa

Mi-l amintesc vag. Prima dată l-am așteptat ore în șir și el a venit, a lăsat cadourile și a fugit. N- am apucat să-l văd. Una din marile frustrări ale vieții. Apoi, mi-l amintesc de la o serbare. Țin minte că avea barbă mare albă, mi-am zis da, e mos de-a binelea. Dar avea o căldură în ochi pe

care nu am să o uit niciodată. În timp imaginea s-a conturat mult mai clar. Și am realizat că Moș Crăciun e gras. Simpatic, dar gras.

Am zis că poate mă lămurește Fifi mica:

– Maria, de ce Moș Crăciun e gras?
– Pentru că e vegetarian.
– Și de aia?
– Da. Mânincă doar zacuscă de fasole, terci de ovăz, cartofi prăjiți…și beau mult suc de
portocale. Într-o zi a iești scandal pentru că a băut tot sucul de portocale de la elfi. Tot, tot, tot! Și ei s-au supărat pe Moș Crăciun și nu au mai vrut să lucreze…

Am rămas mută. Nu mă gândisem la explicația asta. Și am hotărât să întreb și alți copii, poate, poate mă lămuresc. Iară răspunsurile lor:

Pentru ca fiecare copil il serveste cu ceva. Bomboane, cozonac. Iar el nu refuza! :))) 

Nu e gras! Dar daca ar fi gras, de ce s-ar intimpla asta? Pentru ca maninca dulciuri? Nuuu, nu maninca dulciuri. Tu n-ai vazut ca nu are nicio carie?

Pentru că mama lui i-a dat bomboane când era mic.

Pentru că toată ziua stă și citește scrisori de la copii și nu face sport. Și seara mănâncă numai prostii și bea țuică.

Pentru că…așa sunt moșii! Grași!

Mos Craciun nu e gras. Da, are o mică burta, dar el e mic.

Mai multe raspunsuri puteti citi aici.

*

FIFI & THE CITY prezinta experientele de viata ale Cristinei Popa, producator tv, intimplarile din viata unei femei care e mama si sotie, care are un job care ii solicita mult timp si care invata in fiecare zi ca viata e asa cum ti-o faci, si daca vrei sa pui ceva distractie in ea, atunci o sa gasesti timp si pentru asta.

o puteti citi si pe blogul ei FIFI STIE

Cover photo shutterstock

1306
shutterstock_miiniFifi & the City: sunt iubiri care dureaza o viata

Fifi & the City: sunt iubiri care dureaza o viata

text de Cristina Popa

Ceai de sunătoare și o felie de pâine cu gem. De măcese, preferatul meu. Am 4 ani.
Mă trage de mână mereu pentru că nu reușesc să țin pasul. Eu stiu deja ce e iubirea. Nu am mai mult de 6 ani.
Măi copile! Iti pui acum papuci in picioare!
Mă păcălește. Îmi provoacă inteligența. Îmi predă zilnic lectia umorului.

Te iubesc mult.
De ce?
De ciudă. Râde și repetă: de ciudă.

De ce umbli cu mijlocul gol, măi fată?
Cum 8? Doar 8? De ce n-ai luat 10? Am 14 ani.
Eu ajung tîrziu. Tot mai târziu.
“Iarta-ma că am întârziat.
Măi fata, nu există iarta-mă pentru am întîrziat. NU ai voie să întîrzii.“
Ochii lui verzi se fac albaștri când îl mâhnesc. Am 16 ani.
Vine cu mine la toate examenele importante.

Ti-ai pus sosete in picioare?
“ Am luat 10 la economie.” Bravo. Scurt dar fericit. Cu fața scăldată în zîmbet. Notă mare la bac. Am 18 ani.
“ Am luat 4,39 la economie. N-am intrat…”
Tace, nu spune nimic dar îi simt dezamăgirea.
“Las, că dai la privat.”
“ Nu, nu dau la privat. Stau un an acasă și la anu intru la sta. “
“ Am intrat. Tot 9.80 la mate si 8.40 la economie.” E mândru. Fericit. Am 20 de ani.

De ce umbli cu mijlocul gol, măi fată?

E noaptea târziu. Îl trezesc din somn.
“Mâine plec la București.
Ce să faci acolo?
Mă angajez la Antenă.
Așa deodată? Da. ” Am 30 de ani.
*
Continuarea povestii de dragoste intre Fifi si… veti descoperi voi cine, o puteti citi aici
*

FIFI & THE CITY prezinta experientele de viata ale Cristinei Popa, producator tv, intimplarile din viata unei femei care e mama si sotie, care are un job care ii solicita mult timp si care invata in fiecare zi ca viata e asa cum ti-o faci, si daca vrei sa pui ceva distractie in ea, atunci o sa gasesti timp si pentru asta.

 

o puteti citi si pe blogul ei FIFI STIE

1206
inelFIFI & THE CITY: despre batrinete, cu zimbet

FIFI & THE CITY: despre batrinete, cu zimbet

text de Cristina Popa

Batranetea nu e un subiect de discutie la intilnirile cu prietenele mele. Rareori pomenim in gluma cum ne vom plimba noi prin tari exotice si vom gusta toate cocktailurile din lume in timp ce ne vom bucura de compania unor barbate evident mai tineri. Asta pe la 80 de ani caci noi, femei super active nu ne vom pensionala la 60, nici macar la 65.

La 15 ani in mintea mea ziceam ca dupa 30 e cam gata treaba. Iar acum am 40. Si ma simt mai tanara ca niciodata. Senilatatea varstei, probabil. 

Cred ca tineretea nu tine de varsta. Desigur ca ma doare spatele, desigur ca nu mai pot pierde nopti la rand prin cluburi fara sa ma resimt. Dar, am mai multe idei ca niciodata, am capul plin de planuri si sunt pregatita zi de zi pentru noi inceputuri. Daca nici asta nu e tinerete…:)

Dupa ce saptamana trecuta mi-am intrebat prietenii despre schimbarile majore si am ramas impresionata de raspunsurile lor, unele foarte emotionante, acum i-am chestionat despre batranete. Si am ras. Foarte tare la majoritatea raspunsurilor. Pe unii însă întrebările i-au pus pe gânduri și asta se vede din răspunsurile lor.

Cum incepi sa vezi ca imbatranesti? Ce anume te face sa te gandesti ca nu mai esti tanar desi tu asa te simti? Cand te gandesti la batranete de ce iti e cel mai tare frica?

Nu cred ca vezi. Te vezi in poze, niciodată însă în oglindă. Acolo, în poze, te strânge-n spate. Depinde insa și cum se întâmplă alunecarea în și prin timp. Oricum, de simtit nu cred ca simti. Te mai trezesti din cand in cand… Apoi uiti iar si te trezesti din nou peste niste ani… Si tot asa. Pana la final. Mie datele de nastere de dupa 1990 imi creeaza fiori pe sira spinarii. Mi se pare ca anii ’90 au fost acum zece ani si… cum sa fie cineva nascut atunci si totodata major?! Pe cale de consecinta, inseamna ca eu sunt mai “in etate” decat cred! In tot cazul, nu sunt tocmai anxioasa pe acest subiect. Inca sunt intr-o zona sigura. Am 31 de ani. Altminteri, cred ca odata ce ai copii, timpul curge altfel. Si anii tai ar curge mai lent, daca nu i-ai traduce in anii lor. Parca mai ieri era bebelus, azi merge la gradinita, hop maine prima sedinta cu parintii la scoala, tac pac suntem in liceu! Cand s-au dus anii? Mi-e frică de neputinta. Si cel mai frica mi-e de mintea lucida, prinsa intr-un corp neascultator.

Cateodata am cate un soc cand ma uit la vestimentatia pustoaicelor de liceu… si imi spun asa “fuck, i`m getting old!” Despre batranete… mi-e frica sa depind! De doctori, de pastile, de un carucior… mi-e frica si de moarte, inca nu sunt destul de inteleapta sa o constientizez doar ca pe un prag! Dar cred ca cel mai si cel mai frica imi e de singuratate… nu cred ca e nimic mai trist pe lume decat sa fii batran si singur…

Pentru mine, imbatranirea nu prea exista in vocabular. O simt si o vad insa prin cei din jurul meu. Unul cate unul, vad in jurul meu apropiati sau cunoscuti care incep sa faca odrasle si se iau. Si ma gandesc ca asta e un semn ca ceasul biologic a avansat. Doar ca eu nu prea accept. Da, si vreo 5-6 fire de par albe in cap pe luna. Dar le pun pe seama stresului, nu a imbatranirii. Ma simt tanara, nu face nimic sa ma gandesc ca nu as mai fi. Doar cand imi mai amintesc de ce prag ma aproprii, ma mai ia cate un frison. Dar sunt bine cu mine. Cand ma gandesc la batranete? Nu prea ma gandesc. Dar cand o fac, cel mai frica e ca imi dispar cei dragi. Si sa nu-mi pierd mintile.

Pana acum o vreme imi era frica ca o sa raman singura. Acum mi-e frica sa nu arat prea batrana cand o sa inceapa copilul liceul.

Durerea de spate de la prima ora cand te trezesti dupa o noapte de amor ca la tinerete e ca un dus rece la batranete

*
restul raspunsurilor care mai de care mai haioase si mai pline de intelepciune ascunsa sub autoironie le puteti citi aici

FIFI & THE CITY prezinta experientele de viata ale Cristinei Popa, producator tv, intimplarile din viata unei femei care e mama si sotie, care are un job care ii solicita mult timp si care invata in fiecare zi ca viata e asa cum ti-o faci, si daca vrei sa pui ceva distractie in ea, atunci o sa gasesti timp si pentru asta.

 

o puteti citi si pe blogul ei FIFI STIE

1364
shutterstock_sex talkFifi & The City: Let’s talk about sex. Aveti programare?

Fifi & The City: Let’s talk about sex. Aveti programare?

text de Cristina Popa

Se intilnesc intr-o seara, dupa mult timp, intr-o camera de hotel. Ea ajunge inaintea lui si vrea ca totul sa fie perfect. Camera, lumina, sampania…tot. S-a pregatit intens. Stia exact cu ce se imbraca, ce parfum, ce crema de corp, rujul, lenjeria, incaltarile… Totul trebuie sa fie intr-un mare fel. Doar ca el ajunge mai devreme decat era programat si o prinde nepregatita. Intra in camera de hotel in timp ce ea se  imbraca: ” Nuuuuu, stai, stai ca nu sunt gata. Stai ca nu m-am incaltat, staiiiii!!! “ el zambeste intelegator.  Poate ca voia doar o imbratisare, poate ca voia totul atunci. Dar, nu. Ea alerga adhdist sa se imbrace, sa se machieze, in timp ce el urmarea amuzat toata agitatia. Cumva femeia sparsese vraja, din obsesia scenariul perfect. Pina la urma au trecut cu umor peste moment…Dar, uneori bad timingul poate sa omoare tot.

Sunt oameni care fac sex programat. Vine seara, vine si pasiunea. Asta dupa ce ea se demachiaza si se cremuieste si el isi punea pijamaua cea mai buna. Sunt altii care au orar, de 2-3 ori pe saptamana si sunt foarte fericiti asa. Cu sexul lor casnic, programat mai ceva ca vizitele la stomatolog.

Mai e si categoria: oriunde si oricand. Stiu cupluri care fac scenarii nebunesti si le respecta de teama sa nu se plictiseasca. Personaje de film, de desene animate, locuri publice…imaginatia nu are limite.

Mi-am intrebat prietenii ce aleg: programarea sau intimplarea?

Iata raspunsurile barbatilor:

Sex si atat:). Sexul nu prea trebuie gandit rational, trebuie sa fii pe val, daca simti ca vrei lumanari pui lumanari, daca vrei sa faci sex in lift…atunci in lift! :)) si stii cum se zice, pofta vine mancand :))

 Intreabarea e complexa. Depinde daca vorbim de sexul cu prietena, nevasta sau sex de tip George Clooney ( Up in the air ) )))

 Hmm…sunt bune ambele variante…fiecare cu farmecul ei. Dar,  parca e mai bun ala cand nu te astepti..si cu cine nu te astepti …

mai multe raspunsuri, ale domnilor dar si ale doamnelor gasit pe blogul lui fifi, adica aici

*

FIFI & THE CITY prezinta experientele de viata ale Cristinei Popa, producator tv, intimplarile din viata unei femei care e mama si sotie, care are un job care ii solicita mult timp si care invata in fiecare zi ca viata e asa cum ti-o faci, si daca vrei sa pui ceva distractie in ea, atunci o sa gasesti timp si pentru asta.

 

o puteti citi si pe blogul ei FIFI STIE

1588
shutterstock_love distanceFifi & The City: care e cel mai important lucru intr-o relatie la distanta?

Fifi & The City: care e cel mai important lucru intr-o relatie la distanta?

text de Cristina Popa

– Maria, daca doi oameni se iubesc si unul sta intr-o tara si celalalt in alta tara, la mii de kilometri distanta, cat timp poate sa reziste relatia?

– Mult!

– Cat de mult?

– 100 de ani!

– Cum asa?

– Pai daca se iubesc rezista mult si bine!

Cam asa gandesti la 5 ani. Roz. Diafan ca norii care ne despart si care transforma niste km …din matematica… in poezie.

 

Ulterior in viata realizezi ca nu tot ce zboara se maninca. Ca doar nu o sa mananci tocmai avionul care te duce la el. Foarte putini sunt cei care cred in povestile la distanta. Am fost invatati sa credem ca ochii care nu se vad se uita. Eu as zice ca depinde de ochi. Si de cat de buna iti e memoria. Nu dioptria. Desigur, multi s-au fript visand la sufletulpereche de peste mari si tari in timp ce obiectul iubirii isi gasise o dragoste din localitate.

La intrebarea care e cel mai important lucru intr-o relatie la distanta pentru ca povestea sa reziste primul raspuns a fost aproape unanim: INCREDEREA.  Ma rog. Eu cred ca cea mai importanta e dragostea. Aia cu nabadai. Si mai e si soarta ca daca e sa fie ,daca nu, nu. Ar fi si timingul. Pentru ca o iubire intre doua aeroporturi e palpitanta dar daca ne trezim brusc ca nu suntem pe acelasi fus orar?

Ce spun oamenii? Unii dau sanse… altii exclud din start ca genul asta de poveste poate rezista. Care este insa cel mai important lucru pentru ca povestea sa mearga mai departe?

*

Cristina si-a intrebat prietenii ce cred despre dragostea la distanta, la link aflati ce spun ei.

*

FIFI & THE CITY prezinta experientele de viata ale Cristinei Popa, producator tv, intimplarile din viata unei femei care e mama si sotie, care are un job care ii solicita mult timp si care invata in fiecare zi ca viata e asa cum ti-o faci, si daca vrei sa pui ceva distractie in ea, atunci o sa gasesti timp si pentru asta.

 

o puteti citi si pe blogul ei FIFI STIE

1613
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!