Tag : taxi

shutterstock_coffeeO discutie bizara cu un taximetrist – despre sensul vietii –

O discutie bizara cu un taximetrist – despre sensul vietii –

UPDATE: NU judecati omul. NU pentru asta am scris despre aceasta intamplare. NU puneti etichete. E doar un pretext ca sa facem o proiectie personala pentru ce putem face fiecare dintre noi.

Totul a plecat de la evaluarea copiilor de clasa a II-a din zilele astea.

Amandoi – si eu si soferul de taxi – eram nedumeriti cu ce ii evalueaza pe copiii atat de mici cand ei abia au invatat drumul de la baie catre clasa si sa stea in banca 50 de minute.

Cu experienta de copil tocilar la scoala, ii spuneam taximetristului sa nu-si chinuie copiii cu mize mari la scoala, ca e mai important sa stie sa sintetizeze informatia in loc sa o memoreze.

Am aflat ca domnul care conducea taxi luase bacalaureatul cu 9, in anii 90, jucase fotbal profesionist si se pregatea sa plece pentru a doua oara din tara pentru ca nu gasea de munca.

L-am intrebat de ce nu face un curs de antrenor sa mearga pe langa un club privat sa ajute copiii sa faca sport. Mi-a zis ca nu are diploma de pedagog din scoala, apoi m-a intrebat el la ce bun.

“Uneori ma intreb la ce bun toate astea. De ce facem tot ce facem, care e sensul? Pentru ca tot murim.”

I-am spus ca eu cred ca traim nu doar ca sa acumulam lucruri pentru noi, ci ca sa invatam cum sa-i putem ajuta pe cei din jurul nostru si ca ajutorul meu, cu ajutorul lui, cu ajutorul fiecaruia, duce lumea in spre mai bine mai departe.

„Dar la ce bun? Ca stim de la inceput ca o sa murim, ca se termina. De ce sa invatam?”

Pai ganditi-va, i-am raspuns. Daca am stii de la inceput ca traim doar 24 de ore, ce-ati prefera? Sa faceti lucruri banale, sa mancati mult si sa va distrati non stop fara sa ramana nimic in urma, sau ati face ceva prin care sa lasati o urma frumoasa pe unde ati trecut? Ati fi un instrument prin care lumea a se schimbe in bine cu un milimetru…

„Pai si dupa asta ce este?! Pentru ce sa fac?!”

*

Am coborat din taxi cu o tristete profunda. M-am gandit ca domnul acesta daca ar alege sa fie antrenor intr-un club mic de sport si-ar invata niste baieti pasionati de fotbal ce inseamna disciplina, spiritul de echipa… ar putea ajuta la cresterea unor campioni. Si-ar putea schimba in bine macar o viata…

Doar ca inca nu vede asta.

942
taxi-3-768x512FOTO- Atunci când arta se îmbină cu taximetria

FOTO- Atunci când arta se îmbină cu taximetria

Text de Raluca Antuca

A merge cu taxiul înseamnă a avea conversații absolut delicioase cu taximetriștii care se încadrează în tipologii mai ceva ca personajele lui Caragiale. Fie că îți recită Luceafărul lui Eminescu sau îți povestește de prietenul fetei lui, poți să fii sigur că îți va aduce multe statusuri comice, numai bune de pus pe Facebook.

Când te gândești la decorul unui taxi, imaginația ta probabil se limitează la numărul mare de cruciulițe atârnate peste tot în jurul șoferului și la acel brăduț verde și parfumat suspendat de oglinda din față. Destul de previzibil, drumul cu taxiul în România nu impresionează prin multe lucruri.

Nu știu cum sunt taximetriștii în India, dar taxiurile lor sunt opera de artă… în interior. O companie de textile din Mumbai, Taxi Fabric, a avut ideea de a îmbrăca canapeaua și scaunele din taxi cu artă realizată de designerii locali. Desenele pline de culoare acoperă absolut toată mașina, inclusiv tavanul.

Odată cu această idee inovativă, șoferii au remarcat că acum călătorii tind să ofere un bacșiș mai mare și rămân în mașină mai mult timp. Iar artiștii sunt fericiți că au șansa de a-și expune lucrările la o audiență destul de largă și sunt ușor de identificat printr-o etichetă de pe spatele fiecărui scaun.

Mai multe pe Tumblr.

taxi-1-768x495 taxi-2-768x512 taxi-4-768x512 taxi-5-768x548 taxi-6-768x512 taxi-7-768x511 taxi-8-768x512 taxi-9-768x513 taxi-10-768x512 taxi-11-768x510 taxi-12-768x512

1198
taxi(P) romanii au initiativa – o poveste cu un taximetrist

(P) romanii au initiativa – o poveste cu un taximetrist

ieri in taxi am purtat o conversatie simpatica cu un taximetrist; un domn la 50 si putin de ani, tocmai primise de la compania la care lucra o tableta cu aplicatie android prin care clientii puteau ajunge la el.

– vedeti unde a ajuns tehnica asta? vine clientul prin calculator, mi-a zis el amuzat.

– nu e chiar un calculator, e un fel de calculator telefon, i-am replicat eu.

si puteti face o multime de alte lucruri cu el.

– ma gindeam intr-o zi, cind mi-au zis ca-mi dau si mie android din asta, ca vom ajunge in citiva ani sa facem totul cu telefonul: la metrou platesti intrarea cu telefon, clientii vin cu telefonul, ii vad in masina cum scriu la stop sau chiar in trafic. si ciobanii au telefon si facebook din ala, am vazut la televizor. probabil undeva in lumea asta e un om cu un telefon mai bun decit al meu care sta la soare si-si rezolva afacerea. dar nu sta si da telefoane, doar scrie lucruri acolo catre clienti. cred ca poate si semna contracte cu telefonul, nu?

– in tarile in care semnatura electronica e recunoscuta, poate si semna contracte, da.

– eu n-am avut telefon cind eram tinar. nici din ala fix pentru ca pe vremea mea era greu de obtinut un telefon si era cu… cuplaj. nici nu cred ca stiti asta. adica ridicai telefonul si puteai sa-l auzi pe cuplaj cum vorbeste. asteptai sa termine el de vorbit ca sa suni si tu unde aveai nevoie. va dati seama unde a ajuns tehnica? va imaginati unde vor fi copiii dvs?

puteti citi continuarea intimplarii pe site-ul romaniiauinitiativa.ro, aici. un proiect Vodafone Romania.

898
calatordragoste de tata

dragoste de tata

aseara, dupa calatoria cu Trenul Regal pina la Sinaia si retur

 

m-am suit in taxiul lui in Piata Victoriei. i-am zis adresa si nici n-a ridicat ochii din aparatul pe care-l tinea in stinga sus, agatzat de coltul capotei. pentru o fractiune de secunda am crezut ca acolo e GPS-ul si m-am incruntat in gind “alt taximetrist care nu stie drumul de la victoriei pina la universitate?”, dupa care am auzit zgomotul pe care-l facea aparatul.

piuitul unui joc. aparatul era un telefon si pe ecranul lui era un maimutzoi care piuia cind primea niste bilutze rosii drept hrana.

soferul avea peste 30 de ani, era imbracat intr-un tricou verde, uni, si jeans. in masina nu era nicio jucarie de plus, nicio cruciulitza. totul era curat si decent.

– va jucati?, am intrebat cind inca mai stateam in statie si nu plecasem, desi eram in masina de citeva secunde bune.

– da, ca plinge asta micu. moare daca nu-l hranesc.

– moare? e un joc din ala in care cresteti un animal virtual?

– da, si-am avut treaba toata ziua, el a mai piuit si n-am avut timp sa-i acord atentie. acum imi arata ca are si temperatura, uite aici termometru, si trebuie sa-i dau o solutie sa se faca bine.

a pornit masina si, la fiecare stop, a continuat sa ii acorde atentie maimutzoiului care arata ca o gilma cu fes, portocalie cu niste ochi mari si rotunzi, negri, in timp ce-mi explica:

– e jocul fiului meu. cum ajung acasa imi ia telefonul si se duce in camera sa aiba grija de el. daca sunt plecat de dimineata cu masina, am nevoie de telefon ca primesc comenzi printr-o aplicatie, dar e si PUK care vrea ceva.

– si-l are de multa vreme?

– de 6 luni. in joc are deja 55 de ani.

– si-l hraniti in fiecare zi?

– da, si de 2-3 ori pe zi. mai trebuie sa te si joci cu el ca uneori ii stingi lumina si nu vrea sa se culce. ce sa fac, e jocul copilului. ar suferi daca ar pati ceva PUK.

***

un tata care invata iubirea virtuala pentru ca-si iubeste mult fiul.

 

1197
povesti de alta datace faceti miine seara?

ce faceti miine seara?

miine e dragobetele… un bun prilej sa mincam ciocolata pina ni se face rau si sa zimbim gales:)

glumesc.

daca vreti sa petreceti miine seara altfel decit cu muuuulta ciocolata, exista varianta cu povesti de dragoste de alta data.

adica Starbucks Platza Mall ora 17.30 lansare de carti de minunate povesti de dragoste de la Editura All. citesc frumoase fragmente din carti Dorotheea Petre si Paul Ipate, Dan Teodorescu (Taxi) ne (in)cinta in felul lui cu povesti despre te iu…
Camelia Vacaru si cu subsemnata va vorbesc despre cartile lansate. (eu mai am de citit la una, dar noaptea e lunga si perseverez)

ne vedem acolo, zic:)

2338
Let’s-Make-Kindness-a-Daily-Habitscuze

scuze

nu faci ceva gresit, faci un rau unui om si dupa aceea iti ceri scuze. la ce bun sa-ti ceri scuze? mai repari greseala asa?
fa o fapta buna pentru omul ala, fara sa ti-o ceara el. asa o sa inteleaga ca ai regretat ce ai gresit si ca poti sa te schimbi.
dar nu anunta ca faci o fapta buna, fa-o si taci.
o sa vada el.

***

ieri, dintr-o discutie cu un domn taximetrist, despre bunatate, viata echilibrata…

un domn taximetrist care nu vrea sa ia bani unor oameni pentru ca il ghideaza ce sa citeasca; vicepresedintele Academiei Romane e in categoria asta. “eu il intreb si el raspunde, pina se termina cursa. nu-i iau bani pentru ca iau cunostinte de la el. si cind nu-mi raspunde la toate intrebarile imi zice :” ia du-te la Mariana, la Biblioteca Academiei, ia cartea asta (imi scrie numele pe o hirtie) si citeste-o”
***

1488
taxilogotandrete conjugala

tandrete conjugala

la intersectia strazilor Tomas Masaryk cu Jean Louis Calderon, in blocul de deasupra barului Newton, locuieste un taximetrist.

isi parcheaza masina pe Masaryk, aproape de spitalul de ortopedie.

dimineata, sotia sa – imbracata intr-un capod galben, 50 si un pic de ani – iese cu o cirpa de praf si o galetusa si-i curata masina.

am vazut-o in citeva dimineti, mereu cu gesturi tandre si calde, curatind geamurile laterale sau oglinzile, uitindu-se inauntru in masina sa vada daca totul e in regula.

pe domnul taximetrist nu l-am vazut niciodata. mi-am imaginat insa, ca in tot acest timp, el se pregateste pentru cursa din ziua respectiva. si ca, asa cum ii pregateste pachetelul de mincare, sotia ii pregateste si masina pentru lucru. cum poate ea.

o forma de tandrete conjugala.

1584

in taxi

– Pot sa va intreb ce ascultati? m-a intrebat taximetristul cu un ton dubios, cum mi-am dat jos castile IPod-ului. Vroiam sa-i platesc si ar fi fost nepoliticos, sa o fac fara sa-l ascult o clipa, cit sa ne luam pa.
– De ce?
– V-ati schimbat expresia fetei tot drumul. V-ati incruntat, ati zimbit. Nu e muzica, nu?
– Nu, e o inregistrare cu un interviu.
– Pai si de ce va incruntati? Nu se auzea bine?
– Nu, ratasem niste intrebari, nu ma dusesem mai departe dupa ce raspusese omul.
– Si cu cine e interviul?
– Un actor la debut, nu-l cunoasteti.
– Aha. Nu stiam de ce va strimbati asa.

Nu mi-am imaginat niciodata ca ma strimb cind ascult interviurile pe care le fac:) plus ca tinarul actor chiar era simpa.

670

electorale

– aveti copii?
– da, trei. cel mare are 20 de ani, mijlociul 18 si cel mic 6. dar el conduce toata casa. zice: acolo mergem! si noi il urmam
– aveti familie grea, cu trei copii.
– cea mai frumoasa. a mea e cea mai frumoasa. ne mai certam si noi, mai ales din cauza mea, dar familia mea e cea mai frumoasa.
– si ce faceti de spuneti ca va certati din cauza dvs?
– vreau prea mult. nu-mi iese din cap politica si vreau sa fie bine. si le cer si lor multe. mai oboseste si sotia.

are 44 de ani si vrea sa ajunga macar pt 6 luni senator, deputat sau presedinte, ca sa spuna niste lucruri.”daca as gasi pe cineva care sa acopere cit cistig eu acum pe luna ca sa aiba familia din ce trai, m-as duce sa fac politica. si intr-o audienta de 2 ore daca m-ar primi cineva mare sa spun ce nu merge, ca nu se mai poate, si-ar fi bine.”

pina acum doua zile nu vroia sa voteze pentru ca n-avea cu cine. dar a vzt “unul pe strada cu o masina si portavoce care spunea ca e independent si ca va candida. ma duc sa-l votez pe el, cred ca e un nebun ca mine care vrea sa se schimbe ceva.”

*

virgiliu, taximetrist.

681

digital natives/ immigrants

Nu m-am retras inca. Sunt in centru, cu un client.

Da, de ce nu mai intri pe messenger?

Hai ca in seara asta o sa ma fac visible.

(conversatie cu un domn la tel)

*
– Cum se face de aveti messenger?
– Aaa, am de mult. De ce ma intrebati?
– Pentru ca oamenii de virsta dvs nu au messenger.
– Ee, dar abia ce pot sa ma despart de el. Ma cearta si sotia ca stau toata noaptea. Am prieteni si vorbim tot timpul
– Dar cum ati ajuns sa va faceti cont de msg?
– Fiul meu lucra in Ministerul de Externe, a trebuit sa plece din tara si-a lasat calculatorul aici. Si-am invatat.
– Pot sa va intreb citi ani aveti?
– 64. putin peste 64.
– Multi inainte. E foarte frumos ca sunteti in pas cu vremurile.
– Da’ sa vedeti ce bine e…cum nu stii ceva , cum te duci pe google si bati acolo.

In taxi, in seara asta.

*
La tema: azi noapte citeam despre “the remarkable brain evolution caused by the constant presence of technology today, separating the digital natives–those born in the computer age–from the digital immigrants, who discovered computer technology as adults.”

Cartea se numeste Ibrain: Surviving the Technological Alteration of the Modern Mind, autorul Gary Small

863

efectul obama

de cind cu obama asta ma uit altfel la negri.

adica?

pai asa, mai cu respect.

dar de azi noapte e presedinte, cam de cind va uitati altfel?

de azi d dimineata. am luat un negru in taxi. era mindru si fericit.

*

discutie d dimine, cu taximetristul

741
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!