n-am ajuns din cauza de febra si… (toate cele care vin cu o gripa/viroza/sau ce naiba am) dar mi s-a relatat prin sms-uri de la fata locului mai ceva ca seria de live-uri tv de la arestarea lui Vintu.
va multumesc tuturor celor care v-ati gindit la mine sa ma linistiti ca iese bine, cum multumesc frumos tuturor celor care au raspuns invitatiei si au venit la film. si mai multumesc si Adei Teslaru pentru ca a avut grija de tot si toate 🙂
am vazut filmul la TIFF si mi-a placut foarte mult, dar de data asta eu nu scriu nimik despre el.
am rugat o parte dintre invitati sa scrie parerea lor, aici pe blogul meu.
primul – Toma Nicolau – blogger, student & fotbalist- despre care eu cred ca are un talent mult prea mare la scris ca sa fie fotbalist.aici unul din exemplele mele preferate
*
ÃŽn acea MarÅ£i, după Crăciun, deja totul se terminase. Se terminase de luni sau duminică, se terminase de “aproape cinci luni”. Familia celor doi arăta că un oraÅŸ după bombardament, un oraÅŸ în care toate clădirile au fost distruse. ÃŽn special biserica. Din ea n-a mai rămas decât crucea aia mare pe care, culmea, micuÅ£a Mara trebuie s-o poarte până-n alt oraÅŸ, unul nou, în care n-o să se acomodeze. De fapt, a mai rămas ceva. A rămas living-ul Ralucai, cu aÅŸternuturi răvăşite ÅŸi beri pe uÅŸa frigiderului. Singura încăpere. Cu-n acoperiÅŸ mai fragil decât toate celelalte la un loc, ÅŸi pe deasupra ÅŸi cu-n bullseye cu buline colorate pe el, numai bun de bombardat.
ÃŽmi place mult faptul că Radu Muntean încearcă să educe publicul ÅŸi nu să-l mulÅ£umească. Mimi Brănescu ÅŸi Mirela OpriÅŸor joacă ex-ce-lent, de tatuajul Mariei PopistaÅŸu tot n-am aflat mai multe, iar pe DragoÅŸ Bucur ÅŸi dacă-l trezeÅŸti la 4 dimineaÅ£a ÅŸi strigi “AcÅ£iune!”, joacă la fel de charismatic ÅŸi dezinvolt.
Toma Nicolau despre Marti, dupa Craciun
mai vin si alte pareri.