Tag : mimi branescu marti dupa craciun

Marti, dupa Craciun – avanpremiera Tabu

n-am ajuns din cauza de febra si… (toate cele care vin cu o gripa/viroza/sau ce naiba am) dar mi s-a relatat prin sms-uri de la fata locului mai ceva ca seria de live-uri tv de la arestarea lui Vintu.

va multumesc tuturor celor care v-ati gindit la mine sa ma linistiti ca iese bine, cum multumesc frumos tuturor celor care au raspuns invitatiei si au venit la film. si mai multumesc si Adei Teslaru pentru ca a avut grija de tot si toate :)

am vazut filmul la TIFF si mi-a placut foarte mult, dar de data asta eu nu scriu nimik despre el.
am rugat o parte dintre invitati sa scrie parerea lor, aici pe blogul meu.

primul – Toma Nicolau – blogger, student & fotbalist- despre care eu cred ca are un talent mult prea mare la scris ca sa fie fotbalist.aici unul din exemplele mele preferate

*

În acea Marţi, după Crăciun, deja totul se terminase. Se terminase de luni sau duminică, se terminase de “aproape cinci luni”. Familia celor doi arăta că un oraş după bombardament, un oraş în care toate clădirile au fost distruse. În special biserica. Din ea n-a mai rămas decât crucea aia mare pe care, culmea, micuţa Mara trebuie s-o poarte până-n alt oraş, unul nou, în care n-o să se acomodeze. De fapt, a mai rămas ceva. A rămas living-ul Ralucai, cu aşternuturi răvăşite şi beri pe uşa frigiderului. Singura încăpere. Cu-n acoperiş mai fragil decât toate celelalte la un loc, şi pe deasupra şi cu-n bullseye cu buline colorate pe el, numai bun de bombardat.

Îmi place mult faptul că Radu Muntean încearcă să educe publicul şi nu să-l mulţumească. Mimi Brănescu şi Mirela Oprişor joacă ex-ce-lent, de tatuajul Mariei Popistaşu tot n-am aflat mai multe, iar pe Dragoş Bucur şi dacă-l trezeşti la 4 dimineaţa şi strigi “Acţiune!”, joacă la fel de charismatic şi dezinvolt.

Toma Nicolau despre Marti, dupa Craciun

mai vin si alte pareri.

tiff2010 – Marti, dupa Craciun

Marti, dupa Craciun e o bucurie de film. curat, fin, rafinat. mi-nu-nat.

cu o actrita care te lasa fara suflare, Mirela Oprisor, si un barbat adulterin (Mimi Branescu) interpretat cu nuante atit de fine, incit il compatimesti pentru necazul in care se afla: trebuie sa aleaga intre nevasta si amanta.
(btw, si in “real life”, Mirela si Mimi sunt casatoriti si au o fetita)

in seara asta am decis ca imi fac tricou cu Mimi Branescu, asta pentru ca vin si dupa experienta Festivalul de teatru de la sibiu unde am vazut o piesa scrisa de el (acasa la tata).

dupa Boogie si Marti, dupa Craciun, sper ca Radu Muntean sa mai faca un film despre cuplu – poate dintr-o perspectiva feminina – ca sa avem o trilogie romaneasca demna de studiat la scoli.

*
altfel, dupa o zi in care i-am vazut de doua ori pe scena pe Razvan Radulescu si Tudor Lucaciu – la premierele de la Felicia, inainte de toate si Marti, dupa Craciun, dar si dupa fina trimitere la un film al lui Corneliu Porumboiu in “Marti, dupa Craciun”, am plecat acasa cu gindul ca e o gasca simpatica generatia asta de cineasti romani.

generatie cu care, norocul meu, am aceeasi virsta, asa ca le-am vazut tuturor munca inca de la filmele din facultate. (azi mi-am amintit de filmul lui Lucaciu cu alergarea prin lanul de griu, o secventa f lunga trasa cu camera din mina care – la vremea aia -m-a facut sa ma gindesc “cum naiba nu oboseste omu’ asta cu camera alergind atit” :) )

*
si-am mai avut sentimentul – dupa Aurora, Buna, cine esti?, Kapitalism, Dacia, o poveste…, Portretul luptatorului… si cele doua filme mentionate mai sus – ca incepem sa ne comportam ca o industrie adevarata de film: avem pelicule pentru toate categoriile de public. Pelicule lucrate foarte bine.

*
mai vad si miine alte filme romanesti.

la tiff 2010, Ursus este sustinatorul filmului romanesc

1528
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!