Tag : gastronomie

Poster 70x100 Cooking ShowUn chef italian care a lucrat in restaurante cu stele Michelin face un live cooking show la VIP Lounge Cinema City Park Lake. Vrei sa vii?

Un chef italian care a lucrat in restaurante cu stele Michelin face un live cooking show la VIP Lounge Cinema City Park Lake. Vrei sa vii?

Daca iubiti filmele vazute in cinematograf si serile rafinate in familie, saptamana aceasta puteti avea parte de o experienta unica.

Acum mersul la cinematograf e parte dintr-un ritual care include o masa rafinata, o discutie sofisticata si o intalnire cu oameni foarte speciali.

Un super chef care a lucrat in restaurant cu 2 stele Michelin – Andrea Di Gangi face un show culinar live pentru voi la Cinema City – VIP Lounge, la Park Lake, joi pe 23 noiembrie.  Atunci vor rula filmele Crima din Orient Express sau Mame bune si nebune 2.

Stiu ca nu e nevoie de mai mult ca sa va conving sa veniti joi seara la acest super show, dar – pentru ca zilele trecute am avut privilegiul sa vorbesc cu Andrea Di Gangi –  m-am gandit sa va prezint cate ceva din viata lui, o poveste care ar putea fi si ea un film, de vazut intr-o duminica seara in familie.

*

Andrea Di Gangi este unul dintre chefii pe care o sa va faca o mare placere sa-l intalniti.

Pentru el mancarea nu e o combinatie de ingrediente, ci o poveste. O calatorie prin viata si prin natura care implica istoria ficarui ingredient, cum au fost ele introduse in alimentatie de-a lungul anilor, cultura si educatia celor care au inceput sa le foloseasca.

S-a nascut intr-un sat de munte din Sicilia, o localitate veche de peste 2000 de ani unde s-a aflat Moara Imperiului Roman, localitate cu radacini adanci pentru bucataria italiana.

Parintii lui au fost apropiat de lume agastronomiei. Bunica lui Andrea a fost bucatareasa unei importante familii de aristocrati italieni, iar tatal lui a fost printre primii italieni care au avut curajul sa faca restaurante italiene in Germania. A deschis primul restaurant in anii 60, pentru ca un alt restaurant pe care l-a deschis in anii 70 sa fie considerant acum un muzeu al gastronomiei italiene.

Cu un asemenea istoric familial, Andrea a vrut sa se faca…. filosof, doar ca a plecat de acasa la 14 ani, la liceu la Palermo, si ca sa faca bani de buzunar s-a angajat intr-un restaurant. A fost remarcat de Maestro Francesco Paolo, un renumit chef din Palermo si, gratie lui, a prins si mai mult drag pentru aceasta meserie.

Talentul, experienta din familie, dar si gandirea lui foarte structurata si anticipativa au facut ca la 18 ani sa conduca unul dintre cele mai importante restaurante din Palermo si sa devina o curiozitate despre care se vorbea mult in lumea chef-ilor italieni.

Pentru ca e un spirit aventurier, pentru ca ii plac experientele, la 19 ani Andrea s-a mutat la Stockholm si a lucrat intr-un restaurant specializat in mancare asiatica, apoi in Germania intr-un restaurant cu doua stele Michelin si, undeva in calatoria sa prin lume, a ajuns in Romania.

S-a indragostit de o tanara din Onesti, s-a casatorit si a ramas aici.

Andrea crede ca in bucatarie cele mai grele lucruri sunt cele simple si este interesat de experienta pe care o ofera clientului. Spune ca la nivel international este un trend care destructureaza mancarea, iar clientului i se ofera ingredientele mixate intr-un anume fel pentru a-si prepara singur un dish.

Ce face el acum prin proiectul restaurantului VIP la Cinema City inseamna o experienta unica pentru cineva care isi doreste o seara speciala ( Andrea e in bucataria din Cinema City Park Lake, alaturi de 2 ajutoare, si pregateste tot ceea ce servesc clientii), dar inseamna si sa sadeasca seminte pentru o cultura gastronomica autentica.

Mergem la film si avem o seara incredibila pentru ca beneficiem de o cina pregatita de un faimos chef, dar si de un film pe care-l vedem in conditii de lux, pe scaune care par nave supersonice, care se transforma in canapele super confortabile si super sofisticate.

Pentru Andrea fiecare client care vine la VIP Cinema City inseamna o persoana careia vrea sa-i creeze amintiri culinare speciale. Are deja clienti care vin special pentru el serile la VIP Cinema City si si-a facut ceva prieteni printre clienti.

*

Acum ca stiti povestea lui Andrea Di Gangi, nu-i asa ca v-am facut curiosi sa-l vedeti intr-un live cooking show?

Joi, 23 noiembrie,  gateste si… vorbeste la VIP Cinema City din Park Lake. Stiu ca o sa pregateasca ceva italian foarte foarte bun si ca… o sa ne dea reteta pentru acasa. O sa ne spuna cateva trucuri cum sa facem ca si preparatele noastre sa aiba gust de … stele Michelin.

Am sa fiu si eu joi seara alaturi de Andrea si promit ca-l intreb si despre ceva retete pe care sa le pregatim si noi acasa pentru Craciun:)

Intalnirea mea cu el a fost ca  lectie de viata – mi-a povestit despre cum sa aleg ingrediente ca sa nu dauneze sanatatii, despre cum sa fac omleta sau salata de vinete mai gustoase si cum pot sa fac o pizza buna desi n-am cuptor care sa ajunga la 400 de grade si nu o pot face – ca la carte – in 7 minute.

O sa va povesteasca si voua joi seara, am eu grija sa-l intreb.

Vedem multe emisiuni cu chef-i famosi, ravnim sa putem sa gatim si noi ca in filme sau in reviste, joi seara putem trai o experienta demna de un film. Seara va fi intregita de vinurile Avincis, despre care va vom povesti lucruri foarte simpatice… sau ne vor ajuta sa vorbim mai cu spor si mai relaxat:)

Ne vedem la VIP Lounge -Cinema City Park Lake. Puteti cumpara bilete de aici.

Poster 70x100 Cooking Show

5939
simpa hadad somonReteta S!MPA a lui Joseph Hadad

Reteta S!MPA a lui Joseph Hadad

Sa-si faca timp cel mai important chef din Romania sa creeze impreuna cu tine o reteta noua e o mare onoare. Sa te mai si primeasca in bucataria lui si sa te lase sa pui mina pe ustensilele despre care vorbeste ca si cum ar fi niste diamante e aproape incredibil.

Joseph Hadad, juratul Top Chef, cel care a gatit pentru Bill Clinton, Mihail Gorbaciov sau Madonna, m-a invatat sa gatesc somonul ca si cum l-as picta cu mirodenii.

“O sa facem un preparat semi crud.” mi-a spus in timp ce imi aranja minecile halatului pe care trebuia sa-l port in bucatarie. Apoi mi-a legat un servet albastru la cordon si-a ris “tu nu maninci?”, uitindu-se la miinile mele mici si subtiri. “O sa pregatim ceva cu putin japonez, putin mediteranean.” Habar n-avea ca mie-mi plac lucrurile foarte foarte simple, cu mici ingrediente accesoriu care sa dea culoare si savoare.

Dar, pentru ca inspiratia lui din ziua respectiva s-a intilnit undeva in aer cu dorinta mea, aveam in fata pe masa de lucru linga o bucata mare de somon mai multe recipiente mici cu urmatoarele ingrediente.

anghinare proaspata, telina americana, conopida carpacio crocanta, ridichi carpacio, alune de padure caramelizate, ierburi aromate (coriandru, frunza de morcov, cimbru si busuioc tratate cu putin ulei de masline), icre de manciuria, coaja de portocala in ulei de masline extravirgin.

***

Joseph a devenit bucatar la recomandarea tatalui, tunisian mutat in Israel: “Daca o sa fie saracie si foamete, sa ai ce sa maninci”.

Un sfat pe care l-a dat si celorlalti doi frati mai mari, dar pe care doar unul dintre ei l-a urmat devenind patiser. In familia lui Joseph Hadad mincarea a fost intotdeauna pretuita ca o comoara; tatal care lucra pe vas avea grija sa le aduca copiilor peste, fructe de mare, ulei de masline, dar ii invata discret respectul pentru ceea ce aveau.

La 10 ani cind a mers la ziua de nastere a unui prieten, Joseph i-a dat copilului in loc de cadou o cutie cu sardine. A fost ideea tatalui lui. Era saracie si darul a fost primit mai frumos decit orice altceva. “Mi-as dori sa fie mereu ziua mea de nastere ca sa primesc de mincare”, i-a spus prietenul, iar Joseph tine minte in detaliu si emotia de atunci, dar si lectia pe care a primit-o.

Astazi are grija sa utilizeze cit mai mult si mai eficient fiecare dintre alimentele pe care le achizitioneaza; nu e vorba de a fi econom, din contra – clientul din restaurantul lui trebuie sa plece satul si multumit -, e vorba de a nu risipi ingredientele.

**

“O sa taiem din somonul asta mare o bucata pentru ce ne trebuie noua acum”, imi arata jumatatea curatata impecabil a unui somon frumos. Taie mai intii o bucata si spune: “Asta nu e buna pentru noi aici ca nu are forma perfecta, dar o punem deoparte si va fi folosita la un tartar”.

Taie apoi bucata pe care urmeaza sa o pregatim si, inainte de a pune restul pestelui la pastrare, ii acorda pentru citeva clipe atentie ca unui bebelus: pielea de pe care desprinsese bucata pe care urma sa o gatim e lipita de carnea pestelui ca si cum ar fi fost marginea unui plic .

“Trebuie sa avem grija sa nu se usuce aici la margine.”

**

Tatal lui, Eliah, are  76 de ani si e in continuare o inspiratie pentru Joseph: cind merge in Israel, fac  amindoi in piata cumparaturi si gatesc, iar Joseph noteaza retete si trucuri cu ingrediente venite din toate colturile lumii. In 2007 Eliah a venit in Romania pentru 30 de zile si-au pastrat acelasi ritual: dincolo de plimbarile prin Bucuresti, de darurile pe care Joseph i le facea tatalui, la 2-3 zile mergeau in piata la cumparaturi si-apoi intrau in bucatarie si gateau amindoi.

Joseph are 3 copii, un baiat – Dor David- de 21 ani si doua fete – Daniela 18, Lipaz  8 ani – si cea mica pare ca-i va merge pe urme. In week end-uri – simbata seara si duminica dimineata vine in bucataria restaurantului si spala vase pentru ca asa vrea ea, nu pentru ca e dorinta tatalui. Stie ca asa o sa invete trucuri pe care n-o sa i le spuna nimeni .

Un parcurs pe care l-a facut si Joseph in tinerete cind  mergea la scoala de bucatari: era primul care venea la scoala si pleca ultimul ca sa aiba timp sa invete cit mai multe lucruri, sau mai tirziu cind a muncit cite 18 ore pe zi, fara nicio zi pauza, in cel mai mare si mai faimos restaurant din Tel Aviv si-a devenit cel mai tinar chef executive al locului, la 32 de ani. Una din marile bucurii ale meseriei lui.

***

Cu bucata de somon pregatita, Joseph incepe sa faca magie intr-o tigaie cu ulei incins, linga care a asezat un vas cu apa si gheata. Pune pestele in ulei rind pe rind pe fiecare dintre cele patru laturi, il lasa 10-15 secunde, cit sa prinda o crusta de 2 milimetri si, cind stie ca e facut uniform peste tot, il pune in vasul cu apa si gheata.

“Gheata opreste caldura sa lucreze inauntrul pestelui. Noi vrem sa avem un peste crud pe dinauntru si gheata ne ajuta sa pastram pestele cum ni-l dorim”

Pune apoi pestele pe masa de lucru si-mi intinde doua servetele de hirtie: “Tamponeaza-l pina ii scoti toata apa. Cu grija pentru ca pestele e fragil si nu trebuie sa-l deformam”

Pentru urmatoarele 2-3 minute am tamponat, mingiiat, bucata de somon ca si cum as fi sters cristale de Bohemia.

***

Hadad a venit in Romania in 1997 pentru a putea munci impreuna cu sotia lui si a avea o viata de famile frumoasa. Mai tirziu cind, in urma unei boli grele, sotia a decedat, s-a gindit ca i-ar fi mai usor sa se intoarca in israel, dar copiii aveau prieteni aici, le-ar fi fost greu cu mutarea si-a cautat confortul lor.

A muncit timp de 18 ani la Casa Vernescu pentru ca patronul de acolo era un prieten si n-a putut sa se desparta de el, i se parea ca-l tradeaza daca pleaca. Anul trecut si-a deschis propriul restaurant: la 53 de ani a facut pasul cel mare sa fie antreprenor.

A avut emotii mari. Dupa ceremonia de deschidere la care au participat 400 de persoane, dincolo de miezul noptii – cind au plecat toti invitatii – si-a chemat echipa si-au mai trecut odata in revista ce trebuiau sa faca pentru a doua zi cind veneau primii clienti adevarati, consumatori pe care nu i-a invitat la un cocktail ci care vor sa manince la prinz sau la cina intr-un loc rafinat. Au muncit pina dimineata doar ca sa fie siguri ca totul va fi perfect.

Si-a doua zi, cind a venit primul client, l-a privit prin fereastara bucatariei cu curiozitatea unui copil: ce comanda, cum reactioneaza cind primeste mincarea, ce face dupa ce maninca. Clientul, un om obisnuit, n-a aflat niciodata cit de mult l-a studiat Joseph in ziua aceea.

Astazi sunt clienti care nu pleaca din restaurant pina nu vine el ca sa -si faca o fotografie, iar Hadad are un ritual al politetii si respectului fata de cei care-i calca pragul: oricit de ocupat ar fi in bucatarie (el gateste in continuare, ajutat de un sous chef – Valentina ), iese in restaurant pentru o tura in care ii saluta pe cei de la mese si le multumeste ca l-au vizitat.

***

Cu bucata de peste curatata de apa, un bol adinc ca de supa si o farfurie de sticla, plata, mov, Jadad incepe pictura.

Taie in bucati patrate pestele si marginile rumenite pe foc formeaza o rama ca de tablou pentru fiecare bucata astfel obtinuta. Aseaza 6 bucati pe platou si, cu o penseta, incepe sa puna anghinarea, conopida, nucile caramelizate, icrele de manciuria (cite doua boabe pentru fiecare bucata), ridichiile, ierburile aromate, apoi cojile de portocale si sarea,

Pune o ultima tusa de ulei de masline si, in mai putin de 15 min, preparatul care arata ca o pictura e gata.

“Poti sa ai ingredientele pregatite inainte, pestele il faci repede cind vin musafirii si apoi doar decorezi. In mai putin de o jumatate de ora ai totul gata. Si servesti cu piine prajita”.

Din mina lui, cu indeminarea, grija si dragostea lui pentru fiecare dintre ingredientele pe care le-a asezat pe fiecare bucatica de somon, totul pare foarte foarte simplu.

***

In timp ce maninc ceea ce a creat, iar aromele mi se amesteca in gura intr-un mod senzational (icrele de manciuria cind se sparg formeaza impreuna cu legumele marinate si cu busuiosul sau coriandrul o explozie de gusturi care imi umple gura) il intreb:

“Chef Hadad care e mincarea dvs prefarata?”

“Piine prajita, brinza proaspata, ulei de masline, masline grecesti si un ou moale. Cind se amesteca galbenusul moale cu uleiul de masline si inting cu piinea prajita acolo, apoi iau brinza si masline… asta e pentru mine cea mai buna mincare.”

Hadad e cel mai faimos chef din Romania, are unul dintre cele mai bune restaurante din tara, poate sa pregateasca cele mai rafinate mincaruri pe care ti le imaginezi, dar el – acasa – a ramas acelasi om simplu pe care tata l-a sfatuit sa se faca bucatar.

il puteti intilni la Restaurant Joseph si puteti invata dintre retele lui pe care le posteaza pe blogul personal.

 

Fotografii de Adi Popa.

1988
priviredorintele oamenilor sunt ca brinzeturile fine

dorintele oamenilor sunt ca brinzeturile fine

dorintele noastre trec printr-un proces straniu de transformare. il vedem adesea in povestile din privirile oamenilor.

sunt priviri care ascund dorinte statute, fermentate. altele cu dorinte maturate. ca la brinzeturile fine.

depinde atit de mult ce am facut in viata cu dorintele noastre, linga ce le-am pus, cine au fost oamenii/cartile/filmele/muzicile din jurul lor, ce arome au imprumutat pe drumul catre maturizare.

si, da, oricit ar parea de straniu, dorintele noastre uneori… put.

 

*maturarea e tot un proces de fermentare, doar ca se realizeaza la temperaturi controlate, uneori impreuna cu ingrediente ajutatoare care dau noi arome.

 

 

557

atelierul de salate

Am fost la un atelier de salate si, multi dintre cei care au auzit ca ma duc sa invat sa fac salate, au ris.

Eu sunt o foarte mare consumatoare de salate. Ma enerveaza carnea si-atunci maninc mai mult ierburi, fara sa fiu vegetariana. Si-mi place sa inovez cind ma asez sa fac o salata. Sa ma joc.

Am uleiuri de multe feluri si arome in casa, am ierburi peste ierburi, inclusiv saruri aromate. Pe care le folosesc la salate, nu pentru eventualele lesinuri.
*

Marti, la Violeta’s Vintage Kitchen, am invatat sa fac altfel de salate decit stiu.
Violeta mi-a spus ce e absolut interzis in amestecurile din salate, m-a invatat trucuri despre cum sa prepar sosuri de salate si, mai ales, mi-a explicat cum sa toc legumele corect ca sa am viteza aia a bucatarilor faimosi.
Inca mai lucrez la asta.

Dar am invatat sa fac saruri parfumate fara sa le mai cumpar, am invatat despre brinzeturi si combinatii de senzatie in salate, si-am descoperit plante pe care le stiam doar in varianta pulbere, la plic. (si stiu si locurile de unde sa le cumpar). Nu le scriu pentru ca este fair sa mergeti la cursul Violetei si sa aflati direct de la ea lucrurile minunate. Dar chiar minunate.

*
Daca vreti sa petreceti doua ore absolut incintatoare si sa invatati rafinamente culinare (acolo unde prea putin se gindesc ca pot exista: intr-o salata) scrieti-i Violetei pe site-ul ei si inscrieti-va la atelierul de salate.

*
altfel, ieri m-am vzt cu viorel copolovici, cel care are proiectul prinzul din caserola, iar miine ma intilnesc cu amarjit, cel care are restaurantul Musafir. s-ar zice ca sunt f interesata de gastronomie.
ar fi frumos sa fie asa, dar sunt…varzaaaaa

357
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!