Tag : germania

BikiniBerlin_06-768x512Grădina suspendată dintr-un mall din Berlin

Grădina suspendată dintr-un mall din Berlin

Text de Raluca Antuca

Dacă locuiți în Germania sau plănuiți să vizitați Berlin-ul până pe 1 mai, vă sfătuiesc să mergeți la centrul comercial Bikini Berlin.

Nu pentru a face un shopping spree, ci pentru a admira o grădină suspendată în interiorul mall-ului. Sună ciudat acest concept în condițiile în care centrele comerciale sunt destul de modern create și nu implică elemente naturale.

Însă aceste aranjamente florale prinse de tavan aduc un aer primăvăratic și imaginați-vă parfumul pe care îl răspândesc în jur!

Această grădină suspendată este denumită simplu Garten, cuvântul german pentru “grădină”, și a fost realizată de artista din Londra, Rebecca Louise Law. Ea a prins cu sârmă de cupru 30.000 de flori, iar rezultatul este de poveste!

În acest caz, nu sunt suficiente doar fotografiile pentru a ne bucura de frumusețea acestei lucrări!

BikiniBerlin_01-768x511 BikiniBerlin_02-768x511 BikiniBerlin_03-768x511 BikiniBerlin_04-768x511 BikiniBerlin_05-768x512 BikiniBerlin_06-768x512 BikiniBerlin_07-768x512 BikiniBerlin_08-768x512

1574
baumhaus_5301-970x647Hotelul care dispune de căsuțe în copac pentru iubitorii de natură

Hotelul care dispune de căsuțe în copac pentru iubitorii de natură

Text de Raluca Antuca

Am să vă povestesc despre un tânăr antreprenor din Germania, pe nume Peter Becker, cu care s-ar putea să rezoneze mulți dintre voi.

De câțiva ani, deținea un bar micuț în Berlin, până când și-a dat seama că viața agitată a orașului îl obosește și că are nevoie de puțină libertate. Și-a dat seama că o poate obține doar atunci când se detașează de rutina job-ului și de urbanul obositor. A decis să facă o drumeție de lungă durată în natură cu dorința de a se redescoperi, dar și de a plănui un nou business- hotelul care dispune de căsuțe în copac.

Inspirat de povestea lui Robin Hood, Peter a pus bazele unui refugiu de vacanță unic în Germania. Robin’s Nest Treehouse Hotel este înconjurat de natura din Hesse și este locul perfect pentru a evada din lumea reală, iar aceste căsuțe în copac sunt visul realizat al lui Peter, care le construiește de vreo șase luni.

Hotelul este unul atipic, pentru că dispune de șapte cabine, dintre care trei sunt construite în copaci. Doar o căsuță este de forma unei cabine rotunde, pe când celalte două sunt legate între ele cu ajutorul unui pod. Construite în întregime din materiale naturale, ele includ mobilă din lemn, sisteme de încălzire și electricitate.

Becker vrea să extindă acest tip de hotel și să pună bazele unui sat de căsuțe în copac. Ba chiar se gândește și la un spa cu piscină. Wi-Fi nu există momentan, pentru că el vrea ca oamenii să se destindă fără telefoane mobile și stresul de la job. Mi se pare genial cum a reușit să materializeze un vis și o nevoie pe care sunt sigură că o resimt foarte mulți dintre cei sătui de stres și de agitație.

Imaginile vorbesc de la sine!

baumhaus_669-970x647 baumhaus_688-970x647 baumhaus_696-970x647 baumhaus_1951-970x647 baumhaus_2191-970x647 baumhaus_3721-970x647 baumhaus_3781-970x647 baumhaus_4161-970x647 baumhaus_4811-970x647 baumhaus_4931-970x647 baumhaus_5001-970x647 baumhaus_5141-970x647 baumhaus_5151-970x647 baumhaus_5431-970x647 baumhaus_6121-970x647 baumhaus_6471-970x647

1374
tower-3Primul stalp electric colorat

Primul stalp electric colorat

Text de Raluca Antuca

Sunt câteva lucrări ingenioase care au rămas întipărite în mentalul colectiv prin unicitate, dar și prin design-ul colorat, care îți atrage atenția și te convinge de munca celor implicați în proiect. În mod deosebit, îmi plac cele care conțin bucăți de sticlă colorată sau frânturi de oglindă în care se reflectă soarele.

Un exemplu de astfel de operă de artă îl constituie acest stâlp electric care a fost transformat cu ajutorul unor bucăți triunghiulare de sticlă, numită acrylglas. Acestea au fost montate în spațiile goale, realizând un design tare interesant pentru lucrarea Leuchtturm (în traducere far).

Trio-ul de studenți care a realizat-o învață în Germania, la o facultate de artă din Hattingen. Ei se numesc Ail Hwang, Hae-Ryan Jeong și Chung-Ki Park. Dacă ți-a plăcut așa tare cum mi-a plăcut și mie, ar trebui să vezi și alte inovații de genul- Solarium și Watertower.

Mai jos aveți pozele!

tower-1 tower-2tower-4Watertower

tom-fruin-watertower1Solarium

solarium-4

1441
shutterstock_cardintr-un grup de jurnalisti din toata lumea, mi-am reformulat parerea despre evolutia noastra

intr-un grup de jurnalisti din toata lumea, mi-am reformulat parerea despre evolutia noastra

Saptamina trecuta am fost in  Germania, singura romanca intr-un grup de 10 jurnalisti din toata lumea care au facut reportaje despre traditiile germane de Craciun.

Cind esti intr-un asemenea grup de jurnalisti, vezi usor diferentele culturale. Doamna care venea din Belgrad, Alexandra, mi-a povestit ca in tara sa cardurile par ceva straniu, lumea preferind sa aiba cash. Nu i-a venit sa creada ca eu nu tin cash aproape de loc in portofel (poate pentru bacsis-uri la restaurant sau pentru cumparat nimicuri) si ca prefer sa platesc cu cardul, sau sa scot euro de la un ATM de oriunde, cind am nevoie intr-o deplasare in strainatate.

Asa cum stiti eu sunt foarte MasterCard friendly,  dar si cardul meu MasterCard Gold e prieten bun cu mine. Pentru ca gratie lui am o multime de facilitati in locuri minunate, de la VIP lounge club in aeroport pina la discounturi despre care am scris de multe ori.

Cind am povestit nu doar facilitatile cardului meu, ci si ca – in Romania – MasterCard a lansat impreuna cu CEC Bank cardul contactless – pe care nu mai trebuie sa-l dai din mina la ghiseu, doar il treci pentru citeva secunde prin fata unui aparat, salvind astfel o multime de timp la cumparaturi -, Alexandra din Belgrad se uita la mine ca si cum n-am fi fost vecini de harta si la multe zeci de mii de kilometri distanta.

Nu stiu cit stiti de cardul contactless – lansat de MasterCard cu CEC Bank  – asa ca va las aici cele mai importante informatii despre beneficiile acestui card.

Simplitatea și ușurința în utilizare – plata contactless este cea mai simplă modalitate de plată: nu mai trebuie să dai cardul din mână, ci doar să îl apropii de zona semnalizată a cititorului.

Rapiditate– o plată contactless durează cu 33% maipuțin* față de o plată standard cu cardul și cu 52% mai puțin decât o plată cu numerar.În câteva secunde, plata este efectuată, tehnologia contactless fiind cea mai rapidă metodă de plată disponibilă în acest moment.

 Siguranță – o plată contactless se poate efectua doar atunci când suma este introdusă sau transmisă de către casa de marcat terminalului POS al băncii, iar dumneavoastră apropiați cardul de terminal la 2-4 cm de acesta, nefiind astfel posibile plăți efectuate din greșeală. De asemenea, tehnologia exclude posibilitatea ca baniisă fie luați de două ori pentru aceeași tranzacție.

Bonus pentru noi, ca la Belgrad nu exista inca asa ceva, daca va faceti un asemenea card si-l folositi des, aveti bonusuri de la CEC Bank constind in puncte, puteti cistiga premii in gadgeturi sau o experienta de 5 stele la Cupa Mondiala la Rugby – sportul in care contactul direct e despre utilizare inteligenta si determinare si  nu  violenta.

Cind pleci in strainatate intr-un grup cu multi jurnalisti din alte tari, unele mai dezvoltate, altele mai putin dezvoltate decit a ta, incepi sa iti mai asezi putin in mintea ta locul in materie de evolutie bancara, culturala, spirituala comparativ cu evolutia vecinilor.

La capitolul banci si facilitati financiar bancare, carduri stam mult mai bine decit cei care vin din fostele tari Iugoslave sau chiar si Cehia; nu stam bine insa la presa scrisa – unde ei au ziare cu 60-80 de pagini. Noi abia adunam intr-o zi de la toate ziarele care sunt pe piata 60 de pagini, dar… asta povestesc alta data.

 

1027
cribEric Baumann – daca esti atent in copilarie ce-ti place, iti gasesti mai usor Drumul.

Eric Baumann – daca esti atent in copilarie ce-ti place, iti gasesti mai usor Drumul.

Nemtii sunt oameni din alt aluat decit noi. Fac orice lucru cu un asa mare simt de raspundere si cu o foarte mare atentie la detalii, incit chiar si micile lor pasiuni ajung sa se transforme in afaceri mari sau sa schimbe viata unui oras.

Am povestit aici despre cum o cutie muzicala a ridicat nivelul de trai al unui oras cu 11.000 locuitori doar pentru ca fiecare dintre cei implicati- proprietar magazin de jucarii, primar al orasului – a vrut sa faca lucrurile sa mearga cit mai bine.

Iata acum povestea unui domn caruia ii plac miniaturile religioase.

****

Eric Baumann locuieste in Bamberg – o localitate la granita dintre Franconia si Bavaria – un orasel de talia Sibiului, cu universitate si multa istorie frumoasa in spate. Are putin peste 45 de ani, poarta inele pe fiecare deget al miinii stingi, n-are internet acasa, are mail de doar citiva ani (pe are oricum il acceseaza de citeva ori pe luna) si e celebru pentru ca a creat un muzeu in care sunt mii de secvente religioase realizate din figurine de lemn sau piatra, ca niste machete care redau povestirile biblice. Cele mai multe sunt despre nasterea lui Iisus, despre Craciun, dar are o parte importanta din colectie si despre povestirile legate de Paste.

Prima reprezentare prin figurine a secventei religioase care povesteste Nasterea lui Iisus e datata la 1223 si e creditata ca apartinind Sfintului Francis de Assisi, fiind realizata de fapt din oameni care ramineau in pozitii fixe pentru mai multe ore pentru ca oamenii sa inteleaga cit mai repede care e semnificatia sarbatorii. Succesul acestei reinterpretari a facut ca in multe tari catolice sa existe versiuni similare.

Mai tirziu, mai ales in zonele unde erau mestesugari in lemn sau in piatra, in manastiri au fost realizate statuete care sa redea intr-un inteles cit mai popular evenimentele povestite in Biblie. Primele reprezentari cu figurine il infatisau doar pe pruncul Iisus si citeva oi, iar dupa sarbatoarea Craciunului maicutele din manastiri aveau grija de papusa care-l infatisa pe Iisus ca de propriul copil, pina la urmatoarul Craciun. La citeva sute de ani distanta au aparut si Maria si Iosif, niciodata in relatie directa in macheta, dar creati independent ca sa poata sta drept decoratiuni ca figurine pe masa de Craciun a celor mai instariti.

Cind avea 3 ani, Eric Baumann a vazut pe coperta unui disc al parintilor lui o decoratiune de Craciun creata din multe figurine. (in engleza se numeste “crib” aceasta instalatie)

A vrut sa aiba una la fel, dar mama nu i-a dat voie pentru ca nu era catolic si in religia sa nu exista acest obicei. Ii placea att de mult si si-o dorea in mod inexplicabil, asa ca a trecut peste sfatul mamei si a inceput sa-si construiasca una, figurina cu figurina. A reusit sa termine propria “constructie”  pe cind avea 16 ani si deja se hotarise ca va urma facultatea de Arte si va fi restaurator al unor asemenea obiecte cu semnificatii speciale pentru cultura celor de origine catolica.

A inceput sa colectioneze asemenea instalatii (are o colectie cu citeva mii de asemenea creatii ale secventelor religioase realizate din figurine), a cumparat o casa mare care sa poata sa fie si locuinta pentru el (la etaj), iar parterul sa poate fi transformat in muzeu. Muzeul se afla in Bamberg si este mentionat in National Geographic ca una dintre marile atractii turistice ale Bavarei, mai ales pentru catolici.

In Germania fiecare tirg de Craciun are cel putin o asemenea instalatie; Muzeul National de Istorie din Munchen are una dintre cele mai mari machete din lume de acest gen, cu citeva mii de piese, tot asa cum Muzeul din Regensburg‬, un orasel la 200 km de Bamberg, are o macheta cu citeva sute de piese. Nemtii cumpara carti cu istoria acestor machete si , ca sa faca mai distractiva participarea copiilor la analiza machetelor, ascund cite un personaj in diverse locuri pentru fiecare duminica in care copiii ajund la biserica, iar cine gaseste personajul (cel mai adesea o pisica sau o oaie) primeste dulciuri de la parinti.

Acum 3 ani,  Eric Baumann a avut o mare supriza cind a comandat inca o asemenea instalatie pentru muzeul lui. A desfacut pachetul iar cind a inceput sa monteze figurinele i s-a parut ceva foarte familiar. A cautat in arhiva familiei si  a descoperit ca macheta era exact ca aceea pe care o vazuse la 3 ani. Renuntase de multa vreme sa o mai caute.

Eric Baumann adauga in fiecare an noi piese la colectia lui  si spune ca fiecare persoana are o anume ilustrare (ca stil si design) pentru Nasterea lui Iisus  pe lumea asta; poate sa coste 1 euro sau poate sa coste citeva mii (are si piese de la 1700), nu e important asta. E important care te atrage pe tine in forma in care e reprezentata povestea: aceea e calea ta catre Dumnezeu.

***

Pentru cei ca mine care nu au o cultura religioasa a acestor ilustrari sub forma de macheta, asemanarea cu jocurile create de Mattel pentru Barbie – cu casa, haine si toate accesorile necesare intretinerii unei persoane – poate parea o evolutie frivola a aceluiasi comportament. Stiu ca e vulgara comparatia, dar daca ne gindim ca primele infatisari cu figurine au fost cele religioase si astazi folosim aceeasi tehnica pentru  a realiza manechinele pe care magazinele isi expun produsele, ne dam seama cam unde s-a dus comportamentul nostru si pe unde ni s-a “subtiat” gindirea.

Pe Eric Baumann l-am intilnit gratie Oficiului German de Turism care m-a invitat pentru citeva zile inBavaria ca sa descopar traditiile locale de Craciun.

 

1011
SAMSUNG CSCCum o cutie muzicala a schimbat viata unui oras: Rothenburg ob der Tauber

Cum o cutie muzicala a schimbat viata unui oras: Rothenburg ob der Tauber

de citeva zile ma aflu in Germania, la invitatia biroului national de turism, ca sa descopar povesti despre Craciunul german; aceasta este o poveste reala, despre cum o cutie muzicala a schimbat viata unui oras de talia Sighisoarei

 

In 1963 un domn pe nume Wilhelm Wohlfahrt si-a petrecut Craciunul impreuna cu sotia sa si cu familia unui coleg american de la compania unde lucra IBM, acasa la el. Americanii s-au indragostit pur si simplu de o cutie muzicala din lemn pe care Wilhem o avea: o constructie circulara de lemn in care apareau Magii, Fecioara Maria si pruncul Iisus.

Tinarul domn a vrut sa le faca o bucurie prietenilor sai asa ca a incercat sa le cumpere si lor o cutie muzicala similara, dar cum imediat dupa Craciun toate decoratiunile au fost scoase din magazine,  Wilhelm a trebuit sa mearga la producator sa-l roage sa-i vinda o cutie muzicala.

Erzgebirge – producatorul  – a fost insa un foarte bun afacerist. Mai avea 10 asemenea obiecte si i-a spus “le cumperi pe toate sau nu cumperi niciuna”

Cu 9 cutii muzicale in plus Wihelm s-a transformat in vinzator de ocazie sunind in cartier – din usa in usa, la vecini. Dupa 3 vizite, politia l-a arestat pentru ca nu avea voie sa vinda fara o autorizatie.

L-au eliberat dupa citeva ore, doar ca – in timp ce-i explica politistului de ce are acele cutii, o femeie i-a auzit povestea si i-a spus ca le poate vinde intr-un bazar al armatei americane.

Cutiile muzicale s-au vindut foarte repede si organizatorii bazarului l-au rugat sa mai aduca si alte decoratiuni de Craciun, alte jucarii din lemn produse de mestesugari germani.

Asa a ajuns Wilhelm sa faca o companie dupa numele sotiei lui (el nu avea voie pentru ca muncea la IBM) prin care sa vinda obiecte de decoratiuni pentru Craciun.

18 ani mai tirziu cind afacerea prosperase si deja produceau colectii de decoratiuni de Craciun, fiul sau – Harald –  s-a gindit: “cum ar fi sa avem un Christmas Wonderland?”, un loc magic in care pe toata durata anului sa fie Craciun, sa se vinda cele mai spectaculoase decoratiuni si jucarii din lemn, iar zapada si bradul de Craciun sa fie prezente in orice luna.

Astazi Käthe Wohlfahrt Christmas Store e un magazin pe doua etaje, in care e iarna si vara, un magazine care pare un cartier facut din turta dulce. Are peste 30.000 de decoratiuni de Craciun, are un brad urias de aproape 6 metri inaltime in care sunt 1300 de globulete. In lume mai sunt alte 3 magazine, deschise tot timpul anului care poarta acelasi nume, iar in perioada Sarbatorilor apar popup stores pe toate continentele cu produsele Käthe Wohlfahrt Christmas.

Orasul in care s-a deschis primul magazin – si cel mai mare din lume – Rothenburg ob der Tauber (un oras construit pe o fortareata medievala) si-a adaptat viata dupa succesul magazinului: pastreaza peste an decoratiuni de Craciun in locuri special amenajate si, gratie acestui fapt, a devenit unul dintre cele mai vizitate locuri din Germania. Peste 11 milioane de vizitatori ajung in fiecare an in oraselul in care e tot timpul Craciunul, un orasel care are putin peste 10.000 de locuitori, iar asta a facut ca Rothenburg ob der Tauber sa ajunga dintr-un orasel sarac unul foarte prosper.

In magazinul Käthe Wohlfahrt Christmas la parter, pe partea dreapta catre capatul “strazii germane” e o vitrina: acolo sunt multe cutiute muzicale. Printre ele si modelul cutiei muzicale create de Erzgebirge in 1962. E la vinzare pentru vizitatorii care vor sa pastreze spiritul Craciunului in tot timpul anului.

Cutia muzicala care a schimbat viata orasului, acea cutie muzicala pe care a vazut-o prietenul american al lui Wilhelm, se afla in biroul lui, la loc de cinste.

*

Nota mea: in prima parte a acestui an am lucrat la proiectul Orasul Minunilor al trupei VUNK  care promova cel mai mare concert al carierei lor  de pina acum si care a avut la baza un basm scris de liderul trupei, Cornel Ilie, despre un oras a carui viata e influentata de cutiile muzicale pe care le primesc la nastere locuitorii.

Stiu sigur ca inspiratia lui Cornel pentru basmul lui nu a plecat de la aceasta poveste reala, germana,  nici nu cred ca o stia, si mi se pare minunat ca la sfirsitul anului am putut descoperi ca, undeva in lumea asta exista un oras care a fost salvat de o cutie muzicala. Si ca povestea imaginata de Cornel, dincolo de metafora, poate fi reala.

aici primul capitol la basmului creat de Cornel Ilie, in lectura lui Marian Ralea

1741
movie-soccer-balldaca semifinalistele CM de fotbal s-ar fi intilnit intr-un campionat de… film

daca semifinalistele CM de fotbal s-ar fi intilnit intr-un campionat de… film

daca semifinalistele campionatului mondial de fotbal 2014 s-ar fi intilnit intr-un campionat de filme, lucrurile ar fi fost foarte simpatice.

intre Argentina si Olanda lucrurile nu sunt deloc usor de transat.

desi o tara saraca si cu o cinematografie care nu pare, la prima vedere, ca iese des dintre granitele tarii, Argentina are doua Oscaruri pentru film strain si mai multe nominalizari.
Oscarurile sunt pentru El secreto de sus ojos – 2009 (regia Juan Jose Campanella) si La historia oficial – 1985 (regia Luis Puenzo). in cultura urbana, primul gind cinematografic despre argentina e interpretarea Madonnei din filmul Evita cu, desigur, Don’t cry for me Argentina, ceea ce inseamna o notorietate greu de batut, chiar daca (sau datorita faptului ca) filmul nu a fost regizat sau produs de catre argentinieni. Evita a aparut in 1996, a fost regizat de Alan Parker si scris in colaborare cu unul dintre cei mai mari regizori si producatori americani, Oliver Stone.

Olandezii ii au in istoria cinematografiei mondiale pe regizorul Paul Verhoeven (domnul cu Robocop, Total recall, Basic Instinct si 9 nominalizari la Oscar), Theo Van Gogh (un regizor care a fost omorit in urma cu citiva ani), dar si pe mai putin cunoscutul Mike van Diem care in 1998 a cistigat Oscarul pentru cel mai bun film strain cu filmul Character.

***
in semifinala 2, Brazilia – Germania incepem sa respiram adinc si sa ne dam seama ca lumea e mult mai frumoasa in afara terenului de fotbal( sper sa citeasca si microbistii asta:) )

Brazilienii au citeva filme care te lasa cu respiratia taiata. Cidade de Deus al lui Fernando Meirelles e poate cel mai impresionant si, daca nu l-ati vazut, va rog tare tare tare sa-l vedeti.

pe lista filmelor braziliene care au depasit granitele tarii se mai afla O Quatrilho, O Que E Isso Companheiro? (Four Days in September) si Central Station, ambele cu nominalizari la Oscar.

Nemtii fac mult bine cinematografiei mondiale cu Festivalul de film de la Berlin unde isi gasesc locul productiile independente care altfel ar ajunge cu greu in ochii distribuitorilor mari. Dar dincolo de asta, cinematografia germana are si ea citeva perle ale coroanei.
Primul care-mi vine in minte e Metropolis-ul lui Fritz Lang – unul dintre cele mai spectaculoase filme mute (a fost facut in 1927), mai aproape de noi si mai cunoscute sunt insa “The life of others”, “Run Lola Run”, “Good Bye, Lenin”, Downfall etc.

*

daca va spun ca argentinienii il au pe Jorge Luis Borges, va dati seama cam cit de grea ar fi competitia in literatura? (ne distram cu ea miine)

puteti citi aici cum ar fi fost competitia cu aceleasi semifinaliste in cadrul campionatului mondial de… dans

1009
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!