Tag : timisoara

cover cannes3 lucruri pe care le-am invatat din experimentul Cannes Promenada
moda
8 years ago

3 lucruri pe care le-am invatat din experimentul Cannes Promenada

Anul acesta Festivalul de la Cannes mi-a adus o provocare. Am fost invitata sa caut in magazinele din mall-urile din trei orase tinute care seamana cu cele pe care le descoperim pe covorul rosu in zilele de festival.

Tinute care-mi plac mie.

Dupa cum stiti eu nu sunt un fashion stylist, cred insa ca am cultura visuala peste medie – data (si) de experienta de a lucra foarte multi ani pentru o revista glossy, dar si de  reflexul de a urmari trendurile (in comunicare, in visual, in fashion) pentru a fi informata pentru clientii pentru care lucrez. Asa ca am luat aceasta provocare ca pe un exercitiu din care sigur voi invata ceva si despre mine.

*

Cannes-ul a fost anul asta cu mai multe femei celebre ca niciodata; pe de o parte a fost o editie aniversara, 70 de ani, dar pe de alta parte a fost vorba si despre dorinta comunicatorilor/brandurilor de a profita cat mai mult de atentia concentrata pe Croisette.

Dincolo de marile nume ale cinematografiei, de la actori pana la producatori, Cannes-ul 2017 pare ca a marcat cel mai mult trecerea spre divertisment. Chiar si Rihanna s-a deplasat pana la Cannes pentru o petrecere a unuia dintre sponsori.

In plus, am vazut pe covorul rosu mai multe tinere cunoscute pentru reclamele la lenjerie ca niciodata, precum si tinere “socialite”.

Nu stiu daca e bine sau rau, dar e o directie care va fi simtita si mai bine de toata lumea in anii viitori. O directie care si-a facut simtita prezenta in momentul care filmele de deschidere au inceput sa fie blockbustere hollywodiene.

*

Anul acesta a intrat insa in istorie cu Sophia Coppola castigand premiul pentru regie (la 69 de ani distanta de o intamplare similara cand o femeie a luat premiul pentru regie) si, pentru o vreme in care a fost mult showbiz, premierea Sophiei Coppola a fost un contra balans minunat.

*

Reintorcandu-ma la experienta mea legata de covorul rosu am cateva concluzii.

– acum cativa ani am fost la Cannes si n-as putea spune ca mi-a placut experienta covorului rosu… a fost, pentru mine cel putin, prea multa presiune pentru … aproape nimic- niste fotografii care sa-mi satisfaca ego-ul. Eu nu eram o celebritate, eram invitata de un sponsor la premiera unuia dintre filmele din competitie si, prinvind retrospectiv, doar ego-ul meu a avut de castigat de acolo 🙂 am si eu o fotografie pe covorul rosu de la Cannes. N-o fac publica pentru ca as trece in partea de trufie deja:)

– experimentul de anul acesta mi-a confirmat ca poti sa fii elegant si cu bani putini, dar si cu bun simt.

– mi-a mai confirmat ca e important sa te uiti inainte de toate la proportiile corpului tau, apoi sa adaptezi ceea ce-ti place pentru a-ti sta tie bine.

– si ca mai simplu inseamna mai frumos.

Aici puteti gasi articolele cu exercitiile de stil inspirate de covorul rosu de la Cannes – Promenada  Mall , Shopping  City Timisoara, Constanta…

Daca va pregatiti de o ceremonie unde aveti nevoie de o tinuta de gala, e bine sa tineti minte brandurile mentionate acolo pentru ca mai mult ca sigur ca va vor salva din situatie cu produse care arata impecabil, la un pret accesibil.

Mai jos 5 dintre prezentele de pe covorul rosu de anul acesta care mi s-au parut minunate.

juliette binoche 2 lili rose depp Liu wen Nicole Kidman 2 Uma Thurman 1

0
3107
1200x628_TurneulFlanco_highrescursuri de storytelling, branding personal si dezvoltare de business online la Craiova, Timisoara, Cluj si Iasi #TurneulScoalaFlanco
diverse
9 years ago

cursuri de storytelling, branding personal si dezvoltare de business online la Craiova, Timisoara, Cluj si Iasi #TurneulScoalaFlanco

Catre sfarsitul acestei luni impreuna cu Chinezu si Sorana Savu fac un maraton in patru orase – Craiova, Timisoara, Cluj, Iasi – parte din Turneul Scoala Flanco pentru a oferi si comunitatilor de acolo informatii despre storytelling, branding personal, dar si business online cum s-a intamplat la Bucuresti in sesiunea de primavara a Scolii Flanco.

Inainte de a va spune cam cum arata cursurile cu care mergem in tara, vreau sa fac cateva precizari.

1. ma bucur foarte foarte mult ca voi putea ajunge sa cunosc bloggeri din tara pe care-i citesc si pe care nu-i vad la marile festivaluri sau evenimente.

2. ma bucur si mai multca dincolo de cursul meu despre storytelling si al lui Chinezu despre brading personal online, de data aceasta va fi si un curs de business – despre cum sa colaborezi cu agentiile, cum sa monetizezi blogul tau.

Acesta mi se pare cel mai mare atu al Scolii Flanco in tara, in aceasta vara, pentru ca e o mare oportunitate ca bloggerii din tara sa inteleaga sistemele de lucru ale agentiilor si sa micsoreze distanta geografica pana la una stransa de lucru cu cei care pot avea publicitate pe blogurile/site-urile lor.

Cursul meu va fi despre tehnici de scris si miza mea pentru 2 ore va fi sa va arat cat de importanta e munca pe care o faceti in tara, prin scris, in locuri in care noi – astia din Bucuresti nu ajungem- dar si cum sa faceti ca munca voastra sa fie mai bine vazuta, mai bine organizata in scris, mult mai citita.

vom vorbi si despre structuri narative pentru ca e important sa stim de ele, ca sa stim sa ne folosim de “toate armele” cand e vorba de captat atentia cititorilor.

cum vom mai vorbi si despre planul editorial si adaptarea subiectelor de pe agenda zilei ca sa se potriveasca in formatele blogurilor voastre.

*

Cristi va vorbi despre branding in online si cum sa te diferentiezi in multitudinea de site-uri si bloguri.

Eu rad mereu la asemenea cursuri si spun, cu toata ironia si tot respectul, ca NU suntem ca nutritionistii de 150 de kg care isi invata clientii sa tina diete pentru slabit. Noi chiar facem asta zilnic, cu efortul pe care-l implica munca de freelancer, avem si rezultate (traim din munca noastra in online) si suntem gata sa raspundem la orice intrebare care v-ar putea ajuta sa va fie mai bine

Cum participati?

Sunt cate 25 de locuri pentru fiecare zi de curs (ziua cuprinde toate cele 3 cursuri- scris, branding, business), accesul e GRATUIT si se face in baza unei inscrieri in acest formular pana pe 14 iunie, asa ca trebuie sa va grabiti.

Cursurile au lor dupa urmatorul calendar

Craiova: 21 iunie, orele 10.00 – 16.00, Flanco Craiova Auchan

Timișoara: 22 iunie, orele 10.00 – 16.00, Flanco Timișoara Iulius Mall

Cluj-Napoca: 23 iunie, orele 10.00 – 16.00, Flanco Cluj Iulius Mall

Iași: 24 iunie, orele 10.00 – 16.00, Flanco Iași Palas.

Cum spuneam cursuri similare s-au tinut si la Bucuresti, tot gratuit, tot in sali special amenajate in magazinele Flanco si au fost experiente minunate si pentru noi si pentru cei care au venit (cel putin asa ne-au marturisit)

Abia astept sa ma intalnesc cu voi.

Va inscrieti aici pana pe 14 iunie. Accesul e gratuit.

1200x628_TurneulFlancoISchedule_highres

2
3722
oana eremie 1015 ilustratii cu poveste
culturale
10 years ago

15 ilustratii cu poveste

Oana Eremie e unul dintre tinerii minune: danseaza, deseneaza, invata in limba germana, a jucat intr-un film al lui Radu Gabrea. Are  17 ani si cel mai probabil va face medicina, desi poate face orice meserie de pe lumea asta. In citiva ani probabil ca nu va mai fi in Ro, va studia medicina in Germania si va ramine acolo.

Sau cine stie, se va face artist. Ilustrator. Va colora amintirile copiilor in carti de povesti sau imaginatia doamnelor in reviste lucioase.

iata 15 desene de Oana Eremie pe care o veti mai intilni pe blog in 2015. daca vreti sa va deseneze si voua o gasiti aici

(pe Oana am cunoscut-o in toamna cind am mers la Timisoara la expozitia maestrului Stefan Caltia, am scris despre intilnirea noastra aici)

0
2097
avion viataviata ca o calatorie cu avionul
diverse
10 years ago

viata ca o calatorie cu avionul

Ieri  m-am gindit ca viata e ca o calatorie cu avionul…

*

Vineri am plecat la Timisoara dupa o noapte de nesomn incarcata de gindurile propriilor decizii si de grija alegerii cuvintelor cele mai potrivite pentru a-i face un laudatio maestrului Stefan Caltia la lansarea albumului sau, Locuri. Parea ca drumul pina acolo si tot ceea ce am de facut sunt unele dintre cele mai complicate lucruri din viata mea.

Dupa care am primit un mesaj, de la Dana pe care n-o cunosc si habar n-am de ce tocmai in ziua aia, in care era atit de multa presiune pe mine incit as fi plins si daca mi se arata o floare, a decis sa-mi scrie. Dana voia doar sa-mi spuna ca ma citeste si ca recomandarile mele au ajutat-o mult in diferite momente din viata. Si, habar n-are, dar ea vineri mi-a dat aripi pentru toata calatoria care a urmat.

Seara, la lansarea de carte, am cunoscut-o pe Monica si pe prietena ei Cristina. (super umor la Monica, trebuie sa cititi aceasta postare de pe blogul ei, despre cum fiul ei a decis sa mai participe la lectiile de inot pe care nu le indragea deloc). Dar si pe Codruta, Oana si o alta Cristina, o gasca de doamne delicioase, la fel de rusinate ca si mine ca ne cunoastem personal. (multumesc frumos doamnelor ca ati venit la lansare si multumesc ca ati venit sa ne cunoastem, oricit de mare – dar placuta – a fost stinjeneala de inceput)

Apoi am cunoscut-o pe Raluca, tinara  careia i-au dat lacrimile in timp ce vorbeam despre maestru. Cind mi-am pregatit speech-ul si mie mi-au dat lacrimile. Probabil ca din motive diferite, dar…

Simbata m-am intilnit cu Oana, o minune de copil, dar si un copil minune, care danseaza, deseneaza, iubeste teatrul, vorbeste germana, a jucat intr-un film al lui Radu Gabrea. Si are doar 17 ani. Ilustratiile ei le vezi descoperi curind, aici pe blog.

Si-n timp ce vorbeam cu ea in Cafeneaua verde si intelegeam ce minunatie de fata am in fatza, in tot cerul de nori stufosi si laptosi cu care era acoperita Timisoara s-a facut o spartura in forma de inima pe care o vedeam din dreptul ferestrei noastre. Mai tirziu tot pe acolo a iesit si soarele.

La prinz m-am reintilnit cu Raluca si-am descoperit pasiunea mamei ei pentru maestrul Caltia, dar si pentru lucrurile frumoase, cum m-am bucurat sa inteleg ca Raluca e genul de fata care isi urmeaza cu hotarire instinctele si nu se teme sa o ia oricind de la capat, daca stie ca ceea ce va face ii va aduce bucurie.

Cind am ajuns in aeroport nu ma gindeam decit ce oameni minunati sunt in Timisoara si ca nu e o intimplare ca de acolo au aparut cei care ne-au dat si noua libertatea in decembrie 1989. Pentru ca sunt puternici si frumosi. Ma gindeam sa fac cumva sa le adun intr-o intilnire pe toate femeile/fetele astea minunate pentru ca sigur sigur se vor placea foarte tare. (inca ma mai gindesc la o solutie pentru asta si ii dau de cap curind)

Dar ma mai gindeam si ca e extrem de reconfortant sa vezi ca mai exista si o Romanie a oamenilor frumosi, pasionati de arta, pentru care lucrul pe care-l achizitioneaza sau momentul pe care-l traiesc nu inseamna banul pe care-l dau, ci valoarea emotionala pe care o investesc in el. Valoare care-l face de fapt nepretuit.

Apoi am ajuns la security check la poarta de imbarcare pentru Bucuresti. In fata mea o domnisoara blonda, siliconata. Cu o imitatie de Vuitton in brate si niste incalatari odioase – un fel de bocanci de armata, dar cu tocuri foarte inalte si cu niste stripe-uri adezive peste sireturi, plus multe metale – capse. A fost rugata sa se descalte inainte sa treaca prin poarta de securitate. A bombanit, s-a descaltat si-au aparut sosetele cu strasuri Swarovski. Pe care a trebuit sa le descalte (nu inteleg cum nu o deranjau in bocanci) pentru ca si ele faceau ca alarma portii sa intre in actiune. Cind a trebuit sa-si desfaca valiza (pentru ca pe ecran se vedeau cosmetice in dozaj mai mare decit corespunzator si trebuiau verificate) deasupra au aparut papucii in tipla imprumutati de la hotel.

Am asteptat mai bine de 10 minute sa se termine toate operatiunile de verificare cu ea si, in timp ce in spatele meu se facea o coada generoasa, ma gindeam ca trezirea la realitate e putin cam brusca.

In avion din cauza norilor stufosi, la decolare au fost  turbulente. Cind am depasit plafonul de nori era liniste, frumos si muntii  pareau niste dealuri domoale. Apoi la aterizare, din cauza acelorasi nori, au fost din nou usoare turbulente.

De asta m-am gindit ca viata e ca o calatorie cu avionul.

Decolezi mai cu asperitati sau mai usor (dupa cum ti-e norocul), cind ajungi suficient de sus te bucuri de oameni si de locuri frumoase, iar greutatile care de obicei par munti devin dealuri unduitoare, apoi aterizezi mai bine sau mai greu, dupa cum te ajuta natura.

Si te intorci la rutina zilnica – pe care o duci cu bucurie sau cazna dupa cit de onest ai fost cu tine in deciziile din job si din viata – si-astepti o calatorie viitoare prin aer. In care sa intilnesti oameni frumosi si sa poti sa vezi toate greutatile suficient de departe.

Ceea ce va doresc si voua.

 

1
2133
locuriLocuri – Stefan Caltia, de luni in librarii
carti simpa
10 years ago

Locuri – Stefan Caltia, de luni in librarii

in aceasta seara am fost la lansarea albumului de arta Locuri- Stefan Caltia la Muzeul de Arta din Timisoara, acolo unde pina pe 5 decembrie se afla si lucrarile maestrului.

a trebuit sa vorbesc la lansare si m-am chinuit mult pina sa gasesc o structura, o forma care sa poata contine referinte la mai multe laturi ale personalitatii maestrului Stefan Caltia.

inainte de ceremonie mi-a daruit albumul cu autograf si o mapa cu desene. nu stia despre ce o sa vorbesc dar unul dintre desene se numeste “Seminte” si-are multe plante, un altul e cu o coroana regala construita din flori. dupa ce le inramez, poate vi le arat:)

*
cu acest album mi se pare ca editura Curtea Veche deschide o noua nisa pe piata cartilor de arta si e parte din comunicarea smart si eficienta, foarte multa in online, pentru aceasta ezpozitie datorata tinerilor entuziasti de la Galeria Posibila si prietenei mele, Noemi Meilman. maestrul Caltia ridea si spunea ca a fost “material didactic” la acest eveniment pentru ca restul au facut tinerii.

albumul Locuri – Stefan Caltia este scos in conditii grafice exceptionale dar, printr-o magie (care include si sustinerea Muzeului de Arta din Timisoara), Curtea Veche a reusit sa scoata albumul la costul unei carti de beletristica, 45 ron.

sper din toata inima sa se vinda bine ca sa se dezvolte aceasta nisa de carti si la noi.

altfel, va intilniti cu magia Maestrului Caltia la tirgul de carte curind. o sa raspunda si la intrebari si o sa aflati si o parte din povesti. (a promis in seara asta:) )

mai jos cam ce am spus in seara asta, poate va convinge sa cumparati cartea:) povestea cu plantele care vorbesc intre ele o voi scrie zilele acestea pe blog:)

*

In urma cu citeva saptamini am fost in atelierul maestrului Caltia pentru o fotografie care urma sa fie in campania de promovare online a acestei expozitii. Ma imbracasem cu o rochie gri ca sa ma pierd printre obiecte pentru a fi puse in valoare tabloul cu care pozam. Cind am ajuns in atelier am vazut ca tabloul ales de maestru e cu un personaj androgin, imbracat in gri, cu parul roscat. Lucrarea se afla in expozitie, o gasiti in sala din spate se numeste Iarna zburatorului.

“Artistii au inspiratie”, a zis maestrul cind m-a vazut asezata linga tablou, atit de asortata cu pictura.
Eu am vrut sa ma apar si sa spun ratiunea pentru care ma imbracasem asa, dar maestrul mi-a taiat propozitia ferm, desi ridea “artistii au inspiratie, eu stiu mai bine”.

Pe drumul catre casa m-am gindit la perspectivele diferite asupra acestui mic detaliu si mi-am zis ca asta e diferenta intre noi, muritorii de rind, si artistii care se exprima si prin alte mijloace ca sa -si spuna povestile si sa-si sustina un punct de vedere: ei cred mai mult si mai profund decit noi intr-o lume fantastica, intr-o lume de basm.

Si asta pentru ca ei stiu intr-un fel in care noi mai uitam din cind in cind – sau nu ne mai aducem deloc aminte -, ei stiu sa acceseze zona aceea a copilului din fiecare.

Cind eram mica pentru a reusi sa ma apropie de muzica clasica, unchiul meu care era compozitor imi povestea vietile marilor muzicieni. Imi spunea povesti despre ei.
Mi s-a creat reflexul asta si, mai tirziu, m-am imprietenit cu pictura prin detaliile din vietile pictorilor.

Pt mine maestrul Caltia e domnul care stie ca plantele vorbesc intre ele, se protejeaza sau isi revendica teritoriul, dar e si pictorul care, desi profund interesat de radacini si de origini, isi picteaza multe dintre personaje plutind, calatorind prin aer, fara nici o radacina vizibila care sa le tina legate de pamint. Iar eu- rationala- ma gindesc ca asta e felul domniei sale de a spune – mie si altora ca mine – ca trebuie sa visez mai mult, ca sa fiu in basm.

Eu sunt aici, la aceasta expozitie si lansare de carte, in calitate de… ceea ce se cheama in termeni de marketing end user. Consumatorul. Care are sau nu are pregatire pentru a intelege ceea ce are in fata, dar care intr-un fel, pe limba lui, pricepe ceva din aceste picturi, din povestile spuse prin stari, si pleaca acasa mai linistit. Mai luminos pe dinauntru. Cu un gind de libertate interioara.

Si cum expozitia nu e accesibila tuturor pentru ca e greu de deplasat la nivel national intreaga instalatie de lucrari, le multumesc celor de la Muzeul de Arta din Timisoara, celor de la Galeria Posibila si celor de la Editura Curtea Veche ca au publicat si o carte cu toate lucrarile din expozitie.

Ca sa ne luam fiecare acasa doza de poveste si sa o putemm accesa in orice moment am avea nevoie, miine sau peste zece ani, cind ne cautam linistea intre o multime de lucruri care ni se pare ca ne tin legati, cind de fapt ne dezradacineaza.

Multumesc frumos.

timisoara 31 oct 2014

1
3559
cabaret tmLondra de la Timisoara: Cabaret
culturale
11 years ago

Londra de la Timisoara: Cabaret

uitati-va la fotografia de mai jos. uitati-va cu atentie la picioarele cambrate ale barbatului care sta linga femeia in negru care e in mijloc.
e cel mai inalt dintre toti cei care se afla in aceasta fotografie si, pentru ca triseaza elegant, e egalul celorlalti.

e o fotografie facuta in timpul musicalului Cabaret de la Teatrul German din Timisoara, actorii nu au stat la “cadru”/ la poza, e pur si simplu un instantaneu din timpul reprezentatiei lor.

dar surprinde perfect atentia la detalii si constructia impecabila a acestui musical: in secventa din care e surprinsa fotografia, femeia in negru – din mijloc – e personajul principal, privirile trebuie sa fie catre ea, iar trupurile celorlalti actori trebuie sa slujeasca asta; lor le-a iesit alinierea intr-o secunda, parind natural, dar de fapt aratind foarte multe repetitii si o coordonare impecabila a echipei.

*
despre asta e vorba in Cabaret, musicalul pus de Razvan Mazilu (coregrafie si regie) la Timisoara; e impecabil construit, actorii arata ca mari actori occidentali (vorbesc aici de postura corpului, de cit de ingrijit le este corpul, de expresia fetei, de atitudine), in plus cinta si danseaza cum nu prea am vazut in Bucuresti, decorurile sunt cu bun gust si foarte credibile, iar montarea reaseaza subiectul cu un mesaj final care te emotioneaza profund.

stiu ca Razvan Mazilu a mai pus un musical la timisoara, Full Monty, am sa ma duc sa-l vad si pe acela, dar teoretic nu are cum sa fie mai bun decit asta, pentru ca asta e PERFECT.

 

nu stiu daca am prins eu o zi foarte buna a actorilor, dar e greu sa pacalesti in detalii care tin de postura, de dans si cintat simultan daca nu te-ai antrenat mult inainte.

iar actorii- chiar si cei foarte tineri – sunt foarte relaxati si asumati in acelasi timp, inclusiv in secventele care descriu decadenta cabaretului ceea ce face ca momentele sa aiba erotism fara sa fie vulgare (m-am intrebat cam citi actori din bucuresti s-ar duce asa de curat pe un rol care merge pe o linie atit de fina intre erotism si vulgaritate).

Stiti povestea Cabaret, o secventa de viata din Berlinul dintre razboaie – in Anglia Judi Dench a fost rolul principal intr-o versiune, Liza Minelli a fost protagonista in filmul lui Bob Fosse; la Timisoara e o tinara pe nume Dana Torok care cinta si danseaza si joaca atit de frumos incit la una dintre secvente, desi nu mai citeam traducerea (spectacolul e in limba germana, cu ceva insertii de engleza) si nu inteleg nimic din limba germana, ma emotionasem foarte tare.

sper sa ajunga si la Bucuresti acest spectacol si mi-as dori foarte tare sa-l vedeti. nu m-am simtit nicio clipa in Romania, e un spectacol care pare a fi foarte foarte londonez.

altfel, ma bucur ca perfectionismul si rigoarea lui Razvan Mazilu, dar si simtul sau artistic visual foarte rafinat s-au adunat in spectacolul acesta. si sper sa mai faca si alte musicaluri.

intr-o vreme gri intunecat, e frumos sa ni se povesteasca lucrurile grele prin muzica si cu morala. uneori pe zimbet se spun cele mai importante lucruri.

***
Cabaret
Regia și coregrafia: Răzvan Mazilu
conducerea muzicală: Peter Oschanitzky ( e o orchestra live cu 14 muzicieni)
scenografia si costumele: Dragoş Buhagiar

CU: Georg Peetz, Daniela Török, Ida Jarcsek-Gaza, Christian Bormann ( actor invitat din Germania), Konstantin Keidel, Dana Borteanu / Tatiana Sessler, Radu Vulpe, Franz Kattesch, Aljoscha Cobeţ, Olga Török, Silvia Török, Anne-Marie Waldeck, Cristina Romândaşu, Suzana Vrânceanu, Horia Săvescu şi Richard Hladik.

0
2679
House-View-NightO casa din Timisoara – design genial
diverse
11 years ago

O casa din Timisoara – design genial

nu stiu cine sunt andreescu si gaivoronski, casa de arhitectura care a creat , pentru ca alt cuvint nu e potrivit, casa pe care o veti vedea mai jos, dar mi-ar placea foarte tare sa-i cunosc

sper din tot sufletul ca sunt cunoscuti in lumea arhitectilor din romania si mai sper, de asta si scriu despre ei, ca si revistele glossy le vor acorda ceva atentie. sunt genul de oameni care i-ar putea invata pe romani ca locul in care traiesti – casa ta – spune o poveste si te face sa te simti bine si sa-ti fie bine, fara sa ingramadesti multe lucruri in ea, fara sa pui multe blitz blitzuri si zorzonele.

iata o casa din Timisoara creata de ei, o casa moderna care integreaza intr-un mod foarte creativ lumina. mi-nu-nat.

de aici unde gasiti mai multe fotografii din casa.

 

1
2479
Petricevici prim plan.JPGpovesti cu Dragan Petricevic
diverse
14 years ago

povesti cu Dragan Petricevic

In Romania, Dragan Petricevic e antrenorul de baschet cu cele mai multe titluri si trofee. Asta banuiesc ca stie orice om pasionat cit de cit de sport. In urma cu 2 saptamini cind am vazut meciul Otopeni – Timisoara, Andrei Cismaru mi-a zis “e o legenda” cind mi l-a aratat pe Dragan, antrenorul echipei Timisoarei.


Aseara l-am cunoscut pe Dragan, iar el mi-a replicat “Romania nu e tara legendelor, nu sunt o legenda”, dar eu nu sunt de aceeasi parere si, pentru iubitorii de baschet, iata cite ceva din lucrurile care nu se stiu despre el.

*
Cu Dragan ai putea sa scrii o carte; povesteste colorat, vorbeste impecabil romana si se simte “un pic mai roman decit multi”. Sta de 16 ani aici.

*

Dragan ar fi putut sa faca razboiul in fosta Yugoslavie, dar stia ca nu vrea si nu poate sa traga in oameni si-a plecat. “in aeroport era ca-n The Killing Fields, femei care plingeau, copii care alergau peste tot in jur, barbati ingrijorati. O stare care arata disperarea.”,
A gasit cu greu un avion care sa-l scoata din  Sarajevo, si era atit de aglomerat incit a stat in picioare… in avion!

Dragan citeste mult. Stie literatura romana si e suparat ca in ecranizarea de la Ion n-au urmat litera cartii, ci au speculat lucrurile urite “ce taranul roman e betivan, egoist si parvenit?!”

Dragan e atent la nuantele din limba romana “cum poti sa pui la un loc misto si asocieri emotionale?” m-a intrebat zimbind ironic, asta dupa ce remarcase ca noi romanii spunem “asta e Romania”, “astia sunt romanii”, excluzindu-ne pe noi din propozitii.
In tara mea as spune “asa SUNTEM noi”, ne-a spus ferm.

Dragan descrie oamenii si locurile in asocieri surprinzatoare. A caracterizat un oras dupa hainele – uniformizate – pe care le poarta localnicii, un alt oras dupa ora la care nu mai e nimeni pe strada, sau a descris caracterul unui jucator astfel:

cind avenit in Romania si-a scris pe o hirtie esentialul in limba romana
“Salut
Ce mai faci?
Ce faci mai tirziu?”

Dragan are o tehnica speciala de abordare a jucatorilor la antrenamente si in vestiar (altfel nu ar avea cum sa cistige toate aceste premii, turnee si campionate), dar cind il intrebi ce le spune jucatorilor raspunde “depinde de la situatie la situatie” si-apoi explica situatiile, fara sa spuna care-s smekeriile pe care le face cu jucatorii:)

Ca atunci cind a trebuit sa faca fatza unui seic care i-a cerut ca echipa lui sa joace ca-n NBA.

Nu trebuia sa-l supar cu orice raspuns as fi dat. Daca-i ziceam ca vom juca asa, il minteam si se supara. Daca-I spuneam ca nu putem juca asa, se supara. I-am raspuns astfel:
Seic, stii tu, in Europa e un regat care se cheama Monaco. Ai fost acolo?
Mhm
In Monaco e un circ celebru, Cirque du soleil? Ai auzit de el?
mhm
Acolo e o maimuta cu un numar celebru. Se plimba pe bicicleta. Ai auzit de ea?
Mhm
Ei bine maimuta aia e celebra in toata lumea. Dar cite maimute ai vazut tu, seic, pe strada care sa se plimbe cu bicicleta?

Seicul s-a uitat lung la mine si a zis: ”Smart answer”

Anul trecut, Dragan a avut emisiune la un radio sirbesc. A fost DJ, le spunea povesti oamenilor si –a reusit sa bata la audienta toate statiile locale din Banat.

*

Dragan crede ca o femeie poate sa-l cunoasca cel mai bine pe barbatul de linga ea in calatorii. “Acolo vezi ce gusturi are, ce-i place”, mi-a spus aseara.
De dimineata mi-am dat seama ca in calatorii vezi si cit de deschis este un om la nou, cit de confortabil este cu teritoriile pe care n-a mai umblat niciodata. Deci, da, are dreptate.

*

Dragan o sa se supere ca am scris toate astea (le-a povestit la un pahar de vorba, nu ca pentru un jurnalist), dar… am povestit doar o mica mica parte din intimplarile dezvaluite in 3 ore de vorbe.
Sper sa scrie curind Equire sau GQ despre el pentru ca e un personaj foarte special, pina atunci, am vrut sa scriu putin aici ca la o cautare pe google sa apara si altceva decit rezultatele meciurilor echipelor pe care le antreneaza.
Pentru ca Dragan e mai mult decit matematica meciurilor.

2
3142

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!