Tag : travel

hotel du continentParis – Hotel du Continent – decorat de Christian Lacroix

Paris – Hotel du Continent – decorat de Christian Lacroix

Daca vreti sa stati “in style” la Paris, luati in calcul si hotelul Du Continent, decorat de celebrul designer Christian Lacroix.

E amplasat foarte aproape de Place Vendome, adica in mijlocul Parisului si nu are preturi SF – in mod normal o camera costa cam 150 euro, dar la o oferta draguta puteti ajunge sub 100 de euro pe noapte.

Decorarea hotelului a fost realizata de Lacroix care a pus in conceptul de baza una dintre pasiunile sale cele mai mari: calatoriile. Fiecare etaj are un alt decor, inspirat de un alt continent, iar turistul care se cazeaza aici are parte de calatorie intinsa pe toate  cele 5 continente.

Hotelul are 25 de camere, iar decoratiunile sunt un mix minunat de traditii si moda, cu broderii inspirate din costume ale diferitelor popoare, cu obiecte interesante – dar stranii – aduse din calatoriile lui Lacroix prin lume.

Este un hotel exotic care aduce indirect un omagiu multor locuri frumoase din lume.

 

iata cateva imagini…

hotel du continent hotel-du-continent 1 hotel-du-continent 2 hotel-du-continent hotel-du-continent3 hotel-du-continent-home- hotel-du-continent-Paris

 

1190
david cercul polar de nordFollow your dream #jurnalautism #cuDavid in Laponia

Follow your dream #jurnalautism #cuDavid in Laponia

Pentru cine nu-l stie pe micul meu prieten David Stescu, el e un baietel care la doi ani a fost diagnosticat cu autism. A intrat intr-o lume din care parintii lui, Miki si Mihai, au luptat mult sa-l scoata: nu mai vorbea si nu mai reactiona la nimic.

Terapii, logopezi, intalniri cu delfini, lectii grele in multe momente.

Astazi David are 11 ani si nu mai e in lumea aceea retras cu totul, e undeva pe granita dintre ceea ce lumea defineste standardul normal si autism: vorbeste …mult, e pasionat de geografie si fotografie, ii place sa calatoreasca, e super sincer – cand isi pierde atentia de la lucrurile oamenilor mari se intoarce in lumea prietenilor lui imaginari. A invatat sa si spuna ca se duce sa vorbesca cu prietenii lui imaginari, iar parintii il insotesc adesea in lumea basmelor prin conversatii super simpatice.

La 11 ani David merge la scoala normala, scrie (cu diacritice), isi ia examenele si – chiar daca invata mai mult decat alti copii la unele materii  – a dezvoltat constiinta de a-si face lectiile pentru a fi mai bun. Intelege ca a avut o problema cand era mic (intreaba cateodata daca un copil sau altul are vreo problema cand prinde o discutie) si cred ca-l deranjeaza ca noi, prietenii lui, tot povestim ca e un baietel care a avut autism.

Il deranjeaza pentru ca stie cat munceste ca sa se integreze, din ce creste intelege tot mai multe si are o sinceritate si o sensibilitate minunate. Peste cativa ani, cand va intelege si mai multe, sunt sigura ca va vorbi in conferinte despre transformarile lui si despre cum intelegea lumea la un moment dat, iar asta o sa-i ajute si pe alti parinti care au copii diagnosticati cu autism.

*

Astazi scriu din nou despre David cu doua scopuri.

Unul este… sa multumesc sponsorilor care ii ajuta pe parintii lui sa-i indeplineasca visurile- sa calatoreasca pana la Polul Nord, in acest caz.

Zilele astea David e in Suedia si Finlanda impreuna cu parintii lui, intr-o excursie pe care o planifica de cateva luni. Cred ca a vizitat via google maps fiecare km de drum pe care urma sa-l parcurga cu masina in Suedia si Finlanda.

Undeva pe drumul recuperarii lui, parintii lui David s-au prins ca geografia si calatoriile ii capteaza atentia si-l bucura foarte tare. Si au inceput sa stranga bani ca sa calatoreasca stiind ca aceste excursii sunt parte din terapie pentru David. Sunt la tara nr 12 (le contorizeaza David), iar sacrificiile parintilor sunt imense: cate doua job-uri, economii peste economii, calcul al traseului la virgula si centima.

Probabil ca nu o sa ne spuna niciodata care sunt eforturile lor cu adevarat pentru a-i face aceste bucurii lui David. Bucurii care-l ajuta sa se recupereze.

Undeva pe drumul asta prieteni si sponsori au descoperit in ambitia lui David si determinarea parintilor lui de a-l face bine un exemplu motivational minunat. Si li s-au alaturat cu ce pot ei.

In aceasta excursie David are suport de la Canon România, AVStore.ro, i-au mai sprijinit cu echipament tehnic si Huawei Mobile si Garmin România

Si scriu in primul rand ca sa le multumesc lor ca au avut intelegere, rabdare si empatie si au investit in visul lui David sustinand efortul parintilor lui.

Mai scriu pentru a incuraja alti sponsori sa aiba deschidere in proiecte similare. Uneori ceea ce pentru tine ar putea fi o participare foarte mica, pentru familie si pentru cel pe care-l ajuti e imens – e o forma de validare, e un gest care le da aripi si gasesesc noi resurse emotionale sa mearga mai departe.

Parintii lui David au descoperit ca are talent de fotograf – ca incadreaza foarte bine subiectele in poza, ca vede lumea intr-un mod special cand se uita prin camera telefonului sau a unui aparat de fotografiat. Asa ca acum il incurajeaza in aceasta directie. Iar Dragos Asaftei ii ofera din cand in cand suport tehnic ca sa invete mai mult despre fotografie.

In Finlanda si Suedia David face fotografii in care surprinde lucrurile care-i plac. In cadrele lui e si inocenta, e si entuziasm, si curiozitate, dar si bucuria de a imparti cu altii ce descopera.

Unele dintre aceste stari le-a descoperit gratie parintilor lui si sunt un progres imens in lupta lui cu autismul. Altele sunt native, cum e instinctul lui de a fotografia “dintr-una” (un singur cadru) ceva.

Cand se va intoarce sper sa expuna o parte dintre fotografii intr-o expozitie. Va fi o poarta deschisa din lumea noastra spre felul in care vede el lumea.

Si ar putea fi o inspiratie si pentru alti parinti.

De fapt, al doilea motiv pentru care am scris acest text e ca sa–i motivez pe parintii copiilor cu probleme.

Nimeni dintre apropiatii familiei Stescu nu stie cu exactitate sacrificiile pe care le fac Miki si Mihai pentru David. Noi vedem doar perseverenta lor, cum dupa fiecare victorie fixata in comportamentul lui David mai fac un pas si inca un pas ca sa-l invete lucruri prin care sa-i fie bine.

Ei au reusit ca fiul lor sa progreseze, si sper din tot sufletul ca veti reusi fiecare dintre dvs.

iata fotografii facute de David, puteti vedea mai multe din excursia lui aici.

david stescu finlanda 2017 mihai stescu by david finalanda 2017 miki stescu by david finlanda 2017

David la Cercul Polar de Nord, langa Casa lui Mos Craciun
david cercul polar de nord

 

david si parintii lui mos craciun

1768
fourth-plinth-sculpture-thumbs-upArtă: o sculptură care preia însemnele din online îi surprinde pe londonezi

Artă: o sculptură care preia însemnele din online îi surprinde pe londonezi

Text de Bianca Ion

Tocmai a fost lansată în Trafalgar Square din Londra, o piață puternic traficată din centrul orașului, o statuie creată de David Shrigley  intitulată “Really Good” care a surprins pe toată lumea.

Statuia înfățișează o mână înaltă de șapte metri, turnată în același tip de bronz întunecat ca al altor statui regale aflate în piața respectivă, dând simbolul thumbs-up (inspirat după like-ul de pe facebook).

Placa atașată statuii transmite că “acest gest simplu va deveni o auto-profeție care va spune că lucrurile considerate rele… vor beneficia de o schimbare de consens în fața pozitivității”. Cu alte cuvinte, statuia este o mărturie a puterii gandirii pozitive.

Indiferent dacă mesajul inscripționat pe placă este unul serios, nimeni nu poate decât să ofere un zâmbet în fața acestei statui disporporționate, mai ales comparând-o pe aceasta cu leii britanici situați pe celelalte plinte din Trafalgar Square.

“Really Good” este cea de-a patra sculptură care stă pe Fourth Plinth. Sculptura lui Shirgley este de așteptat să rămână expusă până în luna martie a anului 2018.

 

221

724
f5_chaplin_s_world_by_grevin_manoir_yatzerMuzeu inedit: Cum poti sa traiesti in lumea lui Charlie Chaplin

Muzeu inedit: Cum poti sa traiesti in lumea lui Charlie Chaplin

Text de Bianca Ion

Viața și creația cinematografică a actorului Charlie Chaplin este astăzi o carte deschisă tuturor admiratorilor săi. La împlinirea celor 127 de ani de la nașterea  acestuia, marelui comediant britanic i s-a adus un omagiu prin deschiderea Muzeului Charlie Chaplin din Elveția.

f3_chaplin_s_world_by_grevin_manoir_yatzer

Copilul, Circul, City Lights, timpuri moderne. O singură persoană este caracterizată de toate aceste cuvinte. Unicul –Charlie Chaplin. Este viața bărbatului a cărui viață a fost onorată prin muzeul Chaplin’s World de 3000 m²  de pe marginea lacului Geneva.  Monoir Ban, locul unde astăzi se regăsește muzeul, a fost reședința în care Chaplin a trăit în ultimii 25 de ani de viață alături de soţia sa Oona şi cei opt copii ai lor. 

Inițial conceput în 2000, Chaplin’s World este ideea arhitectului elvețian Philippe Meylan și a muzeografului din Quebec  (și  fan al lui Chaplin) Yves Durand, al căror  obiectiv a fost de a construi un loc care ar permite vizitatorilor să descopere omul din spatele filmelor. Ca atare, două atracții principale ale muzeului sunt Manoir și Studio.

f7_chaplin_s_world_by_grevin_studio_yatzerf5_chaplin_s_world_by_grevin_manoir_yatzer

În conacul Manoir, vizitatorii sunt introduși în viața de familie a lui Chaplin pe care a avut-o în Elveția (dar și evenimentele care l-au adus în această țară). Casa a fost amenajată cu foarte multe obiecte personale dar și de mobilier, invlusiv fotografii și amintiri de familie (cum ar fi o schiță a soției sale), fiecare cameră arată o anumită latură a vieții personale. Sala de mese, de exemplu, aduce un omagiu familiei sale dar și a celebrităților de la Hollywood care i-au vizitat.

O clădire separată a fost construită în apropiere ca o machetă a unui studio de la Hollywood dedicat muncii pe ecran a lui Chaplin, care a început în jurul anilor 1914. Există, de asemenea, exponate din primii săi ani din Londra, dar și exponate care arată munca sa alături de  Circul britanic de comedie Court. Totodată în muzeu se află și pianul la care Charlie Chaplin a compus melodiile pentru ultimele sale două filme: “Un rege la New York” și “Contesa din Hong Kong.”

 

s2_chaplin_s_world_by_grevin_studio_yatzer s1_chaplin_s_world_by_grevin_manoir_yatzer f9_chaplin_s_world_by_grevin_studio_yatzer

f15_chaplin_s_world_by_grevin_photo_annik_wetter_yatzer f8_chaplin_s_world_by_grevin_studio_yatzer

f4_chaplin_s_world_by_grevin_manoir_yatzer f6_chaplin_s_world_by_grevin_studio_yatzer

874
Cabo-22Travel: CABO SAO VINCENTE. LINIȘTEA DE LA CAPĂTUL EUROPEI –

Travel: CABO SAO VINCENTE. LINIȘTEA DE LA CAPĂTUL EUROPEI –

GUEST POST BY CRISTINA POPA – fifistie.ro

Portugalia e țara vieții. Oamenii sunt relaxați, au pe chipuri o liniște a celor care le-au văzut pe toate și nimic nu îi mai miră. Adevărul e că atunci când trăiești într-un loc în care oceanul îți e mereu aproape parcă iei lucrurile altfel. Vorba aceea: nu e nimic ce “apa” nu poate vindeca.

Sunt multe locuri absolut senzaționale. Unul dintre ele este Cabo Sao Vincente. Cel mai sud vestic punct al Portugaliei. Este poate cel mai cunoscut loc din Algarve, desi e greu de decis asta avand in vedere ca in regiune sunt cele mai spectaculoase si premiate plaje din Europa.

Cabo Sao Vincente e la 6 kilometri de orășelul Sagres. Multi vin pe jos din statiune, dar majoritatea turistilor ajung aici cu autocarul, unii vin de la sute de kilometri.

Merită efortul, când descoperi priveliștea. Am coborat din autocar și am simtit vantul. Bate tare. Dar asta e un lucru bun, nu-i nevoie de muzica la terasa din interior. Valurile care se izbesc de stanci contribuie si ele la un fond sonor care reduce la tacere vizitatorii.

E o emotie frumoasa la Cabo Sao Vicente. Simti spiritul marilor navigator portughezi. E un loc unde creierul și sufletul fac pace. Oamenii vorbesc in soapta. Nimeni nu vrea sa strice echilibrul locului.

Stancile sunt la o inaltime de 75 m deasupra oceanului si cei mai curajosi se strecoara pe colturile periculoase. Totul pentru fotografia perfecta.

Portugalia devine din ce în ce mai atractivă pentru turiștii de pretutindeni. Este o destinație exotică, dar sigură. În contextul în care mulți călători se gândesc la valul de atentate întâmplate, fâșia de pământ din vestul Europei pare cea mai bună alegere pentru o vacanță fără pericole.

Față de acum 10 ani 9 ani cand am vizitat-o intâia dată, Portugalia a devenit populară si pentru români. Este primul an in care exista un charter Bucuresti-Faro pus la cale de Cocktail Holidays.  Ajungi cu usurinta in Algarve dupa un zbor direct de 4 ore. Preturile pachetelor incep  in luna septembrie de la 770 de euro/persoană.Cabo Cabo-2  Cabo-8  Cabo-11 Cabo-14 Cabo-15 Cabo-16  Cabo-19 Cabo-22 Cabo-23  Cabo-28

 

1791
duvet6Super Funny: haine din pilote, ca sa dormi toata ziua :)

Super Funny: haine din pilote, ca sa dormi toata ziua :)

Pentru a marca atat confortul pe care ti-l dau pilotele sale, dar si trezitul de dimineata, un hotel din Londra a facut o generatie de reclame in care a creat haine din pilote.

Rezultatul a fost atat de amuzant incat acum are cereri de vanzare pentru clienti.

Hainutele sunt si pentru zilele de luni, cand diminetile vin mai repede… Daca s-a mai schimbat si ora, viata e si mai delicata la inceputul saptamanii.

Pentru zambetul vostru de dimineata, imaginati-va ca sunteti imbracati in asa ceva si ca sunteti in pat chiar si la munca:)

duvet 4 duvet2 duvet3 duvet6 duvets1 wearable-duvets

785
castelcu tehnologia in vacanta

cu tehnologia in vacanta

Sunt dintre persoanele atit de antrenate cu plecarile, dar si cu o garderoba minimalista, incit nu am nevoie de mai mult de 7 minute ca sa fac cel mai complicat bagaj.

 

Mai corect spus pina acum vreo 2 ani nu aveam nevoie decit de 6-7 min sa pregatesc o valiza. Stiam ce haine iau, cum le combin ca sa obtin mai multe tinute (garderoba mea e construita ca sa se combine lucrurile foarte simplu intre ele), am kit-uri speciale de calatorie cu cosmetice si chestiuni de igiena care sunt mereu updatate si verificate sa nu expire produsele. Deci totul dura putin.

Anul trecut, dar mai ales anul asta cam tot atit timp mi-a luat sa -mi pregatesc… cablurile pentru gadgeturile pe care le car cu mine.

Am fost citeva zile in Lisabona, era cald, nu aveam nevoie de mult bagaj, in schimb am avut calculator, telefon, baterii suplimentare, aparat foto.

Acum am facut rost de un adaptor care are toate mufele care imi trebuie si incarcarea se va face mai repede – ca si bagajele mele- dar lucrul asta m-a facut sa ma gindesc cit de mult ne-a schimbat tehnologia viata.

Nu doar ca ne-a usurat–o (asta e bonus track, in contextul de fata), ci cum ne-a creat o dependenta. Eu trebuie sa recunosc ca in nicio zi din vacanta nu m-am despartit de telefon, iar in fiecare dupa amiaza/seara am avut si laptopul alaturi.

Si da, cind fac rezervari pentru hotel in vacanta, iau in calcul si daca au internet:) Si de cele mai multe ori fac rezervari via internet, cind am insa o destinatie mai nisata care implica transport complicat, prefer sa imi fac rezervarile via o agentie de turism, asa au ei in grija orice posibila problema de transfer.

Si da, am si roaming.

*

Intel a facut zilele astea un studiu pe 10.610 romani, cu virsta peste 14 ani, despre obiceiurile lor de consum fata in fata cu tehnologia, in vacanta.

47% din totalul respondentilor au fost cei cu virsta cuprinsa intre 14 si 24 de ani, urmati de catre cei cu virsta cuprinsa intre 25 si 34 de ani, cu un procent de 23%, 28% dintre respondenti avind virsta de peste 35 de ani.

Citeva dintre rezultate.

Peste 70% dintre ei au utilizat tehnologia in vacanta peste doua ore pe zi.

17% au stat tot timpul conectati in concediu.

Tipul de conexiune preferata a fost Wi-Fi (78%), urmata de conexiunea 4G (13%) și de cea 3G (8%).

Doar 1% au preferat sa nu aiba conexiune la Internet in vacanta.

Partea amuzanta este la categoria pentru ce ati utilizat internetul

Eu l-am folosit in special sa casc ochii pe facebook sa vad ce mai face lumea, sa-mi postez propriile foto pe facebook, sa citesc mailurile , din studiu insa reies lucruri mai serioase: barbatii au folosit tehnologia in vacanta pentru a cauta harti (25%), informatii turistice (23%) si muzica, iar femeile au preferat sa caute informatii turistice (30%), harti (20%) si aplicatii de editare foto (18%).

Eu sunt dintre cei care prefera sa-si ia laptopul in vacanta, nu tableta – pentru ca e foarte mic si foarte usor, are un sistem care-i permite rotirea 360 si se transforma in tableta si are si touch screen. (am un HP f f simpatic pe care-l iubesc tare), dar stiu prieteni care prefera tableta in vacanta pentru ca li se pare ca e mai usor la bagaje.

(pt mine tableta e un telefon putin mai mare si am deja simpaticul meu telefon care face ravagii pentru ca… e curbat)

iata un infografic cu studiul INTEL care spune multe despre noi, tehnologia si vacanta

tehnologie

 

Puteti afla mai multe informatii din revista online iq.intel.ro ( e si o stire f f tare despre cum  2000 de jucatori din liga profesionista de fotbal american vor fi monitorizati in timp real )

P.S. la cover am pus fotografia pe care am facut-o in Lisabona, cu telefonul meu smart, am prelucrat-o cu o aplicatie luata de pe net si am postat-o pe facebook, desigur, la citeva minute dupa ce a fost gata :)

 

 

1021
optical-art-museumZagreb – Muzeul iluziilor optice

Zagreb – Muzeul iluziilor optice

cum ar fi sa intri intr-un muzeu si sa mergi pe tavan? fara sa ai ameteli, fara sa depui niciun efort. sa te simti Batman sau Batwoman – fara ca gravitatia sa incurce valurile fustei si sa te puna intr-o ipostaza delicata.

ei bine, daca vizitati Zagreb-ul puteti trai senzatia aceasta in proaspat inauguratul muzeul al iluziilor optice.

sali care in loc de exponate sunt holograme sau care sunt redecorate doar din proiectii pe pereti si ai senzatia ca mergi pe tavan. efecte 3D , dar si obiecte care de la departare par cu totul altceva decit sunt.

partea simpatica este ca exista si un shop din care poti cumpara obiecte de design interior cu care sa faci mici magii acasa, sa-ti surprinzi prietenii:)

daca ajungeti in Zagreb vizitati Muzeul Iluziilor Optice.

ma gindesc cum ar fi fost sa-l cheme doar ”muzeul iluziilor”? probabil ca ar fi semanat cu muzeul minciunilor sau al despartirilor, pentru ca – da – exista si asemenea muzee :)

optical-art-museum optical-art-museum1

 

1246
hotel plutitorDesign: hotel plutitor

Design: hotel plutitor

Sunt dintre cei care viseaza sa -si petreaca o vacanta intr-un far, linga o mare, la marginea lumii.

E in plan asta pentru ca la vecinii nostri croati sunt multe faruri transformate in hoteluri.

Pentru cei care vor ceva mai mult lux/ urban, dar tot apa si liniste, vecinii sirbi au inventat hotelul plutitor: au facut niste mici apartamente din catamarane , cu dormitor, living si baie – o versiune plutitoare, daca vreti, a casuselor din Green Village de la Sf Gheorghe.

Ma rog, in cazul creatiei gindite de firma de arhitectura Salt & Water sunt si niste ferestre cit tot peretele ceea ce asigura super lumina in apartament.

Vestea buna e ca sunt de vinzare si pot fi mutate oriunde. Detalii aici

Iata cum arata.

hotel plutitor 2 hotel plutitor Floating-catamaran-2-yacht-design Floating-hotel-design

949
castle hotel daniel colageCum am descoperit România. La Castle Hotel Daniel

Cum am descoperit România. La Castle Hotel Daniel

text de Ana-Maria Onisei

“Locul meu preferat e-acum un fel de cămară. E camera în care-am stat cât am renovat, mai bine de cinci ani. O cameră mică, fără fereastră, undeva la etaj. Pentru mine, e cea mai frumoasă cameră din lume”, zâmbește Attila Rácz și se sprijină parcă mai bine de spătarul din lemn al scaunului, obrajii rotunzi, ochii căprui și ageri. În mișcare se-amestecă mândrie cu nostalgie.

Suntem într-unul dintre puținele castele hotel din România – Castle Hotel Daniel –, în Tălișoara, un sat din Covasna, la o oră de mers cu mașina de Brașov.

De toate, sunt opt camere. Toate luxuriante. Și, deși are-acum un întreg castel – un patefon în dreapta, în sala de mese îndulcește pereții înalți, albi, care, pe alocuri, lasă la vedere picturile originale din secolul al XVII-lea –, lui Attila tot camera mică-n care-a stat cu soția lui, Lilla, îi place cel mai tare.

“Unii au o mașină scumpă, noi avem un castel”, se-amuză când povestește. N-a fost nici nebunie, nici extravaganță. A fost soartă când l-au cumpărat. Țăranii cărora familia de nobili le lăsaseră în grijă castelul la război încă mai locuiesc în sat.

Attila și Lilla Rácz

Datând din secolul XVII-lea, castelul e monument de gradul I. Asta înseamnă că familia Rácz l-a renovat respectând la milimetru valorile inițiale. Porțiuni din camere încă dezvăluie frescele cu scene din Constantinopol –, iar pe peretele de-afară, e stema originală. Poarta de intrare în castel, cea pe unde treceau caii e-acum o fereastră înaltă, pietruită elegant, iar curtea interioară a devenit o cameră pentru cazare.

Castle Hotel Daniel – vedere exterioară

De fapt, ăsta e și farmecul de-a fi turist într-un fost castel. Încă îi simți respirația veche. Imaginația poate să se joace cât vrea cu ochii la grinzile din lemnul masiv, păstrate așa cum erau și pe vremuri. Asta-n timp ce ai și tot confortul de-acum.

Și mai e ceva.

Un ceva pe care-l simți că-i autentic.

Tocmai pentru că, pentru familia Rácz, Castle Hotel Daniel nu e doar o afacere. E noua lor casă și punctul în care, cu curaj, și-au schimbat, aproape de la zero, viața.

Dincolo de vinurile alese pe sprânceană, de bucătăria tradițională reinterpretată de un fost jurnalist, care s-a lăsat de asta ca să-și urmeze pasiunea și-a studiat bucătăria la Londra cu Gordon Ramseay, dincolo de grija cu care sunt păstrate și integrate arhitectonic elementele construcției originale, Castle Hotel Daniel e locul unde, datorită unei inițiative private, o bucată din România se păstrează. Și se-arată.

Attila și Lilla au negociat direct și cu localnicii autentici din Tălișoara să-i includă într-un circuit turistic. Și nu toți s-au lăsat ușor.

E poate cel mai bun motiv pentru care merită să mergeți să descoperiți locul ăsta. Fiindcă oamenii duc poveștile mai departe.

Ce trebuie să-ncercați neapărat

Un tur ghidat, pe care-l faceți alături de cei de la Castle Hotel Daniel. Vara, e pe bicilete. Așa o să descoperiți următoarele:

Fierarul din Tălișoara, care încă lucrează manual. Cea mai grea lucrare a lui a fost un candelabru filigranat pentru o școala din apropiere. I-a luat doi ani. Participă și la târguri internaționale din Germania. Dacă e-n toane bune, o să vă facă și gustarea tradițională: slănină pusă-n focul din atelier, într-un clește, apoi întinsă, cu tot cu sucul din ea, pe un pat de ceapă roșie măruntă și pâine.

Moara de apă de la 1.800 la care-a fost și Prințul Charles. Proprietara, o doamnă temperamentală la vreo 70 și de ani e, ea însăși o lecție de viață. Când a venit Prințul în vizită i-a gătit o prăjitură. Și s-a simțit jignită tare când bodiguarzii i-au cerut să guste ea mai întâi.

Cel mai complet schelet de mastodont (strămoș al elefantului) din lume se află în România. La Muzeul Depresiunii Baraolt. Are 2 milioane de ani. Și a fost descoperit între niște zăcăminte de cărbune, în 2008. Vă imaginați cum ar fi dac-ar avea suficient spațiu să fie expus întreg, ca la British Museum? Și oamenii de la muzeu sunt tare faini. O să aflați că au venit mulți să le vândă scheletul și nu l-au dat. Ba mai mult, au făcut niște planșe cu desene special pentru copiii din zonă, ca să-nțeleagă mai bine cum arăta și-n realitate.

 Castelul Contelui Kalnoky. Aici a filmat Fanny Ardant. Unele decoruri încă mai sunt păstrate în subsolul cu arcade din piatră rece. Iar zecile de castani bătrâni de pe domeniu își împletesc ramurile deasupra unei alei care duce spre poartă. E și ceva noir în tot peisajul și asta o să vă placă.

Ce să mâncați

E obligatoriu să experimentați o cină renascentistă la Daniel Castle Hotel. E divină combinația de legume și fructe la cuptor cu arpacaș sărat și linte trasă în unt, lângă rață umplută.

Dacă tot sunteți aici, vinurile sunt senzaționale, și românești și ungurești, de la seci și super aromate, la vinuri dulci, de desert, le au cam pe toate.

La o plimbare ghidată prin zonă, puteți bea și apă minerală direct de la izvor. E cea pe care o găsiți îmbuteliată sub marca Biborțeni. La izvor e ușor gălbuie, mai puțin pișcătoare și-i simți bine de tot gustul mineral.

Favoritele mele

Băile de la Daniel Castle Hotel sunt o experiență-n sine, cu căzi cu piciorușe și robineți grei, din alamă.

Seara, să-ți petreci câteva minute printre stâlpii de la intrare – în fața ta, doar cerul bleumarin și iarba. Te simți ca în Winter sleep, filmul lui Nury Belange Ceylan.

Un ceai de ora cinci la unul dintre castelurile din zonă. E totul exact ca-n filmele englezești. Iar restaurantul e într-o pivniță în care-abia bate lumina. Și unde e și-o pianină într-un colț.

Detalii:

Zonei i se spune și Ținutul conacelor. Iar cei de la Centrul de Cultură al Județului Covasna chiar se-ngrijesc de asta.

Website , Facebook: https://www.facebook.com/DanielCastleHotel?fref=ts

Prețurile la Castel Hotel Daniel variază între 80 și 110 euro pentru camere.

 

1777
lisabona colajsexul oraselor: Lisabona

sexul oraselor: Lisabona

am un joc: de fiecare data cind merg intr-un oras nou ma gindesc “ce-ar fi orasul asta daca ar fi om? femeie sau barbat? si care ar fi caracteristicile lui?”

ei bine, pentru mine, Lisabona e o femeie complicata. genul de femeie care stii ca te iubeste dar care n-o sa -ti spuna direct asta niciodata din zeci de motive care sunt doar in mintea ei. genul de femeie care pare simpla, dar care iti complica viata si dupa care ofteaza multi poeti. femeie mai plinutza (la ce mincaruri grase sunt traditionale) si care n-are cel mai bun gust la haine (dupa cum arata oamenii de pe strada). o femeie care nu-si da seama ca nu-si gaseste locul; nu e nici batrina, nici tinara, e si moderna, dar si foarte demodata.

 

dupa ce-am vazut terasele mari cu vedete la apa, dar si podurile minunate cu spatiile linistite de linga, dupa ce-am petrecut o jumatate de zi in castelul Belem, mi s-a parut ca am inteles de ce poetii si scriitorii portughezi sunt atit de melancolici. acum, la 2 saptamini distanta, nu mai sunt la fel de sigura de concluzia mea:)

*

Intre viata si mine se afla un geam subtire. Cu cat mai limpede vad si inteleg viata, cu atat mai putin o pot atinge.

Viata e ceea ce facem noi din ea. Calatoria e calatorul. Ceea ce vedem nu e decit ceea ce suntem.

Fernando Pessoa, Cartea nelinistirii.

 

mai multe articole din categoria “sexul oraselor” puteti citi aici

729
Santíssima-Trindade-FátimaSantíssima Trindade (Fátima)- o biserica asa cum n-am mai vazut

Santíssima Trindade (Fátima)- o biserica asa cum n-am mai vazut

in vizita mea in Portugalia, saptamina trecuta am ajuns si la Fatima; locul incarcat de legenda a trei copii care, in fiecare zi de 13 a lunii, timp de 6 luni au vazut chipul Maicii Domnului pe un cimp acum devenit un mare sanctuar.

dincolo de legenda, locul e magic si e incarcat si de gindurile bune ale oamenilor care vin si se roaga, dar si de problemele lor pe care si le pun in rugaciuni, asa ca daca stai linistit si te uiti in jur (la tinere care parcurg zimbind un ritual chinuitor – merg in genunchi aproape un km cu o luminare aprinsa rostind rugaciuni, la batrini care-si plimba amintirile brat la brat, la copii care tac uimiti de linistea din jur etc), daca-i privesti pe toti cu inima deschisa simti tensiunea locului.

o tensiune in sens pozitiv, care te inconjoara si pare ca te protejeaza.

*
desi turistii – crediciosi practicanti sau nu – isi centreaza atentia pe altarul construit in locul in care se spune ca a aparut imaginea sfinta, sau pe biserica veche, care aminteste de Vatican, pe mine m-a impresionat foarte tare o biserica noua construita in 2009, in partea diametral opusa bisericii vechi: Santissima Trindade.

Arhitectul acestei biserici se numeste Alexandros Tombazis, e grec , are 75 de ani si este unul dintre cei mai premiati arhitecti din lume.

De afara cladirea arata a orice numai a biserica nu, inauntru totul e atit de minimalist si dus pina la esenta incit mesajul e incredibil de puternic: credinta, simbolurile crestine sunt deja in noi, integrate asimilate, e doar o chestiune de acceptare si de perceptie ca sa realizam asta.

iata cum arata icoanele de pe peretii de la intrare

 

magia vine insa din utilizarea incredibila a luminii…

iata cum e utilizata lumina in interiorul bisericii (vorbim de o incapere cu o capacitate de 10.000 de oameni. asta mi-a adus aminte de biserica mare din Florenta, Dom-ul, care a fost creata cu brieful “sa incapa toata Florenta in ea pentru ca, in caz de incendii, cutremure sau alte calamitati, oamenii sa se simta protejati de BISERICA”)

dar mai ales uitati-va cu atentie la iesire.

(usa pe care iesi – aceeasi pe care si intri doar ca ai perspectiva inversa – iti da deschidere catre biserica veche, iar modul in care arhitectul a ales sa foloseasca spatiul si lumina, sa creeze o cruce din lumina, iar fiecare om care iese din biserica sa fie acoperit de lumina ca intr-un cerc magic e absolut incredibil. pentru mine a fost cea mai emotionanta dintre perceptiile de acolo. aceasta iesire si simbolurile pe care le poarta cu ea, intr-o forma minimalista, discreta, inteligenta, rafinata)

*

nu sunt o persoana religioasa, nu ma rog (rugaciunea asa cum este ea perceputa si folosita la nivel popular mi se pare o cersetorie egoista “da-mi ceva…”, “iarta-ma pt ..”), dar multumesc.

de multe ori pe zi pentru multe lucruri mici sau mari care mi se intimpla. unor oameni (cu stiinta lor – adica le spun direct-, sau fara stiinta lor, in gind pentru lucrurile pe care le invat) sau fara adresant direct: multumesc pur si simplu.

azi am citit mult despre arhitectul care a facut biserica asta speciala, Alexandros Tombazis, si i-am multumit si-n gind. si-o fac si aici.

cind eram in biserica mi-am adus aminte de arhitectul roman, si el foarte premiat, Atilla Kim si de o conversatie:

Anul trecut in iulie am fost rugat sa ma gindesc la un proiect pentru o biserica, iar de atunci ma confrunt cu intrebarea asta.

Ce mi se pare important, si de ce mi se pare ca cineva s-ar simti implinit intr-o biserica, e sa simta un anumit tip de suport care vine din credinta sau vine din comunitatea care e din jurul tau. Cred ca e mai mult din comunitate, pentru ca altfel – daca exista credinta – biserica nu este necesara. E o traire atit de personala si intima, incit iti cistigi echilibrul singur.

Cind mergi la biserica conteaza sentimentul pe care-l creeaza comunitatea, iar cind vine vorba despre arhitectura unei biserici acest lucru ar trebui sa-l puna pe primul plan: cum sa procedezi ca un grup de oameni sa observe ca nu sunt singuri… sa-i faci sa inteleaga ca pot sa se sprijine si in viata pe care o traiesc, nu doar in filosofia religioasa.

intreaga conversatie aici

(cb)

728
calatoriapregatindu-ma pt Lisabona: Night train to Lisbon

pregatindu-ma pt Lisabona: Night train to Lisbon

Peste citeva saptamini plec la Lisabona ( cu putina treaba, dar mult timp liber pe care-l voi consuma la malul marii) iar prietenii mei – iubitori ai culturii portugheze sau mai putin – au inceput sa ma pregateasca emotional pentru prima mea vizita in Portugalia.

Asa se face ca in acest week end am vazut un film simpatic, inspirat de o carte care are acelasi titlu – Night train to Lisbon, cu Jeremy Irons in rol principal. Filmul e despre rezistenta portugheza si despre un scriitor (pe urmele caruia pleaca Irons) care are o perspectiva diferita asupra vietii.

Dintre gindurile scriitorului:

Lasam ceva din noi in fiecare loc in care am locuit. Raminem acolo chiar si cind am plecat. Asa se face ca, doar cind revizitam acele locuri, redescoperim anumite lucruri despre propria persoana. De fapt, calatorim in noi insine cind vizitam orice loc.

*
Daca e adevarat ca traim doar o mica parte din viata care ne defineste, ce se intimpla cu restul?!

*

Calatorind prin noi insine trebuie sa ne confruntam singuratatile. Si tot ceea ce facem are legatura cu frica noastra de singuratate, nu-i asa? Nu de asta renuntam la toate lucrurile la care, la sfirsitul vietii, ajungem sa regretam ca am renuntat?!

*

Momentele decisive din viata, cind directia destinului se schimba pentru totdeauna, nu sunt marcate de intimplari dramatice. De fapt, evenimentele dramatice ale vietii sunt determinate de experiente care se dovedesc, in cele din urma, neinsemnate. Cind se intimpla schimbarea adevarata, cea generata de perspectiva data de lumina noua, totul se intimpla discret, in tacere. Si tocmai tacerea aceasta minunata da nobletea vietii.

Pare ca intilnirea mea cu portughezii va fi memorabila:)

939
spanish riding school3 lucruri de stiut pentru o calatorie de neuitat; #vienaaltfel

3 lucruri de stiut pentru o calatorie de neuitat; #vienaaltfel

Sunt genul de persoana “calator”.

Nu stau mult intr-un loc, e greu sa-mi tii atentia captata pe termen foarte lung asupra unui loc/proiect/grup. Genul de persoana care prinde radacini cu greu si doar daca sunt abili “gradinarii”.

Prin natura meseriei calatoresc mult. Am fost de la Hong Kong pina in Caraibe, de la Paris pina la Florenta (my lov , Firenze:) ), din Grecia pina in Danemarca. Si lista e lunga si plina de amintiri frumoase.

In excursiile astea am invatat trei lucruri, cred, importante:

1. nu luxul conteaza, ci povestea pe care ti-o spune locul.

as putea dormi oricind intr-o camera care are doar un pat si dus si-as minca salata din frunze din copac, daca locul in care ma aflu imi spune o poveste pe care altfel nu am cum sa o simt si sa o traiesc.

de exemplu, m-a incurcat teribil luxul opulent al unuia dintre cele mai exclusiviste hoteluri din lume – Langham – ( genul de hotel in care ai valeti care merg in spate tau la orice miscare faci) pentru ca nu descoperisem povestea din spatele acestei traditii si n-o vazusem inca pe Sarah, Ducesa de York, cum se amuza de incercarile valetilor de a o urma peste tot. ma rog, dupa aia am aflat ca acolo ia micul dejun in fiecare duminica Robbie Williams, dar era prea tirziu sa mai stau o zi (deja prelungisem calatoria pentru o lansare de carte … a lui Zadie Smith, o super autoare britanica)

2. cele mai tari povesti si locuri nu apar in ghidurile turistice

un ghid local,  informatii de la cineva care traieste sau a locuit in zona pe care o vizitezi sunt intotdeauna o cale mult mai buna decit ghidurile scrise la kilogram de jurnalisti platiti sa promoveze anumite locuri. si, neaparat, dar neaparat , e important sa vezi o nunta si o inmormintare in tara , cultura noua in care mergi. sau cimitirul. iti da o imagine corecta despre relatia pe care oamenii o au cu familia si cu respectul, de toate felurile.

3. experienta adevarata o traiesti daca esti corect informat si daca ramii cu mintea si sufletul deschise la tot ce e in jur.

in roma de exemplu, sau in viena, londra sau in copenhaga – unde am fost de multe ori imi place sa ma ratacesc pe strazi. stiu ca nu am cum sa ma pierd pe stradutele din centru pentru ca voi gasi ceva pina la urma care imi e familiar.

dar parisul – pe care-l asociez cu job-ul – nu-mi place. si oricite trucuri de locuri simpatice stiu, tot nu ma cucereste.

***

Ce vreau sa spun cu toate astea? In epoca in care internetul ne ofera un aparent acces la controlul calatoriilor noastre, ratam multe experiente pentru ca nu mai apelam la specialisti. Ni se pare mai ieftin ca nu platim un comision unei agentii si nu ne gindim ca, prin sfatul unui specialist, am putea avea mai multa siguranta (mai ales in cazul in care sunt anulate zboruri) , dar si in cazurile in care vrem sa beneficiem de experiente care sunt mai putin accesibile (bilete in ultimul moment la spectacole sold out, acces in restaurante sofisticate la care rezervarea se face cu mult timp inainte etc )

***

Dupa valurile de oameni care au plecat low cost prin capitale europene, bucurosi ca pot vedea frumusetile lumii cu bani putini, vine linistea celor care calatoresc pentru experienta: ca sa stea intr-un hotel cu poveste (nu neaparat luxos), ca sa manince in restaurante care-ti ofera experiente spectaculoase, ca sa aiba acces – pe drumul scurt si privilegiat – in locuri in care arta e o poveste.

Pentru categoria aceasta agentia Perfect Tour a creat o categorie de servicii sub numele Travel Boutique  in care clientii beneficiaza de propuneri personalizate pentru locurile pe care le viziteaza, de acces in locurile exclusiviste si de tips-uri smart de calatorie. In plus, clientul poate verifica in timp real oferte din mai multe surse pentru a-si alege optiunea de calatorie in functie de bugetul sau.

In urma cu doua saptamini am fost cu Perfect Tour la Viena, un loc unde – intr-o alta viata – am petrecut foarte mult timp si pe care-l stiu foarte bine. Credeam ca nu ma mai poate surprinde nimic, ca vom merge in locurile pe care le-am parcurs de multe ori si ma pregateam sa le spun eu colegilor mei de calatorie despre cafenele in care au fost inspirati Mozart, Beethoven, Klimt si multi altii, sau despre boutique -urile designerilor austrieci.

Numai ca… surpriza. Pentru ca vorbim de oameni care sunt specializati sa ofere calatorilor o experienta noua, iata-ma intr-un restaurant cu o stea Michelin pe care nu-l stiam si traind o experienta culinara super super rafinata (va recomand cu drag o seara in Viena in Restaurantul Konstantin Filippou)  si… iata-ma la un curs de gatit pe limba austriecilor, cu un alt chef cu stea Michelin.

Pina si experienta de la Spanish Riding School pe care am mai avut-o, a fost diferita de data asta: pentru ca am ajuns acolo dupa o excursie prin centrul Vienei cu trasura trasa de cai,  am avut acces in apartamentele VIP si m-am intilnit cu o sampanie foarte buna inainte de show.

Pentru mine a fost o lectie frumoasa despre cum e bine sa te lasi pe  mina specialistilor cind e vorba de confortul tau, fizic si psihic. Zic sa vizitati inainte de orice alt plan pentru “departe”, sediul nou al Perfect Tour, de pe bulevardul Calea Victoriei 100, langa Hotelul Athenee Palace Hilton si vizavi de Hotelul Radisson Blu, care are acest proiect destinat calatorilor rafinati: Perfect Tour – Travel Boutique.  Cred ca o sa va atraga atentia inca de la intrare atmosfera  si designul care inspira la calatorii si iti arata clar o pozitionare rafinata, de cunoscator.

 

 

 

 

 

638
curacao-a-mais-linda-ilha-do-caribeconcurs: vrei  o vacanta la Curacao?

concurs: vrei o vacanta la Curacao?

sigur stiti senzatia aia cind te-ai intors din vacanta si n-ai chef de munca, asa ca te uiti la fotografiile din locurile unde tocmai ai fost sau la fotografiile altora cu noi destinatii de descoperit.

adica stii ca dorul de vacanta trece cu inca o vacanta.

eu m-am intors de citeva saptamini din italia, din toscana, si ieri mi-am aranjat – dupa ce m-am uitat la niste fotografii venetiene – sa ma duc inapoi, in Venetia, desi orasul ala l-am vizitat de 3 ori si ii stiu strazile pe dinafara. si ziua si dincolo de miezul noptii (asta e de fapt farmecul lui, sa te ratacesti noaptea pe strazile inguste).

ei bine, daca va aflati in aceeasi situatie, KLM s-a gindit sa ne ostoiasca dorul cu o promotie foarte speciala.

*

KLM anunta o perioada de SUPER-REDUCERI, valabile DOAR 6 ZILE.

Astfel, pregatiti-va planurile de vacanta si rezervati-va biletul de avion spre destinatia dorita, accesand klm.ro, intre 18 si 23 Septembrie.

Si pentru ca o veste buna nu vine niciodata singura, in perioada de teasing a campaniei de 6 zile de reduceri, intre 10 si 16 Septembrie, KLM pune la bataie si doua bilete de avion catre Curacao.

Ce trebuie sa faci pentru a castiga?
1. Te inregistrezi pe www.destinatiatadevis.ro

– Iti alegi destinatia preferata, te imaginezi acolo si iti creezi online propria carte postala pe care o trimiti unei persone dragi.

– Pe 16 Septembrie sunt alese 10 ilustrate finaliste de un juriu din care fac si eu parte (deci ati scapat de un concurent serios, ba chiar de inca patru – colegii mei de evaluare Cristian Manafu, Cristian China Birta, Razvan Pascu si Cezar Dumitru.

– Pe 17 Septembrie, incepand cu ora 18:30, ne vedem cu totii pe terasa Promenada pentru a vota cartea postala castigatoare. Partea frumoasa e ca aici mai apare un premiu de-o vacanta. Toata lumea voteaza cartea postala castigatoare (semnatarii ei merc la Curacao), iar dintre cei care voteaza pe terasa e tras la soti cineva care cistiga 2 bilete de avion la Amsterdam.

Eu am fost in Caraibe stiu cum e apa de limpede, soarele minunat si peisajele (par ireale, nu-ti vine sa le fotografiezi pentru ca par carti postale prelucrate in photoshop cu culorile accentuate), asa ca va sfatuiesc din inima sa participati la concurs.

Daca e sa cistigati sa-mi trimiteti o carte postala:)

 

P.S Eu (mai degraba palariutza mea verde) in Caraibe, fara niciun photoshop la culori…

 

1008
propagandaWEEK END: vrei sa faci un tur al Comunismului prin Bucuresti? invata istoria, ca sa nu o retraiesti

WEEK END: vrei sa faci un tur al Comunismului prin Bucuresti? invata istoria, ca sa nu o retraiesti

Biserici ascunse, clădiri mutate pe șine de tren, criminali, războaie, diplome falsificate și sute de familii date afară din casele lor. Sună cam ca telenovela știrilor românești actuale, dar nu e. E istoria cuprinsă în trei ore de tur istoric al Bucureștiului comunist. O experiență construită pentru străini, dar care dezvăluie o lume neașteptată și celor care trăiesc de zeci de ani în Capitală. Pentru simplul motiv că, prinși de mărunțișurile noastre de zi cu zi, uităm de fiecare dată să deschidem ochii și să privim în jurul nostru!

——————————————————————————————————

text de AnaMaria Neagu

Marius face acest tur din pasiune. Are 33 de ani și un job bine plătit în IT. Nu ar putea trăi din turism, dar de ani de zile strânge mărturii și povești din trecutul comunist al țării. E pasionat de istoria pe care ne-am învățat să o ignorăm și să o uităm. Mai ales la sfatul părinților noștri care au trăit vremurile cumplite și care îl întreabă constant, stupefiați: ”De ce ar da oamenii bani ca să afle despre comunism?”

Ideea unui tur istoric al comunismului în România i-a venit tot în străinătate. Călătorind în Berlin și Varșovia s-a gândit că și povestea Bucureștiului merită spusă. S-a pregătit ca la carte și acum duce aproape în fiecare weekend străinii pe străzile orașului. E convins că lumea nu trebuie să uite tot ce s-a petrecut în acea perioadă şi crede cu tărie că mulţi dintre tinerii români nu ştiu nici ei mare lucru despre comunism.

Primeşte zeci de întrebări de la turiştii străini. “Mă întreabă adesea cum ne amintim noi perioada respectivă. Sunt interesaţi de felul în care am trăit noi comunismul, dar şi de felul în care ne revenim după acea perioadă. Mulţi vor să ştie cum e trecerea spre democraţie pentru generaţia noastră şi, la început, întrebările lor mă puneau pe gânduri. Nici acum nu sunt convins că oamenii din generaţia mea pot spune cum privesc ei comunismul şi democraţia la 25 de ani de la momentul ’89”, explică Marius.

Turul pornește de la Patriarhie și te poartă pe un traseu de aproape 6 kilometri până în Piața Revoluției. Povestea clădirilor pe lângă care trece (unele în paragină, altele renovate recent) este completată fabulos de tot felul de obiecte comuniste scoase de ghid din rucsacul pe care îl poartă în spate. De la carnetul de membru de partid, la revistele cu pozele soţilor Ceauşescu pe ele, de la medalia muncii, la fotografii spectaculoase, cele trei ore trec nebănuit de repede. Şi ajungi la capătul traseului, mort de oboseala şi încă însetat de poveşti.

Povești care de cele mai multe ori te apasă cu greutatea a zeci de vieți zdrobite. Căci, să recunoaștem, istoria comunismului nu poate fi una ”ușoară”. Poate tocmai de aceea, una dintre acele povești memorabile ți se arată într-un loc complet neașteptat. La câțiva metri de semi-ruina fostului sediu al Academiei române, pe un teren năpădit de bălării și câini de pripas, încă se mai pot zări urmele pietruite ale unei străzi din Bucureștiul de altădată. O stradă care se numea, ironic, Strada Salvatorului și care se afla într-un cartier demolat piatră cu piatră pentru a face loc construcțiilor pe care le visa Tovarășul. Și-n fiecare piatră care a căzut au trăit sute de zâmbete de copii, de dureri de părinți și de amintiri de familii, toate demolate cu buldozerul comunist. Construcțiile n-au mai apucat să se ridice, iar timpul a umplut zona cu gunoaie. Dar macadamul Salvatorului încă se mai zărește, dacă ai timpul și puterea să-ți cobori ochii spre el în mersul grăbit dintre două task-uri.

[caption id="attachment_28540" align="alignnone" width="448"] Strada Salvatorului[/caption]

 

Aceasta este doar una dintre poveștile pe care Marius le spune turiștilor. O completează cu istoria bisericilor mutate pe distanţe de sute de metri pe şine de tren pentru a fi ascunse. Apoi cu povestea peretelui sfinţit pe care stau laolaltă portretul lui Ion Antonescu şi al regelui Mihai, a palatului Bragadiru construit pentru ca muncitorii din fabrici să aibă unde bea o bere în weekend… Dacă vă treziți într-o zi că aveți și voi chef de bătut orașul pe căi mai puțin cunoscute, căutând istorii care vă vor da fiori, căutaţi-l pe Marius şi rezervaţi-vă un loc la turul comunist. Îl găsiţi la http://tourofcommunism.com/ sau pe Facebook . Iar recomandările celor care au fost fermecaţi la rândul lor de poveştile lui le găsiţi pe TripAdvisor .

1306
mamaia shutterstockMamaia, aceasta perla de plastic a litoralului romanesc pe care sper sa calce cineva

Mamaia, aceasta perla de plastic a litoralului romanesc pe care sper sa calce cineva

pentru ca am fost la mare cu ceva treaba, in acest week end m-am plimbat prin Mamaia. mai exact o ora simbata seara (dupa prestatia actoriceasca pe post de Stefan cel Mare a domnului Mazare) si 2 ore duminica dimineata .

Mamaia – e aceasta statiune in care masinile sunt mai importante decit oamenii.
Evident ca ghertoiul isi ia masina 4X4, lata cit intrarea de la un hotel de 5 stele (adevarate, nu de Mamaia) si daca a investit in masina trebuie sa stie lumea ca o are. Ea il insoteste mereu si trebuie parcata in raza imediata de actiune, ca sa poata fi aratata cu degetul celor pe care-i striga “bossss”.
Cum domnul Mazare intelege in detaliu gindirea acestor rafinati cunoscatori de caroserii, le-a rezolvat problema: masinile sunt reginele, au spatiile cele mai mari, cele mai la vedere.
Asa se face ca soseaua, plus trotuarul, plus lounge-urile de linga bordura, au o latime egala cu plaja. Pentru ca, desigur, nisipul si marea sunt doar niste accesorii de vacanta pentru masina.
O recomandare pentru la anul: puteti sa puneti placute in dreptul masinilor cu numele/porecla bizonului si numarul de telefon. Pentru caprioare.

Mamaia aceasta statiune rafinata unde caprioarele poarta pietre pe costumele de baie. Swarovski.
(n-am fotografie pentru ca mi-a fost teama ca o sa iau bataie de la insotitorul unei domnite care avea pietroaie de toate culorile cusute pe sutien. Adica pietre colorate cam cit capacele de bere.)
Aceleasi caprioare care au, desigur, copite in/la picioare. Roz, desigur. (genul ala de incaltari bascheti cu platforma, care arata ca niste copite…)

Mamaia – locul in care fotografiile de vacanta nu mai sunt cu “colorata miine-i gata” ci la lounge, pe canapea, cu picioarele frumos incrucisate, ca sa poata fi puse pe facebook pentru o viitoare recolta.  Si pentru ca e cerere, apare si oferta: fotografii au mini studiouri pe plaja, anuntate cu steaguri care flutura in bataia brizei.

Mamaia – aceasta statiune de lux in care oamenii stau precum sardelele in constructii care l-ar face pina si pe Ceausescu invidios pentru eficienta. Ai totul in 9mp, balcon, baie, masa, casa… si chilotii vecinului.
Si unde nu pare ca se va schimba ceva in anii viitori intrucit constructiile la care se munceste acum sunt pline de rafinament arhitectural si de atentie pentru spatiul viitorului locatar.

Mamaia – locul in care nu trebuie sa se auda marea pentru ca vizitatorii pot avea cosmaruri. Ei functioneaza doar cu basi ritmati non stop, altfel le plesneste capul de liniste si e posibil – dar trebuie evitata aceasta situatie – ca in cele citeva secunde de liniste sa le apara in micul creieras vreun gind, despre orice. Sunt in vacanta, cum sa se oboseasca la intilnirea cu vreun gind?!

Mamaia – locul unde vindem iluzia luxului cu stele puse pe frontispiciul hotelului, cu sampoane pompoase in camera, dar uitam sa le punem si prize turistilor. Altele decit cele la care e proptit televizorul si aerul conditionat.

Mamaia -locul care n-o sa ajunga niciodata ca Ibiza, oricite fete in chioti – sau fara – o sa urcam pe boxe si care alegorice, atita timp cit magazinele de pe plaja se numesc “minimarket non stop” sau “la grigore”, iar notiunea de obiect de design se rezuma la o lingura de lemn sau un fluier din lut. (pt cei care nu au fost la Ibiza – ei beneficiaza in statiunea in care e multa galagie si mult sex, si de citeva dintre cele mai cool magazine de design interior/ fashion din lume ).

Mamaia – locul care face atit de mult rau oamenilor, in educatia lor, in bunul lor simt, in orice reper. Destinatia care ne e prezentata atit de des la televizor incit devine aspirationala pentru oameni care muncesc un an intreg pentru o vacanta.

Mamaia – locul in care televiziunea devine restaurant.

Mamaia – aceasta tristete de loc, ambalat cu sclipici ca sa nu i se vada gunoaiele. o perla de plastic care e vinduta oamenilor drept bijuterie valoroasa si, fir-ar, nu exista nicio institutie de protectie a consumatorului care sa-i pedepseasca pentru asta.

Imi doresc tare sa vina o tornada, cea mai mare tornada, peste Mamaia asta. Si le multumesc din suflet prietenilor mei ca nu aleg ca destinatie de week end aceasta localitate.

 

foto cover shutterstock

1155
air france kidsCu Air France copiii sub 12 ani calatoresc gratuit catre Disneyland Paris

Cu Air France copiii sub 12 ani calatoresc gratuit catre Disneyland Paris

pentru ca Air France este linia aeriana preferata a Disneyland Paris ,  familiile pot calatori direct de la Bucuresti la Paris –  aeroportul Charles de Gaulle si beneficiaza de  cele mai bune tarife.

costurile calatoriei cu avionul pot fi reduse considerabil intrucit daca o familie are un copil pina in 12 ani, el va calatori GRATUIT cu Air France la Disneyland® Paris, achitandu-se doar contravaloarea taxelor de aeroport.
 daca familia are si un al doilea copil (intre 0 si 2 ani) se aplica o  reducere de 90%.

pretul unui bilet de avion dus-intors pentru un ADULT este de 266 EUR, toate taxele incluse.
pentru primul copil (0-12 ani) zborul este GRATUIT, 
iar contravaloarea taxelor de aeroport este de 159 EUR.

perioada minima de vacanta: o sambata noapte sau 2 nopti la destinatie.

oferta poate fi rezervata apeland Call Center-ul Air France: 021 206 92 00 sau orice alta agentie de turism partenera. detalii despre oferta, aici

Air France a lansat de la inceputul lunii mai un pachet special de servicii dedicat familiilor in care sunt urmarite nevoile copiilor (si , implicit linistea si confortul parintilor si al celorlalti calatori): Air France Kids

pe langa  tarifele adaptate, opţiunea de a calatori cu un carucior, noi jocuri şi meniuri personalizate destinate in principal bebeluşilor si copiilor, Air France Kids ofera cateva produse şi servicii noi in 2014 : copiii mici primesc carti de colorat ca sa-si ocupe timpul pe durata calatoriei, adolescentii pot citi – pe tablete – publicatii dedicate virstei lor, daca se intimpla sa calatoreasca pentru prima data cu avionul sau sa-si aniverseze ziua de nastere in ziua calatoriei, au parte de o ceremonie speciala si de …o diploma, iar pe perioada verii , zona Kids din Business lounge, terminalul 2, sala M, este echipata cu jocuri, reviste pentru tineret şi console de jocuri SONY.

***

detaliul care imi place cel mai mult legat de oferta pentru copii de la Air France si care spune ca in spate sunt niste multi oameni care studiaza nevoile pasagerilor si incearca sa gaseasca solutii pentru confortul lor si dincolo de calatoria cu avionul, detaliul meu preferat sta in acest carucior.

el este creat special sa poata fi strins si sa poata urca la bord, poate fi cumparat din magazinele Air France (exista si versiunea online) si desigur poate fi folosit oricind, nu doar atunci cind calatoriti cu copilul cu avionul.

 

 

1866
mastercard-loungeMasterCard Lounge – un detaliu nepretuit

MasterCard Lounge – un detaliu nepretuit

stiu ca a trecut Pastele, dar eu acum m-am intors acasa din strainataturi si vreau sa va arat ceva tres tres s!mpa din a doua zi de Paste din aeroportul Otopeni.

cred ca stiti ca in Otopeni, lounge-ul business este realizat in parteneriat cu MasterCard. cei care calatoresc la business pot merge in acest lounge, unde nu mai e forfota, ai cafea si racoritoare la discretie, poti servi un mic dejun gustos, totul in baza cardului de imbarcare.

sau in baza unul MasterCard premium pe care-l arati la intrare.

ei bine, in a doua zi de Paste, in lounge-ul MasterCard din aeroportul Otopeni la micul dejun puteati servi… oua de Pasti. era si cozonac si evident erau si urarile traditionale.

mi-a placut foarte foarte mult detaliul asta pentru ca, brusc – pentru cei ca mine care plecau in calatorie imediat dupa Paste, despartindu-se de familie -, locul in care te aflai in aeroport devenise acasa.

m-am gindit de cit de putin ai nevoie sa transformi pentru cineva un loc de tranzit in ceva familiar. gesturile astea , gindurile care duc la gesturile astea, mi se par nepretuite.

*

Sunt multe locuri magice in bucuresti si in tara unde, daca esti posesor de MasterCard Premium bplatesti cu un MasterCard premium, ai cu siguranta o experienta calda si frumoasa, nepretuita, ba chiar primesti si discounturi. Lista intreaga de locatii din proiectul MasterCard Elite o puteti gasi aici.

Cum eu m-am dus la invitatia AIR FRANCE Disneyland sa-i cunosc pe oamenii magici care fac lucruri incredibile din parcul acela de distractie, as fi beneficiat de lounge-ul MasterCard si fara sa fiu posesoarea unui gold. Partea simpatica a fost ca la Disneyland am descoperit ca unul dintre partenerii oficiali era… MasterCard. cine altcineva putea sa aiba grija de amintirile nepretuite ale copiiilor cind se intilnesc cu personajele lor preferate?!:)

1435
Traveoropa-concurs-Traveo-cu-city-breakcistiga un Citybreak in cel mai frumos oras din Europa

cistiga un Citybreak in cel mai frumos oras din Europa

Amsterdam, Barcelona, Berlin, Brugge, Bruxelles, Copenhaga, Dubrovnik, Florenta, Istanbul, Lisabona, Londra, Madrid, Monte Carlo, Paris, Praga, Roma, Stockholm, Talinn, Venetia, Viena

care e pentru tine cel mai frumos oras din Europa? E pe lista asta scurta? Sau e altul?

eu cred ca orasele sunt ca oamenii (oricum dupa ce le vizitez, le acord arbitrar si subiectiv cite o personalitate, decid daca e femeie sau barbat, daca e tinar sau batrin si ce stil de viata are).

orasul frumos e ca omul frumos – are povesti pe chip, e bun, intelept si atent. si, desigur, are simtul umorului.
dupa ce il cunosti, stii ca o sa fiti prieteni. mai mergi in “vizita” la el.
*

sunt intr-o echipa speciala, de comando, alaturi de Imperator Travel si Manafu ( adica  Triple C – Cristian, Cezar si Cristina) care a pus la cale cu ajutorul Traveo cel mai simpatic concurs Traveoropa: impreuna cu voi alegem cel mai frumos oras din Europa.

il puteti vota chiar voi si apoi il vizitati, aveti dreptul la 5 optiuni.

orasul care iese cistigator va fi vizitat de unul dintre cei care voteaza – un Citybreak oferit de Traveo , operatiune simpatica pe care o vom face si noi, cei trei C.

*

nu ca as vrea sa va influentez, dar eu scriu aceste rinduri de la Paris, un oras minunat pe care l-am vizitat de multe ori, deci …

si m-as intoarce oricind la Roma, stiu niste mega ponturi de vizitat orasul foarte fellinian, sau m-as muta si miine la Londra, undeva linga un teatru (in iunie mai sunt  o tura acolo). sau as putea sa fiu o gazda super simpatica intr-o vizita la Viena, stiu povesti despre cafenelele cele mai chic si pot sa povestesc foarte mult despre Beethoven si locurile lui preferate din Viena. cred ca in acest moment Berlinul e cel mai cosmopolit oras  al Europei si daca e de mers undeva unde sa stii cum se misca arta in acest moment, Berlinul e acea destinatie.

si mai pot povesti despre alte destinatii de aici :)

pe lista personala pentru anul asta se afla deja o excursie la Florenta (pe urmele lui Michelangelo) pentru care documentarea si stabilirea contactelor (oamenii pe care sa-i intilnesc, locurile in care trebuie sa cer acces) a inceput de ceva vreme.

ma rog, se mai afla in plan si o excursie la Brugges. a, si n-am fost niciodata la Lisabona, deci si orasul asta e in plan.

dar cum ziceam nu va luati dupa mine, ginditi-va la cel mai frumos oras din Europa pentru voi, si votati-l aici.

puteti fi in joc pina pe 19 mai.

succes.

 

766
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!