Tag : Rufus Sewell

old timesOld Times – o piesa care face senzatie la Londra

Old Times – o piesa care face senzatie la Londra

 

text de Sorana Savu

E o piesă pe care trebuie să o vezi minimum de două ori. E și sugestia pe care ți-o servește, discret, producția de la Harold Pinter Theatre, cu Kristin Scott-Thomas, Lia Williams și Rufus Sewell. În teatrul recent redenumit Harold Pinter, piesa pe care Harold Pinter a scris-o în 1971 se joacă cu distribuție alternativă – actrițele schimbând seară de seară partiturile între ele Anna/Kate, Kate/Anna.

Rufus Sewell rămâne “constanta” și ajung să folosesc termenul ăsta într-un sens apropiat de cel din “Lost”, o să vedeți de ce, dacă mergeți la piesă.

Temele pe care le abordează sunt multe, complexe și subtile – ai la dispoziție un bufet întreg de subiecte de discuție și meditație o dată ce ai ieșit din sală. Cum ar fi memoria afectivă și subiectivă, cea care rearanjează trecutul după bunul nostru plac, sau care transformă irealitatea, post factum, în realitate. Sau substratul de thriller care te face să te întrebi cine pe cine a omorât, când și din ce motive. Sau cel senzual, transformă personajele într-un triunghi amoros. Isoscel, după părerea mea, dar voi puteți avea cu totul alte păreri.

Criticii vorbesc despre o adevărată artă a pauzelor în piesa lui Harold Pinter – sunt lungi și dese și trebuie să te asiguri cumva că ele comunică exact acel tip de emoție, de tensiune, de contrapunct sau de subliniere pe care și l-a dorit dramaturgul. Cu Kristin Scott-Thomas, contemplativa Kate e așa cum trebuie – echilibrată și calmă în aparență, apoi viscerală și vulcanică, îndrăgostită în felul ei, periculoasă până la extrem. Credibilă și incredibilă în același timp.

Între două fumuri de țigară, puține actrițe pot să-ți spună atâtea lucruri fără să-ți spună nimic.

Rufus Sewell e o revedere plăcută (de fapt, de-a dreptul enervantă, omul NU îmbătrânește, deși au trecut fix 15 ani de la “Dark City” și “Frumoasa Venețiană”) și o prezență solidă, dar și enigmatică, provocatoare, cu multe fațete, care contribuie la ambiguitatea pe alocuri intelectuală, pe alte locuri de-a dreptul fioroasă a piesei. În personajul său strident, Lia Williams e și ea un pic stridentă, dar nu pentru mult timp. Echilibrul dinamic al piesei o pune la punct imediat.

Mergeți, vedeți comentați – aici găsiți în continuare bilete și câteva imagini din producție. http://www.atgtickets.com/shows/old-times/harold-pinter-theatre/

***

Sorana Savu este specialist in comunicare, senior partner Premium Communication

 

1896
pic01the 24 hours celebrity gala

the 24 hours celebrity gala

Printre multele proiecte pe care Kevin Spacey le face la The Old Vic Theatre este unul „de PR” cu totul special, pentru care merită să mai mergi la Londra un weekend și în noiembrie, chiar dacă vremea e urâtă.

Se numeste The 24 hours play celebrity gala, iar titlul spune cam tot, că e un fel de Orange Wednesday. Doar că, dacă ești la prima întâlnire cu evenimentul, nu-ți prea vine să crezi ce citești. Pe scurt, cam 60 de oameni de teatru (dramaturgi, actori, regizori, scenografi) se adună la Old Vic pentru 24 de ore, se împart în echipe și scriu, montează, repetă și prezintă o mică piesă de teatru. Fiecare piesă durează 15 minute, spectacolul are cam două ore cu tot cu pauză și, evident, la început, cei din sală au ocazia să vadă un mic making off, rezumând frământările creatoare ale celor 60. Plus Kevin Spacey, evident.

În fiecare an, marea distribuție e condimentată cu starurile care se află în oraș la acel moment. Anul ăsta aș bănui că va veni Ralph Fiennes, dacă nu e bântuit de Furtună tocmai atunci. Anii trecuți a participat Brooke Shields (care juca în Chicago), Vanessa Redgrave, Rufus Sewell sau Joseph Fiennes. Acum doi ani, când am fost și eu în sală, invitatul de onoare era Jason Isaacs, tatăl lui Malfoy, dacă aveți dificultăți să-l reperați.

E o mare joacă – dar o joacă serioasă, pentru că toată lumea se străduiește ca improvizația să nu se vadă. Foarte puțini actori își țin replicile pe-aproape, elementele de decor, chiar dacă sunt aduse independent de participanții la experiment, se leagă destul de bine, oricât de ciudate ar fi. Ca să vă faceți o idee, unul dintre actori a adus ca recuzită o trupă de mariachi.

E și o mare surpriză pentru toată lumea. Nici actorii nici cei din sală nu știu la ce să se aștepte, cum vor fi piesele, cum vor fi prestațiile, pentru că presiunea timpului pe dramaturgi și oboseala pe actori își pot spune cuvântul în fel și chip.

E și o inițiativă foarte frumoasă de fundraising. Pe lângă prețul biletelor, care nu e foarte mare și e segmentat pe categorii de venit, poți participa la o licitație tăcută în beneficiul The Old Vic Theatre Trust. Premiul cel mare pentru donația ta e o experiență fără preț – implicarea directă în toate cele 24 de ore ale experimentului.

*
Sorana Savu este specialist in comunicare, Senior partner Premium Communication

1173
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!