Tag : japonia

cover pisici cadouriCadouri ciudate si amuzante pentru cei care au de toate (part 2)

Cadouri ciudate si amuzante pentru cei care au de toate (part 2)

Pentru cei care inca mai vorbesc cu spiridusii lui Mos Craciun pentru cadourile prietenilor lor care au de toate, mai am cateva propuneri care sa va aduca zambetul pe buze.

Astazi ”faza pe pisici”.

Cel mai provocator lucru pentru un proprietar de pisici este curatenia litierei. Daca vreti sa bucurati pe cineva care detine pisica, sa-l scoateti din necaz si sa-i usurati viata pentru muuuulta vreme, va recomand ”Litter Robot III”, un fel de wc inchis pentru pisici.

Cand intra pisica in ”incinta”, Litter Robot III declaneaza toate operatiunile de alerta: da cu parfum, asteapta sa se simta bine micuta/micutul acolo si, cand iese, acelasi sezon transmite robotelului ca trebuie sa faca automat curatenie.

Tot ce e murdar si urat mirositor este strans in sac ecologici si depozitati intr-un departament special pentru a fi aruncati cand s-au adunat mai multi.

Arata ca in fotografiile de mai jos , il gasiti aici si costa 630 de dolari

345357_2_800 litter-box

 

*

Din categoria iubitori de pisici mai avem doua ciudatenii pe care nici nu stii daca le-ai trece la categoria simpatic sau nu.

Avem papuceii, slapi style, in forma de pisica. Japonezii au inventat asta, cu tot cu coada, cum era si normal. Si se poarta pe strada.

Costa 34 de dolari perechea si pot fi gasiti aici
353834_2_800 353834_3_800 cat-shaped-sandals

 

Si tot pentru iubitorii de pisici avem – gloss-ul pentru buze care iti lasa senzatia ca si cum ai fi pupat o pisica pe botic. (cine naiba vrea o asemenea senzatie pe buze, asta e o intrebare auxiliara)

Glossul are in compozitie lapte de pisica si e creat, cum altfel, tot de japonezi

Felissimo se numeste brandul care produce o asemenea minunatie, iar una bucata gloss costa 13 dolari – poate fi gasit aici

356832_2_800356832_3_800 356832_4_800cat-milk-lip-gloss

1232
cum sa imparti o lacrima adi bulboaca 1FITS2016 show – Cum sa imparti o lacrima

FITS2016 show – Cum sa imparti o lacrima

primul show pe care l-am vazut la aceasta editie a FITS s-a numit “cum sa imparti o lacrima”, a fost un spectacol de dans gandit si pus pe scena de doi tineri japonezi,  Naoto Katori & Ikumi Kurosu.

desi nu aveti unde sa vedeti show-ul – a fost prezent doar in festival – am vrut sa scriu despre el pentru ca poate fi punct de inspiratie pentru multa lume.

show-ul e o poveste despre evolutie – spirituala si materiala – despre cum la inceput suntem toti la fel si de-a lungul vietii acumulam lucruri si ego-uri si incepem sa ne diferentiem.

spectacolul a fost construit din trei parti.

in prima artistii in pantaloni de culoarea pielii, dar cu tatuaje albe desenate pe spate s-au folosit de fiecare musci si fiecare raza de lumina de pe scena ca sa deseneze o poveste care avea drept sonor sunete din natura. era geneza. dansatorii erau la unisom, asezati cu spatele la public, in mijlocul scenei.

putin mai tarziu inimile au inceput sa le bata la fel, iar trupurile sa li se indoaie la fel. invatasera mersul, erau la verticala.

si mai tarziu au dobandit haine, unul dintre ei a incercat sa obtina mai multe aplauze de la public, celalalt l-a certat si-au revenit apoi in dansul in sincron.

pentru ca aproape de sfarsit sa danseze diferit, pe muzici moderne, ale bucuriei, ba chiar sa se intreaca in miscari simpatice si amuzante.

apoi a intervenit cultura lor – japonia si samuraii – si unul s-a lasat ghidat de spiritele pe care le -au trimis ani peste ani stramosii.

un conflict i-a adus din nou in dans sincron, goi, un dans de o mare putere, in viteza, cu ritm alert si cu multa forta interioara.

*

a fost foarte foarte frumos dansul lor, care a durat mai putin de 40 de min, si-a fost o poveste despre simplitate, forta, origini si… cum sa desparti o lacrima. pana la urma, jumatatile iau forma pe care a avut-o lacrima.

fotografii Adi Bulboaca

cum sa imparti o lacrima adi bulboaca  2cum sa imparti o lacrima adi bulboaca 1

cum sa imparti o lacrima adi bulboaca 4cum sa imparti o lacrima adi bulboaca 3

745
mcdonalds-chocolate-fries-japan-1Nou trend in Japonia – Cartofi prajiti cu ciocolata

Nou trend in Japonia – Cartofi prajiti cu ciocolata

Nu inteleg cum pot sa manance asa ceva, chiar nu inteleg. Vad, insa, din comentariile pe site-urile de trend-uricca japonezii sunt f f fericiti ca McDonald’s tocmai a lansat cartofii prajiti cu ciocolata.

Au fost super cozi in prima zi de vanzare (26 ianuarie). Cutia cu cartofi cu ciocolata arata ca o pictura de Pollock, dar chiar si asa mintea mea nu poate sa conceapa combinatia.

chocopotato_main_02

 

In Asia tot ceea ce tine de MCDonald’s pare putin din alta lume. In Hong Kong s-a lansat recent un restaurant MCDonald’s in care dupa ora 18 esti servit la masa, ai un bar cu salate, mobilier modular si… lumini care se regleaza dinamic in functie de lumina de afara.

Locul arata asa

futuristic-mcdonalds-hong-kong-1

 

si mai are o particularitate: consumatorii isi pot personaliza mancarea in comenzi speciale realizate cu o aplicatie digitala.

Dar chiar si asa, cartofi prajiti cu ciocolata tot mi se pare super extravagant.

725
sunset13_akihiro_yoshida-624x416Lumânarea care capătă culorile apusului pe măsură ce se topește

Lumânarea care capătă culorile apusului pe măsură ce se topește

Text de Raluca Antuca

Studio-ul de design Nendo din Japonia este cunoscut deja pentru cele nouă tipuri de ciocolată, diferite prin textură și formă, sau pentru tuburile de vopsea, încărcate cu caramel și ciocolată de diferite arome. Cel mai recent design, primul din 2016, se numește Sunset Candle și  prezintă niște lumânări care își schimbă culoarea pe măsură ce se topesc.

Din exterior, lumânările sunt complet albe, dar în interior conțin un nucleu de ceară colorată, care amintește de nuanțele apusului, care apar treptat pe cer până când întunericul le acaparează. Nu doar că își schimbă culoarea, dar fiecare nuanță are un parfum diferit, cu miros de lămâiță, maghiran și lavandă.

Majoritatea produselor create de Nendo sunt în colaborare cu diverși clienți sau vânzători din Japonia, deci pot fi în curând disponibile spre vânzare. Până atunci, puteți vedea mai multe produse pe site-ul lor.

candle sunset07_akihiro_yoshida-624x416 sunset10_akihiro_yoshida-624x416 sunset11_akihiro_yoshida-624x416 sunset14_akihiro_yoshida-624x935

704
sliced-chocolate-bourbon-japan-8NOU- Feliile de ciocolată pentru sendvișuri

NOU- Feliile de ciocolată pentru sendvișuri

Text de Raluca Antuca

O nouă invenție sau descoperire (cum doriți să-i spuneți) face furori pe internet, iar ideea în sine a entuziasmat mulți pasionați de mâncare, fie ei bucătari sau bloggeri.

Feliile de ciocolată pentru sendvișuri sunt acum o realitate, iar micul dejun va fi mai gustos ca niciodată. Precum cele de cașcaval, acestea se pun direct pe pâine și nu mai este nevoie să întinzi ciocolata așa cum o făceai înainte.

Compania Bourbon din Japonia a venit cu ideea, iar acum acest produs poate fi cumpărat din magazinul online pe care l-au deschis. Mai jos aveți niște sugestii de prezentare absolut delicioase!

sliced-chocolate-bourbon-japan-3 sliced-chocolate-bourbon-japan-9 sliced-chocolate-bourbon-japan-10 sliced-chocolate-bourbon-japan-14 sliced-chocolate-bourbon-japan-17 sliced-chocolate-bourbon-japan-21 sliced-chocolate-bourbon-japan-29

746
Kohei-Nawa_Art_2Ceva de vis- Instalația de norișori

Ceva de vis- Instalația de norișori

Text de Raluca Antuca

Îl cheamă Kohei Nawa și este unul dintre cei mai buni artiști din Japonia, datorită sculpturilor meticuloase și instalațiilor neobișnuite. Face parte din noua generație de artiști care vor să contureze o imagine a artei și culturii japoneze în toată lumea. Ei vor ca oamenii să nu menționeze doar anime-urile și Hello Kitty, atunci când aud de Japonia.

Ultima lucrare a lui Kohei este o instalație imensă, care îți dă impresia că te plimbi printre nori mari și pufoși. Norișorii sunt realizați din spumă care plutește și formează o structură diafană în camera întunecoasă.

Atât de feeric că nu-mi vine să cred că cine a făcut asta pe bune și nu este doar o editare în Photoshop.

Kohei-Nawa_Art_ Kohei-Nawa_Art_0 Kohei-Nawa_Art_3 Kohei-Nawa_Art_4 Kohei-Nawa_Art_5 Kohei-Nawa_Art_6

794
amezaiku-hyper-realistic-animal-lollipops-shinri-tezuka-japan-16Traditia japoneza de a face acadele in forma de animale

Traditia japoneza de a face acadele in forma de animale

Text de Raluca Antuca

Se pare că există o tradiție în Japonia de a face acadele care au forma unor animale și arată foarte realist. Se numește Ameizaku și este prezentă din secolul al VIII-lea.

Shinri Tezuka este un maestru în această artă, care la numai 26 de ani indură căldura chinuitoare din atelier și modelează zahărul cu mâinile pentru a realiza cele mai inedite dulciuri. Nu există o procedură mai ieftină sau ușoară atunci când vine vorba de fabricarea lor.

Shinri este unui dintre artiștii Ameizaku care ține tradiția încă vie. A deschis un magazin în 2013, unde vinde acadele și oferă cursuri celor interesați de această artă. Aceste tipuri de acadele sunt realizate din sirop, zahăr și sunt colorate organic. Deși unele arată mai dubios, îmi inchipui că sunt delicioase!

644
9a77dd7e00c6d0d240e2b3c73634cf20_970xPrimul restaurant Hello Kitty din lume

Primul restaurant Hello Kitty din lume

Text de Raluca Antuca

Doi oameni de afaceri din Hong Kong au avut ideea genială de a deschide un restaurant cu o tematică simpatică, adică Hello Kitty.

Deși personajul tare îndrăgit a fost creat în Japonia, este mult mai popular în China. Sanrio și Kwong au profitat de acest lucru și nu au fost dezamăgiți atunci când au deschis localul, pentru că a fost tare apreciat de iubitorii de Hello Kitty, dar și în general pentru idee.

Înainte să deschidă ușile pentru client, bucătarii au experimentat diverse rețete, fiecare fel de mâncare fiind degustat cu atenție, așteptând aprobare. În cele din urmă, 37 de mâncăruri au fost adăugate la meniul final, incluzând feluri variate, dar foarte apreciate în zona- creveți, fripturi și supe noodles. Foarte simpatic este că unele au forma Hello Kitty, ceea ce le face mai apetisante

Mai multe detalii găsiți pe site!

560
recviemcomunitate 2.0 promovam cultura?

comunitate 2.0 promovam cultura?

suntem multi, suntem diferiti, suntem peste tot in tara asta.
multi nu ne mai uitam la televizor.
si mai multi ne vaitam ca nu se mai promoveaza lucrurile de calitate.

*
eu zic mereu ca si de noi depinde sa promovam valoarea. am demonstrat-o cu totii in urma cu citeva saptamini cind, in 24 de ore, am dus o stire din on line in presa scrisa si la jurnalele de stiri. si era o stire culturala.

ce ziceti incercam acum sa trimitem oamenii la un spectacol? pentru o fapta buna?

*

iata cum stau lucrurile:


Razvan Mazilu, unul dintre cei mai importanti coregrafi si dansatori romani, pregateste un spectacol eveniment alaturi de una dintre cele mai celebre coregrafe si dansatoare japoneze, Motoko Hirayama. Reqviem – nu stii nimic despre mine.

spectacolul (un emotionant experiment coregrafic care-si propune sa uneasca 2 culturi – romana si japoneza) este dedicat stringerii de fonduri pentru victimele cutremurului din Japonia.

un detaliu cu adevarat spectaculos din acest spectacol este ca fiecare dintre coregrafi si-a pregatit partea lui de show si afla ce a lucrat celalalt cu doar o saptamina inainte de prima reprezentatie. de aici si titlul: nu stii nimic despre mine.

va fi un spectacol al descoperirii , nu doar la nivel cultural , ci si personal intre doi mari dansatori si coregrafi.

*
acum intervenim noi:

spectacolul are reprezentatii in Bucuresti, Cluj, Sibiu, Craiova si Timisoara. iar eu va invit sa va alaturati mie in promovarea lui, in a arata ca aceasta comunitate 2.0 poate sa faca lucruri frumoase pe care televiziunile sau presa scrisa nu le mai fac.

caut deci bloggeri din orasele mai sus mentionate care sa ma ajute in promovarea acestui spectacol minunat. ce primesc? bilete la spectacol, desigur, interviuri cu protagonistii (pe care si le fac singurei, pe mail sau la telefon) si… citeva jocuri dragutze via internet pe care le vor descoperi pe parcurs si care, sunt sigura, le vor placea si cititorilor lor.

dar dincolo de toate astea vor primi ceva care nu e masurabil; mi s-a intimplat si mie cind am insistat sa mearga lumea la spectacolul Raoul si, la iesirea din sala, veneau oameni necunoscuti la mine, cu un zimbet larg pe fatza, si-mi multumeau. asta e nepretuit.

*
so, daca vreti sa va alaturati mie in acest proiect si sunteti din orasele mentionate, lasati-mi un mesaj… astazi si miine, incerc sa aflu cine vor fi tovarasi mei de calatorie in promovarea acestui spectacol unic.

detalii despre spectacol pe pagina de FB a evenimentului sau pe dance for japan.
multumesc frumos

img_pod_140311-japan-nuclear-threatjaponia, o fotografie, o poveste

japonia, o fotografie, o poveste

uitati-va cu atentie la aceasta fotografie

e o tinara care se joaca, printr-un geam, cu un ciine care e tinut in lesa de cineva. o imagine dragutza nu?

*
mai uitati-va o data cu urmatorul context:

A girl who has been isolated at a makeshift facility to screen, cleanse and isolate people with high radiation levels, looks at her dog through a window in Nihonmatsu. REUTERS/Yuriko Nakao

*
japonia, mai mult ca niciodata, acum acolo, fiecare fotografie spune o poveste.

Via Mr. P

1144
RaiseJAPAN.JPGExclusiv: Japonia…pe dinauntru

Exclusiv: Japonia…pe dinauntru

japonezii si-au construit deja mesaje mobilizatoare ca sa treaca peste efectele (emotionale si materiale) ale cutremurului de acum doua zile. au in singe respectul si dorinta de a face lucruri impreuna, iar asta ii va face sa renasca precum Pasarea Phoenix.

iata in exclusivitate pt S!MPA, o poveste despre Japonia, de la Mirona care a locuit un an acolo. o incredibila lectie de viata

*
Azi am vazut intr-o inregistrare o camera de camin din Japonia leganandu-se deloc agale. Manuale cadeau, scaunul ascuns in pantecele biroului se deplasa catre pat, iar usa de la baia alba, din materiale reciclabile, se balanganea ca smulsa de vant. Acum 3 ani, cand abia ce ajunsesem in Japonia cu o bursa, aveam exact acelasi tip de camera.

Pe atunci cutremurele erau ultima mea preocupare. Auzisem ca se intampla des in Japonia si credeam ca e de ajuns sa te bagi sub masa. Dar se pare ca japonezii tineau mai mult la siguranta mea decat mine insami din moment ce pusesera deja intr-o trusa de prim-ajutor, din partea caminului, o lanterna puternica, baterii, un fluier si o lista cu ce trebuia sa cumpar eu: apa, conserve, bani, radio-emitator etc. Nu le-am cumparat niciodata.

La nici doua saptamani politistii de la sectia la care era arondat caminul au venit, de buna voie si nesiliti de nimeni, nici macar de o lege, sa ne faca un instructaj. Un domn politist intre doua varste ne-a explicat parinteste care sunt situatiile periculoase cu care ne-am putea confrunta in traiul nostru zilnic japonez. Am simtit ca-si dadea cu adevarat interesul, era acolo pentru noi.

Avusesem deja ragaz sa observ ca in Japonia unele fete mergeau cu gentile deschise pe strada, in trenuri nu-si pazeau deloc lucrurile, fustele extra-scurte si tocurile ametitoare se impacau fara probleme cu faptul ca a te uita fix la cineva este considerat nepoliticos, in general domnea o atmosfera de siguranta si amabilitate. Asa ca nu vedeam prea bine rostul masurilor de prevedere mentionate de politist. Daca cineva ar fi privit din afara, ar fi crezut ca Japonia e o tara cu un grad inalt de criminalitate. Cand este, de fapt, tocmai opusul!

Politistii nu s-au limitat la prelegeri. Dupa discurs, ne-au impartit niste alarme minuscule pe care sa le purtam in geanta, urandu-ne fiecaruia, ca si cum ar fi vorbit unor membri de familie, sa fim in siguranta. Apoi ne-au dat lectii de autoaparare, toata sala a exersat timp de cateva minute bune miscari de parare si atac. La cateva zile am gasit in cutia postala un ziar in care aparuse poza mea blocand o lovitura si razand din toata inima.

Cand s-au anuntat simularile de cutremur si incendiu am stiut ca toata lumea le ia in serios. Deja la a doua astfel de simulare ma straduiam sa scot un timp cat mai bun la iesirea din imobil. Cunosteam bine caile de evacuare si precautiile ce se impuneau, atat la camin, cat si la facultate. Munca pe care o depuneau administratorii, profesorii si autoritatile pentru noi se cerea a fi respectata.

2008 a fost anul in care regiunea Sichuan, China, a fost lovita de un cutremur important. Imi amintesc si acum chipurile pline de compasiune ale japonezilor care veneau sa doneze bani la punctul de ajutor pe care-l infiintasera colegii mei chinezi. Ma asteptasem la mai multa indiferenta, avand in vedere istoricul chinezo-japonez, insa, in fata adversitatii, japonezii devin mai buni.

De-a lungul timpului petrecut in Japonia mi-am pierdut cu totul asteptarile negative, lasand loc increderii, acel sentiment care pare atat de nesabuit prin alte parti ale lumii.

Am inceput sa ma simt si sa ma port ca o rotita bine unsa din sistem, una pentru care celelalte munceau suplimentar, dar cu zambetul pe buze. Colegii mei mergeau cu mine, pe rand, la banca, primarie, oficiul pentru straini, furnizorul de internet, operatorul de telefonie mobila sau la doctor. Un student de la aceeasi universitate, pe care nu-l mai vazusem in viata mea, mi-a platit intr-o dimineata biletul de autobuz pana la facultate pentru ca eu nu aveam schimbat pentru masinaria cu pricina, aflata in autobuz si pe care trebuie s-o hranesti cu monedele potrivite fix la coborare. Apoi a alergat senin catre cursurile lui, fara sa astepte vreo multumire. O doamna in varsta mi-a facut cadou niste farfurii din ceramica facute de dansa numai pentru ca i-am spus cat de frumoase mi se pareau. Cei de la camin m-au ajutat cu sortarea gunoiului (!), expedierea de pachete in Romania si o sumedenie de alte probleme. Cineva mi-a preluat perioada contractuala la telefon, pentru a carei retezare din scurt trebuia sa platesc in plus. Profesorul meu a organizat la facultate 2 petreceri in cinstea mea (!): una de bun-venit si una de despartire.

Peste tot oamenii m-au ajutat sa citesc kanji, sa cumpar bilete de la automate, sa cobor la statia potrivita, sa deslusesc un meniu de restaurant. Niciun casier nu a profitat de multiplele ocazii cand m-am incurcat intre bancnotele si monedele japoneze, nimeni nu m-a grabit la vreun ghiseu sau magazin, cineva a alergat dupa mine o buna bucata de drum cu portofelul pe care il uitasem intr-o sala de clasa, altii s-au trezit la 5 dimineata ca sa ma conduca la aeroport si au inceput sa planga cand le-am facut cu mana. Japonezi plangand n-o sa vedeti prea des.

Cel mai tare m-a impresionat insa colega mea, Ako. Dupa aproape 2 ani imi spunea zilele trecute ca vrea sa vina in Europa si sa ma vada. Ca sa-mi multumeasca pentru ca acum 2 ani, cand ea era foarte trista ca nu reusea sa scrie o lucrare de diploma valoroasa (!) eu am incurajat-o cu toata japoneza pe care o stiam atunci si i-am imprumutat o batista…

As vrea sa dau toate aceste lucruri inapoi Japoniei acum, dar stiu ca nu asteapta ajutorul nimanui ca sa lupte cu ceea ce i se intampla. Oricine cunoaste Japonia vreun pic stie ca isi invata lectiile la perfectie si iese intotdeauna mai puternica din incercarile la care este supusa. Si nu datorita tehnologiei sau bogatiei tarii, nu. Ci datorita oamenilor de rand, niste oameni demni de toata admiratia.

*
pe Mirona a.k.a. MisakiJaponia o puteti citi pe http://japonia-departe-aproape.blogspot.com

kong kong, part 3. cum sa te tunzi japanese in china

ce nebunie puteam face in hong kong?! m-am tuns:)

hair spa se chema locul. foarte fancy. in cartierul rezidential din hk.

spalatul pe cap a debutat cu un masaj cu ulei de un sfert de ora. un alt masaj a incheiat rasfatul cu apa calda. numai pt aceste masaje si m-as mai tunde si miine o tura:)

operatiunea de scurtare a parului a durat cam 2 ore si cred ca am nimerit cea mai migaloasa coafeza posibila. era tare frumu, f cool imbracata si f frumos tunsa. ‘japanese style’, mi-a spus ncet si-a plecat capul rusinata.

i-am zis sa-mi faca orice vrea ea. s-a uitat speriata si cred ca in prima jumatate de ora n-a stiut cum sa ma tunda. asa ca mi-a indreptat parul.

apoi m-a tuns aproape ca pe ea. doar ca eu sunt blonda. “doll hair ”, a zis zimbind

l-am anuntat pe catalin – styleman ca m-am tuns, ca sa se obisnuiasca pina ajung in redactie cu gindul ca arat ca o gheisha, dupa cum a spus ana. in felul asta poate nu face prea mult scandal pentru ca mi-am taiat parul dubios.

543

rochia monica

“clar, rochia lui bjork in atena 2004, pentru ca are culoarea marii si pentru ca se intinde ca un val, acopera, ocroteste si uneste .
si mai ales pentru ca ma poarta bjork”

*
monica e studenta in japonia si puteti afla cum e pe acolo de aici

trimite rochia in care ai vrea sa te transformi la cristina.bazavan@tabu.ro si link-ul blogului tau (daca ai)

294
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!