Tag : tom hanks

meryl streep katherine grahamDosar – Ce trebuie sa stiti despre filmul The Post, nominalizat la Oscar, inainte de a-l vedea –

Dosar – Ce trebuie sa stiti despre filmul The Post, nominalizat la Oscar, inainte de a-l vedea –

 

Pentru femeile care (mai) au legatura cu jurnalismul in Romania, filmul acesta va fi motivational: e despre lidership feminin (fara sa fie –foarte – feminist), e despre cum se face jurnalismul si cat de departe suntem noi si am fost dintotdeauna de asemenea jurnalism.

Dar filmul e o fictionalizare pentru efect artistic al unor intamplari dintr-o redactie de ziar care ar trebui sa ne invete sau sa ne aduca aminte despre niste valori din meseria asta.

Filmul The Post vorbeste despre momentul in care in America anilor 70, un angajat al unei organizatii non guvernamentale care se ocupa cu analiza si cercetarea unor aspecte legate de strategia militara a scos din arhiva secreta a Pentagonului documente care aratau ca razboiul din Vietnam aducea pierderi uriase statului american dar oficialii nu voiau sa-l opreasca pentru ca… ii interesa perceptia populatiei: sa nu fie considerati lasi sau slabi.

Documentele au ajuns la New York Times initial, reporterii de la NY Times au muncit 3 luni sa verifice informatiile si-au scris un articol care a facut valuri mari in America  dar le-a si adus o interdictie judecatoreasca pentru o viitoare publicare a documentelor in alte articole. (astazi aceste documente sunt publice integral si pot fi gasite aici)

The Washington Post a folosit acest moment, a facut rost de documente si  le-a publicat. Scriind un articol in 8 ore dintr-un teanc de hartii care nici macar nu erau asezate in ordine, au cautat cateva subiecte si editorul lor Ben Bagdikian a scris rapid un text.

A fost mai degraba o decizie despre a avea stirea cea mare si despre dreptul la libera exprimare decat despre o buna documentare pentru un articol.

prsht Peste ani intamplarea a fost povestita atat de Key Graham – publisherul ziarului la vremea respectiva in cartea ei Personal History ( o gasiti aici) , cat si de Ben Bradlee- editorul sef al ziarului in acel moment (in cartea A Good Life: Newspapering and Other Adventures) si daca vreti sa stiti povestea exact cum s-a intamplat, dar si sa va motivati sa mai faceti jurnalism intr-o Romanie care nu pune pret pe informatia corecta si documentata, cititi-le cartile.

Inainte de a merge sa vedeti filmul iata alte cateva detalii – din viata reala – de context:

Filmul ii este dedicat scenaristei  si regizoarei Nora Ephron (doamna cu Sleepless in Seattle, Tou’ve got mail, When Harry met Sally, Julie & Julia etc).

Atat Spielberg cat si Meryl Streep si Tom Hanks au lucrat cu Ephron, asa ca dedicatia e naturala. Ephron a fost unul dintre primii reporteri femeie cu putere de semnatura din redactia The Washington Post (in anii 60 femeile aveau voie sa faca doar documentare, nu semnau articole nici daca le scriau integral:) ), mai tarziu Ephron a fost casatorita cu  Carl Bernstein si el jurnalist la The Washington Post, implicat in publicarea documentelor din scandalul Watergate. Cei doi au divortat dupa 4 de ani de mariaj pentru ca Bernstein o insela cu o doamna politician.

Ma rog, Ephron s-a razbunat si a pus totul intr-o povestire care a si fost ecranizata, unde nu a fost deloc generoasa in descriere nici cu Bernstein, nici cu amanta acestuia. Filmul  se numeste Heartburn si i-a avut in rolurile principale pe Jack Nicholson si pe Meryl Streep.

Spielberg a primit scenariul filmului The Post cu 6 zile inainte de alegerile prezidentiale din America din 2016 si s-a gandit ca va avea un trend foarte bun in contextul in care in America va fi o femeie presedinte. A castigat Trump si lucrurile s-au schimbat radical. Spielberg spusese ca face filmul doar daca Tom Hanks si Meryl Streep sunt in rolurile principale. Ei au citit scenariul in februarie 2017 si au acceptat imediat.

Desi impreuna au facut peste 100 de filme, au 5 Oscaruri, 10 Emmy-uri si 12 Globuri de Aur, Tom Hanks si Meryl Streep nu s-au mai intalnit niciodata intr-un film pana la The Post.

Putin context despre femeile in America in anii 60 – 70.

Filmul The Post apare in Ro in acelasi timp cu o carte in care sunt descrise comportamentul si educatia, pregatirea pentru viata, a femeilor din lumea bogata a Americii acelor ani. Cartea se numeste Lebedele de pe Fifth Avenue, am mai scris despre ea aici. (De altfel Key Graham e descrisa in carte, cand e special guest star la o petrecere la New York, si e prezentata cu toata stangacia si lipsa ei de stil. In film, Spielberg e mai flatant cu Meryl Streep si ii da o nota in plus in stil si eleganta)

In acea vreme, femeile nu munceau. Erau crescute sa fie un fel de gheise – sa aiba grija de sotul si copiii lor, sa-i bine dispuna, sa-i hraneasca si sa-i educe (desi pentru asta aveau bone specializate). Asa ca atunci cand Katherine Graham a fost nevoita sa ajunga publisherul The Washington Post ( sotul ei care era de fapt publisherul s-a sinucis, iar ziarul era o afacere de familie – fusese cumparat de tatal ei  – asa ca nu a avut alta solutie) a avut de luptat foarte mult nu doar cu prejudecatile oamenilor, ci si cu propria educatie (avea 45 de ani si nu muncise nici macar o zi nicaieri): si-a luat profesori de economie, de public speaking si de management si a invatat foarte multi ani.

A avut oricum o viata foarte grea la The Washington Post pentru ca la cateva luni dupa scandalul Pentagon Papers (prezentat in acest film), a avut loc scandalul Watergate prezentat in filmul All the president’s men.

Fiica ei povesteste intr-un interviu in care vorbeste despre ce e adevarat si nu din productia hollywoodiana despre Pentagon Papers ca mama sa avea un simt special al stirii si al competitiei pentru stire. Si spune o anecdota amuzanta.

La cativa ani distanta de la scandal, Lally Graham Weymouth era jurnalist pentru New York Times si intervieva oameni politici importanti ai vremii. Asa a ajuns la o cina cu Papa Ioan al II-lea in resedinta privata a acestuia de la Vatican. Lally i-a povestit mamei ei intr-o discutie informala despre vizita din Roma ca Papa a intrebat-o despre scandalul Monica Lewinski (pentru ca tocmai se intamplasera dezvaluirile) iar Katherine Graham cum a inchis telefonul a dat stirea catre ziarul ei.

Si putin context Romania versus America in jurnalism.

Daca vi se pare ca e prea mult interventia avocatilor ziarului in investigatia jurnalistica, asa cum e ea prezentata in film, trebuie sa stiti ca este reala. Si astazi in America, chiar si in epoca fake news, publicatiile mari care se respecta au departamente legale cu zeci de angajati care nu fac decat sa verifice sursele din articole. Revista Vanity Fair a dezvaluit candva ca departamenul sau de „verificat informatii” are peste 100 de angajati si ca fiecare jurnalist preda articolul alaturi de o lista cu contacte unde pot fi verificate informatiile.

In Romania, de cand exista ziare n-am avut niciodata un business de presa construit pe etica. In anii 70, aceeasi perioada in care se desfasoara actiunea din film, noi aveam ziare controlate de partidul comunist, iar in anii 80 ele erau profund cenzurate de comunisti.

In anii 90, ziarele au fost create de oameni imbogatiti peste noapte care au folosit – dupa o schema pe care o stiau deja din comunism – publicatiile pentru propriile interese. Dupa cunostintele mele, nu stiu sa existe departament specializat in verificarea informatiilor care apar in ziare. Cel mult exista bunul simt al editorului responsabil de sectia respectiva, acolo unde exista.

*

Iata cum arata jurnalistii in realitate vs actorii din The Post.

meryl streep katherine graham tom hanks bill

5831
save the dateVoteaza ce film vrei sa vezi PE Promenada

Voteaza ce film vrei sa vezi PE Promenada

#CarePeCare editia 2 e in plina desfasurare. Ca si anul trecut dezbat cu domnul Manafu care e filmul cel mai potrivit pentru o vizionare in aer liber, intr-o seara frumoasa de mai, cu prietenii dragi aproape.

pina ieri ne-am certat pe personaje, v-am lasat pe voi sa spuneti care sunt personajele care credeti ca ne pot reprezenta pe fiecare dintre noi intr-o disputa din care sa iesim cistigatori. lu Cristi i-a revenit Iron Man, mie Carrie Bradshaw si dupa ce ne-am aratat ”fortele”, mai mult ale lui Cristi ca eu doar zimbete am pus, el – ca un gentleman ce este (v-am mai spus ca ma ajuta la toata partea tehnica din provocarea asta), a decis ca e mai bine sa nu ne mai contram.

fotografia asta super simpatica e creatia lui

 

ce nu stiti insa este ca pentru prima data in disputa noastra am ales sa fim amindoi gazde in aceeasi seara PE Promenada.

asa ca fiecare isi alege un film pe care-l propune spre difuzare  vinerea viitoare, pe 29 mai, la Promenada. asa nu se mai supara nimeni iar domnii simpatici care-l sustin pe Manafu se vor intilni cu prietenele mele mai mult decit simpatice:)

Pentru proiectia de vinerea viitoare am 5 propuneri din care va rog sa alegeti

Hugo – povestea unui baietel orfan care are in grija ceasurile dintr-o gara, dar si un carnetel cu ajutorul caruia se poate construi o masinarie magica

Discursul Regelui – povestea reala a prieteniei dintre un logoped si regele George VI (care era bilbiit) pe parcursul pregatirii sale pentru speech-ul de la investirea sa ca Rege Al Marii Britanii

Diavolul se imbraca la Prada – o comedie simpatica despre cum e la revistele glossy foarte foarte up market. (mai multa fictiune decit realitate, dar… e funny)

You ve got mail – o comedie romantica din vremurile in care emailul parea ceva rar, dar dragostea avea cirliontii si candoarea lui Meg Ryan

Grand Budapest Hotel–  spun ca e o capodopera si ca trebuie sa-l vedeti, nu neaparat vineri seara PE Promenada, dar cindva tot va trebui sa-l vedeti.

multumesc frumos pentru alegerea voastra, oricare ar fi ea dintre aceste filme. voi fi bucuroasa sa va fiu gazda la oricare dintre proiectii pentru ca filmele sunt toate foarte frumoase si vor fi si pe placul domnilor, si pe placul doamnelor.

pun pariu ca o sa avem si un minunat apus de soare PE Promenada.

aici sunt filmele pe care le propune Cristi Manafu pentru aceeasi seara, alegeti si de la el unul care va place mai mult.

1614
tom-hankslectia lui Tom Hanks despre a fi scriitor astazi

lectia lui Tom Hanks despre a fi scriitor astazi

Tom Hanks are 56 de ani, premii in cinematografie cit pentru 5 actori mari ai lumii si filme in portofoliu cam cite o sa faca toata generatia de tineri actori romani absolventi in ultimii trei ani.

E unul dintre cei mai influenti actori si producatori de la Hollywood si recunoasterea asta a venit treptat, cu multa munca si cu o echipa mare in spate.

ieri cind The New Yorker a publicat prima proza scurta a lui Tom Hanks, am zimbit larg.

Hanks imbatrineste, vrea o cariera mai lejera – probabil in 3-5 ani va face productie de filme si va juca in mai putine filme decit anul asta de exemplu cind are 2 filme in post productie (Ithaca si A Hologram for the King), unul la care filmeaza acum si unul care e anuntat ca va intra in lucru pina la sfirsitul anului.

Aparitia nuvelei asteia in The New Yorker (unul dintre cele mai prestigioase locuri unde ar fi putut debuta ca scriitor) e semnalul lui ca incepe sa construiasca in alta directie. Da, o sa fie scriitor, pentru ca numele lui vinde si pentru ca si scrie dragutz.

Dar e frumos cum construieste pentru viitor nu pentru acum, cum pune acum seminte pentru ceva ce va inflori in 2-3 ani sau chiar mai mult. si vorbim de o persoana cu una dintre cele mai mari notorietati din lume. care insa stie ca business-ul corect se construieste in timp si nu vrea sa fie scriitor peste noapte. sa fie (re)cunoscut drept scriitor peste noapte.

Aici puteti citi nuvela lui Hanks

Probabil ca business-urile lui viitoare vor fi si in aplicatii pentru online, sau va scoate carti care sunt multimedia, pentru ca in urma cu citeva luni a lansat o aplicatie care facea ca tastele calculatorului sa sune ca o masina veche de scris.

707

Emma Thompson – relaxarea unei mari actrite

Emma Thompson a fost invitata la Ellen ca parte din promovarea viitorului ei film, Saving Mr Banks, in care il are partener pe Tom Hanks. (e povestea despre cum Walt Disney a facut ecranizarea de la Marry Popins, am vazut filmul revin curind cu povesti despre el e delicios)

Ca distractie pentru spectatori Ellen a pus-o sa joace un joc in care trebui asa imite sunetele animalelor pina cind Ellen le recunostea.

Uitati-va la acest filmulet dincolo de amuzamnentul exercitiului; uitati-va la ambitia, relaxarea si seriozitatea – in amuzament – a doamnei Emma Thompson. cum n-are nici cea mai mica problema sa se mascareasca in fata a milioane de oameni, cit de atenta e sa faca fiecare dintre animale si in acelasi timp cit de relaxata si de eleganta e.

Cu tot respectul, n-am niciun nume din Ro care sa faca asta intr-o emisiune la tv, in prime time, cu aceeasi eleganta, acelasi profesionalism si cu acelasi umor.

983
Tom-HanksCloud Atlas a pierdut o nominalizare la Oscar

Cloud Atlas a pierdut o nominalizare la Oscar

Academia americana de film a anuntat lista scurta pentru nominalizarile la Oscar pentru make-up si hair stilism; ele sunt in ordine alfabetica:

“Hitchcock”
“The Hobbit: An Unexpected Journey”
“Les Misérables”
“Lincoln”
“Looper”
“Men in Black 3”
“Snow White and the Huntsman”

din aceste 7 nominalizari , membrii academiei care au in job description make-up si hair stil vor alege pe 10 ianuarie, dupa ce au vizionat cite 10 min din filmele de pe short list, cele 3 nominalizari finale.
***

dar, mi se pare o mare nedreptate ca nu au nominalizat si Cloud Atlas cu super transformarile lui Tom Hanks sau Halle Berry (de fapt toti cei 5 care au trecut prin 6 povesti diferite sunt genial transformati).

498
fl-cloud-atlas_510x383The Wachowskis (Matrix) are back!

The Wachowskis (Matrix) are back!

Fratii Wachowski – care au revolutionat cinema-ul cu Matrix – se intorc pe ecrane cu o adaptare dupa cartea “Cloud Atlas”. (Ii au in distributie pe Tom Hanks , Halle Berry, Susan Sarandon, Jim Broadbent, Hugh Grant, Hugo Weavin) Ca sa promoveze filmul, The New Yorker face un profil al celor doi frati – trecind de la ideea cartii si transformarea ei in scenariu, pe la schimbarea de sex a lui Larry – acum Lana, unul dintre frati, si mergind usor usor prin toata viata lor.

O demonstratie minunata de jurnalism. textul integral e aici, mai jos trei fragmente ca sa va conving sa cititi tot articolul care e lung:)

****

***

The main challenge was the novel’s convoluted structure: the chapters are ordered chronologically until the middle of the book, at which point the sequence reverses; the book thus begins and ends in the nineteenth century. This couldn’t work in a film. “It would be impossible to introduce a new story ninety minutes in,” Lana said. The filmmakers’ initial idea was to establish a connective trajectory between Dr. Goose, a devious physician who may be poisoning Ewing, in the earliest story line, and Zachry, the tribesman on whose moral choices the future of civilization hinges, after the Fall. They had no idea what to do with all the other story lines and characters. They broke the book down into hundreds of scenes, copied them onto colored index cards, and spread the cards on the floor, with each color representing a different character or time period. The house looked like “a Zen garden of index cards,” Lana said. At the end of the day, they’d pick up the cards in an order that they hoped would work as the arc of the film. Reading from the cards, Lana would then narrate the rearranged story. The next day, they’d do it again.

***

Perhaps not coincidentally, Lana’s gender consciousness started to emerge at around the same time. In third grade, Larry transferred to a Catholic school, where boys and girls wore different uniforms and stood in separate lines before class. “I have a formative memory of walking through the girls’ line and hesitating, knowing that my clothes didn’t match,” Lana told me. “But as I continued on I felt I did not belong in the other line, so I just stopped in between them. I stood for a long moment with everyone staring at me, including the nun. She told me to get in line. I was stuck—I couldn’t move. I think some unconscious part of me figured I was exactly where I belonged: betwixt.” Larry was often bullied for his betwixtness. “As a result, I hid and found tremendous solace in books, vastly preferring imagined worlds to this world,” Lana said.

***

The blockbuster-film producer Dino De Laurentiis optioned the Wachowskis’ next screenplay, “Assassins,” while they were renovating their parents’ house. De Laurentiis entertained them with champagne and lascivious stories about beautiful actresses, and then sold the script to Warner Bros. for five times what he’d paid. According to Lana, substantial revisions by a hired writer removed “all the subtext, the visual metaphors . . . the idea that within our world there are moral pocket universes that operate differently.” When the movie was made, in 1995 (directed by Richard Donner, of “Lethal Weapon” fame, and starring Sylvester Stallone, Antonio Banderas, and Julianne Moore), the Wachowskis tried to get their names taken off the credits but failed. Still, the script earned them a deal with Warner Bros. They finished the work on their parents’ house, quit construction, and became full-time filmmakers

***
Filmul “Cloud Atlas” are premiera mondiala peste citeva zile la festivalul de film de la toronto si intra in cinematografele din toata lumea pe 26 octombrie

667

Tom Hanks criticat ca apare pe coperta de la TIME

TIME l-a pus pe coperta pe Tom Hanks cu citeva zile inainte de premiera miniseriei HBO, Pacific, la care Hanks este producator executiv si face echipa cu Steven Spielberg.

N-au fost foarte multi actori pe coperta TIME de-a lungul timpului si, de cele mai multe ori, cind au ajuns pe coperta a fost fie pentru ca au luat Oscarul, fie pentru ca au plecat la ingerasi.

decizia revistei americane a fost criticata nu atit pentru alegere care vine cu un timing bun (lansarea seriei Pacific), cit pentru motivatie; nu e o personalitate care a definit o natiune, cum se sustine in profilul din Time.

decizia copertei time a fost analizata intr-un articol f misto Why did Tom Hanks deserve Time’s cover?, in care redactorul sef se justifica.

*
HBO mi-a trimis un dosar de presa al miniseriei si am vazut citeva secvente din Pacific. e un film despre care se va vorbi mult.

543

thriller

De câteva zile, agenţiile de presă au anunţat că filmul “Road to Perdition” nu mai există, fiind considerat nerealizat vreodată şi retrăgându-i-se dreptul de difuzare pe orice canal sau suport. Munca lui Paul Newman şi a lui Tom Hanks, nominalizările la Oscar, ba chiar şi statueta câştigată de directorul de imagine Conrad L. Hall au fost anulate, iar premiul i se va retrage câştigătorului.

( din Jurnalul National, de saptamina trecuta. mi-am reamintit de asta intr-o discutie lunga la ceai cu razvan)

872
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!