Tag : odeon

evenimente-noaptea-muzeelor-2019-bucuresti5 expozitii unicat de urmarit sambata in Noaptea Muzeelor –

5 expozitii unicat de urmarit sambata in Noaptea Muzeelor –

Stiti pasiunea mea de a prezenta in spatiu public expozitii care ies din tipare, care implica spectatorii, care sunt aduse in zilele noastre prin tehnologie si care, inainte de orice, ne deschid mintea… sunt ca niste trepte pe care urcam pas cu pas catre o lume mai creativa, mai frumoasa.

Asa ca si de Noaptea Muzeelor, editia 2019, va recomand cateva expozitii atipice… luati-va si copiii, daca aveti, la acest gen de expozitii: o sa le deschideti noi perspective si nici nu stiti cum li se aprinde cate un beculet pentru o noua pasiune – in sport, in stiinte sau catre arta…

  1. Cel mai mic muzeu din Romania” – un performance super simpatic si, garantez, foarte emotionant.

E un muzeu mobil care va putea fi descoperit in fata mai multor institutii pe parcursul noptii. Timp de 20 minute in fiecare loc este expuns un singur exponat: costumul renascentist de dama Madrigal.

Piesa expusa, simbol nu doar al Corului Național de Camera „Madrigal – Marin Constantin”, ci si al vietii culturale din Romania va fi insotit de fiecare data de un performance artistic – un mic concert sustinut de copiii din corurile care fac parte din Programul National Cantus Mundi.

Pentru cine nu stie, programul national Cantus Mundi e una dintre cele mai spectaculoase activitati educationale alternative din Romania: 1274 coruri, 558 unitati scolare implicate, 41755 de copii și tineri, 2229 de dirijori instruiti, plus disciplina pe care o dobandesc copiii in pregatirea pentru cor, plus dezvoltarea culturii muzicale, plus lucrul in echipa… Cand o sa-i vedeti pe cei mici cat de profesionist canta, desi nu vin din scoli de muzica, veti fi foarte impresionati!

O sa va intalniti cu ei pe parcursul noptii in Muzeul Naţional al Taranului Roman, in fata Muzeului National de Istorie Naturala “Grigore Antipa”, Muzeul National “George Enescu”, Muzeul Colectiilor de Arta, pe platoul Bibliotecii Centrale Universitare “Carol I” si la Muzeul Municipiului Bucuresti – Palatul Şuţu.

 

  1. Muzeul de Artă Recentă (MARe) are una dintre cele mai cool expozitii, dar in acelasi timp si foarte actualizata la nevoile si obiceiurile de conssum ale oamenilor care nu-si petrec mult timp in expozitii.

Stiti ca v-am mai povestit de aplicatia dARe by Samsung cu ajutorul careia anumite lucrarile din expozitii prind viata, sunt in miscare, animate. La MARe trebuie sa aveti acesta aplicatie pentru ca se vor deschide prin realitate augmentata cateva lucrari de arta contemporana –  Ion Grigorescu (Geniul), Anca Mureșan (Dulapul), Corduța Cernea (Complicity), Dumitru Gorzo (Al treilea sex),  Regele Ionescu (Documentar),  Ștefan Ungureanu (The visible effort), Nicolae Comanescu (Big Smile si fara ochi).

Sa vezi ca o lucrare de Gorzo sau de Comanescu prinde viata in telefonul tau, ba chiar sa poti sa-ti salvezi in telefon versiunea animata a respectivei lucrari este next level in arta contemporana. E atractiv pentru tineri si, ceea ce ma bucura pe mine foarte mult, e o forma de promovare la care nu ne-am fi asteptat niciodata – tinerii sunt atat de incantati de versiunea augmentata a lucrarilor incat le dau share in social media…

Am pile la MARe si ma duc ambata mai devreme sa aflu povesti din spatele muncii pentru augmentarea acestor lucrari ca sa puteti sa aflati informatii si daca nu ajungeti sambata seara. In caz ca ajungeti aici evenimentul de fb…

Puteti sa descarcati aplicatia de aici, ca sa fiti pregatiti – Google Play  (link)  si App Store (link)

dARe_MARe

 

  1. Un alt muzeu super simpatic pe care-l puteti vedea intre muzeele serioase cu colectii importante de arta, este Muzeul Recordurilor care a fost recent deschis.

Expozitia temporara deschisa in acest moment la Muzeul recordurilor este … cea mai mare colectie de fiare de calcat din lume: 35.000 de exponate. Expozitie omologata de Guiness Book of Records. Cred care e o expozitie la care copiii se vor distra foarte mult si o sa prinda gustul muzeelor pentru ca are lucruri tangibile pentru ei, le pot intelege usor… cele mai vechi exponate sunt de acum 2000 de ani, din China.

Muzeul Recordurilor (Str Parfumului 25-27) e deschis intre orele 18.00 si 23.00. O sa fie o calatorie interesanta in timp, dar si in istoria modei, veti vedea…

Collection-of-Irons

  1. La Odeon, o sa va foloseasca din nou aplicatia dARe by Samsung pentru ca e o expozitie interactiva in care lucrarile prin viata… E vorba despre o expozitie din seria One Night Gallery, un nou artist contemporan, Sebastian Pren – graphic designer și ilustrator, pasionat de tipografie și forme geometrice. In aceasta expozitie – care ATENTIE! E DOAR PENTRU O SEARA – . se va intampla live o nouă inovație în peisajul artistic local, prin folosirea realității augmentate tridimensionale: culorile vii, formele geometrice și alte elemente vizuale din ilustrațiile lui Pren vor fi amplificate prin folosirea aplicației într-o experiență 3D.

Terenul de joaca imaginat de Pren la Teatrul Odeon va fi transpus in instalatii   supradimensionate si animatii hipnotizante, iar prin intermediul aplicației dARe by Samsung vizitatorii vor putea vedea dincolo de realitate si chiar pasi intr-o lume tridimensionala derivata din compozițiile artistului – o demonstratie de cum poate fi implicata Inteligenta Artificiala in arta.  Aceasta tehnica se numeste transfer de stil artistic (am mai scris aici despre asta) si foloseste deep learning (retele neuronale artificiale)  pentru a invatat elementele grafice care compun si definesc stilul in care este realizată o anumită imagine, în acest caz lucrările lui Sebastian Pren, iar vizitatorii se pot vedea transpusi live în această lucrare de artă generativă.

dARe_One Night Gallery

Bonus la 4. Daca sunteti in zona Calea Victoriei – Teatru Odeon, vis a vis, la Teatrul de Revista  Constantin Tanase la fiecare 30 de min e un program interactive prin care e prezentata o parte din istoria dansului. Te si provoaca balerinele de acolo, la cateva miscari pe care le inveti la fata locului.

 

  1. La Muzeul Antipa , ca de obicei, sunt activitati surprinzatoare din care invata si copiii, si adultii. Nu v-ati fi asteptat la o asa asociere, dar in Antipa sambata se deschide o expozitie despre… Rugby.

RUGBY, NATURAL! este o expozitie care face parte din Sezonul România-Franța si este gandita si realizata de Muzeul de Istorie Naturala din Toulouse. Expozitia prezinta elementele naturale identificate in emblemele diferitelor echipe nationale de rugby si explica valoarea culturala a simbolurilor naturale, pentru tarile si populatiile respective. Sunt prezentate originile naturale si istorice ale emblemelor fiecarei echipe, de la cocos la scai, de la cires la antilopa saritoare…

Expozitia ramane in circuitul de vizitare pana pe 30 iunie si va asigur ca veti vedea cu alti ochi si ideea de expozitie, dar si cea despre lumea din spatele unui logo al unei echipe sportive.

Antipa mai are ceva foarte simpatic pentru sambata noaptea. Ca sa nu se mai plictiseasca cei care stau la coada la intrare (stiti ca sunt niste cozi uriase in fiecare editie a Noptii Muzeelor), muzeul Antipa are o aplicatie – Questo –  unde ai un traseu digital prin muzeu pe care-l poti explora gratuit…

Bonus la punctul 5. Si daca ajungeti la Antipa, traversati si la Qreator unde pana la 2 noaptea puteti vedea o instalatie in care cateva dintre lucrarile unor mari pictori romani (Stefan Luchian, Corneliu Baba, Theodor Aman, Octav Bancila, Nicolae Toniza) vor prinde viata.

 

Sambata noaptea ma duc la cateva dintre expozitiile de aici asa ca pe instagramul meu o sa vedeti cateva imagini daca nu ajungeti la muzee.

946
troienele-lui-andrei-serbanTroienele, in regia lui Andrei Serban – despre incredere, confort, curiozitate si libertate

Troienele, in regia lui Andrei Serban – despre incredere, confort, curiozitate si libertate

Sa vezi o piesa de teatru/ un spectacol la aproape 25 de ani de la prima montare in Romania poate fi un exercitiu despre evolutie. Si a teatrului, si a spectatorilor.

Spectacolul Troienele , in regia lui Andrei Serban revolutiona lumea teatrului romanesc in 1990. Era atit de nou pentru ce se intimplase pina atunci in Romania incit citiva dintre adolescentii – spectatori de atunci, impresionati, au decis sa se faca regizori sau actori. Cum citiva dintre copiii care au urcat pe scena in spectacol sunt astazi actori importanti de teatru si film.

In 2013 s-a remontat la Iasi, cu Opera de acolo, un proiect ambtios al lui Beatrice Rancea – care e directoarea Operei din Iasi si care in prima montare, in 90, era balerina care facea “dansul fetei inecate”.

***

N-am vazut montarea din 90, dar nu cred ca erau curajosi spectatorii imediat dupa revolutie, nu cred ca erau relaxati sa exploreze in spatiile ramase libere pe scena, sa-si schimbe locul dintr-o parte in alta in timpul spectacolului ca sa experimenteze teatrul ca senzatie, nu ca intelegere.

La aproape un sfert de secol distanta, doar pustii – liceeni sau studenti – au curajul asta. Am vazut o repetitie cu 100 de studenti, elevi dar si un spectacol cu 300 de spectatori de toate virstele. In ambele reprezentatii doar cei foarte tineri au fost real curiosi de ce se intimpla in imediata lor apropiere. I-am vazut mutindu-se dintr-o parte in alta a scenei printre spectatori, apropiindu-se de o zona in care era o anume activitate, i-am vazut simtindu-se relaxati pe scena.

N-am vazut asta la niciun adult. La nicio persoana a carei virsta arata maturitatea si acum 23 de ani.

***

In piesa, povestea Elenei din Troia este spusa foarte puternic. Se trece de la seductie la violenta, femeile din Troia o pedepsesc pentru ca le-a tradat plecind cu Paris , o scalpeaza, o bat cu pietre si noroi, apoi o decapiteaza.

Totul se intimpla in mijlocul spectatorilor, femeile care o pingaresc pe Elena sunt printre spectatori; actrita care o interpreteaza pe Elena e goala, dar plina de singe, paie si noroi. Ca spectator incerci de la greata la mila, de la sila la ingrijorare. Dupa ce e decapitata, spatiul inchis care e scena se deschide, cortina se ridica, spectatorii sunt ghidati sa se uite in sala goala, unde 4 copii cu luminari in brate cinta ingereste.

Se trece in citeva secunde de la disconfortul aglomerarii si al violentei, la ceva liber, seren, cald si , pentru ca teatrul Odeon e foarte frumos arhitectural (si Opera din Iasi e la fel), e ceva aproape bisericesc acolo. Si spectatorii se relaxeaza pentru citeva clipe.

Doar ca in minutele urmatoare, sunt invitati sa coboare din scena in sala si sa se aseze pe scaune si cele 5 minute cit se face transferul publicului scena-sala sunt radiografia perfecta a increderii lor in sine.

Primii spectatori scapa usor, pentru ca nu e nimeni in sala care sa ii evalueze, dar pe masura ce rindurile de scaune se umplu cei care coboara de pe scena se simt tot mai inconfortabil: au spatele incovoiat, capul plecat, coboara din ce in ce mai ezitant scarile care fac trecerea lumea “reala”. Pe scarile alea se lovesc de privirile celor care au ajuns deja spectatori traditionali in scaunele de catifea din sala, acum confortabili si relaxati pentru ca sunt in zona lor de confort; asa sunt obisnuiti la teatru: ei in scaun si altii sunt pe scena pe care sa-i evalueze, despre care sa se dea cu parerea, ale caror povesti sa li se para interesante sau asemanatoare cu ale lor.

Tot acest transfer se face in timp ce actorii cinta – pe scena, dar si in loje, printre spectatori. Si cind se reintra in “normal” – in conventia clasica a teatrului – vezi cum actorii se relaxeaza. E in privirea lor confortul ca se reintorc la ceva cu care sunt si ei familiari, la senzatia ca scena ii protejeaza pentru ca e o distanta intre ei si spectatori.

Acele 5 minute de transfer de pe scena catre sala (indirect, o metafora transferului de la imaginar la real) sunt, din perspectiva asta, o poveste despre transformare, despre incredere, despre simtire, despre energia pe care o aduce un grup care priveste/ capteaza (ia)  vs energia pe care o aduce un grup care daruieste. Despre nevoia de confort si rezistenta la schimbare, despre linistea care vine din asezarea in contextul cu care ai fost deja obisnuit. Dar si despre starea de a fi alert, viu, atent, ca sa faci fata schimbarii.

*

In text Troienele, sunt despre tradare si libertate, in scena sunt despre incredere si o alta forma de libertate, interioara.

M-a uimit ca la aproape un sfert de secol de la prima montare, uitindu-ma la noi, spectatorii deveniti actori, n-am constatat progrese mari.

Mai puteti vedea  Troienele , in regia lui Andrei Serban, si astazi de la 17 .00 si 21.00, la Teatrul Odeon, parte din Festivalul National de Teatru.

 

2559

oameni si faze, FNT, UTE, part 1

Simbata. Teatrul Odeon.

Olga Tudorache se pregateste sa intre la spectaclul lui Andrei Serban, Unchiul Vania.

Marius Stanescu o vede in fatza teatrului, o intreaba cite locuri vrea, intra rezolva problema si vine sa o conduca. O ia de brat si incep sa urce cele 11 trepte de la Odeon.

Pe la a 8-a doamna Tudorache se opreste sa mai povesteasca un detaliu.

Si sa cistige timp sa se odihneasca.

Te uiti sitz spui: oamenii ca ei nu trebuie sa imbatrineasca!

*

Simbata, Teatrul Odeon.

Doamna Mandache sta de vorba cu cineva. Ma vede vine sa ne salutam, ne pupam, ii spun ca arata foarte bine si spune: “am fost si aseara la piesa asta, azi ar fi trebuit sa merg la alta, dar am mai venit o data pentru ca mi-a placut prea mult.”

Tot la Unchiul Vania.

*

Luni, Teatrul National.

Eugen Jebeleanu, tinarul din piesa mult discutata Omul Perna. “am vzt spectacolul asta simbata, ieri am fost la braila sa jucam omul perna si azi am venit sa o mai vad o data, pentru ca mi-a plct prea mult.

– cum a fost la braila?

– Foarte bine, mult public

– Si-acum dupa scandalul cu cenzura cum a reactionat publicul?

– Cu multe aplauze ( zimbeste)

– Care aveau si alte semnificatii (zimbesc)

– Da da.

La “Sunetul Tacerii”

*

Luni, Teatrul National

Ultima reprezentatie cu Sunetul Tacerii, o piesa fara vorbe, incredibil d frumoasa.

Cu domnul Pintilie, in liftul de la national, intirziati. Plasatoarele spun ca spectacolul tocmai incepe, nu mai putem intra. Il vad pe domnul Pintilie, trecem cu dinsul care primeste un scaun si se aseaza in lateral. Pentru citeva clipe, pina ma obisnuiesc cu intunericul si locul, sprijin o gradena iar o tinara care a vzt ca am venit cu domnul Pintilie spune cu respect “vreti sa stati aici in locul meu?”

Nu, multzumesc, stati linistita si bucurati-va de spectacol.

Era o studenta care statea pe scari, imbracata foarte frumos, cu o palariuta mov si un pulovaras foarte dragutz. respectul ei pentru dl Pintilie il transferase la noi. un om bun.

1524

unchiul (meu) vania

Toata scena e plina de scaune, dintr-un capat in altul, rind dupa rind. Cam 100 d persoane. Fara niciun spatiu in mijloc, dintr-o culisa in alta sunt scaune si bancutze pline de spectatori asezati cu fata catre sala.

In sala citiva actori, cit sa-i numeri pe degetele de la o mina. Se folosesc de scaune ca si cum ar fi spatiul lor de trait, merg pe spatarele lor in viteza, dorm pe minere, se sprijina ca pe un pat pe dungile a trei rinduri consecutive.

E cava ciudat acolo; stii ca ai vnt la teatru, dar s-au inversat rolurile: esti pe scena (unde de obicei e fictiunea- textul- actiunea- piesa), iar actorii sunt in sala (unde ar fi trebuit sa fie realul- oamenii obisnuiti- tu). Ai mai vzt asta, doar ca acum oamenii din sala merg pe muchiile alea subtiri, in echilibru precar, si te gindesti ca nici viata ta nu e prea stabila. Si te emotioneaza, ba chiar te nauceste un pic, inversarea de planuri.

*
Tango. Un dans erotic prin definite. Despre cine si cum conduce intr-o iubire.

Personajele din sala se folosesc de culoarele dintre scaune ca sa danseze un tango. Conduce dansul barbatul cel mai rivnit, doctorul burlac.
Danseaza cu femeia rafinata si miscarile-i sunt ample, languroase, picioarele li se impleticesc, bazinele li se misca in ritm erotic.
Danseaza cu fata uritzica (dar buna la suflet) si ea vrea sa conduca, dar nu stie cum, si miscarile le devin stinghere.
Danseaza cu soacra femeii rafinate, duduie careia i-a murit sotul de ceva vreme si-si doreste un alt barbat in viata, iar dansul lor e abrupt si comic, ea e agresiva, el vrea sa pastreze distanta.
Danseaza cu bona, o taranca simpla si calda care stie ca lui ii place tuica, si tangoul se transforma in hora, pastrindu-se ritmul melodiei.

Iar tu stai pe scena, te uiti cum se strecoara printre scaune si speri sa nu se loveasca. e mult erotism in melodie si-n miscarile lor sitz spui: asa cum dansam, asa si facem dragoste. asa cum suntem, asa si iubim.
(ma rog, iti spui asta daca l-ai citit pe ortega y grasset)

*
Se termina piesa. Timp de trei ore ai fost mutat dintr-o culisa in alta, in mici custi delimitate de perdele, in care actorii si-au spus povestea. Esti eliberat de acolo, cortina se ridica si vine lumina din sala. Actorii coboara printre scaune si fac un tur in aplauzele tale.
Tu si inca alti 100 de oameni, comasati in mijlocul scenei, aplauzi sala goala ( cu o mina de actori care apare si dispare dintre scaune). E ca si cum ai rasplati realitatea din strada cu aplauzele tale, nu conventia teatrala.
Adica ai vnt la teatru ca sa vezi unii de-ai tai si sa-i aplauzi pe cei care traiesc (au viata lor) pe/printre scaune.

Culmea e ca o faci cu placere.

*
Sunt trei secvente din Unchiul Vania in regia lui Andrei Serban (un text superclasic si super vechi, adus surprinzator in zilele noastre printr-o geniala utilizare a spatiului de scena). E o piesa mega premiata si mega cronicata.

Dar fiecare o traieste si o vede cum poate si cum o simte. Asta e partea mea, vazuta simbata seara la teatrul Odeon in cadrul festivalului UTE.

(despre Andrei Serban voi mai scrie luna aceasta, in proiectul Special Film/Teatru, plus ca e in bucuresti si ne vom mai vedea zilele astea)
*
foto de István Biró, mai multe fotografii din piesa aici

851
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!