Tag : literatura erotica

Hotel-IrisHOTEL IRIS –  fanii Fifty Sades Of Gray pot descoperi ce inseamna erotismul in literatura

HOTEL IRIS – fanii Fifty Sades Of Gray pot descoperi ce inseamna erotismul in literatura

Humanitas a lansat recent o minunata carte a scriitoarei de origine japoneza Yoko Ogawa, pe nume Hotel Iris.

cartea a fost marketata ca o Lolita pe invers – pentru ca este o poveste de seductie intre o pustoaica si un domn cu 40 de ani mai mare decit ea si sunt si ceva trimiteri rusesti (personajul masculin e traducator de limba rusa) – dar, cel putin pentru mine, e despre cu totul altceva.

e o carte despre ritualuri de seductie – in cazul de fata, traducatorul are inclinatii sado maso, iar tinara are o nevoie de a fi dominata pentru ca e singura cale in care se simte in confort – asa a trait intotdeauna.

e o carte despre cum sa scrii literatura erotica intr-o forma sofisticata, minimalista si sa te joci cu simturile cititorului.

*

pentru cei pasionati de scrieri dincolo de firul narativ, doua mici directii de urmarit daca veti citi aceasta carte.

– cu exceptia personajului principal, doar un singur personaj mai are nume in carte; o doamna de educatie nobila care se numeste la fel ca hotelul in care traieste tinara, Iris. doamna este insa oarba.

pe parcursul cartii, autoarea pune o atentie speciala pe simturi: mai avem un personaj care e mut; avem o secventa in care e o cina foarte foarte vizuala – mincarurile sunt descrise prin culori, intregul meniu e conceput vizual; tinara experimenteaza erotic prin gust (intr-una din poruncile pe care i le da barbatul, ea trebuie sa-l incalte cu sosete folosindu-se doar de gura) etc si toate aceste accente pe cele 5 simturi  au ca punct terminus o secventa in care ea e legata de un scaun, iar scaunul de un pat si fata se descrie un obiect, una cu scaunul – lipsita de orice simt si traire, dar gasind in asta o anume voluptate erotica.

si inca o recomandare pentru o atentie speciala daca ajungeti sa cititi aceasta carte; secventa in care fata ajunge la traducator acasa si incep sa-si consume iubirea – la nivelul la care stiu ei sa si-o consume..

descrierea porneste din camera, ajunge pina la momentul in care o dezbraca, e un “cut” si actiunea se muta inapoi in timp cind fata intra in casa, actiunea isi urmeaza firul narativ pina el incepe sa devina violent si e, din nou, un “cut” care muta timpul actiunii cu mult inainte de intrarea in casa, de cind fata paseste pe insula pe care el locuieste.

efectul? nu doar ca se creeaza o tensiune aparte, dar sugereaza si “loop”-ul in care se va afla relatia lor, bucla in care se vor invirti pentru o vreme. iar intreaga secventa e o bijuterie narativa.

*

pentru cei care s-au distrat cu Fitty Shades of Gray o recomandare: cititi aceasta carte; e cam cit doua capitole din Shades  (o sa o cititi repede), are ritualuri sadomaso, deci sunteti pe un teritoriu familiar, si tocmai de aceea veti putea sa va dati seama ca Hotel Iris e de citeva zeci de ori mai bine scrisa.

cineva spunea ca secventele de sex si cele despre moarte sunt cel mai greu de pus in literatura.  e ca in viata, de altfel.

 

1734

sex, nebunie si povesti

Sex is hard to write about because you lose the universal and succumb to the particular. We all have our different favorites. Good sex is imposible to write about. Lawrence and Updike have given it their all, and the result is still uneasy and unsure. It may be that good sex is something fiction just can’t do – like dreams. Most of the sex in my novels is absolutely disastrous. Sex can be funny, but not very sexy.

Martin Amis

Do I think writing is a dangerous activity? Writing can be very bad for one’s mental health. It looks innocent enough from outside, but one a man or a woman is living every day in an imaginary world, it’s often difficult to separate your own reality from the imaginary reality you’re writing about.

Paul Auster

One of the things I learned from Virginia Woolf is that every day in everybody’s life contains just about everything we need to know about human life, more or less the way the single strand of DNA contains the blueprint for the entire organism. And I believe that if we look carefully enough at anybody, and look with enough compassion and discernment, and bring to that person a certain merciless clarity, we have a story by definition. I never think in terms of message. I don’t know anything my readers don’t know.

Michael Cunningham

*
Sunt trei declaratii dintr-o carte care aduna, pe teme, raspunsurile unor scriitori la problemele lor: ce le e greu sa (de)scrie, de unde se inspira (fura, in sensul bun) in structura, de la ce pornesc la drum cu o noua carte, cum reactioneaza la editari, cum fac fatza disperarii ca pe hirtie nu le iese ce au in cap etc etc.

Cartea se numeste Off The Page (writers talk about beginnings, endings and everything in between), precum o rubrica din Washigton Post in care Carol Burns intervieveaza on line (cu ajutorul cititorilor) pe unii dintre cei mai de succes scriitori.
Carol Burns e editorul acestei carti, citeva dintre interviurile ei din Washington Post on line, le gasiti aici.

*
Raspunsul lui Amis despre cit de greu e sa scrii despre sex mi-a adus aminte de o conversatie cu Gilbert Adair, domnul care printre altele a scris The Dreamers. Adair imi povestea cu multa pasiune ce greu este sa descrii dragostea pe care un barbat o are pentru un copil si sa pastrezi in personaj umanitatea. Vorbea despre tehnica de scris, despre unghiuri si sentimente, compara iubirea respectiva cu orice alta iubire. Era, pentru el, ultimul tabu ramas nedoborit in literatura erotica.

2189
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!