Monthly Archives : July 2013

batikBatikuri, batikuri…

Batikuri, batikuri…

text de Sorana Savu

Dintre numeroasele obsesii pe care le-am dezvoltat pe parcursul anilor nu putea, evident, sa lipseasca una legata de saluri, esarfe, baticuri de toate felurile si de prin toate colturile lumii.

As putea sa va tin de vorba mult si bine despre Jamawar si Kani, despre exploziile de culori de pe Pavlov Posad, despre matasurile din Bursa, despre Montze din Barcelona, care brodeaza cele mai minunate saluri de flamenco sau despre capele de casmir cu care imi incarc bagajele de cate ori ma intorc din Anglia. Pentru ca in Anglia e intotdeauna mai frig decat ma astept eu si… ce-ai putea sa pui repede pe tine? Un sal sau o capa de casmir.

Ramona Darie (o gasiti pe Facebook) a reusit sa-si transforme propria obsesie pentru saluri turcesti in ceva mai constructiv, lansand de cateva luni Batik.ro. Cum am descoperit-o? Printr-o intamplare simpatica si o imbinare fericita de online cu offline.

Pe scurt, am dat peste un Ad de Facebook care mi-a atras atentia luni, am comandat doua (pardon, cu contributia Soniei, chiar trei) saluri pe site-ul batik.ro si, pentru ca tropaiam de nerabdare, am cerut transport cu curier rapid la tarif special (n-am vazut ca era gratis pentru Bucuresti). Motiv pentru Ramona sa ma sune si sa ma corecteze cu amabilitate, si dupa asta sa ma tina un sfert de ora la telefon, povestind noi dintr-o data despre diversele experiente pe care le-am avut cu diversele culturi si traditii de saluri.

Cum a doua zi curierul deja ne aducea salurile, motiv de veselie subita in birou, am sunat-o din nou pe Ramona sa-i spunem ca mai are doi client fericiti. Azi Ramona ne-a vizitat sa ne arate live alte minunatii – monocrome sau cu complicate modele in tesatura.

Veti recunoaste motivele traditionale turcesti florale – de la garoafe la lalele si rodii – dar si universalul motiv Paisley care se potriveste pe orice tesatura nobila. Materialele sunt incantatoare – combinatii de casmir si matase, cat sa fie si calduroase, si racoroase, desi sincer, la cum arata, aspectul functional e secundar.

Scriu acest post fara stirea colegelor mele, care mi-au interzis sa povestesc si altora despre Ramona si salurile ei superbe, dar nu pot sa ma abtin si stiu ca si alte persoane care imi impartasesc obsesia s-ar bucura. Ramona pleaca in vacanta la mare acum, dar sotul ei ramane la butoane, pe batik.ro, asa ca puteti sa-l deranjati pe el.

*
Sorana Savu este specialist in comunicare, senior partner Premium Communication

2045
dominocoincidente si insomnii

coincidente si insomnii

cronologia unor fapte banale care, pentru ca asezate intr-un anume context, ma incurca de citeva zile.

 

acum 2 duminici m-am intors de la un gratar de la Snagov in masina cu un tinar domn si cu prietena lui.

pe el l-am mai vazut o data in viata mea, pe strada, cind am facut cunostinta in viteza, prezentati de fratele lui, pe ea niciodata pina in acea duminica.

in masina discutam despre filme. domnul foarte cinefil, atit de cinefil ca putea sa spuna numele unor actori imposibili si anii aparitiei unor filme de demult. vorbim despre Tornatore, habar n-am cum am ajuns la el. (nu le-am povestit ca locuiesc linga un cinematograf si ca traiesc zilnic ca in Cinema Paradiso). imi spune de noul film al lui Giuseppe Tornatore, La migliore offerta, ca abia asteapta sa-l vada si-apoi ma intreaba daca am vazut Una pura formalita, in care Roman Polanski e actor.

cum nu-l vazusem, imi da tema pentru acasa sa-l vad, dar si sa vad si Il Postino (prietena lui completeaza extrem de relaxata si de usor numele actritei din rolul principal -Maria Grazia Cucinotta – si eu ma gindesc “mama, ce familie de cinefili”). spun ca probabil o sa le vad catre sfirsitul saptamnii si incepem sa povestim despre altele.

***

duminica aia, 23 iunie, ramine in mintea mea bine asezata. din noaptea aceea dorm in medie 6-7 ore, in conditiile in care pina la acea data daca dormeam 4 ore ma consideram un om normal. dupa citeva zile somnul a inceput sa ma incurce desigur: imi ia din timpul pe care-l alocam cititului sau altor activitati.

joi ma manifest chiar in acest sens pe blog explicind cam ce inseamna insomnia pentru mine si  prin cite am trecut in speranta ca imi trece. imi fac si o programare la medic pentru analize ca sa vedem care sunt micile detalii care ma fac sa dorm intr-o saptamina cam cit n-am dormit in ultimele 3 luni.

***

vineri seara ajung sa vad filmul Una pura formalita. Il gasesc online, nici nu e nevoie sa piratez ceva, ma uit direct pe un site la liber (e si pe youtube aici)

pe la jumatatea filmului personajele principale interpretate de Polanski si Depardieu poarta urmatorul dialog:

– discutam de insomnie…

– da, si eu am avut insomnie pentru multi ani.am incercat toate remediile, toate terapiile posibile sau imaginabile, somnifere… nimic n-a mers, apoi citiva ani mai tirziu, dintr-o data s-a oprit. m-am vindecat , pur si simplu. peste noapte. sa nu va pierdeti speranta, se poate vindeca

– eu nu vreau ca insomnia mea sa se vindece…insomnia mi se potriveste, e cel mai bun colaborator al meu.
pot sa scriu cind ceilalti dorm.

opresc filmul si ma gindesc rind pe rind:

– cam care era posibilitatea sa gasesc intr-un film recomandat duminica dupa amiaza ceva care face trimitere la o chestiune cu care ma confrunt din ziua aia?

– daca as fi vazut filmul chiar in seara aceea, replicile acestea n-ar fi avut acelasi impact, pentru ca eram – conform noptilor precedente- insomniaca.

– l-am vazut insa la 2 zile dupa ce am scris pe blog ceva similar cu replicile din film.

inca ma mai incrunt cautind o explicatie. si ma amuza teribil coincidenta. asa cum a fost asezata ea cronologic de parca a pus cineva intimplarile in ordinea asta. oricare alta ordine a faptelor n-ar mai fi avut efectul asta de buuuuum.

si mai e si titlul filmului… Una pura formalita:)

3353
zinger tea detaliuvara la Origo… dilema “eu ce aleg???”

vara la Origo… dilema “eu ce aleg???”

n-am mai fost de ceva vreme la Origo, cafeneaua aceea minunata de pe Lipscani in partea de jos, de dincolo de Calea Victoriei.

am mai scris ca sunt prietena cu Mihai Panfil, domnul care face magie cu cafeaua acolo, si ca ii datorez multe din lucrurile pe care le stiu despre cafea.

astazi mi-am fixat o intilnire acolo si la recomandarea fetei care ne servea am gustat ceva din meniul de vara, ceva care se numeste

Molecular Affogato –  o spuma moleculara de espresso, alaturi de o cupa de inghetata rece

a fost senzational la gust, drept si pentru care am cercetat tot meniul, am vazut minunatiile noi, am cerut fotografii si acum vi le arat si voua. o sa vi se faca pofta sunt sigura.

 

·         Coffee Soda- cafea cu sifon si o usoara aroma de portocala

·         Ciresar- o bautura de inspiratie 100% romanesca, cu ingrediente traditionale: palinca si suc de mere si un eventai de mar caramelizat

·         Zinger Tea – Mușețel, rooibos, căpșune și cireșe, rom Sailor Jerry

·         Notes of Passion – un mix de citrice si rom, alaturi de un pahar de spumant rece

·         Sinergy  – Vin roșu, piure căpșuni, cherry brandy, alaturi de cubulete de cheedar si cheese

am spus de multe ori ca-mi place la Origo. locul arata f f simplu, minimalist, nu e cu nimic ostentativ, scaune si masute din lemn. si asta pentru ca toata atentia cade pe cafea, ceaiuri si cocktailuri, pe experienta pe care consumatorul o are in raport cu ce consuma.

sa-i vizitati, o sa va placa foarte mult sunt sigura. ii gasiti aici

1740
ciupercamagia se intoarce catre tine cind te astepti mai putin

magia se intoarce catre tine cind te astepti mai putin

ieri am trait un moment magic.

la finalul duminicilor culturale din cadrul festivalului Enescu ( o intilnire Neagu Djuvara vs Sever Voinescu) , o tinara a venit la mine si m-a intrebat:

“Sunteti Cristina Bazavan?”

evident mi s-a facut rusine, evident as fi vrut sa plec de acolo in urmatoarea secunda. am ingaimat un sters “chiar ea” si m-am cautat prin suflet de un zimbet pentru ca si domnisoara din fata mea era incurcat emotionata.

“Nu cred ca va mai aduceti aminte de mine… Ati scris despre mine si m-ati ajutat.”

ma uitam la mina cu care-si atingea gitul, semn de nevoie de protectie, ii simteam emotia din glas, ma emotionasem, dar habar nu aveam cine e.

“Ati aflat despre mine de la Marius Manole, mi-era greu si imi cautam un loc de munca. Si-ati scris despre mine. Si m-a ajutat mult.”

“Acum ai loc de munca?”

“Da, si muncesc tot in zona teatrului, cu Mihaela Sirbu.”

“Ce frumos. Ma bucur.”

“Voiam sa va spun ca va multumesc. Atit. O zi buna.”

si-a trecut pe linga mine, in timp ce mi se pusese un nod in git. am apucat sa raspund, uitindu-ma pe dupa umar “eu iti multumesc. iti dai seama ca mi-ai facut ziua foarte frumoasa?”

**

astazi am cautat sa vad ce am scris despre ea. a fost rugamintea mea speciala, de acum doi ani, din Ajun de Craciun pentru voi: sa o incurajati si sa-i trimiteti daruri sonore sau vizuale pentru ca trecea printr-o perioada grea. 

si daca scriu astazi, aici, din nou, aratindu-va continuarea povestii e ca sa va spun si voua inca o data ca lucrurile astea functioneaza… ca magia se intoarce catre tine cind te astepti mai putin…

multumesc.

3197
dantelaAi incredere in cosmeticele bio?

Ai incredere in cosmeticele bio?

text de Mihaela Dumitrescu

Citeam recent pe un blog un mic studiu facut pe cca. 300 de persoane care au avut bunavointa sa raspunda la un chestionar – de ce nu folosesc romanii cosmetice bio ?

Si motivele erau in ordine descrescatoare: pretul prea mare, accesibilitatea, increderea si lipsa de informatii.

Pretul poate lasa loc la largi polemici pentru ca de fapt aici trebuie vazut pret raportat la calitatea produselor, la beneficiile lor, la valoarea perceputa si de ce nu la ce NU contin. Plus faptul ca nu sunt produse in masa si nici materia prima nu se gaseste chiar pe toate drumurile fiind asa cum am mai spus criterii destul de dure de selectie a culturilor ecologice, organice.

Referitor la partea de accesibilitate imi place sa cred ca aici se lucreaza si apar tot mai multe magazine fizice, shop-uri online si chiar in marile supermarketuri apar sectiuni de bio.

Partea cu lipsa de informatii – aici intr-adevar e o problema pentru ca BIO nu e un domeniu care sa genereze inca asa mult interes si nu e foarte mediatizat, plus ca “ar deranja” marile branduri. Dar internetul abunda in genul acesta de informatii, totul e sa vrei sa afli si sa ai curiozitatea sa vezi ce inseamna cu adevarat bio, care sunt efectele negative ale unor ingrediente, conservanti si  lista poate continua.

Si am lasat la urma partea de incredere, unde te lovesti de ca de o usa inchisa pentru ca unii incearca timid sa construiasca ceva si altii darama, macina increderea.

Si eu am primit intrebari de la clienti de genul “da chiar e bio?” si de fiecare data am oferit informatii referitoare la cum pot verifica acest lucru: 1. Certificarea bio si 2.Ingredientele.

Aceste certificari sunt de fapt un fel de sigiliu de calitate pentru cosmeticele naturale,  sunt garantia ca acele produse au trecut prin niste filtre foarte stricte de verificare si au fost sau nu admise, au primit statutul de bio.

Marile institute care dau aceste ceritificari sunt : ECOCERT, NaTrue, Demeter, BDIH, Soil Association. Verificati ca siglele acestor institute sa fie pe ambalajele produselor bio si asa aveti garantia ca ce folositi e cu adevarat bio.

Dar pe de alta parte, citind recent un articol despre Soil Association care a verificat produse care aveau label de Natural (deci aveau claim de marketing ca sunt naturale dar nu aveau certificari) mi-am dat seama cat de usor poti pierde increderea. ..Va invit sa-l cititi si voi si sa imi spuneti ce parere aveti

(Nota – studiul il puteti gasi pe blogul Jurnal bio)

*

Mihaela Dumitrescu este creatoarea shop-ului on line Seebio, cu cea mai mare diversitate de produse cosmetice bio dintre shop-urile romanesti, toate certificate international.

 

austriaAustria: Cand vrei ca timpul sa stea in loc

Austria: Cand vrei ca timpul sa stea in loc

text de Elena Prodan

***

Ti-ai tinut vreodata respiratia…incercand sa pacalesti timpul sa stea in loc? In Oetz, in inima muntilor, la apus, pe lacul Piburg  pe un ponton, o orchestra simfonica cu traditie din 1826 a cantat Strauss pentru noi. Si timpul s-a oprit. Si cuvintele noastre.

O doamna in varsta, de langa mine, cu pigment specific austriac, blonda, cu pielea alba si cu ochii albastri, imbracata intr-o haina neagra, statea sprijinita in umbrela cu spatele perfect drept. Era singura. Isi clatina trunchiul in ritmul undelor marunte de pe lac, in ritmul muzicii lui Strauss si pe toata durata concertului pe fata ei a fost un zambet discret si lacrimi in coltul ochilor. Si noi am fost la fel.

Astfel am schimbat registrul dupa senzatiile extreme de la Aria 47. La concert am ajuns dupa ce am mers pe o poteca intunecoasa prin padure. In mod normal ar fi durat 10 minute plimbarea. Noua ne-a trebuit mult mai mult pentru ca era imposibil sa nu te opresti sa faci poze. Natura era din nou din povesti.

Ne-am incheiat ziua pe marginea lacului ghemuiti unii in altii fara sa ne pese prea mult de frigul noptii. Cumva ne obisnuisem cu frigul. De dimineata fusesem la ghetar la Solden la nu mai putin de 2675 m. Ningea si oriunde te uitai, imprejur in departare…era zapada si noi fantasme. Si tuturor ne-a venit in minte gandul ca in tara trebuie sa fi fost peste 30 de grade…Copii din noi nu au rezistat si ne-am bulgarit serios. Si cand zic serios, vorbesc serios.

Am plecat de la ghetar si cuminti l-am urmat pe ghid care ne-a oprit intr-o parcare in mijlocul lui nicaieri. Am pornit pe o poteca in sir indian. Ma repet deja, stiu. Dar trebuie sa spun. Din nou natura hipnotizanta. Am ajuns la o cabana veche de 300 de ani in Gampe, unde proprietarii ne asteptau cu masa plina de bucate traditionale. Varza, galuste, cartofi, carnati, oua, apine de casa. Pare o combinatie nastrusnica, dar cat de delicioasa! L-am cunoscut pe Jakob care mi-a adus aminte de Nicolai Tand, la fel cald, cu zambet larg. A gatit cu noi si ne-a invatat sa facem Kaiserschmarren- un desert traditional austriac, cumva imparatul deserturilor ni s-a explicat (Kaiser inseamna imparat). De abia astept sa-mi adun prietenii acasa si sa prepar acest desert.

Solden a mai insemnat pentru noi din nou spa, masaj, rasfat. Si surprize. La Bergland Hotel ne-am intalnit cu Iulia care a avut grija de noi. Iulia este din Medias si a plecat de aproape 20 de ani din tara. Vorbeste cu accent ardelenesc si i s-a luminat ochii cand ne-a vazut. Ne-a povestit despre toate produsele folosite la SPA, produse care se gasesc doar pe o raza de 40 de km in zona. Totul natural, totul avand la baza materie prima autohtona. Mi-a placut tare fericirea ei.

Duminica a fost ultima zi in Austria. Stiu deja ca o sa vreau sa ma reintorc aici vara. Inca nu imi pare rau ca plec pentru ca mai avem de facut o oprire pe care mi-am dorit-o din tot sufletul. Cum nu am fost niciodata la Viena, si pentru ca eu cred ca atunci cand iti doresti ceva …se va intampla, am reusit sa ii instig pe prietenii mei cu care calatoresc intr-una dintre masinile Dacia dedicate acestei tabere sa plecam la o ora indecenta (5 dimineata. De obicei nici inima nu-mi bate la ora aia) si sa petrecem cateva ore la Viena. I love u so much Cristina, Cosmin, Mariciu pentru ca imi faceti aceasta bucurie. Si da, stiu deja ca o sa imi doresc sa ma reintorc si la Viena.

A ramas concluzia ca niciunul dintre noi nu mai putem spune ca Austria este frumoasa doar iarna. Va veti convinge de acest lucru daca urmariti pe Instagram si pe Facebook hashtagurile #TFB5 #occupyTyrol

Tabăra de Fotografie pentru Bloggeri, ediția a cincea, este un eveniment organizat de Foto Union și Austria.info cu sprijinul Dacia Group și Hotel Continental Forum Oradea.

fotografiile sunt realizate de Cristian Sutu

1939

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!