Monthly Archives : April 2018

O scrisoare catre Viorica Dancila: “Cu ce va santajeaza seful suprem de acceptati sa va faceti tot timpul de ras?”

„Cred ca in cele trei luni am avut rezultate bune. Nu vad niciun motiv sa demisionez” Viorica Dancila

De vineri seara de cand doamna Viorica Dancila a mers la Romania TV ca sa rosteasca vorbele de mai sus, tot formulez in minte ce i-as spune daca as intalni-o. M-am gandit ca e mai util sa scriu, poate ii arata cineva…

 

Doamna Dancila,

De fiecare data cand va vad in stirile de la televizor mi-e mila de dvs. Pur si simplu, imi pare rau ca v- ati lasat pusa in ipostaza de a fi judecata de toata lumea stiindu-va nepregatita si de a face rau tarii cu lipsa educatiei dvs.

Ca femeie ma gandesc ca e imposibil sa nu suferiti cand va sunt analizate in termeni duri hainele, coafura, iar in calitate de cetatean si mie imi vine sa va zgudui pentru prostiile pe care le rostiti chiar si cand cititi. (Cred ca sunteti un cosmar pentru echipa dvs tehnica, cei care trebuie sa va pregateasca punctajul informational si sa va trainuiasca pentru aparitiile publice; oricat de mult v-ar antrena, sunt atat de multe locuri care trebuie completate in educatia dvs, incat nici ei nu stiu ce ii poate lovi cand incepeti sa vorbiti. Bine, nici dvs nu stiti, pentru ca – evident – nu o faceti intentionat. Dar, doar atat puteti.)

E evident ca sunteti constienta ca nu sunteti pregatita pentru functia in care ati fost pusa, se vede spaima cu care cititi de pe hartii ce v-au pregatiti altii, cum se vede si din postura corpului – capul ascuns intre umeri, adusa usor de spate, zambet stingher –  nesiguranta dvs.

Faptul ca sunteti constienta ca nu sunteti pregatita pentru a fi prim ministru e o veste buna: inseamna ca aveti ceva bun simt si constiinta de sine.

Dar din pacate aceste lucruri inrautatesc si mai tare situatia dvs.

Inseamna ca sunteti foarte constienta ca sunteti doar un instrument, o unealta, o papusa si acceptati asta… pentru ce? Pareti asemeni unei persoane care trebuie sa faca lucruri odioase pentru ca e santajata cu ceva, ca si cum i-ar fi rapit cineva copiii si n-are alta solutie.

Imi imaginez cum va treziti dimineata gandindu-va ce aveti de reparat din ziua precedenta, cum vi se strange stomacul de emotii si frustrare ca iar intrati in gura leilor ca sa va lasati sfartecata. De fapt va aruncati cu elan in groapa leilor…

… Imi imaginez cum va ganditi ca trebuie sa va intalniti cu familii ale copiilor cu autism ca sa va cereti scuze (apropos, dupa doua intalniri de PR, nu s-a mai intamplat nimic in aceasta directie. V-a luat valul de alte greseli de reparat si ati uitat de familiile care au copii cu tulburare autista).

… Sau trebuie sa faceti fata monitorizarilor de presa in care vedeti cum va spulbera lumea pentru greselile de exprimare sau de gramatica “Am toata increderea ca echipa care am venit vor gasi solutii si cred ca cu aceste solutii veti rezolva o parte din problemele care le aveti”, sau va spulbera pentru “imunoglobina” sau “20-20”. (oare va mai dau oamenii dvs monitorizarile sau sar peste etapa asta ca sa nu va deprimati de tot?!)

… Sau va ganditi “oare apare in presa de la noi ceva de la intalnirea cu premierul israelian? Se vede ca doar dau din cap pentru ca nu stiu sa spun nimic in engleza?”

Doamna, oricat de nepregatita pentru functia aceasta ati fi, oricat v-ar proteja oamenii din jurul dvs si v-ar minti ca ati fost bine ( ca se mai intampla ca “20-20” e cool, o sa fie o forma populara de branding personal si oricum oamenii uita in 6 luni orice, iar cei de la PSD se pricep sa adune voturi in mic din satele sarace cu japca) oricat v-ar amagi sau v-ar santaja sa ramaneti in aceasta functie, sunt sigura ca dvs in adancul sufletului stiti ca va faceti fundamental de ras si distrugeti generatii intregi de oameni.

Sunt sigura ca va e rusine ca intrati in istorie drept prima femeie premier din Romania care s-a facut de ras in orice aparitie publica, cel mai nepregatit, needucat premier, un premier incult, analfabet functional (“20-20” asta inseamna doamna, nu intelegeti ce cititi).

Stiti, intr-un mod ironic, singurul lucru la care v-ati descurcat mai bine (adica s-a vazut un progres cat de cat) in astea 3 luni e la capitolul vestimentatie si coafura.

Niste oameni destepti au pus pe dvs haine mai decente si incearca sa va aseze parul pastrandu-va personalitatea. La make-up echipa dvs a ales directia turceasca – ochii foarte accentuati de parca mergeti la discoteca in fiecare dimineata -, dar imi place sa cred ca stilistii fac asta intentionat pentru ca electoratului dvs ii plac telenovelele turcesti. Bine, si sefului suprem ii plac, dar nu insinuez ca va machiati ca sa-i faceti pe plac. (Sa stiti ca am condus o revista pentru femei, de aici dorinta de a face completari in directia stil.)

Doamna, cand ati fost numita de catre seful dvs in aceasta functie descrierea dvs a fost nu despre cat de pregatita sunteti, nu pe rezultatele profesionale, pe competente (Este un om civilizat, o femeie placuta si rezonabila. Are o practica indelungata in Parlamentul European. I-am apreciat intotdeauna buna-crestere. Iubeste dialogul si este neconflictuala. Are avantajul de a fi stat noua ani departe de politica romaneasca. A respirat aerul occidental). Calitatile dvs principale, in descrierea sefului suprem: iubiti dialogul si sunteti neconflictuala.

Si ce faceti doamna acum, chiar si asta invalidati? Va puneti mainile in sold si vreti sa va ratoiti la presedinte ca scuza ca n-ati mai mers la o intalnire la care ati confirmat cu 2 zile inainte ca veti fi prezenta? Dati vina pe presedinte, intr-o nota conflictuala, pentru incapacitatea dvs de a purta un dialog in termeni civilizati asa cum o cere colaborarea institutionala?

Cum ziceam doamna Dancila, mi-e mila de dvs, dar v-as zgudui cu vorbele cat as putea eu de tare daca v-as intalni fata in fata…

Doamna,

Daca v-ati pierdut (sau v-au facut colegii dvs sa va pierdeti) si singura calitate care va califica pentru functie, aceea ca erati neconflictuala, si v-au pus sefii dvs sa va luati la cearta cu lumea, de ce nu va dati demisia? De ce va mai chinuiti? De ce acceptati sa va bage altii in fiecare zi in situatii din care stiti ca o sa iesiti prost?

Cu ce va au oamenii astia la mana de acceptati?!

P.S. La ce capitol de activitate v-a spus echipa dvs ca v-ati descurcat bine in aceste 3 luni?!

P.P.S. Noi, si cu dvs si fara dvs la conducerea guvernului suntem in coborare libera in toate reperele care ne-ar duce catre o Romanie mai dezvoltata (economic, moral, social). Pe noi nu ne mai salvati, nu aveti si nici n-ati avut vreodata cum sa faceti asta, macar salvati-va dvs de rusinea publica. Plecati.

 

Later edit  -1 mai: De la momentul scrierii acestui text – luni 30 aprilie, ora 10 – pana marti 1 mai la aceeasi ora, adica in 24 de ore, doamna Viorica Dancila a reusit sa mai faca o serie de gafe intr-un interviu aranjat “live”, cu momente care ar rusina orice producator (doamna anunta cifre ca parte dintr-un raspuns, apar graficele live in acelasi timp, ba chiar si cu cateva secunde inainte, desi “evident” ca nu stia intrebarile). Una dintre gafe a devenit deja viral “Vom construi trei stadioane Dinamo, Rapid si Giulesti…  – dupa o atentionare a omului care rostea intrebarile ca Giulesti e tot una cu Rapid, doamna revine in forta cu ceea ce a inteles uitandu-s disperata dupa ajutor la echipa sa”Dinamo, Rapid, Arc Triumf”

pentru dansa Arc Triumf e la fel ca Arc Compas, n-a auzit niciodata de Arcul de Triumf…

cum ziceam, oricat de mult ar pregati-o echipa sa, are atat de multe carente in educatie incat gafele sunt la fiecare aparitie publica. FIECARE, chiar si cand sunt coregrafiate cu mult timp inainte.

The Nutckracker and I foto1(de vazut) „The Nutcracker and I”, un genial spectacol digital, va fi în turneu în România

(de vazut) „The Nutcracker and I”, un genial spectacol digital, va fi în turneu în România

 The Nutcracker and I”, un proiect inedit care îmbină realul cu virtualul, animația cu dansul și recitalul de pian, creat de pianista româncă Alexandra Dariescu, ajunge în România în noiembrie.

E genul de spectacol la care să vă duceți copiii ca să e împrietenească putin cu muzica clasică, sa se indragostească de balet și să fie parte la o poveste spusă pe limba lor – cu animații.

Spectacolul  va fi prezentat pentru prima oară pe scenele din România, ca parte dintr-un turneu mondial ce include China, Australia, UK, Austria, Germania, Suedia, Belgia și Luxembourg.

Uitați-vă puțin la trailerul spectacolului ca sa înțelegeți magia care va fi pe scenă.

Turneul a devenit posibil cu sprijinul BRD Groupe Société Générale și va avea loc în luna noiembrie în București, Iași, Cluj, Sibiu și Timișoara.

*

Lansat în decembrie 2017 în Londra la Barbican’s Milton Court Concert Hall, “The Nutcracker and I by Alexandra Dariescu” a atras atenția prin atmosfera de poveste real-virtuală creată cu ajutorul muzicii, a balerinei și a personajelor digitale.

[caption id="attachment_49986" align="alignnone" width="1600"]The Nutcracker and I, by Alexandra Dariescu, with ballerina Désirée Ballantyne, animations by Yeast Culture, and choreography by Jenna Lee. At Milton Court Concert Hall, Guildhall School of Music & Drama as part of their Alumni Recital Series  Photo by Mark Allan The Nutcracker and I, by Alexandra Dariescu, with ballerina Désirée Ballantyne, animations by Yeast Culture, and choreography by Jenna Lee. At Milton Court Concert Hall, Guildhall School of Music & Drama as part of their Alumni Recital Series Photo by Mark Allan[/caption]

The Nutckracker and I foto3 The Nutckracker and I foto5

Despre spectacol

Alexandra Dariescu și-a integrat propriul vis in această poveste extrem de iubită, in care se vede re-imaginată în personajul Clarei: de la fetița care visează, la pianistul concertului. Pe scenă va fi un pian mare, la care va interpreta Alexandra Dariescu, și o balerină în spatele unui ecran de pânză. Animații digitale deosebite, desenate și create de Yeast Culture sunt proiectate pe pânză și aduc povestea la viață. Acestea dansează în ritmul muzicii interacționând cu pianista și balerina. Cea mai iubită muzică de balet, a lui Ceaikovski include piese precum Dansul Zânei Prunei de Zahăr, Dansul Arabic, Dansul Chinezesc, Pas de Deux și Valsul Florilor în 15 aranjamente virtuoase ale lui Mikhail Pletnev, Stepan Esipoff, Percy Grainger și trei variante noi de Gavin Sutherland.

Interpretat și produs de: Alexandra Dariescu
Regia: Nick Hillel
Director artistic și director de animatie: Adam Smith
Choregrafia: Jenna Lee
Balerina: Désirée Ballantyne
Producator tehnic: Sander Loonen
Video design produs de: Yeast Culture

3403
CAnon M 100 5 Aprilie-74 web(Reportaj) Live for the Story – Marius Manole – #DupaAni

(Reportaj) Live for the Story – Marius Manole – #DupaAni

Duminica, la mijlocul lui aprilie, la o saptamana dupa Pasti in Bucuresti e primavara. E atat de cald incat oamenii sunt imbracati in sacouri, iar asta nu e o veste buna pentru cei care fac teatru: spectatorii potentiali ar putea petrece seara pe o terasa, nu intr-o sala de spectacol.

Nu si in cazul spectacolelor lui Marius Manole care sunt sold out de cateva zile. In duminica aceasta, Marius Manole joaca in doua spectacole – Demnitate, impreuna cu Serban Pavlu, la Teatrul Avangardia, si Viforul la Teatrul National, spectacolul vedeta al TNB-ului la Centenarul Unirii.

Ai zice ca e o zi grea, dar Marius Manole – “singura vedeta mare pe care a dat-o Teatrul National dupa 1989” conform descrierii lui Ion Caramitru – a avut momente si mai grele cu 3 spectacole si repetitii intr-o zi sau, recordul, 5 spectacole intr-o seara.

Marius Manole are aproape 40 de ani si e actorul care joaca cel mai mult in teatrele din Bucuresti, e alegerea lui si o parte din bucuria lui in viata. Pe langa repetitii si spectacole, Marius Manole prezinta o emisiune de radio – matinalul de la Smart FM in compania lui Marius Tuca (adica se trezeste zilnic la 5.30 dimineata), din cand in cand alearga la semimaraton, e imaginea unor produse comerciale si ambasador al unor asociatii umanitare: Hope& Home for Children e cauza care ii e cea mai apropiata.

In duminica de dupa Pasti, Marius Manole a mers dimineata la biserica, si-a plimbat cainele, a mancat sanatos (peste si orez cu legume) si s-a organizat pentru spectacolele de seara. O sa ajunga la Cinema Pro unde e Demnitate pe la 15.30, cu o ora jumatate inainte de spectacol; va pleca imediat in viteza spre TNB pentru repetitiile de la Viforul de dinainte de repprezentatie, va juca apoi spectacolul si, pe la 23.30 cand se va fi terminat toata munca, va merge linistit spre casa pentru a se reasambla emotional dupa efortul celor 8 ore intense.

“Daca as pleca de-acasa cu gandul ca am doua spectacole si amandoua grele, n-as mai pleca. M-as inchide si as zice –  Hai, la revedere, ne mai vedem si alta data. O iau pe rand, mai intai fac un spectacol si apoi ma gandesc ca incep altul.

Dar fara sa vreau ma gandesc la detalii din spectacole, nu la cat sunt de grele sau ca trebuie sa fac mai multe in aceeasi zi. De seara de cand ma culc am in cap ca a doua zi am spectacolul acela. Nu incep sa repet text sau ceva, dar imi vin flash-uri cu ganduri si senzatii despre momentele unde nu mi-a iesit cate o chestie data trecuta si ma gandesc de ce nu mi-a iesit.

Nu repet efectiv, dar undeva orice-as face – ca merg la cumparaturi, ca am alta treaba pe acasa – creierul lucreaza. De asta e obositor, de fapt. Pentru ca lumea zice “hai, mai, ce faci? Te duci la teatru si joci doua ore”, dar nu e chiar asa pentru ca alea doua ore inseamna toata ziua, de fapt.

Sigur nu stau acum in lotus ca sa ma concentrez toata ziua, dar orice fac, undeva in cap e un motoras care se gandeste la spectacolul care urmeaza sa se intample.”

E ora 16.00, a ajuns la Cinema Pro. E imbracat intr-o camasa alba de vara, cu parul ciufulit, cu un rucsac negru in spate. Are la mana ceasul smart care-i masoara pasii si caloriile consumate. Doar gandurile nu i le masoara, dar pentru cei care-l stiu de multi ani, Manole din anul de gratie 2018 e la fel de timid ca pe vremea cand venise in Bucuresti si mergea spre teatru imbracat in culori cenusii, pe langa pereti, eventual cu castile puse, de teama sa nu-l opreasca lumea sa vorbeasca cu el.

Intra pe scena “sa dea textul”.

marius manole repetitie demnitate

Il stiu personal pe Marius Manole (sau mai corect, el ma stie – pentru ca eu il stiam dinainte de la teatru – Inima de Caine a fost spectacolul revelatie al anilor 2000) de mai bine de 10 ani. Unul dintre primele interviuri din viata lui de actor a fost cu mine. L-am chinuit atunci mai mult de 4 ore, dar a raspuns cu rabdare si sinceritate, iar cateva zile mai tarziu a participat la o sedinta foto dificila in care faceam trimitere la balet (puteti citi interviul aici). Stiam ca studiase putin si coregrafia, dar nu banuiam atunci ca, 10 ani mai tarziu, va participa – si castiga – emisiunea “Uite cine danseaza”.

S-ar zice ca am o placere jurnalistica speciala sa-l “chinui” pe Marius pentru ca la cativa ani distanta de la prima noastra intalnire l-am dus pana la Brasov la Hospice Casa Sperantei ca sa cunoasca micuti care seamana cu personajul sau din Oscar si Tanti Roz. Stiam ca publicul va descoperi astfel empatia lui extraordinara si dorinta de a-i ajuta pe altii. (puteti citi reportajul aici)

De data asta sunt pe scena de la Cinema Pro alaturi de el, vorbim si ii fac fotografii, cu o minunatie de aparat Canon Mirrorless  creat pentru oamenii care vor sa colectioneze experientele si povestile care se intampla la tot pasul in jurul nostru.

“Live for the story” ar putea fi si sloganul meu, nu doar al Canon, pentru ca am o placere teribila sa aflu povestile oamenilor care i-ar putea motiva si pe altii sa traiasca corect, sa-si aleaga meserii care sa-i bucure (chiar daca sunt grele) si sa aiba resurse emotionale sa daruiasca lumii din talentul si timpul lor.

Manole e mai mult decat potrivit pentru un asemenea reportaj. Si in duminica aceasta, stau cu el, om la om pe tot terenul, pentru a va arata culisele muncii unui actor care-si face meseria cu o mare placere, dar si cu multa rigoare.

Este ora 16.15 minute. Manole “da textul” pentru Demnitate cu ajutorul Madalinei, sufleorul care-l insoteste la orice spectacol.

CAnon M 100 5 Aprilie-61 web demnitate imagine din spectacol

Demnitate e un spectacol greu, in doua personaje, cu foarte mult text si cu o nevoie de intensitate a interpretarii care-i solicita mult pe Marius Manole si Serban Pavlu. E o poveste contemporana despre coruptia din politica, scrisa si regizata de spaniolul Ignasi Vidal, iar temele sunt atat de actuale incat pare ca personajele sunt scoase din stirile de la noi.

Pentru Manole spectacolul acesta are mereu miza textului, e undeva in mintea lui o frica legata de faptul ca s–ar putea sa nu stie bine textul, desi il joaca de aproape o jumatate de an.

“Sentimentele pe care le ai la premiera le pastrezi cu tine. Tot timpul cand vei juca acel spectacol, vei avea fix aceleasi sentimente. Pentru ca, in meseria asta, corpul si mintea lucreaza cu senzatii si impresii, iar un actor retine foarte bine cum a fost prima data. Si tot ce ai facut la premiera vei face si la al 900-lea spectacol.

Eu la premiera am intrat cu foarte mare frica pentru ca nu eram foarte stapan pe text. Intre timp am jucat 20 de spectacole si, in continuare, mie mi se pare ca nu sunt stapan pe text… Sigur ca spectatorii nu simt aceste ganduri ale mele, dar eu stiu ce inseamna sa stiu foarte bine un text: daca imi zici sa spun replica 50, imi dai ultimul cuvant al lui Pavlu si eu recunosc cuvantul, ar trebui sa-ti spun replica. Al Pacino spunea ca atunci cand repeta la un film, el spune o replica de 2000 de ori. Noi trebuie sa visam noaptea textul.”

Madalina, doamna care-l insoteste acum pe scena rostind replicile lui Serban Pavlu, e ca un sparring partner din box. Alearga cu scenariul in fata ca sa se uite in ochii lui Marius, in timp ce el isi urmeaza miscarea scenica din rol. E concentrata la micile lui ezitari si, undeva in minte, isi seteaza dincolo de cuvinte starea lui Marius de astazi.

Madalina il stie cel mai bine pe actorul Marius Manole si, in aceste clipe, pare ca-l antreneaza pentru  lupta cu spectatorii care va fi sa fie intr-o jumatate de ora.

“Stie si cand tac de ce tac. Imediat stie dupa cum respir ca sunt in panica sau nu sunt in panica. In mod normal nici nu stiu daca se mai practica sa ai sufleur, nu stiu cum e la altii, dar eu jucand atat de mult, se intampla sa uit, nu sunt robot. Plus ca e un confort foarte mare psihic. S-ar putea sa nu am nevoie deloc de ea intr-un spectacol, sau s –ar putea sa am nevoie de 10 ori, niciodata nu stim cum va fi…”

Cateva minute mai tarziu vine Serban Pavlu, se imbraca in costumul de scena si – cu vocea si atitudinea personajului pe care urmeaza sa-l joace – incepe sa-i povesteasca despre copiii lui. Vede camera Mirrorless pe care o folosesc pentru fotografii, o analizeaza, stabilesc amandoi sa-si cumpere si ei (“E mica, e performanta, intra in bagaj usor. De cand am copii ma gandesc mereu cum eficientizez bagajele”, zice Pavlu).

selfie manole
(un selfie facut de Marius Manole cu Canon Mirrorless M100)

CAnon M 100 5 Aprilie-32 web

CAnon M 100 5 Aprilie-15 web

Toata conversatia se poarta in tonul in care urmeaza sa joace spectacolul unde sunt doi prieteni care se dovedesc a avea etica politica diferita.

“Asa facem mereu, fara sa vrem incepem sa intram in relatia aia de prieten din spectacol, spunem chestii despre noi din viata noastra pe tonul prietenilor. Corpul si mintea noastra au nevoie sa intre in joc ca sa construim relatia pentru spectacol… Incepem sa ne jucam asa si la un moment dat se stinge lumina si trebuie sa intram… Si de acolo vedem cum va fi, niciodata nu e la fel.  El are alta stare, eu am alta stare, el face alte pauze, eu am o zi mai sensibila, el are o zi in care e cu mai multa forta. Nu stii niciodata. E chiar ca la un joc de sah…”

Pentru Manole spectacolul acesta e o provocare in plus si are o teama pentru care isi construieste plase de siguranta: “In contextul politic actual in care noi vorbim despre o poveste atat de grava si de contemporana, daca lumea nu te crede pe bune ca tu simti in lucrurile pe care le spui, si-ti pasa, spectacolul poate sa devina foarte usor comic. Si emotiile mele mari sunt cand trebuie sa ma duc si sa ma implic in spectacol ca lumea sa spuna “bai, asta e pe viata si pe moarte”. E un text despre o realitate pe care o stie toata lumea, e foarte contemporan, pe oameni ii dor situatiile despre care vorbim si nu ne-ar da voie sa nu tratam cu seriozitate piesa asta.”

Madalina il anunta ca i-a strans bagajul personal ca sa se schimbe repede dupa spectacol sa mearga la TNB si ii verifica ultimele detalii din recuzita:

Scoate-ti ceasul, pune-ti verigheta, pixul il ai?

(…)

Ora 18.30. Spectacolul “Demnitate” s-a incheiat de 5 minute, au fost multe randuri de aplauze, iar Marius s-a schimbat in hainele civile in cateva secunde. Cand spectatorii inca mai discuta in fata cinematografului, el foloseste iesirea laterala si o ia la fuga. La propriu. 300 de metri mai incolo, la Teatru National, il asteapta deja pe scena pentru repetitie colegii cu care urmeaza sa joace Viforul de la ora 20.00.

repetitii viforul marius manole

In Viforul (regia Alexandru Dabija), Marius Manole il arata pe Stefanita Voda asa cum nu l-am descoperit la scoala. Cat mai aproape de realitatea vremurilor: schizofrenic, epileptic, dur, egoist, cinic si dornic de crime si de razbunari. Prea tanar pentru a conduce o tara, frustrat de mostenirea emotionala a bunicului si tatalui lui.

Spectacolul este montat modern si iti aduce aminte de Hamlet sau de Richard al III-lea, dar e greu de purtat pentru spectatorii conservatori ai Teatrului National care isi doresc o clasica piesa istorica. Asa ca Marius Manole are doua lupte de purtat in fiecare dintre cele 100 de minute cat e pe scena: sa fie el autentic intr-o piesa care-I solicita emotional extrem de mult, dar si sa-i convinga pe spectatori sa-l urmeze intr-o poveste spusa altfel decat se asteptau cand si-au cumparat bilet.

“E un spectacol care se bazeaza 90 la suta pe mine; daca eu sunt bine, iese; daca eu nu sunt bine, spectacolul e mai putin bine… Adica nu are cine sa salveze spectacolul, nu e construit ca un alt actor sa mai spele din pacate.

Simt o presiune foarte mare. E primul spectacol la care mi s-a intamplat sa somatizez. N-am avut niciodata probleme fizice din cauza emotiilor si a stresului. La spectacolul asta, fara sa-mi dau seama, am dezvoltat foarte multe probleme fizice. Am stat cam o luna prin spitale si nici acum n-am reusit sa rezolv toate problemele care au aparut ca urmare a stresului si presiunii…

Si -acum oamenii vin la Viforul, oameni in varsta care sunt dornici sa vada teatrul istoric, si dau peste niste unii care la un moment dat apar si in chiloti, vomita… Si nu mai inteleg, si incep sa ne urasca pe noi, actorii, in timp ce jucam si in special pe mine…Am de luptat cu publicul pe care trebuie sa-l conving ca e asa cum se intampla pe scena.

Altfel pare un teribilism de copii: s-au apucat tinerii sa faca teatru modern cu urlaturi, vomitaturi, homosexuali si nu mai stiu ce… Spectacolul trebuie sa aiba setata o miza emotionala foarte mare pentru ca lumea sa zica: “da, e credibil”.

Pentru rolul lui Stefanita Voda – la Dabija, cum se spune in limbajul teatrului (adica regizat de Alexandru Dabija) – Manole a facut multe sacrificii: a renuntat sa mai mearga la radio pe perioada repetitiilor, a jucat foarte putin alte spectacole. S-a concentrat trup si suflet pe un spectacol si o intalnire cu un regizor care stia ca o sa-l zguduie.

Si-a asumat de la inceput ca e posibil sa nu-l placa toata lumea in acest rol, pentru ca se indeparteaza de la ideea prezentarii istoriei romantate, iar el este fara niciun filtru pe scena cu toate emotiile si frustrarile personajului, fara niciun fel de machiaj si cu o energie pe care si el voia sa stie daca o mai are.

“Am vrut sa vad daca mai sunt in stare sa ma arunc total cum eram la 25 de ani, cum eram la Inima de caine…

 Am jucat foarte mult, am jucat spectacole in Gogot care pot parea spectacole facile, dar pe care eu le joc cu bucurie. Dar printre astea trebuie sa fie, din 2 – 3 ani, si cate un rol care sa te zguduie nu doar sa te bucure, sa te faca sa te duci mai departe, sa te reinventezi. Si-am vrut sa vad acum daca dupa 15 ani de meserie pot sa fac fata la nivelul cel mai inalt al unui regizor foarte bun. E un rol foarte greu, poate cel mai greu pe care l-am facut pana acum.”

Pentru Viforul n-are costum complicat, n-are machiaj deloc, dar timpul de la cabina de dinaintea acestui spectacol e cel mai greu. “Ma pregatesc psihic, nu fizic… ceea ce e mai greu. Instinctul meu ca actor acolo ma duce: neprezentand o istorie romantata, nici eu nu vreau sa fiu aranjat, vreau sa fiu cat mai aproape de adevarat, exact cum sunt eu, cu ridurile mele, cu cearcanele mele, cu parul meu nearanjat… Iar la acest spectacol interiorul e miza. Pentru ca trebuie sa intri intr-o stare in care iti creezi un soi de lablitate psihica pe care nu o ai in mod normal.

Intru intr-o agitatie interioara pentru ca personajul e intr-o fuga continua si nici nu stiu ce sa fac la cabina.

Nu-mi vine sa stau de vorba cu oamenii, ma duc ma retrag; stau singur, dar nu-mi place nici sa stau singur. De fapt, imi vine sa mor. Dar nu pot sa fac asta pentru ca am spectacol si oamenii au platit bilet, plus ca nici eu n-as vrea sa mor totusi la 40 de ani. Asa ca intru in scena, fac o mare cruce si zic: Asta e…”

CAnon M 100 5 Aprilie-79 web CAnon M 100 5 Aprilie-109 web

Ora 22.00. Spectacolul s-a incheiat, Manole e transpirat si epuizat, a revenit de la cabina doar pentru cateva fotografii. Urmeaza 3-4 ore de liniste pentru a se intoarce la civilie, timp in care adrenalina dispare din corp, mintea isi curata emotiile, le aseaza inapoi in cutiute ca sa reapara cetateanul Marius Manole.

“Nu suntem nebuni, tot ce se intampla in cap trebuie rearanjat dupa spectacol. La premiera cu Viforul, eu am crezut ca am lesinat, dar nu… Pur si simplu, la sfarsit nu mai vedeam, ca atunci cand iti pune atropina. De la tensiunea care a fost in timpul spectacolului nu am mai vazut vreo 20 de minute, totul era in ceata…

Din afara meseriei nu pare asa.”

Din fata scenei se vede ca are succes, ca are o notorietate pe care niciun alt actor care face doar teatru nu o poate atinge astazi, notorietate care face ca toate spectacolele sale sa fie sold out. Dar spectatorii, poate nici colegii, nu se gandesc ca totul a fost construit cu multa munca in ani de zile, cu un instinct incredibil de a alege sa joace multe roluri accesibile publicului larg pe care sa le mixeze la 2-3 ani cu roluri in fata carora criticii isi scot palaria si-l nominalizeaza la premiile de profil: Inima de caine, Napasta, Ivanov, Viforul.

Dar, cumva, dincolo de orice descriere in cuvinte, fotografiile nu mint. Ele surprind efortul, epuizarea, dar si lumina din ochi care pare ca anunta o victorie interioara. Pare ca spune “asta a fost si ziua de astazi, multumesc pentru tot, de maine o luam de la capat.” Pentru ca si el, ca-n povestea mea, traieste ca sa spuna oamenilor povesti, sa surprinda realitatea in gesturi care i-ar putea motiva sa fie mai buni, sa aiba o viata mai frumoasa sau sa treaca peste ce e greu in vietile lor.

Live for the Story. Marius Manole.

CAnon M 100 5 Aprilie-74 web

Toate fotografiile au fost facute cu aparate Canon.

Aparatele foto-video din gama Mirrorless au un design unic, sunt compacte si ofera puterea unui aparat body – DSLR. Acestea sunt potrivite pentru toate persoanele care vor sa fie pregatite in orice moment pentru a surprinde momentele dragi, iar conectivitatea (usor de conectat la dispozitive inteligente prin Bluetooth, Wi-Fi şi aplicaţia Canon Camera Connect) si ecranul tactil ofera un element de plus valoare . Mai multe detalii despre gama Mirrorless puteti gasi aici: https://www.canon.ro/cameras/mirrorless-cameras/  

 Camera pe care eu am folosit-o – EOS M100 – este mica, eleganta, simpla si se integreaza perfect in orice context, de la calatorii pana la momentele dragi ale fiecaruia: plimbarile in parc, momentele cu prietenii sau petrecerile celor mici. Spontaneitatea aparatului il transforma in accesoriul ideal pentru fiecare moment. Mai multe detalii despre M100: https://www.canon.ro/cameras/eos-m100/ .

 In timpul realizarii acestui reportaj am postat pe Facebook si Instagram, in timp real, cateva fotografii folosindu-ma de functia conectivitate a camerei M100 prin care telefonul meu accesa prin bluetooth fotografiile din camera.

Multumesc Canon Romania pentru sprijinul acordat la realizarea acestui reportaj.

 

3568
ZBZVM_14 aprilie_Foto de grup final evenimentLectiile micilor voluntari care au participat la cea mai mare actiune de colectare de plastic din Romania: 50 de tone in 10 zile

Lectiile micilor voluntari care au participat la cea mai mare actiune de colectare de plastic din Romania: 50 de tone in 10 zile

 

Am fost saptamana trecuta la Cluj la o actiune care m-a impresionat teribil: peste 23.000 de elevi si profesori din 5 judete au colectat peste 50 de tone de deseuri de plastic din gospodariile lor, parte dintr-un program de educatie non formala initiat de Tasuleaa Social in parteneriat cu Coca-Cola HBC Romania.

Partea aceasta cu “educatie non formala” pare doar o expresie folosita des in ultima vreme, de multe ori doar “de forma”, dar cand pui in spatele exprimarii niste actiuni care schimba ceva in oameni lucrurile stau diferit.

Prima lectie invatata in proiectul Ziua Buna – Ziua Voluntarilor Mici. Inainte de a-i cere unui copil sa faca ceva pentru societate, pentru mediu, pentru scoala, daruieste-i caldura si atentia ta.

Suntem obisnuiti sa cerem de la copii o multime de lucruri –  sa-si faca lectiile, sa mearga la activitati extra scolare, sa ia note mari – toate parte din “datoria lor” de elev pe care o au pentru ca parintii au grija sa-i duca la scoala, sa-i imbrace si sa-i hraneasca. Dar… in viata e putin despre altceva:)

Cea mai frumoasa lectie din acest proiect a fost despre a darui.

Toti cei 23.000 de copiii implicati in proiect au primit de Craciun daruri de la Tasuleasa Social si Die Johanniter. Cadoul a venit cu o poveste despre insemnatatea lui „a darui” si despre cat de important e ca fiecare dintre noi sa „dam mai departe”. Nu neaparat un alt dar material, ci o fapta, un gand care sa ajute ca lumea din jurul nostru sa fie mai buna.

Copiii au inteles lectia si au vrut sa faca si ei o bucurie… s-au inscris la Ziua Voluntarilor mici.

 A doua lectie a fost despre Interactivitate si implicarea copiilor in aflarea de noi informatii.

30 de voluntari Tasuleasa au mers la sute de scoli in 5 judete pentru lectii interactive despre de ce e important sa reciclam, cum diferentiem materialele reciclabile. Despre de ce e bine ca plasticul sa fie colectat dupa folosire (poate fi reciclat daca e curat, daca nu e amestecat cu resturi alimentare). Lectii interactive despre a anticipa ce e bine pentru mediu in raport cu materialele care pot fi reciclate, lectii menite sa schimbe comportamente.

Toti voluntarii care au tinut lectiile pentru copii au avut acelasi plan, au urmat aceiasi pasi. Copiii au fost incurajati sa raspunda la intrebari, totul s-a facut prin joc si prin dezvoltarea unui spirit de competitie intr-o intrecere a faptelor bune.

Si undeva s-a petrecut magia.

In vacanta de Pasti copiii au primit cate doi saci in care sa colecteze obiectele de plastic din gospodaria lor, urmand sa ii duca la scoala pentru a fi incarcati intr-un camion.

In ziua colectei sacilor, 30 de autocamioane au parcurs peste 4.000 de kilometri pentru a strange peste 30.000 de saci cu deseuri din plastic de la elevi.

Am fost acolo pe 14 aprilie cand se colectau de la scoli sacii cu deseurile din plastic. Am vazut copilasi extrem de entuziasti si de prinsi in competitia faptelor bune.

  • Un baiat din Sig, o comuna instarita de pe langa Cluj, care vorbea doar ungureste si-a rugat un prieten sa-mi spuna in romaneste ca el a adunat mai mult de doi saci. Si ca in vacanta de Pasti a mers si la rude si le-a luat plasticul care putea fi reciclat.
  • Doi pusti de clasa V-a – VI-a au venit de peste un deal carand doi saci de deseuri de plastic la un punct unde se oprise tirul care colecta. Era departe scoala pentru ei si au preferat sa mearga singuri peste dealuri ca sa aduca sacii lor.
  • Profesorii si invatatorii au participat si ei la colecta si… le-a fost si lor teama ca nu o sa  castige competitia – au mers la neamuri si-au adunat si de acolo plasticul.

ZBZVM_14 aprilie_Ridicare saci Sic, CJ

Habar n-am ce le-au spus in scoli voluntarii (tineri de 18-25 ani) Tasuleasa despre reciclare si cum i-au mobilizat sa faca singuri cu asa entuziasm atata treaba. Nu au fost platiti, nu a fost o actiune politica, nu au fost obligati cu nimic pentru a participa.

A fost doar entuziasmul unor oameni care fac individual (174 de scoli din 5 judete) lucruri uriase.

Si o lectie imensa despre responsabilitatea a ceea ce lasam celor care vin Dupa Noi. Ce lasam ca educatie, ca protejare a mediului, ca spirit de a darui si a-i ajuta pe ceilalti.

”Ziua buna! – Ziua Voluntarilor Mici” este la a patra editie. In anii precedeti copiii au plantat sute de mii de copaci ca parte din programul de a darui ceva in schimb pentru cadourile de Sarbatori.

Proiectul este o initiativa comuna a Tasuleasa Social si Coca-Cola HBC Romania, sprijinita de Die Johanniter, in parteneriat cu GreenPoint Management, Romstal, Valrom Industrie si Autoklass.

ZBZVM_14 aprilie_final colectare

Personal am un respect imens pentru genul de educatie nonformala pe care o face Tasuleasa Social – prin Alin Useriu si fratele lui, Tibi – pentru spiritul civic pe care l-au sadit in copiii din zona Bistritei, pentru respectul pentru scoala, pentru cultura si pentru mediu pe care l-au dezvoltat in copiii de acolo (care ar face orice ca sa-si petreaca toata vara in tabara de la Tasuleasa).

ZBZVM_14 aprilie_Alin Useriu - Tasuleasa Social

ZBZVM_14 aprilie_Foto de grup final eveniment

2904
Departamentul 2.000.000Avem 2 milioane de oameni pe pagina de FB. Ce facem cu ei? –

Avem 2 milioane de oameni pe pagina de FB. Ce facem cu ei? –

In ultimii ani am urmarit activari care mai de care mai spectaculoase in social media pentru ca publicitarii au inteles (le-au aratat si cifrele, desigur) ca publicul s-a mutat in online si a abandonat (cel putin la noi) ce tine de presa scrisa pe un suport clasic, hartie lucioasa sau simpla, de ziar.

Am scris de multe ori ca nu cred in numarul de oameni pe care-i ai pe Facebook sau pe Instagram, ci in ce faci cu ei, cum coagulezi o comunitate care sa fie interactiva – nu doar sa-ti raspunda tie, ci si sa interactioneze in interiorul ei prin oameni care nu se cunosc direct, dar s-au intalnit pe platforma.

Cred ca acesta va fi viitorul – sa creezi mici familii urbane in online, sprijinite de o platforma, ca ea este blog, vlog sau retea de socializare.

Iar in directia aceasta un exemplu bun e Lidl. Sigur ati vazut flmuletul cu Shurubel care se chinuie cu prietenii lui sa faca un anunt despre Departamentul 2.000.000+: un nou department creat de Lidl cu ocazia trecerii granitei a doua milioane de fani pe Facebook.

Si despre cum, pentru o zi – 16 aprilie – o zi intreaga, adica 24 de ore, vor impart premii din ora in ora celor mai implicati fani.

Il cunosc pe Shurubel, e sincer, e natural „placubil”, nu face ceva special ca sa-l placa lumea, dar, in acelasi timp, e super-atent la detalii cand vine vorba despre o productie – ca e radio, ca e online sau partea lui de DJiala.

Recunosc ca pentru mine e amuzant si sunt foarte curioasa sa vad ce vor face – el si colegii lui cei multi implicati in activare – in ultimele 5-6 ore de „show”: atunci cand ii va ajunge oboseala si cand, practic, vor fi „goi” de orice ambalaj al productiei unui asemenea live.

Si cum vor reusi sa tina oamenii online atat de mult timp. Sigur au multi invitati (din ce am aflat, vor fi invitati pentru toate categoriile de public – Teodora Rogobete de la Teo`s Kitchen, Alina si Razvan Dragoș de la TVDeCe, vloggerul Alex Damian, Chef Florin Dumitrescu), sigur au premii, dar, sa faci un live de 24 de ore, e deranj mare. Pe care cu maxima bucurie si curiozitate o sa-l urmaresc. 16 aprilie.

*

Eu am o relatie speciala cu Lidl, trebuie sa recunoc, sunt client al „colectiilor” lor speciale de Sarbatori si-mi plac oamenii care lucreaza acolo – nu doar in magazin, ci si la birouri (cunosc cativa personal de multi ani), dar si oamenii care lucreaza pentru ei. Am o amintire cu un proiect pe Instagram cand au facut un puzzle pe tot ecranul din mai multe fotografii, fiecare cu un mesaj sau un premiu… f f fain proiectul.

Asa ca ii felicit pe toti pentru munca, stiu ca cei 2.000.000+ de oameni sunt adunati cu munca riguroasa, disciplinata, zi de zi, pe sinceritate si pe mesaje frumoase. De unele dintre ele m-am bucurat si eu direct.

Ne vedem online cu ei pe 16 aprilie, incepand cu ora 8:00, aici, pe pagina de Facebook Lidl Romania. Pe langa premiile din ora in ora, Shurubel o sa faca invidioasa multa lume: nu pentru ca e el frumusel (nu-i mai stiu statustul marital, dar ma interesez pana pe 16J ), ci pentru ca da un mare premiu:  un circuit de 30 de zile in jurul lumii, pentru 2 persoane, oferit de Lidl Tour: 4 continente, 7 tari, 13 orase si 4 dintre cele 7 minuni ale lumii.

Adica, aleluiaaaa!!!

Pentru inscriere, intrati pe www.surprize.lidl.ro/injurullumii, cititi cu atentie regulamentul si incarcati clipul/vlogul vostru de travel. Fiți cu ochii și pe pagina de Facebook Lidl Romania, unde Departamentul 2.000.000+ e gata cu detalii despre mecanismul de inscriere si anuntarea castigatorului.

Lidl Romania_Premiul cel mare

 

2529
sarah aranjament candelabru(tendinte) Design Interior: Candelabre florale

(tendinte) Design Interior: Candelabre florale

text de Eliza Manolescu

In 2017, la toate evenimentele era cool sa fie un perete opulent din flori sau plante (in special cel verde, cu muschi), unde invitatii sa-si faca poze. Insa, conform lui Sarah Lineberger – designerul floral al vedetelor, care a creat conceptul sedintelor foto pentru Beyonce, cand era insarcinata si dupa nastere, cat si pentru nunta lui Kim si Kanye din 2014, la evenimentele din aceasta vara se va pune accentul pe un stil floral mai libertin.

Cu alte cuvinte: anul acesta, uita de peretele decorat cu flori la nunta sau la alt eveniment, alege aranjamentele florale in forma de candelabru!

Arunca o privire mai atenta asupra creatiei acesteia si vezi cum poate fi decorata o ramura suspendata cu flori – care se potriveste perfect pentru o petrecere sau un anunt de logodna sau botez.

sarah aranjament candelabru aranjament floral sarah aranjament floral candelabru trend

Fotografii: John Cirone

2924
knife-angel-alfie-bradley-8Un spectaculos inger din… cutite –

Un spectaculos inger din… cutite –

Politistii confisca tot felul de lucruri in activitatea lor, iar statistica arata ca cele mai multe dintre obiectele confiscate sunt folosite cu scopul de a agresa pe cineva. Un sculptor britanic s-a gandit sa foloseasca aceste obiecte pentru… un monument impotriva violentei.

Sculptorul Alfie Bradley a realizat o sculptura uimitoare din cutitele confiscate de 43 de sectii de politie din Marea Britanie. A rezultat Ingerul cutitelor, o lucrare care e formata din 100.000 de cutite care, cel putin mie, mi-a amintit de Urzeala Tronurilor.

Dincolo de spectaculosul lucrarii e si o munca imensa. Politistii i-au trimis cutitele in tuburi sigilate iar Alfie le-a curatat manual pe toate. In plus pe toate cutitele care formeaza aripile ingerului au fost gravate nume ale victimelor violentelor urbane.

Site-ul personal al lui Alfie Bradley poate fi gasit aici

Iata cum arata spectaculosul inger

knife-angel-alfie-bradley-6 knife-angel-alfie-bradley-7 knife-angel-alfie-bradley-8 knife-angel-alfie-bradley-9 knife-angel-alfie-bradley-10 knife-angel-alfie-bradley-12 knife-angel-alfie-bradley-14

3485
jlo_arod_432nyc_fiNoua casa din NY a lui Jennifer Lopez  –

Noua casa din NY a lui Jennifer Lopez –

Daca tot suntem liberi (cei mai multi dintre noi), sa facem o excursie in New York, in vizita la domna Jennifer Lopez 🙂

Sa incepem cu esentialul – apartamentul costa 15,316,715 dolari. Are 3 dormitoare si 5 bai.

Este in Manhattan si doamna Lopez l-a cumparat impreuna cu noul sau iubit, Alex Rodriguez, un fost jucator de baseball.

Apartamentul se afla la etajul 36 dintr-un turn cu 96 de etaje. Casa este mult mai mica decat cele in care sunt obisnuiti sa traiasca cei doi, desi nu poate spune nimeni ca e micuta, doar ca noua familie plimba dupa ea 4 copii, asa ca trei dormitoare sunt cam putine pentru galagia din jur.

Cum apartamentul reprezinta jumatate din etajul 36 se banuieste ca cei doi asteapta sa cumpere si cealalta jumatate de etaj. Sau macar la un etaj inferior pentru ca au mereu cu ei bone, ingrijitori, asistenti personali…

Cladirea in care este apartamentul contine o sala de cinema destinata doar celor care locuiesc acolo, o piscina, un spa si un restaurant luxos deschis 24 din 24.

iata cateva imagini din casa

jlo_arod_432nyc1 jlo_arod_432nyc2 jlo_arod_432nyc3 jlo_arod_432nyc4 jlo_arod_432nyc5 jlo_arod_432nyc6 jlo_arod_432nyc7 jlo_arod_432nyc8 jlo_arod_432nyc9 jlo_arod_432nyc10 jlo_arod_432nyc16

5123
the-little-prince-best-quotes-cover-800x469Micul Print are 75 de ani – cateva povesti despre istoria de dragoste din spatele nuvelei –

Micul Print are 75 de ani – cateva povesti despre istoria de dragoste din spatele nuvelei –

Saptamana trecuta Micul Print a facut 75 de ani.

Cartea scris de Antoine de Saint Exupery este una dintre cele mai cunoscute in intreaga lume, a fost tradusa in peste 300 de limbi si dialecte, e considerata una dintre cele mai bine vandute carti din toate timpurile. Ca sa avem o imagine corecta, e bine sa stiti ca anual se vand 2 milioane de carti cu aceasta nuvela.

Dincolo de mesajele care par o analiza inspirationala a relatiilor dintre adulti, Micul Print e o poveste in care si-au gasit loc o multime de trimiteri din viata lui Antoine de Saint Exupery.

Tonio, cum ii spunea sotia sa – Consuelo, era aviator si lucra pentru posta transportand colete peste desertul Saharei. Cu trei ani inainte de a scrie nuvela a avut un accident si s-a prabusit in desert, fiind la un pas de moarte nu doar din cauza socului prabusirii ci si a deshidratarii (aveau un termos de cafea si putin vin cand s-au prabusit).

Se spune ca o parte din gandurile din Micul Print sunt trimiteri la halucinatiile pe care le-a avut in cele 3 zile de mers prin desert, extrem de deshidratat. (au fost salvati de un beduin pe care l-au intalnit intamplator).

In nuvela sunt cateva trimiteri la viata lui amoroasa tumultuoasa. Era casatorit cu Consuelo, o aristocrata din El Salvador, dar avea cateva amante. Una dintre ele, la New York, jurnalista Silvia Hamilton Reinhardt, cea careia ii este atribuit, ca inspiratie si metafora, personajul vulpii si vorbele “limpede vezi doar cu inima”. Manuscrstul i-a fost daruit lui Reinhardt care, ani mai tarziu, dupa ce ajunsese o nuvela faimoasa in toata lumea, l-a donat bibliotecii Morgan.

Trandafirul din poveste e o trimitere la sotia lui, careia ii spunea The Rose de fiecare data cand incerca sa o impace dupa o escapada in care nu stia multe zile nimic despre el.

Asa arata Consuelo Consuelo_en_1942_à_Montréal

Si asa arata domnul Saint Exupery saint exupery

Exista doua carti foarte frumoase despre viata lui Saint Exupery (intre sutele de carti care analizeaza opera si viata lui).

Una scrisa din perspectiva lui, biografia scrisa de Stacy Schiff, o carte care reuseste sa surprinda dragostea lui pentru zbor intr-un mod atat de intim incat o sa vreti sa simtiti aerul cum il descrie el. ( eu am vrut – si am si facut-o – sa sar cu parasuta dupa ce am citit aceasta carte).

Si cea de-a doua dintr-o perspectiva mai feminina, scrisa de Consuelo. De fapt publicata dupa moartea ei la cativa ani buni, cand din intamplare cei care au avut grija de ea pe ultima perioada a vietii au gasit manuscriul. Cartea e formata din scrisorile pe care si le trimiteau cei doi, mai ales scrisorile lui Consuelo si arata si relatia lor complicata, dar si lumea grea si adanca in care obisnuiau sa ajunga gandurile lui Antoine de Saint Exupery. Cea de-a doua carte se numeste Povestea Trandafirului ( The Tale of the Rose).

iata cateva dintre gandurile lui Consuelo:

“I look sad because I don’t have the courage to escape from you. And I think I don’t want to understand the truth: for you, I am nothing but a dream. You like to play with life, you’re not afraid of anything, not even of me. But I want you to know that I am not an object or a doll: I don’t change faces on command, I like to sit down every day in the same place, on my own chair, and I know that you, you like to leave, to go to a new place every day. ”

“Nothing belongs more fully to an artist than his creation – even if you give him your youth, your money, your love, your courage, nothing belongs to you.”

Mai jos cateva dintre desenele, obiectele de arta inspirate de Micul Print in acesti 75 de ani.

(eu port mereu un inel pe care scrie “limpede vezi doar cu inima”, creat de Carla Szabo)

inel

 

Daca vreti sa daruiti obiecte cu insemnele Micului Print e bine sa stiti ca exista un magazin boutique specializat. Il gasiti aici.

***

27-little-prince.w600.h315.2x  le-petit-princelittle prince art little prince little_prince__his_rose_by_citrusfoam-dajeesu little_prince_by_zerorinn-d9e2xd8 lpp-statue Nuria Balaguer The Little Prince - Art Exhibitions by French artist Arnaud Nazare the_little_prince_3d_01_bestmoviewalls_by_bestmoviewalls-d9hq4fm The+Little+Prince Woo Hee Kwon , 'The Little Prince' illustration

 

7108
vincent-callebaut-vertical-garden-concept-angers-2(Foto) O cladire ca o padure verticala in mijlocul orasului –

(Foto) O cladire ca o padure verticala in mijlocul orasului –

Un architect belgian a cucerit Franta cu un proiect pentru orasul Angers – o cladire care arata ca o mini padure in mijlocul oraului.

Vincent Callebaut si-a numit cladirea Arboricole si a gandit-o pentru cei care sunt numiti millenials – tinerii cu varsta intre 25 is 35 de ani.

Cladirea contine 50 de apartamente, o terasa bar, o berarie, o galerie de arta si o sala de concerte. Fiecare balcon are propria gradina,  acoperisul are panouri solare iar structura si forma cladirii o fac mai usor de incalzit sau de aerisit, folosind energa naturala.

Cladirea dezvolta un nou concept pentru constructiile in marile orase – arhitectura verde – cu paduri verticale care ii dau proprietarului ca traieste ca-n vacanta. In plus plantele sunt alese in asa fel incat sa compenseze umiditatea, sa creeze un aspect vizual placut si, in unele situatii, sa filtreze lumina.

E incredbil cum gandeste omul acesta ca ar trebui sa arate cladirile in marile orase si sper din tot sufletul sa vedem curand asemenea constructii in preajma noastra.

vincent-callebaut-vertical-garden-concept-angers-1 vincent-callebaut-vertical-garden-concept-angers-2 vincent-callebaut-vertical-garden-concept-angers-3 vincent-callebaut-vertical-garden-concept-angers-4 vincent-callebaut-vertical-garden-concept-angers-5 vincent-callebaut-vertical-garden-concept-angers-6 vincent-callebaut-vertical-garden-concept-angers-7 vincent-callebaut-vertical-garden-concept-angers-8 vincent-callebaut-vertical-garden-concept-angers-9 vincent-callebaut-vertical-garden-concept-angers-12 vincent-callebaut-vertical-garden-concept-angers-13 vincent-callebaut-vertical-garden-concept-angers-14

3019
Logo_A_FI_vecin_bun1000pxA FI vecin bun, o campanie din care avem de invatat cu totii

A FI vecin bun, o campanie din care avem de invatat cu totii

La sfarsitul anului trecut am scris despre o initiativa AFi Europe Romania de a pune la dispozitia unor ONG-uri sau grupuri de initiativa 70.000 ron pentru  a fi investiti in comunitate pentru binele comunitatii apropiate, a vecinatatii.

Personal nu stiu sa mai fi existat o asemenea competitie in Romania, orientata spre vecinatatea apropiata si deschisa tuturor, adica orice grup de prieteni dintr-un bloc care se constituiau intr-o initiativa cetateneasca (minim 3 persoane) se puteau inscrie daca aveau o idee eligibila.

Tot ce s-a urmarit a fost ca oamenii din cartierele din apropierea noului parc de business pe care compania il construieste in Bucuresti – AFI TECH PARK – sa se gandeasca la binele comunitatii lor, sa identifice ce le-ar face viata mai frumoasa in vecinatate si sa propuna initiative care sa implice cat mai multi vecini si care sa dezvolte spiritul comunitar.

Stiu ca exprimarea aceasta de “spirit comunitar” ineamna putin pentru cei mai multi dintre cei care locuiesc intr-un oras foarte mare cum e Bucurestiul unde uneori nu-ti cunosti nici vecinii de pe palier. Tocmai de aceea mi se pare foarte frumos ca s–a reusit ca un grup generos de oameni si asociatii sa se gandeasca la nevoile celor de pe strada lor sau trei strazi mai incolo .

Am urmarit concursul pas cu pas si m-am cerut chiar sa fiu in sala cand juriul vedea proiectele finale pentru ca voiam sa-i simt pe cei care si-au facut timp sa se gandeaca la altii, intr-o vreme in care nu ne intereseaza decat supravietuirea proprie.

 

Ce am invatat din acest proiect despre noi ca o comunitate, dar si despre campaniile de CSR?

  1. Cand faci lucrurile din convingere, CSR-ul nu e doar o investitie intr-un tabel, ci lasa urme concrete in societate. Cumva se transmit pas cu pas energia si intentiile bune (de la cum e gandit proiectul, cum e ales juriul pana la selectia finalistilor si a castigatorilor) si rezultatele conteaza, schimba cu un milimetru lumea din jurul nostru. (am mai vazut asta la Tara lui Andrei, unde zeci de copii au astazi meserii sau urmeaza scoli profesionale si vor putea iesi din saracie, daca vor continua sa munceasca sustinut pentru ei).
  2. Conteaza enorm cum este omul din compania ta care se ocupa de campaniile de CSR. Daca face din credinta lucrurile, daca isi doreste cu adevarat sa schimbe putin lumea – cu banii companiei. Pentru ca el/ ea nu o sa faca lucrurile ca sa “bifeze” situatia, ci o sa decida cu bun simt si simtul masurii, iar asta va conta in “tabelul” final. In cazul de fata, Campania A FI VECIN BUN, responsabilul din partea AFI Europe România a fost Iulia Borșan, Corporate Marketing Manager, pe care am vazut-o emotionata sincer la propunerile finalistilor si la entuziasmul lor.
  3. Daca intentia ta e corecta si onesta, daca iti pui toata energia si emotia in propunerea ta se va simti dincolo de orice altceva. Preferatii mei din finala au fost doua proiecte care, la momentul prezentarii, ieseau la suprafata prin… suflet. Era acolo asa un entuziasm si o dorinta puternica de a-si duce la bun sfarsit ideea, indiferent de banii oferiti de AFI Europe România, incat intelegeai din prima ca oamenii voiau sa faca proiectul pentru ca aveau incredere in binele pe care-l puteau face in jurul lor prin el.

Cred ca nu e o intamplare ca acele proiecte au si castigat.

Castigator Fundatia Parada

Prin proiectul „AFInități pentru o comunitate unită”, Fundația Parada își propune să reunească locuitorii din zona Parcului Carol și din vecinătate în jurul unor activități menite să stimuleze dezvoltarea de relații armonioase între indivizi din clase sociale diferite, prin crearea de punți de comunicare sub forma artei spectacolului. Prin intermediul Circului Parada, un circ social ai cărui artiști sunt exclusiv copii ai străzii sau tineri proveniți din stradă, spațiul public va fi animat prin spectacole de circ și ateliere de jonglerii. Totodată, pentru a spori șansele de integrare ale acestora, dar și pentru a crea empatie și înțelegere din partea comunității locale, vor fi organizate discuții ale artiștilor cu publicul spectator pe teme legate de percepția populației asupra vieții în stradă, idei preconcepute și egalitatea de șanse.

Castigator 4 Kids

Proiectul „Ziua vecinilor la măsuțele cunoașterii” a fost înscris de grupul de inițiativă 4 KIDS, format din trei vecini de bloc, animați de dorința de a face bine comunității în care locuiesc. Ideea câștigătoare vizează organizarea Zilei Vecinilor, o zi de sărbătoare a comunității din zona Parcului Filaret și vecinătate, în ultima zi de sâmbătă a lunii mai. Pentru a stimula și a susține viața socială a comunității, proiectul își mai propune întâlniri lunare ale vecinilor, cu precădere părinți și copii, în jurul Măsuțelor Cunoașterii, ce includ 4 mese educative cu teme diverse, amplasate lângă spațiile de joacă. Măsuțele se adresează copiilor  cu vârste cuprinse între 4 și 9 ani și au scopul de a le stimula învățarea și cunoștințele prin joacă.

Tanara care reprezenta in interviul final Fundatia Parada a fost intrebata de ce alege sa faca atat de multe discutii cu oamenii din parc care participa la mini spectacolele Parada, sugerandu-i-se ca ar putea face si mai putine. Ea a ripostat ferm: “dar putem sa le facem, iar discutiile care se vor regasi in chestionarele finale, ii ajuta pe oameni sa vada transformarea lor, sa inteleaga impactul intalnirii cu un copil al strazii.” – Altfel spus, ea voia sa munceasca mai mult decat isi imaginau juratii ca e necesar pentru ca stia ca POATE, chiar daca era un efort mare.

Doamna care reprezenta grupul de initiative 4 KIDS a venit in fata juriului dupa ce fusese la primarie si isi prezentase proiectul, iar primara de sector era gata sa o ajute. Pentru mine a fost un semn ca ea va face proiectul si daca nu primeste banii din concurs, il va face pentru ca are incredere ca ideea va schimba ceva in spiritul comunitatii lor.

Grupul de initiativa 4 KIDS mi se pare cel mai relevant exemplu pentru succesul acestui proiect.

Doi soti si o vecina s-au unit intr-un grup de initiativa dupa ce au aflat pe LinkedIn despre proiectul A FI VECIN BUN ca sa faca ceva pentru comunitatea lor. Nu aveau pregatire pentru actiuni sociale, dar au sufletul mare, o grija pentru ce e in jurul lor si mult mult entuziasm. Si-au castigat!!!

AFInități pentru o comunitate unită”, proiectul propus de Fundația Parada și „Ziua vecinilor la măsuțele cunoașterii”, propus de grupul de inițiativă 4 KIDS vor primi împreună finanțări totale de peste 70.000 de lei pentru punerea în practică a ideilor.

 

Altfel,  AFI Tech Park va fi un parc de business format din trei cladiri de birouri, doua de P+8 si un turn de 14 etaje. Suprafata totala inchiriabila de 56.000 mp.   Parcul este destinat in special companiilor din zona IT&C, spatiile sunt organizate astfel incat sa le ofere acestora toate facilitatile: zone de depozitare pentru servere si alte echipamente tehnice, sali de meeting, compartimentare smart a spatiilor de lucru, zone de relaxare, spatii verzi.

 

Si ma bucur tare ca o companie care construieste cladiri sofisticate s-a gandit sa construiasca si in spiritul comunitar al Bucurestiului. Proiectul A FI VECIN BUN urmeaza sa fie facut si in alte comunitati unde AFI Europe România construieste cladiri ale viitorului.

2367

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!