Tag : The year of magical thinking

Didion-telegraph-ukJoan Didion (80 ani) in campania Celine 2015

Joan Didion (80 ani) in campania Celine 2015

Stiu ca nu e cunoscuta in Romania, dar sper sa fie tradusa curind si la noi, dar scriitoarea americana Joan Didion e foarte celebra in lume.

(trebuie sa cititi cartea The Year of Magical thinking ca sa intelegeti de ce… am mai scris despre Didion de multe ori, un eseu faimos al sau pentru Vogue – on self respect, parerea sa despre timiditate aici, despre moarte din cea mai recenta carte a ei, Blue Nights aici si aici un interviu. si spun mereu, din toata inima, ca e scriitoarea mea preferata din toate timpurile)

Joan Didion are 80 de ani si este noua imagine pentru Celine in 2015. E un omagiu adus gratiei si feminitatii ei. (am scris cindva ca e femeia care mi-ar placea sa fiu cind o sa fiu mare, iar aici puteti vedea o serie de fotografii ca sa intelegeti de ce)

Mi se pare minunat ca a fost aleasa pentru o asemenea campanie pentru ca dincolo de valoarea domniei sale, de priza pe care o are la public (mai ales la cel tinar), ideea de a pune o femeie de 80 de ani ca imagine a unui brand de fashion, o femeie care nu are nimic ostentativ in tinutele ei, e un frumos mesaj pentru acceptarea virstei, trupului si chipului pe care le purtam

*

Celine nu sunt singurii care au transmis acest mesaj pentru 2015. iata una dintre reclamele Dolce & Gabbana

iar in 2012 Lavin avea in reclama o doamna pe nume Jacquie Murdock, fost model, fosta dansatoare, care la vremea fotografiei din reclama avea 82 de ani

*
pentru lectii de eleganta la orice virsta, va recomand din inima sa vizitati blogul Advanced Style unde gasiti unele dintre cele mai elegante femei, toate de mult pensionare, care-si poarta virsta si trupul cu o deosebita gratie

*
inapoi la Joan Didion – cea mai frumoasa descriere a unei relatii – in The year of magical thinking

“We walked every morning. We did not always walk together because we liked different routes but we would keep other’s route in mind and intersect before we left the park. ”

ceea ce va doresc si dvs. si mie.

2588
xI Was No Longer Afraid to Die.

I Was No Longer Afraid to Die.

“I Was No Longer Afraid to Die. I Was Now Afraid Not to Die.”

Joan Didion (doamna care a scris minunata The Year of Magical Thinking) isi va publica memoriile,Blue Nights, la inceputul lunii viitoare . de data aceasta cartea se axeaza foarte mult pe relatia cu fiica sa care a murit cu 6 saptamini inainte de publicarea cartii The year… (in care descria doliul de dupa moartea sotului).

stiu ca suna macabru, dar Didion scrie despre moarte cu gratie si emotie, fara niciun patetism… si cartile ei sunt lectii despre viata nu despre moarte

When I began writing these pages I believed their subject to be children, the ones we have and the ones we wish we had, the ways in which we depend on our children to depend on us, the ways in which we encourage them to remain children, the ways in which they remain more unknown to us than they do to their most casual acquaintances; the ways in which we remain equally opaque to them. The ways in which our investments in each other remain too freighted ever to see the other clear. The ways in which neither we nor they can bear to contemplate the death or the illness or even the aging of the other. As the pages progressed it occurred to me that their actual subject was not children after all, at least not children per se, at least not children qua children: their actual subject was this refusal even to engage in such contemplation, this failure to confront the certainties of aging, illness, death. This fear. Only as the pages progressed further did I understand that the two subjects were the same. When we talk about mortality we are talking about our children. Once she was born I was never not afraid. I was afraid of swimming pools, high-tension wires, lye under the sink, aspirin in the medicine cabinet, The Broken Man himself. I was afraid of rattlesnakes, riptides, landslides, strangers who appeared at the door, unexplained fevers, elevators without operators and empty hotel corridors. The source of the fear was obvious: it was the harm that could come to her. A question: if we and our children could in fact see the other clear would the fear go away? Would the fear go away for both of us, or would the fear go away only for me?


Reprinted from Blue Nights, by Joan Didion.

“Writers are always selling somebody out” spunea in urma cu niste ani, iar ea nu s-a sfiit niciodata sa vinda “din casa”…

e in new york times un profil de-al ei genial, il puteti citi aici

2005

in loc de jurnal de vacanta

Acolo unde e link, e o invitatie: s-ar putea sa va placa sa vedeti/cititi.

Am vzt:
1. Good night and good luck (era la tv si-am vrut sa revad monologul cu “daca televiziunea doar va distra lumea, atunci va ramine o cutie cu fire si lampi”)
2- 3 -4. How to Lose Friends & Alienate People, Read & burn out, Women – ca sa-mi spal creierii dupa lecturile grele.
5-6. Breath al lui Kim ki duk (cam bullshit, dar nu-l vazusem cind concura cu Mungiu la Cannes) si Dream – la sugestia lu’ domn Afrim – tot al lui Kim Ki Duk (much, much better)
7. First person – Rick Rosner si Chris Langan (doua episoade din documentarele-interviuri mai vechi ale lui Errol Morris pentru ca mi le-a reamintit domnu’ Gladwell cu cartea sa.)
8. Stories of lost souls (7 povestiri cu distributii si regizori diferiti; Cate Blanchet mi-nu-nat d isterica intr-una din ele)
9. The city of Sylvia (n-as fi vzt niciodata filmu’ asta daca in aeroport, R n-ar fi fost confundat cu actorul din rolul principal, iar el plin de incredere nu ar fi dat autograf -“with love, Xavier”)
10. Milk (Sean Penn ia Oscarul, din nou; doar ora – 5 dimine – m-a oprit sa dau clasicul sms “toti baietii misto joaca in echipa voastra?!”)
11. Revolutionary Road (filmul care a reusit performanta vacantei: sa–mi alunge insomnia; la a treia incercare am ajuns la genericul final, pacat ca l-am vzt la sf vacantei, as fi dormit mai mult)

Am citit:
1. Joan Didion – The year of magical thinking (m-a impresionat tare, a dus la o serie de alte lecturi despre care am sa scriu separat si am cautat-o pe Adriana Marina: “hai sa facem cumva sa fie tradusa si la noi”. multzu Lavi, Cristi)
2. Malcom Gladwell – Outliers (care m-a cam enervat si o sa ma manifest curind aici)
3. Paul Auster – True tales of American life (povesti reale scrise de oameni obisnuiti si editate de Auster)
4. Zadie Smith – The book of other people (23 de scriitori si exercitiile lor d proza scurta pe tema data, editate de Zadie – o concurenta la antologia Granta); m-a distrat Hornby si al lui J Johnson, nu s-a luat deloc in serios – de unde si postul meu cu “Popescu”;
5. Julian Barnes – Nothing to be Frightened of (cadoul d Craciun d la Mimo, direct la tinta. Multzu.)
6. Ian McEwan – The Daydreamer (prima carte pentru copii a dlui McEwan)

Am baut: mult, de multe feluri, in doua tari, dupa doua obiceiuri si fusuri orare.

M-am plimbat pe strazi pina mi-a inghetat nasul, mi-am revazut prieteni vechi, am facut pariuri si cadouri, am stat cit am putut de mult departe de net, de calculator si de televizor. Am lichelit.

gata, i’m back home.

4610

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!