Tag : tibi useriu

horia tecau cartiHoria Tecau – sau despre caracterul unui campion vazut prin cartile pe care le recomanda –

Horia Tecau – sau despre caracterul unui campion vazut prin cartile pe care le recomanda –

Zilele trecute am avut privilegiul sa ma intalnesc cu Horia Tecau inainte de o actiune pe care o avea in libraria Carturesti Verona.

Ca sa incurajeze lectura, dar si cadourile carte, Tecau a pus post-it-uri cu mesaje simpatice pe 10 dintre cartile lui preferate si le-a lasat la raft in Carturetii Verona.

Banuiesc ca nu mai exista niciuna dintre cartile cu post-it-uri pentru ca am vazut cum s-a cumparat una imediat ce a pus-o la raft, asa ca mai jos veti gasi cartile alese de Horia Tecau precum si motivatia alegerii scrisa chiar de el.

*

Stiam ca Horia Tecau e un mare campion (are 3 Grand Slam-uri, medalie de argint  la Olimpiada,  plus alte 32 de titluri in competitiile de dublu), stiam ca e un om de foarte mare caracter (am prieteni la UNICEF si mi-au povestit despre cat de atent e cu fiecare copil pe care-l intalneste ca ambasador UNICEF, cum mi-a povestit si Amalia Nastase despre implicarea lui financiara pentru a ajuta dotarea maternitatilor cu incubatoare pentru noi nascutii prematur) si cu toate astea a fost foarte surprinzator sa-l vad cat de concentrat si dedicat e cand se implica intr-un proiect.

Si-a ales cartile pe care le va recomanda dupa ce a facut o selectie atenta, s-a intors chiar sa reciteasca cateva fragmente ca sa aleaga cat mai potrivit cuvintele pe care urma sa le scrie pe post-it-uri. Apoi,…. pentru ca mergea in Carturesti, a verificat pe site-ul librariei daca se gasesc cartile pe care el voia sa le recomande ca fie sigur ca sunt in stocul librariei!!!

Pentru mine a fost o bucurie sa descopar ca Horia Tecau e un cititor educat si rafinat si ca se gandeste cand recomanda o carte la beneficiul pe care l-ar avea cititorul in raport cu nevoia sa in acel moment. Adica recomanda nu neaparat pentru placerea pe care el a avut-o cand a citit-o, ci pentru castigul direct (emotional si spiritual) al celui care va citi, iar asta arata o rapida analiza a personalitatii celui pentru care daruieste carti si un grad mare de empatie.

Iata recomandarile lui Horia Tecau pentru cadouri de Sarbatori, la sfarsit e o poveste despre o carte care nu se afla intre aceste recomandari dar este una dintre preferatele lui… o carte pe care a prezentat-o in conversatia noastra atat de sincer si de intens ca… acum o citesc.

 IMG-20181220-WA0004Micul Print – Antoine de Saint-Exupery

Mi se pare cartea perfecta pentru toate varstele mai ales pentru copii, care pot citi despre spiritul aventurii, prietenie si valori. O carte pe care o poti intelege altfel la fiecare etapa din viata.

 

djuvaraO scurta istorie a romanilor povestita celor tineri -Neagu Djuvara

Fiecare roman trebuie sa cunoasca momentele importante din istoria tarii, iar Neagu Djuvara are un stil aparte, direct, fara prejudecata.

useriuTibi Useriu – 27 de pasi

Povestea surprinzatoare a unui roman care a ajuns sa-si depaseasca toate limitele fizice/mentale prin castigarea celor mai dificile ultra maratoane din lume… E puternic, alerga cu fizicul. Dupa ore si ore, fizicul ceda, apareau durerile. Cand fizicul ceda se ajuta de mental, isi spunea mantre pozitive, dar de la oboseala crunta dureri si foame ii ceda si mentalul. Atunci, ultima bucata de cursa, o alerga cu inima. Mereu pentru o cauza, mereu pentru ceva mai mare decat el. Si reusea de fiecare data.

 

pelerinul rusPelerinul Rus –

O carte plina de smerenie si generozitate care se duce direct la suflet

 

IMG-20181220-WA0006Patrick Mouratoglou – Coach-ul,

Foarte interesant sa citesti despre nivelul implicarii unui antrenor in viata unui sportiv si cum isi asuma rolul sa-l aduca mereu la potentialul lui maxim, fizic, tehnic si mental.

 

rafa-povestea-mea_1_fullsizeRafael Nadal-Povestea mea.

Povestea uneia dintre cele mai modeste legende ale sportului. Afli cum fiecare membrul al familiei s-a dedicat visului lui Rafa si cum fiecare si-a preluat un rol, Cum a invatat de mic sa respecte pe toata lumea , care au fost fricile lui si cat de mult si-a dorit sa ajunga campion.

(Cand vreau sa ma specializez intr-un anumit domeniu, caut mereu sa citesc literatura de specialitate si experiente traite de oameni care au avut succes in acel domeniu. )

ted talksTed Talks – Dupa ce-mi inchei cariera de jucator, va urma cariera de antrenor si e f important pentru mine sa invat cum sa transmit mai departe din experienta acumulata. Sa invat cum sa vorbesc cu un Copil fata de un profesionist, cu un jucator fata de o jucatoare. Fiecare reactioneaza mai bine la un anumit ton al vocii, in functie de informatii.

 

IMG-20181220-WA0002Susan Cain – Quiet

Fiind introvertit, cand eram mic, eram ala mai ‘ciudatel’ care prefera sa stea singur mai mult. Nu stiam de ce, pur si simplu asa simteam. nu-mi placea deloc ca eram etichetat ca fiind “Diferit”  de vreunul din educatorii/profesorii mei. Din cartea asta am invatat despre diferentele dintre tipologiile Introvertit/extrovertit. Informatii foarte utile pentru parinti,educatori, antrenori ca sa stie cum sa comunice cu copiii in functie de felul lor de a fi. Copilul poate sa fie introvertit, sa se incarce cu energie cand sta singur, sa fie foarte focusat cand primeste un singur lucru de facut dar slab la multitasking etc si daca e etichetat sau fortat sa fie altfel decat firea lui, poate creste crezand ca nu e suficient si are el o problema, cand de fapt el e perfect normal.

John-Gray__Barbatii-sunt-de-pe-Marte-femeile-sunt-de-pe-Venus__973-645-657-2-785334274450 John Gray- Barbatii sunt de pe marte, femeile sunt de pe venus

Alta revelatie cand am citit despre diferentele dintre sexe, ce are nevoie fiecare, cand si in ce forma  etc. Te ajuta sa intelegi cum sa comunici, cum sa ti se comunice. Toata lumea ar trebui s-o citeasca

***

Inainte de intalnire – un cadou de Sarbatori de la prietena mea Lavinia Chican – m-am gandit mult ce carte sa-i fac cadou lui Horia Tecau.

Pentru mine, un jucator de tenis de dublu e un exemplu perfect despre slefuirea ego-ului: in timpul meciului, daca vrei sa faci performanta cu adevarat, nu-ti mai dai timp sa te rasfeti, sa te scufunzi in propria suferinta sau bucurie pentru un punct ratat/castigat.

In plus, pentru ca ai un partener trebuie sa fii atent la nevoile lui tot timpul (adica imi imaginez ca in echipele de dublu care fac performante spectaculoase), dincolo de abilitatile tehnice, e vorba de a avea empatia pentru a fi plasa de siguranta emotionala pentru coleg tot timpul.

Doar ca atunci cand esti copil si incepi de acest sport, nu pune nimeni accent pe spiritul de echipa, totul este despre individualism, despre a castiga TU, despre a dezvolta si specula EGO-ul care sa te duca spre victorii in momente grele. Asa ca, sa ai relaxarea sa te muti de la simplu la dublu, sa accepti ca poti face performanta si altfel decat ai fost crescut sa gandesti, iar apoi sa muncesti cu gandul la nevoile de pe teren ale altcuiva, mi se pare un exercitiu foarte foarte greu de slefuirea ego-ului.

In ideea aceasta, ma gandisem sa-i ofer lui Horia Tecau cartea Curajul de a fi vulnerabil – Brene Brown.

Doar ca… am vazut ce carti alesese drept recomandari, l-am vazut pe Micul Print acolo si mi-am dat seama ca i-ar placea sa descopere personalitatea lui Antoine de Saint Exupery.

(introvert, extrem de tenace in a-si urma visurile, pasionat de zbor si un aviator foarte talentat, cu un accident complicat in desert – cand a parcurs desertul la pas, fiind aproape de a-si pierde viata. Micul Print incepe cu un aviator naufragiat in desert, iar o parte din povesti sunt inspirate din viata lui – floarea Micului Print, trandafirul, e o metafora a sotiei lui, Consuelo pe care a chinuit-o mult cu plecarile lui cu avionul, dar care ii intelegea pasiunea in ciuda disconfortului pe care il avea ea).

siant exupery a biography  Asa ca am ales pentru Horia Tecau biografia lui Antone de Saint Exupery scrisa de Stacy Schiff .

Numai ca am povestit putin despre de ce am vrut initial sa-i fac cadou o alta carte si despre cum lucrezi cu propriul ego si inveti sa-ti accepti personalitatea in raport cu partenerul cand esti campion.

Si Horia Tecau a mentionat Scoala Zeilor – Stefano Elio D’Anna, o carte pe care a citit-o de cateva ori, la care se intoarce adesea pentru lectiile de constiinta, integritate emotionala si morala, o carte care l-a ajutat sa fie un coleg mai bun, un campion mai puternic.

De doua zile citesc Scoala Zeilor si vad speech-uri si interviuri ale autorului, Stefano Elio D’Anna.

Daca aveti copii pana in 14-15 ani, cumparati-le cartea lui Horia Tecau – Viata in ritm de tenis, explica pe intelesul copiilor, prin propriul exemplu, cum se slefuieste un caracter de campion.

viata in ritm de tenis

 

6529
dor geta popescuDor Geta Popescu si (pre)judecatile noastre –

Dor Geta Popescu si (pre)judecatile noastre –

Ar fi frumos sa incetam sa mai judecam oamenii.

Ar fi frumos sa ne gandim “cu ce ajuta parerea noastra evolutia acestui fapt, eveniment, sentiment?” Daca putem da o mana de ajutor, ok, hai sa ne spunem parerea. Daca nu, mai bine sa ne odihnim putin mintile si sufletele.

*
De ieri dupa amiaza toata lumea are o parere despre parintii lui Dor Geta Popescu, micuta alpinista de doar 14 ani care a murit intr-o avalansa din Retezat.

Nu o sa reproduc parerile. Cu tot respectul pentru fiecare dintre voi cei care cititi aceste randuri, cred ca parerile voastre/ ale noastre nu conteaza si nici nu ajuta. Ele vorbesc mai degraba despre frustraile noastre, despre nereusitele noastre.

Aseara, undeva in Retezat doua trupuri de copii – unul de 14 si altul de 12 ani – au ramas in noapte si in frig singure. In loc de priveghi.

Se spune ca priveghiul e o forma prin care apropiatii celui care pleaca ii sprijina sufletul ca sa-i fie mai usor drumul. Iar trupurile celor doui copii au ramas in noapte, in zapada, in frig. Singure.

Nu cred ca ne putem imagina durerea parintilor lor. Nu cred ca o poate descrie cineva in cuvinte.
Sa stii ca ti-a murit copilul si tu i-ai lasat trupul pe munte, fie si pentru o noapte, pentru ca asa era cel mai sigur pentru ceilalti din grup.

*
Astazi avem cu totii pareri. Dar in decembrie trecut, ca si in anii precedenti cand sora lui Dor – Coco – cucerea muntii, ne mandream cu copiii astia. Ne uitam la ei ca la niste super eroi.

Cum ne uitam astazi la ultra maratonistul Tibi Useriu, sau la Toma Coconea – supra omul care a iesit al doilea la Red Bull X –Alps traversind Alpii pe jos sau in zbor cu parapanta in 5 zile, si ne gandim la ei ca la niste eroi.

Vedem doar victoriile si chiar daca, in marturisirile lor de dupa competitii, intuim ca au fost si momente de cumpana – la pragul dintre viata si moarte -, le scoatem usor din minte. Ei sunt supereroi si noi ne traim victoriile prin ei, si ne dau si noua sperante ca putem fi mai mult decat suntem.

*
Ar fi frumos sa incetam sa mai judecam oamenii. Sa ii incurajam cu tot ce putem sa-si urmeze visurile, oricat de nebunesti ni se par noua ca ar fi. Si sa le transmitem – cu toata puterea pe care uneori nici nu stim ca o avem – gandurile noastre bune cand sunt in momente grele.

Cum sunt acum Coco Popescu si parintii ei. Dar si parintii baietelului care era cu Dor Geta, Erik Gulacsi – si el un campion alpinist.

27 pasiAgassi, Noica, Fassbender si cei 27 de pasi ai lui Tibi Useriu –

Agassi, Noica, Fassbender si cei 27 de pasi ai lui Tibi Useriu –

Am citit ieri cartea ultra maratonistului Tibi Useriu – 27 de pasi – si, dincolo de povestea uluitoare, m-a socat, emotionat, marcat profilul de barbat care reiese printre randuri.

Titlul vine de la numarul de pasi cu care Tibi Useriu cuprindea intreaga curte din inchisoarea in care a fost scos la plimbare o ora pe zi timp de 9 ani si 8 luni.

”27 de pasi” este o carte despre libertate dar nu pentru ca vorbeste despre un om care a stat aproape 10 ani intr-o puscarie de maxima securitate, ci pentru ca acel om a invatat sa-si simta corpul separat de suflet, sa-si simta mintea/gandul separat de inima/instinct si sa lucreze cu ele inspre evolutia lui.

Este o carte despre libertatea pe care o obtii in spatiile care par inguste (mintea, corpul tau) dar care sunt, de fapt, nemarginite.

Astazi Tibi Useriu e un model pentru multi tineri pentru forta cu care a luat-o de la capat, pentru puterea si vointa de a-si da restart intr-o noua viata. Dar e in carte un capitol pe care sper sa-l citeasca toti psihologii si administratorii din penitenciarele din RO, un capitol in care povesteste cele 6 luni de iad din libertatea de dupa eliberare cand ar fi facut orice ca sa se intoarca la puscarie, intre cei patru pereti perfect albi.

Si mai sper ca marturisirile lui Tibi sa ajunga si in penitenciarele din Romania pentru ca si acolo va schimba mult in viata si intelegerea libertatii a celor care sunt inchisi.

***

Cunosc locurile de pe langa Bistrita despre care vorbeste Tibi in carte, am fost de cateva ori acolo, ba chiar il cunosc si pe fratele lui – Alin – pe care am avut bucuria si onoarea sa-l intervievez cand era la inceputul constructiei miscarii care se numeste Tasuleasa Social, una dintre cele mai mari scoli de voluntariat si mentorat din Romania.

Stiam o parte din povestea copilariei lor plina de abuzuri si violente, descrisa barbateste de Alin, in putine cuvinte, in discutiile noastre din afara inregistrarilor pentru interviu. Stiam chiar si ca Tibi era, la un moment dat, in puscarie in Germania pentru ca fratele lui nu ascundea intamplarea, dar nici nu a pus niciun fel de presiune sau vina cand a mentionat asta la una dintre intrebarile mele.

Cand citesti cartea insa, si vezi cat de mult a coborat garda Tibi ca sa povesteasca ce i s-a intamplat in copilarie si in primii ani ai tineretii, incepi sa simti multele nuante de gri dintre binele si raul pe care il face sau il primeste un copil sarac care s-a nascut intre munti.

***

Cartea mi-a adus aminte de biografia lui Agassi, la care si face o trimitere, dar nu pentru partea de sport (Useriu – 42 ani – este un atlet care a castigat unele dintre cele mai grele curse de maraton / ultramaraton din lume), ci pentru partea de singuratate din sport, partea in care se lupta cu mintea si trupul lui in conversatii contradictorii in timpul curselor, pentru partea in care iti arata cum si-a dezvoltat vointa si determinarea.

Intr-un fel foarte foarte ciudat, mi-a mai adus aminte de o carte pe care am citit-o prin adolescenta – Jurnalul lui Constantin Noica – si de o propozitie care ma urmareste de atunci ”libertatea este neatarnarea de oameni si lucruri”. Pentru ca Tibi Useriu a invatat si isi traieste libertatea exact asa cum o descria Noica.

Si mi-a mai adus aminte de un film, Shame – cu Michael Fassbender si Carey Mulligan in rolurile a doi frati ale caror copilarii  dificile se resfrang la maturitate intr-o dependenta (sexuala, la el) si o tulburare emotionala de personalitate (la ea).

Useriu seamana putin la infatisare cu Fassbender si poate si de aceea m-am gandit la acest film.

E o secventa catre finalul filmului in care personajul lui Fassbender iese din spitalul in care se afla la recuperare sora care incercase sa se sinucida, si incepe sa planga in ploaie. E atat de multa forta, vulnerabilitate, sensibilitate si singuratate in secventa aia, si atat de mult adevar incat cred ca toate premiile de actorie pe care le-a castigat Fassbender pentru acest rol s-au asezat in acele 2 minute.

Si Tibi Useriu plange prin ploaie si iti povesteste in carte cum plangea in ploaie in timpul curselor lui de ultra maraton.

Ma rog, si cititorii plang acasa. Mult.

***

Am vrut sa citesc mai intai cartea si abia apoi sa vad orice inregistrare, interviu video cu Tibi Useriu, stiind ca – prin natura meseriei – am sa vad prin ”imagini” lucruri care mi-ar fi dat un portret al lui din perspectiva mea, si nu versiunea pe care vrea el sa o arate lumii, asa cum se intampla intr-o naratiune controlata, asezata frumos pe hartie, editata de cateva ori. ( felicitari prietenului lui Tibi care l-a ajutat la carte pentru structura si pentru solutiile tehnice de a pastra si masculinitatea, barbatia dar si emotia intr-o stare cat mai pura).

Dupa ce am citit cartea, m-am uitat la interviul pe care l-a facut Andreea Esca pentru Europa FM cu Tibi Useriu. Si, dincolo de povestile pe care Andreea le-a aflat in plus, dincolo de zambetul si vorba linistita ale lui Tibi, am sa tin minte multa vreme gestul de mangaiere pe care –l face cu degetul mare pe manerul scaunului de cate ori e intrebat ”in rafala” lucruri din copilarie. E foarte vizibil in prima si in ultima parte a interviului, cand emotiile pentru el erau mai mari.  ( puteti vedea aici tot interviul)

E in gestul acela asa de multa nevoie de tandrete si de afectiune cat nu poate fi ascunsa de zeci de maratoane sau mii de kilometri alergati.

Sa cititi cartea, nu pentru senzationalul ei, ci pentru a intelege si simti cat de multe poti sa faci cu mintea ta in conditii extreme. Si cat de multe pierdem in viata pentru ca nu suntem pusi/ sau nu ne punem in situatii care sa ne dezvolte vointa, care sa ne invete sa constientizam separarea spiritului de trup.

Si, mai ales, pentru ca nu avem puterea sa stam o vreme singuri ca sa ne cunoastem.

*

Imi place mult o secventa din carte in care Useriu se pregateste pentru primii sai 213 km de alergare- o cursa din Pasul Tihuta pana la Cluj, cu final pe Arena centrala. Intr-o dimineata, inainte de antrenament, aude la radio o stire despre el si despre cum gestul lui va fi in beneficiul copiilor bolnavi care beneficiaza de dializa si realizeaza, inca o data, ca nu are cum sa abandoneze. Mintea lui nu concepe sa-i dezamageasca pe copiii aceia.

E o frumoasa lectie despre cum libertatea in sensul lui Noica (neatarnarea de oameni sau lucruri) poate fi inteleasa deplin doar in compania altora.  Pentru ca emotiile sunt mai puternice si mai frumoase daca sunt impartite, cu iubire, cu cei din jur.

 

 

 

 

8256

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!